Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

AdministratieDrept


Consideratii generale privind statul si administratia

Administratie

+ Font mai mare | - Font mai mic




Consideratii generale privind statul si administratia

Conceptii privind notiunea de stat





Notiunea de stat a fost tratata de-a lungul timpului din trei puncte de vedere care s-au constituit ulterior in 3 concepte :

v     Conceptul juridic

v     Conceptul politic

v     Conceptul social – economic

Conceptul juridic: este un concept abstract cu ajutorul caruia:

a)      Se pot aplica multitudinea de relatii care apar intre stat ca persoana juridica, subiect activ si pasiv de drept si obligatii si celelalte grupari sociale sau persoane fizice.

b)     Se poate analiza continutul regulilor juridice si a personalitati juridice a statului

c)     Se pot evidentia structurile juridice ale statului detinator al documentului public sau privat precum si drepturile si obligatiile ce revin acestuia.

d)     Se pot preciza atributiile statului si capacitatea acestuia de a incheia acte juridice ca orice alt particular.

e)     Permite definirea statului de drept.

Conceptul politic: este un concept realist deoarece el se bazeaza pe realitatile publice politice existente, de-a lungul timpului s-au conturat mai multe conceptii politice cu privire la stat:

a)      Statul reprezinta ansamblul serviciilor publice

b)     Statul este natiunea, organismul politic, sindicatul intereselor generale ale natiunii.

c)     Statul reprezinta un organism politic, el impunandu-se initial ca o organizatie sociala a unui grup de invingatorii pentru ca mai tarziu statul sa apara ca o organizatie a mijlocului politic deosebit al mijlocului economic prin aceea ca in timp ce mijlocul economic este reprezentat de schimbul echitabil al muncii personale cu munca altuia; mijlocul politic este reprezentat de insusirea fara compensatie a muncii altuia.

Conceptul politic pune accentul pe diferentierea dintre conducatori si cei condusi impunand ca definitie a statului aceea a unei forte politice apartinand unui grup social cu scopul de a guverna ca o lupta continua dusa de acestia pentru a cucerii puterea si pentru a o mentine.

Conceptul social – economic: se bazeaza pe aspectele social-economice ala societati in conformitate cu care:

a)      Statul modern este un sistem solid de organizare care are drept scop stabilirea unui echilibru intern intre nevoile personale legitime ale particularilor si cele ale natiunii.

b)     Statul are ca functie esentiala mentinerea unei limite intre nelinistele particulare si stabilitatea guvernala generala privind mai inainte de toate un instrument al echilibrului. Din punct de vedere al stiintei administrative prin termenul de stat se intelege o colectivitate umana situata intr-un anumit teritoriu geografic care se supune unei autoritati suverane. Statul detine un sistem de institutii politice prin intermediul carora comanda si actioneaza sub aceste institutii existand institutii adm. care permit sistemului sa existe si sa actioneze in scopul satisfacerii colectivitatii conform deciziilor institutiilor politice.

2. Analiza structurilor administrative

2.1 Structurile administrative din Romania

Prin structura administrativa se intelege ansamblul componentei sistemului administrativ precum si relatiile ce apar intre ele.

Constitutia Romaniei opereaza cu notiunea de autoritate publica care se refera la organele de stat si respectiv la organele administratiei locale care au la baza principiul autonomiei locale.

Organele administratiei publice potrivit Constitutiei si legii au personalitate de drept public si actioneaza din oficiul pentru executarea legii sau pentru prestarea serviciilor publice sub controlul direct sau indirect al parlamentului.

In Romania regasim urmatoarea structura administrativa:

Administratia centrala

o       Organele supreme ale administratiei publice adica presedintele

Romaniei si Guvernul,

o       Organele centrale de specialitate formate din ministere si organe subordonate guvernului si din autoritatile autonome,

o       Institutiile centrale subordonate ministerelor sau autoritatilor autonome inclusive acelea organizate ca regii autonome sau societati comerciale.

Administratia de stat din teritoriu

o       Prefectul

o       Comisia administrativa

o       Serviciile ministerelor si a celorlalte organe centrale

Administratia locala

o       Consiliul local

o       Primarul

o       Secretarul consiliului local

Administratia judeteana

o       Consiliul judetean

o       Presedintele consiliului judetean

o       Secretarul consiliului judetean

2.2 Administratia publica

Termenul de administratie de stat sau publica comporta mai multe acceptiuni:

a) Prima acceptiune este aceea de activitate, caz in care notiunea de administratie este conceputa in sens functional.

b) A doua acceptiune este aceea de sistem de organe de stat caz in care notiunea de administratie este privita in deosebi sub aspect organizatoric.

