Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

AdministratieDrept


Analiza de politici publice - Rolul analizei de politici publice

Administratie

+ Font mai mare | - Font mai mic




Analiza de politici publice

1 Rolul analizei de politici publice





Procesul de analiza a politicilor publice este extrem de complex.

In primul rand, trebuie remarcat aspectul de proces. Sute de actori (individuali sau corporatisti) din diverse zone ale structurilor guvernamentale si neguvernamentale sunt implicati intr-un moment dat in una sau mai multe aspecte ale procesului de formare a politicilor publice. Acesti actori, care deseori interactioneaza pe parcursul procesului, au valori si interese diferite, perceptii diferite asupra situatiilor, au preferinte diferite cu privire la cursul de adoptat in anumite politici publice.

Un alt element care adauga complexitate procesului de analiza a politicilor publice este dat de durata ciclurilor de politici publice. Din faza de implemetare pana la evaluare pot sa treaca ani de zile, ca sa nu mai vorbim de necesarul de timp pentru a urmari un ciclu de politica publica de la lansarea problemei pana la implementare si evaluare, unde avem de-a face uneori cu secvente temporale de zeci de ani. In special pentru studiile de impact problema duratei ciclurilor de politica publica este critica.

O politica publica implica multiple departamente guvernamentale, adeseori atat la nivel central cat si la nivel local. E important sa stim cum sa ne orientam si sa ne calibram analiza, asupra carui aspect sa insistam mai mult in analiza. O serie de specialisti considera ca e de preferat sa ne oprim cu analiza asupra unui subsistem precis de politica guvernamentala, incercand sa evitam abordarile generale vizand un intreg program guvernamental.

De-a lungul unui ciclu de politici publice, o serie de dezbateri sunt lansate de catre diversi actori avand o miza in adoptarea si implementarea intr-un mod specific a politicii publice in cauza. Acesti actori propun diverse solutii administrative pentru solutionarea problemelor de politica publica in dezbatere, definesc in mod diferit severitatea cauzelor problemei, impactul probabil asupra publicului si definesc solutii alternative de rezolvarea a problemelor. Analistul trebuie sa urmareasca toate aceste dezbateri, sa fie capabil sa sustraga esenta dezbaterii in diferite momente ale ei. Rolul dezbaterii in adoptarea si implemetarea de politici publice este de maxima importanta si trebuie sa i se acorde de catre analist atentia cuvenita.

Urmarirea dezbaterii de catre analist este complicata nu neaparat prin numarul in general mare de participanti. Fiecare participant are o anume miza in adoptarea unei solutii de politica publica. Intr-o astfel de decizie sunt implicate interese financiare, valori, principii. Considerand importanta acestei mize in adoptarea unei solutii specifice alegerea unei anume alternative, diversii actori implicati vor prezenta de-a lungul dezbaterii diverse variante asupra problemei, vor avea tendinta sa descrie realitatea selectiv (in functie de interesul propriu), sa minimalizeze pozitia oponentilor, sa incerce chiar sa-si discrediteze oponentii.

O serie de autori au incercat sa surprinda si sa analizeze tensiunea care apare intre politica si analiza de politici publice. Inspirati de sensul vag al faptului ca “ratiunea este curata si politica este murdara”, oamenii urmaresc frecvent inlocuirea politicii cu luarea deciziei rationale. Deborah Stone ne spune: ”Lucrarile contemporane, chiar si acelea ale expertilor in politica, caracterizeaza politica ca fiind “haotica”, “ultimul labirint” sau o “anarhie organizata”. Politica este “murdara”, “impredictibila”, o “cursa cu obstacole” pentru politicile publice, sau un “mediu ostil” pentru analiza de politici publice. Se poate vorbi despre o “relatie incordata intre expertii sociali si oficilitatile publice”, datorita faptului ca un grup furnizeaza “cercetari discipinate” iar altul “probleme non(ne)disciplinate”. Politicile publice pot fi considerate un potential domeniu de analiza rationala, credinta in adevar, si urmarirea gradului de bunastare al societatii ca intreg. Politicile publice sunt o sfera de emotii si pasiuni, irationalitate, interes propriu, lipsa de prudenta si putere neslefuita”.

