CAUZE CARE STAU LA BAZA UNOR COMPORTAMENTE DISFUNCTIONALE IN ACTIVITATEA POLITISTILOR

CAUZE CARE STAU LA BAZA UNOR COMPORTAMENTE DISFUNCTIONALE IN ACTIVITATEA POLITISTILOR

Desi nu ne place, comportamentele disfunctionale fac parte din viata noastra cotidiana. Politistul, indiferent de rang si functie, in calitatea lui de om, se supune legilor firii, tot asa cum se supune si legilor tarii. Toate organismele vii actioneaza si reactioneaza la mediu, produc schimbari si se transforma. Atunci cand abordam un rol intr-o organizatie facem o mare greseala daca il vom compara cu un prototip imaginar, dezgolit de valente emotionale, in functie de care cineva este bun sau rau, potrivit sau indezirabil. Comparata cu imaginatia noastra, cu un model ideal, nu persoana care isi joaca neconventional, rolul (altfel decat fisa postului) este vinovata pentru esec, ci, dupa caz, uneori noi, pentru ca visam frumos, alteori scenaristul, pentru ca nu tine cont de amanuntele semnificative, alteori regizorul, decidentii. Nici scena sociala nu faciliteaza succesul in mod constant, motiv pentru care, poate fi si ea, acuzata.

Optiunile de viata nu sunt legate numai de preferinta dintre a fi pozitiv si a fi disfunctional. La baza conduitelor noastre, in functie de nivelul afectat, se afla intotdeauna: fie cauze de natura interna, individuala, cauzele de natura organizationala (din mediu proxim de actiune), fie cele de natura sociala care cuprind un spectru larg si deseori incontrolabil. Acestea interactioneaza, se intrepatrund, iar uneori, se ciocnesc, motiv pentru care rareori reusim sa le facem fata singuri. In afara acestor latente, un rol important ii revine contextului favorizant, oportunitatilor care declanseaza sau nu o conduita amendabila din punct de vedere moral sau/si legal. Dintre comportamentele disfunctionale mentionam: folosirea inadecvata a armamentului si munitiei, darea si primirea de foloase necuvenite, coruptia sub toate formele ei, nerecunoasterea standardelor si a culturii organizationale proprii etc. Pentru a deveni mai convingatori, prezentam pe rand, in cele ce urmeaza, cauzele, conditiile favorizante, conditiile declansa-toare si cateva dintre efectele posibile.

Cauze interne

disfunctii somatice nespecifice, oboseala, nivel scazut al respectului de sine, singuratatea (celibatul), sau mariajul, chiar si neconventional (concubinajul), daca implica diverse conflicte si situatii neplacute; dezechilibre majore intre sistemul de pedepse si cel de recompense derivat din autoevaluarea interna (singurele recompense fiind bautura sau relatiile sexuale fara implicare afectiva); jucarea in mod repetat a rolului de "tap ispasitor" - vinovat incurabil, recurgerea la anturaje si consumul de alcool combinat cu o planificare necorespunzatoare a timpului de odihna (insuficienta orelor de somn), necesara refacerii organismului dupa activitatea de serviciu; proasta gestionare a resurselor financiare proprii, dificultati de comunicare/conflicte nerezolvate, mostenire ereditara deficitara, neasumarea vreunor responsabilitati sau asumarea lor in mai mare masura decat le poate duce la indeplinire (inclusiv decizia de a conduce un autovehicul, in stare avansata de oboseala); trairea acuta a unui sentiment de inutilitate, lipsa afectiunii din partea celorlalti, asociate cu comportamente care denota o afectivitate neimpartasita, fragilitate emotionala, vanitate, pregatirea mai riguroasa decat solicitarile postului ocupat, ceea ce conduce la frustrari datorate subsolicitarii; insuficienta maturizare sociala, conflict cu cerintele unui anumit sistem valoric normativ, subliniind tulburari ale structurarii raporturilor sociale; decalaje de dezvoltare intre nivelul maturizarii intelectuale, pe de o parte, iar pe de alta parte, nivelul dezvoltarii activ-motivationale si caracterial-actionale; decalaje intre dezvoltarea intelectuala si dezvoltarea judecatilor si sentimentelor morale sau atat o perturbare intelectuala, cat si o perturbare motivationala si caracteriala etc.