In ambele acceptiuni notiunea de administratie este strans legata de notiunea de stat. Organele administratiei de stat cunoscute si sub denumirea de organe ale puterii executive au puterea executiva dar aceasta este indeplinita si de alte organe de stat, dintre care unele organea ale puterii executive nu fac parte din sfera organismelor administratiei publice amintim: presedintele Romaniei, consiliul suprem de aparare a tarii,

Curtea de Conturi, SRI, BNR; deci sfera organelor puterii executive este mai larga decat sfera administratiei publice care sunt de fapt un element component al sistemului organelor puterii executive.

2.3 Administratia de stat

Administratia de stat ca activitate este o activitate executiva si anume de executare a legii si a actelor subordonate legii. Administratia de stat nu trebuie confundata cu activitatea executiva; pe langa organele administratiei publice, activitatea de executare a legii noi este desfasurata de toate celelalte organe de stat si organizatiile nestatale precum si cetatenii, deci activitatea executiva are o sfera mai larga decat administratia de stat, aceasta din urma fiind doar o forma specifica a activitatii executive.

In literatura de specialitate vom gasi precizat faptul ca functiile autoritatiilor administrative constau in actiune, consultare si de deliberare. Avand in vedere acestea administratia publica a fost clasificata in:

v     Administratie activa

v     Administratie consultativa

v     Administratie deliberatorie

Administratia este:

* Activa cand executa legea sau cand adopta o masura de utilitate publica.

* Consultativa cand da avize administratiei de stat.

* Deliberativa cand un organ ia decizii care sunt obligatorii pentru administratia activa.

O trasatura specifica organelor publice administrative consta in faptul ca acestea pot cu toata opunerea particularilor sa isi execute propriile lor decizii deoarece actioneaza in temeiul puterii de stat.

In concluzie administratia de stat poate fi definite ca fiind forma fundamentala de activitate a statului infaptuita de organele administratiei pub. si care consta in executarea legii prin stabilirea de conduite obligatorii precum si prin prestarea unor servicii.

Pornind de la aceasta ultima definitie organele administratiei de stat se pot grupa in doua mari categorii:

v     Organe care executa legea prin stabilirea de conduite obligatorii cum sunt: ministerele, guvernul, consiliile judetene si consiliile locale.

v     Organe care satisfac cerintele sociale in cadrul activitati executive a legii prin prestarea unor servicii in regim de drept administrativ sau civil cum ar fi: institutiile de invatamant, institutiile sanitare, regiile autonome cu capital de stat.

2.4 Administratia publica locala

Din punct de vedere administrativ teritoriul Romaniei este organizat in urmatoarele unitati teritoriale:

o       Comuna care poate cuprinde mai multe sate

o       Orasul

o       Judetul

Orasele mai importante sunt declarate municipii si pot avea subdiviziuni administrativ teritoriale in cadrul carora se constituie autoritati ale adm. publice locale.

Exemplu: Municipiul Bucuresti cu 6 sectoare, 6 consilii.

Comunele, orasele si judetele sunt intotdeauna stabiliate prin lege la nivel local administrativ public, se realizeaza pe baza urmatoarelor principii:

v     Principiul legalitati care consta in respectarea legii si a tuturor actelor subordonate legii.

v     Principiul autonomiei locale care se refera la drept si capacitatea autoritatilor publice locale de a solutiona si de a gestiona nevoile publice ce intra in componenta lor, in numele si in interesul colectivitatilor locale. Autonomia locala este exclusiv administrativa si financiara

v     Principiul care ara la baza descentralizarii serviciilor publice locale cum ar fi alimentarea cu apa potabila, transportul in comun sau organizarea unui parc.

v     Principiul prin care se aleg autoritatile administartiei publice locale

v     Principiul care se refera la consultarea cetatenilor in legatura cu solutionarea problemelor locale care au un interes deosebit ca fiind o cerinta fundamentala a unei administratii publice democrate. Autoritatile administratiei publice prin care se realizeaza autonomia locala in comune si orase sunt consiliile locale comunale si orasenesti ca autoritati deliberative si primarii ca autoritati executive, ambele fiind alese de cetatenii localitatii respective.

III. Evaluarea activelor statului

Opinii privind evaluarea si contabilizarea activelor statului.



Activele statului cunoscute si de active guvernamentale, se pot clasifica astfel:

a) Dupa natura activelor:

Ø     Active financiare: lichiditati, rezerve monetare, imprumuturi, creante.

Ø     Active corporale: terenuri, constructii, echipamente.