Din punctul de vedere al unor teoreticieni, politica si politicile sunt intr-un mod esential, separate si distincte. Aceasta diferentiere a fost surprinsa si clar formulata si de Charles Lindblom:

“Atunci cand spunem ca politicile publice sunt decise de analize, ne referim la faptul ca o investigatie a meritelor diverselor actiuni posibile dezvaluie ratiunile de alegere a unei politici in detrimentul alteia. Atunci cand spunem ca politica si nu analizele determina politicile publice, ne referim la faptul ca politica este determinata de modalitati diferite prin care oamenii exercita unii asupra celorlati control, influenta sau putere.”

Cei mai multi dintre expertii sociali, cu precadere practicienii si initiatorii de analiza politica, evita dihotomia intre ratiune si putere, alternativa acestora fiind dezvoltarea unei alternative de mijloc care sa combine elemente din sfere diferite, care sa-si pastreze insa caracterul distinctiv.

O abordare in acest sens considera analiza rationala ca fiind apropiata de politica. Lindblom vorbeste despre o alta forma a analizei rationale, cunoscuta ca “muddling through” “confuzie” sau incrementalism prin care decidentii de politica vor formula doar scopuri minore (schimbari incrementale), si vor lua in considerare doar un numar limitat de alternative. Amitai Etzioni a propus o “scanare mixata” care va combina luarea deciziei fundamental “rationalistica” si incrementalismul. Charles Schulze a sugerat ca analistii de politica pot fi priviti drept “sustinatori ai rationalitatii” politicilor, devenind astfel o contragreutate impotriva “sustinatorilor politici”.

Dintr-o alta perspectiva se vorbeste despre modele ale politicii care se aseamana analizelor. Procesul de realizare a politicilor publice este descris ca un proces secvential care adesea nu urmeaza ordinea fireasca. Astfel, acesta porneste de la departamentele de comunicare ale institutilor politice, de la comitetele legislative la Camerele Parlamentului, unde este transformat intr-o “politica publica alternativa” sau program. Programul trece de barierele birocratice catre aplicarea propriu-zisa pe teren, unde este implementat si probabil evaluat. Cu toate ca nici un cercetator nu crede in astfel de practici, multi dintre acestia folosesc acest cadru ca o norma. Adevaratul proces de realizare al politicii este vazut ca o aproximare a normei, cu deviatii ocazionale. David Robertson si Dennis Judd vorbesc in cartea lor despre politicile publice in America cu o definitie si o descriere a procesului politicii publice care urmeaza acest model secvential, si insista asupra faptului ca procesul actual de realizare a politicilor publice este “neordonat” in comparatie cu modelul.

Analiza rationala este in mod necesar politica, datorita faptului ca implica intotdeauna alternativa de a include anumite lucruri si de a exclude altele. Analiza de politici publice este un argument politic si vice-versa.

Toate argumentele de mai sus vin sa sustina ideea complexitatii analizei de politici publice. Pentru a intelege procesul constituirii unei politici publice, analistul trebuie sa studieze actori, dezbateri, evolutie legislativa, ajutandu-se de o serie de tehnici de cercetare. Analistul trebuie sa gaseasca calea cea mai buna pentru a simplifica situatia si a-si mari sansele de a o intelege si de a-i face si pe altii s-o inteleaga.

2 Decizie si criterii decizionale. Criteriul interesului public.

Procesul decizional poate fi studiat atat dintr-o perspectiva individuala, cat si dintr-o perspectiva colectiva. Intr-o prima ipostaza, accentul cade pe criteriile utilizate de indivizi in luarea deciziei. In a doua ipostaza, in centrul analizei se situeaza procesele prin care majoritatea sau consensul necesar luarii unei decizii este obtinut.

Indivizii sunt influentati de o varietate de factori in momentul deciziei. Este greu de specificat care din acesti factori este crucial in luarea deciziei. Oficialitatile publice dau frecvent declaratii cu privire la deciziile luate (discursuri, conferinte de presa, marturii, memorii etc.), dar motivele expuse fie sunt controlate de ei, fie sunt acceptabile de catre alegatori sau de catre public, fundamentul real ramanand de cele mai mute ori nedeclarat. Cu toate acestea, analiza si observatia aprofundata permit identificarea acelor factori hotaratori in luarea deciziei. O serie de criterii care influenteaza politica publica sunt discutate mai jos. Printre ele sunt incluse: valorile, afilierea la un partid politic, interesele alegatorilor, opinia publica, admiratia si regulile decizionale. Conceptul de „bine public” este analizat in sectiunea urmatoare.