Cauze organizationale

popularizarea tendentioasa a profesiei de politist, numai prin prisma unor aspecte pozitive de care urmeaza a se bucura candidatul odata cu optiunea profesionala, in timp ce aspectele negative precum: posibilitatea de a fi chemat la serviciu in afara orelor de program, desfasurarea activitatilor in locuri izolate, in mediu nefavorabil (ploaie, vant, viscol, noaptea etc) sunt deseori trecute intr-un con de umbra si mai tarziu se constituie in adevarate bariere in adaptare;

preocupari inconstante pentru realizarea unei diagnoze privind potentialul profesional real al personalului, raportat la profilul zonei (inclusiv evaluarea de serviciu in functie de anumite perioade, consistente de timp, si din acest motiv, pierderea detaliilor semnificative) creand premisele repartizarii unor absolventi cu un nivel motivational scazut, concomitent cu o pregatire nesistematica, in zone cu un potential de risc crescut ;

manifestarea unei atitudini umanist-protectioniste in evaluarea personalului coroborata cu blocarea financiara pe o perioada indelungata a posturilor, ceea ce favorizeaza amanarea demersurilor de neconfirmare a unor persoane nepotrivite pentru profilul posturilor ocupate. Alte aspecte care justifica, partial, aceasta atitudine constau in experienta comuna acumulata prin executarea unor misiuni de mare anvergura impreuna, ceea ce conduce la o oarecare solidarizare intre coordonatorul misiunii (mai ales pentru zonele izolate, greu accesibile sau in cadrul misiunilor de lunga durata pe mare) si ceilalti membri ai grupului;

In ultima vreme s-a constatat frecvent recurgerea la actiuni de intrajutorare pentru persoanele aflate in dificultate (boala, calamitati, decese), fapt care face reteaua organizationala mai incarcata de valente afective - o eventuala atitudine negativa / de sanctionare a celor care s-au dovedit solidari in imprejurari critice, devine imposibila, sub aspect moral, chiar daca cei care s-au dovedit milostivi, au afectat negativ atingerea obiectivelor organizatiei;

lipsa de solicitare a serviciilor psihologice datorata, cu precadere, confuziei de competenta profesionala dintre rolul psihiatrului si al psihologului;

lipsa posturilor de psiholog si a cabinetelor de consiliere psihologica, abordari secventiale a problematicii, descurajarea personalului in privinta apelarii serviciilor psihologice (din considerente precum: lipsa masurilor de confidentialitate, imposibilitatea constituirii si pastrarii unei baze de date, de stocare si prelucrare a informatiilor specifice);

neacordarea atentiei cuvenite propunerilor (consilierii) psihologice a sefilor de structuri datorita concentrarii pe rezultate si nu pe potential, latente, cu o evolutie secundara si probabila in timp;

acordarea unor pedepse, fara a se preciza caile de rezolvare a problemelor in perspectiva, creand impresia ca cel care propune pedeapsa "are ceva" cu persoana care a gresit, acesta neasumandu-si responsabilitatea individuala;

adoptarea unui management permisiv, indiferent de categoria de personal, de situatie si potentialul angajatului;

luarea unor masuri de circumstanta, precum: "daca X nu este bun pentru postul A, nici pentru B, atunci, cu certitudine(?), este bun pentru C";

cresterea tolerantei fata de consumul de alcool. In acest sens, exista sectoare unde datorita schimbarilor de temperatura, devine deja traditionala recurgerea la mijloace auxiliare de incalzire (bauturi tari) sau de racorire (bere). Un alt exemplu il constituie "cinstirea" colegilor la ziua de nastere, pentru onorarea pariurilor pierdute, la succesul rasunator al unui membru al familiei, la promovarea unui examen etc.;

cultivarea relatiilor interpersonale prin intermediul consumului de bauturi cu continut alcoolic - uneori, chiar si in activitatea de culegere de informatii, sub pretextul nedesconspirarii calitatii de ofiter/agent, (unii ignora bariera dintre constienta si starea de betie, precizand, deseori, ca astfel se dezleaga si limbile celor investigati, fara a lua in calcul si calitatea/validitatea informatiilor obtinute in acest mod);

acceptarea cazurilor sociale ca problema a institutiei (are scoala specifica, este singurul generator de surse financiare pentru familie, are rude bolnave in ingrijire, are credite la banci etc.);

ignorarea competentei profesionale bazate pe comportamente actionale masurabile si observabile, in favoarea acceptiunii ideii de competenta bazata pe responsabilitatile atributiilor postului in care o persoana este investita (daca e pe postul x, stie totul si poate totul);