Ø     Active necorporale: licente, programe.

b) Dupa durata de utilizare sau de scontare a activului:

Ø     Active circulante: -active convertibile in lichiditatii in termen de cel mult un an.

Ø     Active imobilizate: -active care au timpul de conversie in lichiditatii < de un an.

c) Dupa modul de transformare a activelor in lichiditatii:

Ø     Active realizabile: lichiditati, rezerve monetare, imprumuturi, creante, participatii.

Ø     Active corporale cesibile

Ø     Active netransformabile: -care nu pot fi nici lichiditatii si nici active convertibile in lichiditatii.

Activele guvernamentale pot fi clasificate in:

Active financiare

Active imobilizate

Active circulante

Active corporale

Active necorporale

Active realizabile

Imprumuturi

Active financiare – circulante

Stocuri

Terenuri

Brevete

Active netransformabile

Participatii

Licente

Metode de evaluare a imobilizarilor guvernamentale

Aceste metode de evaluare adoptate de diversele guverne pentru stabilirea Activelor si Pasivelor sale au fost foarte diferite de-a lungul vremii pornind de la a nu face nici o constatare si evaluare pana la evaluarea tuturor imobilizariilor la valuarea lor curenta si amortizarea lor pe durata de utilizare a activelor.

In practica au fost constatate cinci metode diferite de evaluare si mai multe variante de contabilizare a imobilizarilor.

Imobilizarile nu sunt consemnate sau se realizeaza o inregistrare a lor la o valoare simbolica, caz in care cheltuielile efectuate pentru achizitionarea sau construirea lor sunt trecute in contul de rezultate in perioada achizitiei sau a constructiei.

Contabilizarea imobilizarilor se face in baza cheltuielilor efectuate.

Imobilizarile sunt consemnate in evidenta contabila in baza cheltuielilor efectuate la nivelului costului de achizitie atat in activ cat si in pasiv, U.E a adoptat consemnarea la nivelul imobilizarilor realizate si inregistrarea lor cu aceeasi suma in bilant la postul de capital propriu.

Imobilizarile sunt realizate la costul de achizitie care vor fi corectate la momentul punerii in functiune a bunului, inregistrarea in contabilitate realizandu-se la nivelul pretului de vanzare (pretul pietei).

Imobilizarile cu o durata de utilizare limitata sunt amortizate pe intreaga perioada de utilizare, iar amortismentul afecteaza operatiunile anului current, reprezentand de fapt o consumatie de capital.

Imobilizarile se contabilizeaza in activ si pasiv la valoare lor curenta care poate fi costul de inlocuire, de achizitie, de constructie, calculandu-se si amortismentul cumulat pentru toate imobilizarile cu o durata de intrebuintare limitata.

2.1 Principii de evaluare a imobilizarilor guvernamentale

Toate imobilizarile guvernamentale trebuie sa fie evaluate, inregistrate, publicate in situatiile activelor si pasivelor guvernamentale. Apare insa problema legata de faptul ca nu se stie in ce masura toate guvernele depun eforturi pe perioade indelungate de a acoperi cantitatea de resurse consumate prin resursele recuperate, sa depuna eforturi de a stabili pentru fiecare exercitiu bugetar, in ce masura contribuabilii au suportat costul serviciilor ce le-au fost asigurate de catre stat.

Contabilitatea publica trebuie organizata astfel incat sa reflecte corect rezultatele anuale ale operatiunilor derulate, adica sa permita stabilirea corecta fie a excedentului net, fie a consumatiunilor nete de resurse.

Conceptul referitor la consumatiile nete de resurse presupune contabilizarea atat a consumatiilor de capital cat si a amortismentelor.

Practic, trebuie sa se dispuna de valoare tuturor imobilizarilor, indiferent de durata lor de intrebuintare. Insa evaluarea tuturor imobilizarilor este insa o problema controversata din punct de vedere al utilitatii informatiilor furnizate, luand in considerare stict raportul cost-avantaje.

Evaluare imobilizarilor presupune in primul rand o inventariere a lor, activitate greoaie care se desfasoara pe o perioada de timp mai lunga, presupunand si costuri ridicate, costu total al operatiunilor de inventariere si evaluare depasind avantajele realizate si informatiile furnizate.

Au avut aici in vedere, in special evaluare imobilizarilor de tipul resurselor naturale: pamantul si zacamintele minerale neexploatate cum ar fi: “Platforma Continentala” sau activele mostenite de tipul monumentelor si colectiilor de arta si amortizarea infrastructurii, a autostrazilor sau conductelor. Cu toate rezervele si parerile contradictorii aparute de-a lungul timpului in legatura cu evaluare imobilizarilor guvernamentale se desprinde o singura concluzie, aceea ca trebuie evaluate si inscrise in Bilant toate imobilizarile cu o durata de utilizare limitata precum si acele imobilizari noi, dar cu durata de utilizare nelimitata.