VALORILE:

In analiza fortelor sociale si politice care au un impact asupra factorilor de decizie, propriile valori (sau standarde ori preferinte) ale acestora sunt frecvent ignorate. Deseori acestea sunt dificil de identificat ori imposibil de izolat. Factorii de decizie nu sunt simple bucati de lut ce pot fi modelate, ci, dimpotriva, valorile lor sunt importante, chiar decisive in modelarea propriului comportament. 5 categorii de valori care ghideaza comportamentul factorilor de decizie: institutionale, profesionale, personale, politice si ideologice, sunt comentate in cele ce urmeaza. De asemenea vom analiza pe scurt conceptul de „interes public”.

VALORI INSTITUTIONALE/ORGANIZATIONALE influenteaza in special factorii de decizie birocratici. Orice persoana care lucreaza pentru o perioada indelungata intr-o agentie/ organizatie devine invariabil convinsa de importanta agentiei, scopurile si programele ei. Sistemul de recompense si sanctiuni ii determina pe membrii ei sa promoveze si sa actioneze in concordanta cu valorile predeterminate ale agentiei/organizatiei. In consecinta, deciziile luate de oficialitati pot fi o reflectie a dorintei lor de supravietuire a agentiei, de crestere a bugetului acesteia, de extindere a programelor ei si de prezervare a puterii si prerogativelor. Valorile organizationale pot da nastere la conflicte intre agentii cu atributii suprapuse ori concurente.

VALORI PROFESIONALE ale personalului din cadrul unei agentii. Profesiile au tendinta de a forma anumite tendinte in modul de solutionare a problemelor care sunt ulterior „importate” in organizatii. Unele organizatii ajung sa fie dominate de una sau doua profesii precum economistii (adepti ai eficientei si ai pietei) sau juristii (adepti ai guvernarii prin reglementare juridica).



VALORI PERSONALE ghideaza si ele factorii de decizie, ca si dorinta de a promova propriul interes material sau financiar, propria reputatie sau pozitie. Politicianul care accepta sa fie influentat pentru a decide in favoarea unui interes urmareste si un interes personal. Importanta valorilor personale nu poate fi negata, insa teoreticienii deciziei rationale exagereaza atunci cand sugereaza faptul ca, comportamentul oficialitatilor publice este exclusiv determinat de interese personale.

VALORI DE POLICY. Factorii de decizie nu sunt influentati numai de interese personale, profesionale sau organizationale, ei pot actiona foarte bine si in conformitate cu propria viziune despre interesul public, despre ceea ce constituie o politica publica corecta si necesara. Parlamentarii pot vota in favoarea legislatiei privind protectia drepturilor omului deoarece sunt convinsi de moralitatea deciziei si de faptul ca egalitatea sanselor este un obiectiv al politicii publice viabil, chiar daca o asemenea decizie le-ar periclita cariera politica.

VALORI IDEOLOGICE. Ideologiile constituie un set de credinte si valori coerente si relationate logic care prezinta versiuni simplificate ale realitatii si ofera planuri de actiune. Ideologia marxist-leninista a reprezentat pentru comunisti, cel putin partial, o modalitate de rationalizare si legitimizare a politicii publice oficiale. Astfel putem identifica elemente clare de ideologie liberala sau social-democrata in diverse tipuri de politici. Doctrinele lor pun bazele unor atitudini si optiuni de politica publica diferite in materie de interventie a statului in favoarea persoanelor dezavantajate, salariatilor, minoritatilor; protejarea drepturilor si libertatilor civice, mediului si a drepturilor consumatorilor.

AFILIEREA LA UN PARTID POLITIC:

Loialitatea fata de partid reprezinta un criteriu decizional puternic pentru majoritatea membrilor Legislativului, desi acest tip de influenta este greu de separat de alti factori, cum ar fi presiunile venite din partea conducerii partidului, convingerile ideologice si interesele alegatorilor din propria circumscriptie. Afilierea la un partid politic este un bun indicator asupra votului membrilor Legislativului.