interpretari subiective ale actului de subordonare;

lipsa coeziunii grupurilor sau coalizarea acestora dupa alte principii decat cele profesionale (ex.: dupa criteriul modalitatii de petrecere a timpului liber);

lipsa masurilor categorice care decurg din exercitarea autoritatii - acordarea unor termene de gratie generoase pentru remedierea unor disfunctiuni;

exercitiile de tragere, pe langa cresterea preciziei, pot conduce si la desensibilizarea fata de profilul uman asupra caruia se executa tragerea. Altfel spus, pe langa pregatirea fizica se realizeaza si o pregatire psihica de a lovi "forta vie a inamicului", in cazul nostru, a celui certat cu legea. Legea uzului de arma defineste cand este normal si cum/in ce conditii se executa foc asupra "tintelor vii". Raportandu-ne, totodata, la legile moralei crestine, folosirea fortei armelor pentru stingerea conflictelor este considerata o cale sigura de a ajunge in iad (deci imorala, conform poruncii: "sa nu ucizi"!). Problema restanta in rezolvare este cea referitoare la discernamantul de a lua decizii, in functie de cadrul de referinta si de situatie. Misiunile politienesti impun, la nevoie, folosirea violentei, a constrangerii, in vederea asigurarii linistii sociale, prin urmare, folosirea fortei de ordine pentru anihilarea fortei de destabilizare - dezordine. Rolul de politist si cel de bun crestin nu se exclud, fiind pana la un punct complementare, insa abordate subiectiv, pot produce conflicte interioare.

incercarea unor sefi de a indeplini simultan mai multe functii (personalul subordonat isi consulta sefii pentru toate problemele care implica riscuri, iar postul de sef nu implica in mod obligatoriu executarea tuturor actiunilor), ceea ce favorizeaza posibilitatea asumarii greselilor tuturor subordonatilor si dezvoltarea deprinderii unor subordonati de a "nu gandi", pentru ca sa "nu raspunzi" - sentiment de autoprotectie care reflecta vulnerabilizarea sefilor;

deficiente de autoritate derivate din lipsa acestei aptitudini manageriale, sunt cazuri in care se declina competenta pentru rezolvarea unor situatii mai dificile - problematice, ofiterilor psihologi, cu scopul de a nu lua personal masuri ferme, lezante la adresa vreunei persoane despre care "se banuieste" ca este sustinuta

rezistenta la schimbare din partea anumitor manageri, prin justificari de tipul: "nu am oameni mai buni ca acestia" sau dimpotriva, "sunt prea inculti ca sa priceapa". Asa incat, ramanem pe loc - stagnam

luarea unor decizii de schimbare profunda, fara o consultare prealabila a celor care vor fi nevoiti sa o suporte, fapt care conditioneaza trairea stadiului de victimitate inca inainte de a se produce deposedarea de putere, influenta, functie, lasand loc speculatiilor de orice fel. Lipsa regulilor in schimbare, accentueaza conflictul, creste incertitudinea, creste riscul esecului, scade vigilenta, creste stresul, irascibilitatea, uneori facilitand si manifestari violente

starea de asteptare in vederea prinderii unor contravenienti sau infractori, a unei situatii de afirmare, care prin intarziere, determina dezvoltarea tensiunii psihice. In conditiile in care, in mod repetat, nu sunt cazuri care sa necesite interventia in forta, se produc sentimente de frustrare in raport cu potentialul, cu asteptarea. Acomodarea cu latenta antreneaza transformarea asteptarilor din tipologie activa in una pasiva ("Serviciul meu este locul unde nu se intampla nimic. Deci, pot cobori standardele. Pot sa nu fac nimic.") Aceasta mutatie care se produce la nivel subconstient are la baza neintelegerea rolului si locului misiunilor, in context. Comportamentul de vanator cu scopul de a aplica o masura (a captura infractori) implica si ideea de victima, ca efect. Rolul misiunilor este de a asigura normalitatea, pacea sociala si nu, de a sanctiona anormalul. Sanctiunea are valoare de mijloc de reglare, nu de scop;

tendinta grupurilor de munca de a raspunde printr-un sentiment de simpatie pentru cei care se dovedesc nonconformisti (reactioneaza altfel decat ceilalti si decat prescriu normele interne). Acestia sunt vazuti ca fiind curajosi, cu tupeu, descurcareti, puternici, tari. Ceilalti sunt slabi, sau chiar fraieri