Un sistem contabil public organizat pe baza conceptului de consumatiune neta de resurse, permite insa stabilirea unor limite pana la care Guvernele pot dispune de imobilizarii, permitand totodata si un control riguros in timp ce contabilizarea activelor corporale ale Guvernului pe baza cheltuielilor furnizate informatii folosite la evaluarea performantelor si la aprecierea eforturilor facute de fiecare generatie.

2.2 Evaluare imobilizarilor realizabile

Acestea se evalueaza la valoare lor neta de piata sau in cazul in care nu e cunoscuta, la o valoare de piata apropriata. In practica exista doua metode de evaluare a acestor active.

O metoda asemanatoare principiilor de evaluare din sectorul privat, caz in care evaluarea activelor in contabilitatea publica corespunde cu evaluarea din contabilitatea comerciala.

O metoda care se bazeaza pe evaluarea la nivelul unei valorii estimate a se realize este foarte important sa se determine correct valoarea de realizare.

Imobilizarile realizabile sunt resurse financiare care trebuie capitalizate la valoarea lor si a caror val. neta este val. realizata pe piata, estimate la sfarsitul perioadei.

Daca valoarea de piata nu poate fi prevazuta se apeleaza la:

a)      Valoarea de piata a unui activ comparabil.

b)     Costul de achizitie sau costul de constructie indexat cu indicile de pret.

c)     Valoarea activului net al unei unitati distincte avand ca obiect obtinerea unor beneficii.

2.3 Evaluarea imobilizarilor netransformabile

Acest tip de imobilizarii sunt destinate a fi utilizate de Guvern sau publice, nefiind nici lichiditatii si nici active convertibile in lichiditatii, intrand in categoria activelor nenegociabile. Ele trebuie evaluate la nivelul fie al costului de achizitie sau de constructie, fie la nivelul costului istoric. In conformitate cu principiile obiectivitatii, furnizand si informatii financiare.

In practica exista specialitati ale caror opinii se opun evaluarii la nivelul costului istoric, propunand in schimb contabilizarea la nivelul costului ajustat, corectat cu inflatia in scopul conservarii capitalului.

Continutul notiunilor de domeniul public si privat al statului

Domeniul public al statului este diferit de cel privat pentru ca ele sunt supuse unor regimuri juridice diferite, astfel:

v     Domeniul public se supune unui regim juridic de drept administrativ dominat de principiul INALIENABILITATII, de un regim contencios-administrativ.

v     Domeniul privat se supune reglementarilor de drept privat si unui regim de. contencios-juridic.

In practica se intalnesc doua doctrine referitoare la cele doua notiuni:

1. Restrictiva care defineste domeniul public ca un ansamblu de bunuri afectate folosintei tuturor, un ansamblu de bunuri nesusceptibile de a fi dobandite in proprietatea privata datorita naturii lor.

Exemplu: - cursul apelor, tarmul marii, mijloace de transport in comun, drumuri pub.

Extensiva considera ca apartine domeniului public toate bunurile mobile si imobile care-s afectate atat folosintei publice cat si unui serviciu public.

Exemplu: - caile ferate, constructii militare (publice).

Domeniul privat se refera la acele bunuri care fac obiectul unei exploatarii pur financiare a colectivitatiilor publice: terenuri, imobilele supuse locatiunii. Toate bunurile administrative afectate folosintei publice fac parte din domeniul public. In practica se admite cuprinderea in domeniul privat a dependintelor afectate folosintei publice cu conditia ca ele sa faca obiectul unor amenajarii speciale.

Exemplu: - aleile unui parc public care sunt supuse unor amenajari speciale fac parte din domeniul privat chiar daca amenajarile s-a realizat pentru folosinta publica.

3.1 Clasificarea domeniului public

Domeniul public a fost clasificat de-a lungul timpului in diverse moduri, avand la baza criterii multiple, insa putem identifica sase mari categorii ale domeniului public:

Ø     Domeniul public maritim: tarmurile marii, iazurile cu apa sarata, faleza si plaja marii, marea teritoriala, solul si subsolul marii teritoriale si cel al apelor marine interioare.

Ø     Domeniul public fluvial: cursurile de apa navigabile (fluviu sau rauri), lacurile navigabile, apele subterane, izvoarele, cursurile de apa si lacurile incluse prin decret cu scopul de a asigura satisfacerea nevoilor agriculturii, industriei alimentarii populatiei sau protectiei contra inundatiilor .