Domeniile de interes ale partidelor au variat si ele ca interes si importanta. Cu toate acestea, in multe arii o delimitare stricta pe baza doctrinelor partidelor politice este imposibila – lucrarile publice, cercetarea medicala, comertul international sunt numai cateva exemple. In plus, membrii ai ambelor partide au tendinta de a promova acele proiecte generatoare de beneficii pentru zonele in care au fost alesi (de exemplu, amplasamentul cladirilor oficiale, construirea de baraje sau autostrazi).

INTERESELE ALEGATORILOR:

In unele cazuri interesele alegatorilor sunt clar definite. Insa, in foarte multe cazuri, preferintele alegatorilor sunt greu de determinat. Cum se actioneaza in acest caz? Propriile valori sau alte criterii, cum ar fi recomandarile sefilor de partid, fundamenteaza decizia legiuitorului in acest caz. De asemenea, opiniile alegatorilor interesati sunt binevenite.

Oficialitatile publice numite pot si ei actiona in calitate de reprezentati. Agentiile au dezvoltat relatii cu grupurile de interes si promoveaza interesele acestora in formularea si administrarea unei politici publice. Unii comentatori au pretins chiar ca in realitate, organismele administrative ar putea reprezenta mult mai bine interesele particulare ale unor grupuri decat oficialii alesi.

OPINIA PUBLICA:

Opinia publica poate fi definita ca reprezentand acele perspective sau puncte de vedere ale publicului privind aspecte/situatii de politica publica pe care oficialii le au in vedere in luarea deciziilor. Opinia publica poate fi exprimata prin multe mijloace – se includ intre acestea scrisori deschise oficialitatilor sau presei, intalniri si demonstratii publice, editoriale, rezultatele alegerilor, intalniri cu alegatorii, referendumuri etc. Cel mai frecvent insa opinia publica este reflectata de rezultatele unui sondaj de opinie aplicat asupra unui esantion reprezentativ al populatiei.

In ciuda frecventei mari, sondajele de opinie prezinta cateva limitari. In primul rand, ele nu reprezinta o analiza in profunzime a opiniei publice, focus-grupurile fiind mai indicate in acest caz. In al doilea rand, desi inregistreaza opiniile oamenilor, sondajele de opinie nu surprind gradul de cunoastere ori intelegere a problemelor de catre respondenti.

Opinia publica este manipulata si de oficialitati care manageriaza stirile. Demersul nostru urmareste sa determine cum influenteaza opinia publica factorii de decizie. Sunt alternativele alese modelate sau determinate de opinia publica? Poate constitui opinia publica un criteriu decizional?

Distinctia dintre deciziile privind directiile generale de politica publica si cele de rutina, care se refera la administrarea de zi cu zi a politicii publice, ne este utila in acest demers. Evident, opinia publica nu este un factor influent in luarea deciziilor din a doua categorie. Multe decizii, daca nu toate, sunt adoptate de legiuitor si de alte autoritati executive care se bucura de putere de decizie mare in conditii de care o mica proportie din populatie este de abia constienta, cu atat mai putin intelege aspectele respective. Legiuitorul votand amendamente la legea taxelor sau autorizand lucrari publice nu va fi influentat de opinia publica decat in masura in care incearca sa anticipeze reactia alegatorilor la aceste amendamente.

Fara echivoc, cadrul general si orientarea unei politici publice poate fi influentat de opinia publica. Atitudinea publicului fata de actiuni precum privatizarea industriei aeronautice sau reducerea masiva a cheltuielilor sociale, fac improbabila realizarea acestora. Convingerea oficialitatilor publice privind cererea publicului de a initia actiuni specifice explica multe initiative de reforma in domeniul politicilor publice. In politica externa, opinia publica acorda oficialilor o mare putere de decizie.

Concluzionand, factorii de decizie sunt influentati in grade diferite de opinia publica, insa relatia dintre actiunile de policy si opinia publica nu sunt atat de simple si directe dupa cum ne-am astepta.

Reguli decizionale:

Persoanele confruntate zilnic cu situatii decizionale construiesc reguli generale sau linii directoare care simplifica si normeaza procesul decizional. Nu exista un set de reguli decizionale universale, insa unele dintre ele sunt utilizate frecvent.

Utilizarea precedentelor in procesul decizional nu este limitata doar la domeniul juridic. Personalul executiv, administratorii si legiuitorul actioneaza frecvent in baza precedentelor, de cele mai multe ori la cererea celor care ar fi afectati negativ de o actiune. Cei afectati de precedente vor considera o asemenea practica desueta, inutila ori imorala.