Cauze sociale:

sentiment de inadecvare/neadaptare la specificul - cultura zonei (este dintr-o localitate si lucreaza in alta), este eminent la scoala si lucreaza unde nu ii place;

adaptarea la ofertele zonei coroborate cu asocieri ale sex-rolului masculin cu o autoritate suprema, de tipul: "sunt barbat, eu pot sa fac orice, nimeni nu ma comanda pe mine" si tendinta de a-si face singur dreptate;

neasumarea nici unei responsabilitati sociale, avand un sistem propriu bazat pe subsumarea drepturilor si pe gasirea unor tare sociale ca scuze pentru lipsa de implicare;

sentimentul de alienare sociala si inadecvare (e singur, nimeni nu mai gandeste ca el)

lipsa de solidaritate umana, care se poate identifica si la nivel organizational;

presiunea spre conformism social (nu rezista la anturaje, nu poate sa spuna nu

reprezentarea mentala a ideii de politie, cu aceea a unui rol masculin, in totala opozitie cu cel feminin, constituindu-se mai ales prin negarea valorilor acestuia din urma (nu este afectiv, nu protejeaza - aplica corectii, rezolva conflictele in mod frontal, nu negociaza si nu face concesii, foloseste forta, consuma alcool - comportament care la multi este derivat din exercitarea campului de putere, nu oboseste, nu vorbeste despre problemele proprii);

considerarea profesiei de politist ca fiind o profesie sigura, cu un venit sigur. In virtutea acestui fapt, se naste ideea ca poti sa faci orice, nu te da nimeni afara

mediatizarea agresiva a unor acte de cruzime manifestate in ultima vreme la nivel international, caracterizate prin forme de violenta diversificate: torturi culminate cu decapitari, astfel ca folosirea armamentului si munitiei, prin comparare comportamentala, sa nu mai aiba aceeasi valoare psihica de impact si sa se produca o anume desensibilizare, mai ales pentru subiectii predispusi la tulburari psihice de tip schizoid. De precizat faptul ca functia de autoreglare comportamentala este esentiala si se realizeaza prin compararea comportamentului propriu cu cel al altor parteneri sociali ce se constituie in modele;

mediatizarea personajelor corupte, care joaca la un moment dat roluri importante de decizie macrosociala - fapt ce conduce la ideea ca fata de marii corupti, primirea unor sume simbolice ca recompensa pentru mici favoruri, este fara vinovatie si fara pericol social;

lipsa unui mediu de confort/sustinere morala, acceptare neconditionata. Pentru orice fapt, gest, individul trebuie sa aiba o explicatie menita a-i multumi pe ceilalti, ceea ce antreneaza o oarecare tensiune interna

De obicei, copiii celor care se dedica unor profesii sunt deseori lasati de capul lor, nu sunt controlati, parintii resimtind acute sentimente de vinovatie pentru lipsa timpului petrecut in comun si manifestand din acest motiv, intelegere, scaderea vigilentei in control, scaderea "tentatiei de a pedepsi". Prin compararea cu infractorul deosebit de periculos, "domnii Goe" sunt inofensivi si mai ales, le poarta numele, sunt ei in varianta neslefuita. Daca acestia dau dovada de o inteligenta peste medie si nascocesc tot felul de probleme, unii parinti nu stiu cum sa-i mai recompenseze pentru teribilismul lor. Cu cat sunt mai devianti si mai neconventionali, sub pretextul ca stiu ce vor si cum sa isi ia ceea ce considera ca li se cuvine, e in mod legitim al lor, cu atat parintii ii incurajeaza mai tare pentru ca reusesc sa se impuna in fata altora, sunt rebeli, deci, "perfecti" pentru timpurile in care vor trai. Asadar, copiii acestora sunt predestinati unui timp al violentei si al injustitiei