Ø     Domeniul public aerian: spatiul atmosferic situat deasupra teritoriului statului .



Ø     Domeniul public terestru: cai de comunicare terestra, rutiera si feroviara, retele electrice de telecomunicatie, de canalizare, amplasamentele localitatiilor, hale, piete, parcuri, rezervatii si monumente ale naturii, muzee, bibliotecii, case de cultura si cimitire.

Ø     Domeniul public cultural: bunuri cu valoare artistica deosebita, bunuri cu valoare istorica si documentara, bunuri cu valoare stiintifica deosebita, monumente ale naturii.

Ø     Domeniul public militar: toate bunurile destinate scopurilor militare.

Regimul juridic al administarii publice are ca ax principal, principilul INALIENABILITATII domeniului public, efectele acestuia fiind:

a)      Interzice instrainarea atat voluntara cat si fortata, exproprierea, cesiunea coproprietatii si a domaniului public.

b)     Interzice dezmembrarea proprietatii cum ar fi constituirea asupra domeniului public a unor drepturi civile reale in profitul unor particulari.

c)     Atrage imprescribilitatea domeniului public

Domeniul privat al statului este alcatuit din acele bunuri care fac obiectul unei exploatari pur financiare a colectivitatiilor publice si care se supun reglementarilor de drept privat de contencios- judiciar.

Domeniul privat al statului este supus dispozitiilor de drept comun, daca prin lege nu se prevede altfel, deci bunurile care fac parte din domeniul privat al statului, fac obiectul circuitului civil putand fi administrate, instrainate sau inchiriate.

Constituirea domeniului privat al statului se face prin succesiunii vacante (mostenire lasata prin testament fara proprietar succesoral), bunuri fara stapan, confiscari penale, exproprieri, dezafectarea unor dependinte ale domeniului public, exercitarea dreptului de preentiune al statului in privinta anumitor bunuri ( statul este privilegiat ca creditor pentru a-si acoperi sau recupera creanta).

3.2 Clasificarea domeniului privat al statului

Domeniul privat este constituit din ansamblul bunurilor apartinand colectivitatiilor publice, persoanelor juridice si administrative care nu corespund criteriilor de incadrare in domeniul public.

* Domeniul privat cuprinde toate bunurile corporale neafectate nici folosintei publice, nici serviciilor publice dar care fac obiectul unei exploatari financiare, a administratiei locale cu titlu exceptional, anumite bunuri afectate folosintei publice fac parte din domeniul privat cum ar fi: -drumurile rurale neafectate circulatiei publice, falezele publice, neamenajate, iazurile nenavigabile si padurile.

4. Contabilitatea statului parte componenta a contabilitatii publice.

Contabilitatea statului este o parte a contabilitatii publice care se refera la organismele participante si la operatiunile statului. Din punct de vedere al organismelor participante enumeram:

a)      Statul si institutiile publice nationale:- Senatul Romaniei, Camera Deputatilor, Guvernul, Ministerele si celelalte organe de specialitate ale administratiei publice centrale

b)     Colectivitatiile teritoriale:- Consiliile comunale, orasenesti, ale sectoarelor municipiului Bucuresti, ale municipiilor si oraselor precum si institutiile publice subordonate acestora.

Din punct de vedere al operatiunilor vizate putem enumera:

Elaborarea bugetului

Executarea incasarilor si a cheltuielilor bugetare

Realizarea operatiunilor de trezorerie, a miscarilor de numerar, a val. mobiliare, a conturilor si de depozit

Operatiunii cu privire la conturile de creante si datorii.

Organizarea contabilitatii statului trebuie sa fie realizata in asafel incat sa permita:

Cunoasterea si controlul operatiunilor bugetare si a operatiunilor de trezorerie.

Cunoasterea situatiei patrimoniului.

Calcului cursului de revenire al costului si a randamentului serviciilor.

Determinarea rezultatelor anuale.

Integrarea operatiunilor in contabilitatea nationala.

Controlul gestiunii, ordonatoriilor de credite si a contabililor publici in cele trei forme: central, administrativ jurisdictional si parlamentar.

Contabilitatea publica este formata dintr-un ansamblu de dispozitii de ordin legislativ si din reglementarii care sa permita asigurarea executarii cu fidelitate a bugetului si a altor operatiuni financiare ale organismelor publice.

Contabilitatea publica descrie operatiunile referitoare la finantele publice intr-o evidenta organizata in partida dubla la nivelul ordonatorilor si contabililor publici principali, secundari si tertiari iar la nivelul comunelor pentru contabilii perceptiilor locale se organizeaza o contabilitate fie in partida simpla fie in partida dubla.