INTERESUL PUBLIC:

Una din misiunile guvernului este de a urmari interesul public. Prezenta sectiune ofera o definitie a acestuia ca si utilitatea lui, ca si criteriu in luarea deciziei.

Majoritatea va declara ca o definitie universal acceptata ori obiectiva a interesului public este imposibila. Unii definesc interesul public ca reprezentand rezultatul

luptei politice privind aspecte de politica publica. Daca toate persoanele si grupurile „combatante” ar fi egale, aceasta definitie ar fi acceptabila, dar acest lucru nu se intampla in realitate. Frecvent interesul public constituie un mit prin care politica publica este rationalizata si devine astfel acceptabila publicului.

Nu intotdeauna interesele private si cele publice se contrazic. In lupta dintre grupurile private, si alte interese publice care sunt implicate indirect, desi nu sunt organizate, sunt totusi luate in considerare in procesul decizional, influentand astfel rezultatul politicii publice. Un interes public este inerent in orice conflict din transporturi feroviare, luandu-se in considerare alaturi de cele ale companiilor si ale sindicatelor din domeniu.

Identificarea acelor interese permanente, larg impartasite de membrii societatii constituie o metoda alternativa in determinarea interesului public. Interesul oamenilor pentru pace, educatie, aer nepoluat, inflatie scazuta ori un sistem de control al traficului eficient sunt ilustrative in acest sens. In acest caz, interesul public este sinonim cu o nevoie publica pentru a carei satisfacere sunt disponibile mai multe alternative. In plus, conceptul ca atare nu trebuie sa fie detaliat pana la cel mai mic aspect; in cazul unui sistem de control al traficului, detalii privind modul de circulatie nu sunt relevante pentru a determina utilitatea conceptului de nevoie publica.



Nevoia de organizare a intereselor publice si procedurile de reprezentare si echilibrare a acestora, regulile de solutionare a situatiilor, de negociere a compromisurilor in formularea politicilor publice si de implementare a acestora, toate constituie modalitati de determinare a interesului public. Pe scurt, exista un interes public pentru o guvernare eficienta, coerenta si dreapta. Accentul este pus aici pe procesul de politica publica, si nu pe continut.

„Publicul este interesat de lege, ci nu de continutul legilor; de principiile legii, ci nu de substanta acestora; de respectul clauzelor contractuale, ci nu de un contract particular; de intelegeri/invataminte traditionale, nu de un anumit obicei. Este interesat de aceste lucruri in masura in care asigura o continuitate; interesul sau este fata de acea regula care ii permite sa anticipeze comportamentul oamenilor si sa-si modifice in consecinta comportamentul.” (Walter Lippmann)

Publicul este interesat in primul rand de existenta unui proces adecvat. De modul cum sunt facute lucrurile, se influenteaza atitudinea publicului si gradul de acceptare.

Interesul public este un ideal, ca si echitatea si justitia, la care aspiram cu totii.

3 Analiza de politici publice si procesul de luare a deciziei.

Un mod mai simplu de a intelege procesul politicilor publice este impartirea acestuia in mai multe stadii si substadii si examinarea acestora. Ceea ce rezulta este cunoscut si ca „ciclul politicilor publice”. Fiecarui stadiu din cadrul ciclului ii corespunde un principiu de rezolvare a problemei de politica publica.

Principii de rezolvare a problemei Stadii in ciclul politicilor publice

1. Recunoasterea problemei 1. Formularea agendei

2. Propunerea unor solutii 2. Formularea politicilor

3. Alegerea unei solutii 3. Luarea unei decizii

4. Aplicarea solutiei 4. Implementarea politicii

5. Monitorizarea rezultatelor 5. Evaluarea politicii aplicate

Metoda rationala de analiza a problemelor

Utilizarea unui set sistematic de proceduri sau metode de analiza a politicilor publice ne pot fi de ajutor in incercarea de a aborda si rezolva probleme de politica publica, de la cele mai simple la cele mai complexe. Metoda rationala de analiza a problemelor reprezinta un instrument care ne poate ghida eforturile de a gestiona eficient procesul de rezolvare a unei scheme de politica publica.

Trebuie spus de la inceput faptul ca aceasta metoda face parte din procesul de planificare strategica (studentii vor avea un curs separat de planificare strategica).