obisnuinta sociala de a privi copilul ca pe un produs superior al familiei sale, superioritate manifestata prin note mai mari la scoala sau toleranta crescuta fata de copiii proveniti din cadrul unei familii cu un statut social superior. De aceea, la acesti copii, se instaleaza cu precadere o slaba imagine de sine si li se contureaza perspective mai largi, bariere morale mai indepartate, cu privire la ceea ce pot obtine sau la ceea ce trebuie sa ceara. Pe de alta parte, familiile in care membrii au fost victime (provin la randul lor, din familii dezmembrate, monoparentale) se bucura de un statut privilegiat, ceilalti aruncand asupra lor o mantie securizanta de protectie si ocrotire (prin compatimiri de genul:"Saracul! Nu ai ce sa-i ceri."). Nici cei care se bucura de un sistem prea restrictiv, hipercontrolat, de asemenea, nu reusesc sa se adapteze ulterior in viata de adult, pentru un statut de deplina independenta, intampinand dificultati in luarea unor decizii, devenind anxiosi cand li se repartizeaza sarcini cu raspundere individuala, nu isi asuma riscuri. Aceste tare sociale se reflecta in lipsa unor criterii de apreciere corecte a comportamentelor si confundarea sferei normalului cu cea a teribilismului propriu oricarei varste. In cazuri extreme, desi destul de frecvent in ultima vreme, odata cu lipsa de reactie fata de violenta domestica mai ales in comunitatile rurale, copiii sunt atrasi in aliante cu unul dintre parinti, impotriva celuilalt. La un moment dat, dorinta copiilor este de a castiga disputa, nu de a castiga respectul neconditionat fata de parinti.

In relatiile interumane incarcate de valente disfunctionale, pot aparea si conditiile favorizante producerii unor incidente (imprejurari nefaste):

persoana este in serviciul de zi pe unitate,

are acces in unitate,

are armament si munitie,

are de indeplinit misiuni neprevazute cu autovehiculul, neavizat tehnic, din dotarea unitatii,

se afla in divort si este "somat" sa paraseasca spatiu comun,

are datorii si cineva ii ofera "daruri",

primirea unei dispozitii a carei ducere la indeplinire nu suporta amanare,

instalarea unei stari de oboseala cronica - aspecte ce tin si de perturbari ale autocenzurii, posibile mai ales prin blocarea functionarii constiintei la parametri normali si a alterarii starii de veghe;

conditii de trafic neprielnice si solicitante sau, dimpotriva, care pot duce la instalarea somnului. In afara conditiilor, un rol esential in producerea comportamentelor disfunctionale il constituie in ultima instanta, circumstantele declansatoare (acestea au valoare de ultima picatura care umple paharul si il face sa se reverse: ocazia accidentala, provocarea unei reactii de furie, enervarea peste intensitatea de prag. Cand avem cauze, conditii favorizante precum cele mentionate, fara a avea pretentia unui studiu exhaustiv, si circumstante declansatoare, in mod logic urmeaza producerea de efecte, concretizate in: folosirea abuziva a armamentului, alteori, pierderea controlului asupra unui vehicul, producerea de accidente de orice fel etc. In situatii de criza niciun psiholog sau alt decident nu poate genera efecte de descurajare, intrucat, la cel deviant se produce un blocaj al capacitatii mentale de stocare si prelucrare a informatiei primite din mediu. Momentul ultim de interventie, in care se pot produce schimbari psihocomportamentale, este cel din situatia problematica, de disconfort, cand persoana avanseaza doar scenarii negative posibile, nu trece la transpunerea lor in practica, nu a luat decizii de actiune. Prezenta vreunui psiholog, a unui superior ierarhic sau medic, in situatia de criza, nu are valoare magica (putand fi perceputi ca obstacole ce trebuie inlaturate - victime) atunci cand furia il demonizeaza pe cel deviant, pe fondul cresterii tensiunii intrapsihice si al consumului excesiv de alcool, sau a oboselii cronice. Daca ar lipsi unul dintre aspectele referitoare la lantul cauzal, sau cel legat de conditii sau, in ultima instanta, cel legat de circumstante, nu s-ar provoca astfel de efecte. Nu in ultimul rand, daca nu am realiza confuzii / suprapuneri de responsabilitati intre rolurile politienesti si cele civile, situatiile cu efect paradoxal, ar lipsi cu desavarsire. Conchidem, asadar, ca o comportare "militareasca" intr-un mediu civil, demonstreaza din nou, pentru cei care nu au aflat inca, faptul ca omul inadaptat este un prizonier al mediului sau. De aceea, cand spunem ca e inteligent cel care se adapteaza la schimbare, schimbarea nefiind altceva decat o proba de viata, intelegem prin aceasta, ca putem avea ca resursa un coeficient superior de inteligenta, care poate ramane nevalorificata. Daca deciziile noastre nu sunt intotdeauna dominant rationale, iar actiunile noastre nu sunt inzestrate cu o moralitate sacra, atunci inainte de a fi si in timp ce suntem politisti, suntem in egala masura, oameni.