Ordonatorii principali de credite justifica anual operatiunile efectuate in fata

Curtii de Conturi, sub forma unui cont de gestiune la care se anexeaza actele justificative cerute de lege. Acest cont prezinta totalitatea operatiunilor realizate intr-un an, evolutia incasarilor, operatiunile bugetare fiind prezentate distinct in operatiunii cu privire la exercitiul curent si operatiunii ale perioadei complementare adica ale exercitiului precedent, reprezentandu-se totodata distinct si operatiunile de trezorerie.

La sf. anului toate conturile de gestiune sunt regrupate de Ministerul Finantelor intr-un cont global denumit contul general al executiei bugetare.Tot Ministerul Finantelor intocmeste la sfarsitul gestiuni contul incasarilor bugetare in care se prezinta distinct sumele prevazute a se incasa, incasarile realizate efectiv si sumele ramase de incasat. Fiecare minister are obligatia de a-si intocmi propriul contul de executie bugetara in care vor preciza distinct care este nivelul creditelor bugetare puse la dispozitie.

Aceste documente se prezinta Curtii de Conturi care le verifica si care intocmesc o declaratie de conformitate dubla:

a)      Pe de-o parte se refera la ansamblul conturilor de gestiune precum si la contul general al executiti bugetare.

b)     Cu privire la contul general si la conturile de executie al ministerelor.

In baza acestei declaratii de conformitate a Curtii de Conturi se realizeaza controlul parlamentar al executiei bugetare. Curtea de Conturi prezinta anual un raport odata cu proiectul legii bugetare dupa votarea acestui proiect si a rezultatelor controlului

Curtii de Conturi se poate trece la executarea legii bugetare, controlul autorizarii continutului legii anuale a bugetului este asigurat pe de-o parte de Curtea de Conturi ca si control administrativ, iar pe de alta parte de parlament ca si control parlamentar.

Controlul respectarii regulamentlelor specifice contabilitatii publice urmareste utilizarea eficienta a averii publice si e exercitat de catre administratori si de diferitele organe de control la fata locului si de Curtea de Conturi pentru conturile de gestiune ale ordonatorilor de credite.

Principala deficienta a acestui sistem de contabilitate a statului este aceea ca rezultatele executiei bugetare nu pot fi cunoscute decat in momentul elaborarii contului general al executiei bugetare adica la cateva lunii dupa inchiderea exercitiului bugetar.

5. Contabilitatea deprecierilor si a cheltuielilor de intretinere

Amortizarea imobilizarilor guvernamentale se poate determina numai in situatia in care se grupeaza diversele activitati in urmatoarele trei categorii:

Active care au o durata nelimitata, care nu se useaza si deci nu se depreciaza cum ar fi: terenurile sau colectiile de arta.

Active cu o durata de viata cvasi-asimilata, care au capacitatea de servire normala pe o perioada nelimitata daca sunt intretinute, renovate, inlocuite sau reconstituite cum ar fi: soselele sau canalele.

Active cu o durata de serviciu limitata care se uzeaza atat fizic cat si moral cum ar fi: constructiile, masinile sau echipamentele.

Practic amortizarea trebuie determinata numai in cazul activelor guvernamentale cu o durata de utilizare limitata, caz in care trebuie stabilite doua aspecte:

O valoare minima pentru achizitie sau un activ capitalizat pentru care se calculeaza amortizarea.

Stabilirea duratei de utilizare a diferitelor tipuri de imobilizarii.

Ca metoda de amortizare cea mai simpla si mai utilizata este metoda amortizarii liniare.

IV. Actele administrative

Actul administrativ este un act juridic unilateral care emana de la o autoritate publica in temeiul puterii publice pe baza si in vederea executarii legii.

In cadrul activitatii administratiei publice locul central il ocupa actele administrative sau actele de drept administrativ care fac parte din categoria actelor concrete de realizare a activitatii administrative publice producatoare de efecte juridice categorie in care se includ si contractele administrative.