Metoda rationala de analiza a problemelor este un tip de analiza a politicilor publice care porneste de la identificarea problemelor spre identificarea si evaluarea alternativelor (optiunilor) de politica publica. Este un model de analiza de politici publice „prietenos”, simplu de utilizat atat de catre „analistii incepatori” cat si de catre analisti cu experienta. Gradul de sofisticare la care poate ajunge analiza realizata prin utilizarea modelului rational variaza in functie de timpul, resursele (bani, resurse umane etc), nivelul de informatie la care avem acces si de care dispunem. Toate aceste elemente reprezinta „pachetul constrangerilor” specific fiecarei analize.

Dar termenul de analiza de politici publice se refera si la un produs. Acest produs este rezultatul concret al demersului de analiza.. In aceasta sectiune ne vom concentra asupra produsului de tip analiza de politici publice.

Iata si cateva definitii ale analizei de politici publice din aceasta perspectiva:

q       Un mijloc de sintetizare a informatiei incluzand rezultatele cercetarii, utilizat pentru a produce un format util procesului de decizie in materie de politici publice (stabilirea unor alternative de actiune) si determinarii nevoilor de informatie pentru viitoare actiuni de politica publica.

q       Un proces complex de analiza, interventie si management al conflictelor politice intrinseci proceselor de schimbare urbana.

q       Investigarea sistematica a alternativelor de politica publica si asamblarea-integrarea elementelor pozitive si negative ale fiecarei alternative in parte. Procesul presupune o abordare centrata pe rezolvarea problemelor, colectarea si prelucrarea informatiei si incercarea de predictie cu privire la evolutia alternativei propuse.

q       Alegerea celei mai bune alternative de actiune de politica publica dintr-un set de alternative posibile cu ajutorul ratiunii si evidentei analitice.

q       Consultanta orientata catre client si avand relevanta pentru deciziile de politica publica.

q       Disciplina aplicata care utilizeaza metode de investigatie si argumentare diverse cu scopul de a produce informatie relevanta pentru politicile publice si care pot fi utilizate pentru a rezolva probleme publice.

q       Forma de cercetare aplicata, realizata pentru a obtine o intelegere mai buna a problemelor sociale si pentru a conduce la gasirea unor solutii mai bune de rezolvare a acestora.

Analizele de politici publice sunt de mai multe tipuri. Facem o prima distinctie intre analiza descriptiva si cea prospectiva .



Analiza descriptiva se refera fie la conditiile istorice ale unei politici care a fost implemetata in trecut, fie la evaluarea unei politici curente. In prima varianta analiza descriptiva se concentreaza pe descrierea si interpretarea unei politici deja. In cea de-a doua varianta analiza se concentreaza pe descrierea de status-quo.

Analiza prescriptiva (sau anticipatorie) se realizeaza inainte de implementarea politicii publice si se concentreaza fie pe proiectarea consecintelor in cazul adoptarii anumitor alternative de actiune publica, fie incearca sa aduca un plus de claritate, intelegere cu privire la natura unei probleme sau cu privire la standardele criteriilor de alegere intre alternative.

Principala sarcina a analizei de politici publice o constituie identificarea si analiza problemelor sociale complexe, comparatia cantitativa si calitativa a alternativelor de rezolvare a problemelor, asamblarea informatiei intr-un format usor de inteles si utilizat de catre factorii de decizie.

Metoda rationala propune un model simplu de analiza de politici publice, in cinci pasi.

Cei cinci pasi, „reteta” de realizare a unei analize, cuprind urmatoarele etape: definirea problemei, stabilirea criteriilor de evaluare, identificarea de alternative (optiuni) de actiune, evaluarea si compararea alternativelor si recomandarea schemei de politica publica de urmat. Deci analiza se va finaliza cu o recomandare facuta de analist factorilor de decizie. Nu analistul este cel care ia decizia, ci factorul de decizie. Se poate intampla ca factorul de decizie sa aleaga spre implementare o alta alternativa decat cea propusa de analist. Responsabilitatea deciziei de implementare a unei alternative de actiune este de partea factorului de decizie.

Pasul I. Verificarea, definirea si detalierea problemei

Reusita acestui prim pas va determina succesul intregului proces de analiza. Pentru inceput problema trebuie identificata si verificata. Nu intotdeauna clientul are o imagine clara a problemei pentru care cauta solutii de actiune practica. Prin discutii aprofundate cu clientul, prin cercetare de date secundare, analistul poate sa se asigure ca identificarea problemei este facuta corect.