4.1 Caracteristicile actelor administrative

Caracteristicile actelor administrative sunt urmatoarele:

a)      Sunt acte juridice, prin aceasta trasatura actul administrativ deosebindu-se de operatiunile tehnico-administrative deoarece actele produc efecte juridice in timp ce operatiunile nu produc asemenea efecte.

b)     Actul administrativ reprezinta o manifestare unilaterala de vointa deci el degaja o singura vointa juridica care provine de la o autoritate publica atfel actele adminstrative se deosebesc de alte acte juridice pe care le emit sau la care sunt parte persoane administrative si prin care acestea pot intra in raporturi juridice, civile, de munca

sau financiare.

c)     Pentru valabilitatea unui act administrativ nu este necesar consimtamantul persoanei carei i se adreseaza ca si in cazul actului de drept civil care se intemeiaza pe consimtamantul partilor. In situatia in care cel obligat la indeplinire nu executa de buna voie actul administrativ respectiv, autoritatea competenta poate trece direct din oficiu la executarea lui (executie silita).

d)     Este o manifestare de vointa care emana de la o autoritate a administratie publica in temeiul puterii publice de care dispune ea si care face ca aceasta sa fie obligatoriu si executoriu prin el insusi.

e)     Actul administrativ este emis in vederea executarii legii, principalul scop al administratiei publice fiind acela de a organiza si de a executa in concret legea.

4.2 Actele administrative si actele juridice

4.2.1 Actul administrativ si legea

Asemanator legii, actul administrativ este unilateral intemeiat pe puterea publica, deosebirea dintre ele constand in forta lor juridica si in regimul juridic aplicabil; astfel in timp ce legea isi intemeiaza activitatea pe suveranitate, actul juridic are o autoritate ce deriva din lege. Prin actele administrative se organizeaza executarea si se realizeaza si se realizeaza dispozitiile legii, concluzia care apare fiind aceea ca acest tip de acte sunt subordonate legii.



4.2.2 Actul administrativ si hotararea judecatoreasca

Hotararea judecatoreasca este un act juridic unilateral prin care se infaptuieste puterea judecatoreasca.

Actul administrativ este acel act prin care se realizeaza puterea executiva.

Hotararea judecatoreasca reprezinta actul prin care se sanctioneaza incalcarea legii in timp ce actul administrativ organizeaza executarea legii.

4.2.3 Actul administrativ si contractul

Actul administrativ reprezinta manifestarea unei singure vointe juridice in timp ce contractul se incheie prin acordul de vointa a doua sau mai multor parti.

4.3 Clasificarea actelor administrative

De-a lungul timpului in teorie si practica sau intalnit mai multe criterii de clasificare dupa cum urmeaza:

Dupa intinderea efectului juridic produs:

a)      Acte normative ce contin reguli generale si impersonale aplicabile unui numar definit de cazuri si subiectii.

b)     Acte individuale se refera la una sau un numar determinat de persoane cum ar fi: - diploma de bac, autorizatia de construire, amenda de circulatie.

Dupa persoana administrativa care le emana, avem urmatoarele:

Decrete emise de presedintele Romaniei,

Hotarari si ordonante emise de Guvern,

Instructiuni si ordine emise de catre ministri,

Ordine ale prefectiilor

Hotarari ale consiliilor judetene, munucipale, orasenesti si comunale

Dispozitii ale primarilor.

Dupa numarul manifestarilor de vointa pe care le incorporeaza pot fi:

a)      Complexe care contin mai multe manifestari de vointa.

b)     Unilaterale care contin o singura manifestare de vointa.

4.4 Contractele administrative

Teoria contractelor administrative s-a format in dreptul administrativ francez. Contractele administrative se deosebesc de cele civile doar prin regimul juridic ce li se aplica, astfel pentru contractele civile se aplica regimul juridic de drept comun

(de drept civil), in timp ce pentru contractele administrative se aplica regimul juridic de drept public.

Organele administrative publice in indeplinirea obiectivelor ce le revin nu folosesc doar actele administrative ci si contractele administrative.

Ele folosesc actele administrative de gestiune care sunt acele acte pe care autoritatea le incheie cu persoane fizice si juridice prin acordul de vointa al partilor in regim de drept public sau de drept privat. Aceste acte se folosesc pentru administrarea domeniului public sau privat ca si pentru organizarea serviciilor publice. Implicit actul administrativ de gestiune se imparte in doua categorii si anume:

Acte de gestiune publica

Acte de gestiune privata

Actele de gestiune publica sunt denumite si contracte administrative si se supun unui regim juridic mixt de drept public si de drept privat preponderent fiind primul.

Contractele administrative sunt acele acte juridice pe care le incheie organele administrative publice cu cei pe care ii administreaza, ele cuprinzand un acord de vointa care genereaza drepturi si obligatii pentru partile contractante si care se supun unor reguli de drep public care fac parte din regimul juridic administrativ.

4.4.1 Trasaturii caracteristice ale contractelor administrative

Potrivit legislatiei din Romania din perioada actuala putem enumera urmatoarele trasaturi specifice contractelor administrative:

Ø     Au la baza acordul de vointa dintre o autoritate a administratiei publice si un particular.

Ø     Particularul se angajeaza ca in schimbul unei sume de bani sa asigure functionarea unui serviciu public sau sa realizeze o lucrare publica.

Ø     Particularul are obligatia sa accepte clauzele prevazute in caietul de sarcinii.

Ø     Autoritatea administratiei publice poate rezilia unilateral contractul fara a recurge la justitie, in cazul in care se justifica o asemenea actiune.

Ø     Autoritatea publica poate ceda drepturile ce rezulta dintr-un asemenea contract numai altei autoritati a administratiei publice in timp a particularului le poate ceda numai cu acordul autoritati legislative.

4.4.2 Incheiere contractelor administrative

Contractele administrative se incheiei intre o autoritate a administratiei publice si un particular in baza acordului de vointa intre partile contractante, clauzele unui asemenea contract fiind stabilite unilateral de catre administratie prin intermediul caietului de sarcinii. Toate clauzele prevazute in caietului de sarcinii devin obligatorii si sunt valabile numai dupa inserarea lor in contract in timp ce toate celelalte clauze care se pot stabilii intre partii de comun acord, care vor forma partea conventionala a contractului adm.

Particularul semnatar fie el persoana fizica, fie persoana juridica este cel care a fost declarat adjudecat in urma unei licitati publice organizate si finalizate cu un proces verbal pe licitatie si cu o hotarare de adjudecare, ambele elaborate de comisia de licitatie.

Organizarea licitatiei publice reprezinta de fapt si conditia de valabilitate a contractului administrativ iar pentru ca ea sa fie valabila trebuie sa fie indeplinite toate conditiile prevazute de legiile speciale inclusiv conditia de publicitate; cea de-a doua conditie de valabilitate a contractelor administrative este reprezentata de aprobarea lor de catre autoritatea administratiei publice.

Licitatiile pot fi de mai multe feluri:

Licitatie publica este deschisa atunci cand participarea la licitatie e permisa oricarei persoane fizice sau juridice fara nici o restrictie

Licitatie publica este deschisa cu preselectie atunci cand contractantii sunt clasificatii de autoritatea publica organizatoare in functie de garantiile oferite pentru executarea corespunzatoare a sarcinilor din caietul de sarcinii si din proiectul contractului.

Negocierea directa se practica atunci cand in cazul unei licitatii publice nu a fost desemnat un castigator.

Pe langa conditiile de valabilitate ale oricarui act juridic,

- contractul administrativ trebuie sa indeplineasca si anumite conditii de forma care prevad ca in marea majoritate a cazurilor,

- actul trebuie sa fie incheiat in forma scrisa in caz contrar putand apare sanctionarea nulitati lui absolute.

Durata de valabilitate a unui asemenea contract se poate stabili intre parti dar sunt si situatii cand legea prevede existenta unei durate maxime de valabilitate, ca de exemplu: in cazul concesiunilor cand durata maxima poate fi de 49 de ani.

4.4.3 Obiectul contractelor administrative

Potrivit legislatiei in vigoare obiectul unui contract administrativ il pot constitui urmatoarele:

a)      Concesionarea unei activitati administrative economice, a unor servicii publice,     a unor unitati de productie apartinand unor regii autonome sau a unor terenuri aflate in proprietatea statului sau in proprietatea unor unitati administrative teritoriale.

b)     Intretinerea unor bunuri apartinand statului

c)     Locatia gestiunii unor sectii sau chiar a unor agentii economicii cu capital majoritar sau integral de stat.

4.4.4 Clauzele contractuale

Acestea sunt stabilite prin lege sau pe baza si in executarea legii de catre organele administrative si se cuprind in caietul de sarcinii in care se prevad si drepturile si obligatiile partilor.

4.4.5 Efectele contractelor administrative

Prin efectele unui act juridic se inteleg drepturile si obligatiile nascute, modificate sau stinse prin actul respectiv. Principiul de baza care guverneaza efectele unui act juridic este cel prevazut de codul civil si este cel al fortei obligatorii a contractului.

Obligatiile principale a particularului contractant depind de tipul contractului incheiat putand fi:

Ø     Asigurarea continuitatii functionarii unui serviciu public.

Ø     Executatea unor lucrari publice

Ø     Exploatarea unui bun apartinand domeniului public sau privat al statului.

Ø     Plata unor redevente (chirii).

Ø     Executarea unor investitii prevazute de caietul de sarcinii.

Ø     Restituirea bunurilor concesionate.

Obligatiile administratiei publice constau in principal in a asigura toate conditiile necesare executarii contractului si de a plati la termen pretul cuvenit.







Politica de confidentialitate

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 638
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2020 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site