Pasul II. Stabilirea criteriilor de evaluare.

Stabilirea de criterii care sa ne ajute in luarea deciziei cu privire la cel mai bun curs al actiunii publice pentru rezolvarea unei probleme identificate este absolut necesara. Criteriile ne ajuta sa comparam, masuram si selectam intre diversele alternative. Tipuri comune (des utilizate) de criterii sunt: costurile (raportul cost-beneficiu), eficienta, eficacitatea, fezabilitatea administrativa, fezabilitate politica, echitatea. Toti factorii de decizie vor spune ca isi doresc ca alternativele de politica publica alese de ei sa fie echitabile, eficiente si fezabile politic si administrativ. Cu toate acestea lucrurile nu sunt chiar atat de simple. Unele criterii pot intra intr-un soi de concurenta (exemplu:eficienta si echitatea).

Este important ca fiecare criteriu sa fie nu numai numit ci si definit. De exemplu prin „echitate” putem intelege mai multe lucruri. Pentru a evita confuzii cu privire la ce intelegem prin criteriul numit de noi este indicat sa-l si definim. Nu trebuie niciodata sa presupunem ca ceilalti inteleg criteriul numit in acelasi mod ca noi. Mai mult decat atat, daca nu definim criteriul lasam loc la interpretari si manipulari ale raportului in integralitatea lui.

Se pot genera si criterii mai originale. Aceste criterii originale sunt create de catre analist, in acord cu clientul sau, in functie de specificul problemei de politica publica de adresat. Iata citeva exemple:

Stabilitate –vor fi obiectivele sutinute in ciuda posibilelor “disturbante” din procesul de implementare ?

Siguranta–care e probabilitatea ca optiunea noastra sa opereze in orice conditii?

Invulnerabilitate –optiunea va continua sa opereze daca o parte din procesul de implementare va inregistra un esec?

Flexibilitate –poate optiunea noastra sa serveasca mai mult decit unui scop?

Comunicabilitate –este optiunea usor de inteles pentru cei implicati in analiza?

Concordanta –optiunea pare a adresa corect problema identificata?

Simplitate –este optiunea usor de implementat?

Compatibilitate –este optiunea compatibila cu normele si reglementarile existente?

Reversibilitate –cit de greu va fi sa ne intoarcem la starea initiala daca optiunea esueaza?

Pasul III. Identificarea optiunilor (alternativelor) de actiune publica

In momentul in care s-a ajuns la acest pas analistul cunoaste deja scopurile si obiectivele clientului si pe cele ale principalelor grupuri identificate ca major interesate de rezultatul deciziei de politica publica. Probabil analistul are deja in minte structurate cateva optiuni posibile de rezolvare a problemei identificate.

Pasul IV. Evaluarea si compararea alternativelor

Dupa ce am pregatit prezentarea fiecarei optiuni (alternative) urmeaza pasul in care analistul recomanda clientului cea mai buna alternativa de selectat pentru adoptarea ei ca politica publica. Acest proces presupune doi pasi: evaluarea fiecarei alternative prin raportare la criteriile pe care le-am stabilit in pasul II si compararea lor pentru a decide care este cea mai „buna”, adica cea mai aproape de standardul pe care l-am fixat prin criterii.

Evaluarea optiunilor (alternativelor) si prezentarea lor sub forma unor strategii posibile de actiune publica (posibil curs de actiune al politicii publice) reprezinta punctul cheie in analiza de politici publice. Evaluand si comparand optiunile incercam sa vedem care dintre ele raspund mai bine nevoilor clientului, care au un impact mai mare in sensul dorit de client, care sunt cele care raspund mai bine criteriilor de evaluare.

Pasul V. Monitorizarea si evaluarea politicii publice implementate

Acest pas poate sa fie optional si intervine dupa ce politica publica a inceput sa fie implementata. Uneori clientul apeleaza la acelasi analist pentru evaluare si monitorizare. Dar nu este obligatoriu sa se procedeze astfel. Partea legata de evaluare si monitorizare o sa fie abordata separat, intr-un alt modul de studiu.








Politica de confidentialitate

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 826
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2020 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site