Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  


AdministratieDrept


DREPTURILE SI INDATORIRILE FUNCTIONARULUI PUBLIC EUROPEAN

Administratie

+ Font mai mare | - Font mai mic



DREPTURILE SI INDATORIRILE FUNCTIONARULUI PUBLIC EUROPEAN

Sectiunea I

Principiile care guverneaza exercitarea drepturilor si obligatiilor functionarului public european




Daca institutia publica, nationala sau europeana, are dreptul sa ceara de la functionarul sau un comportament profesional si extraprofesional adecvat, in mod similar functionarul public este indrituit sa pretinda si sa obtina de Ia institutia in care este integrat recunoasterea si respectarea drepturilor sale garantate de lege. Dreptul functionarului se transforma in obligatie pentru institutie si invers

Drepturile functionarilor publici, nationali sau europeni, reprezinta acele prerogative pe care le au titularii unei functii publice, izvorate din raportul de serviciu pe care il au cu autoritatea sau institutia publica si care izvorasc din lege, neputand fi negociate ca in cazul salariatilor

Drepturile functionarului public european fac obiect de reglementare al titlului II din Statut, alaturi de obligatiile acestuia.

Un prim principiu este reprezentat de necesitatea ca functionarul european sa se achite de indatoririle sale si sa-si adapteze conduita avand in vedere numai interesele Comunitatilor si preocupandu-se pentru realizarea unei independente absolute a functionarului public fata de orice guvern, autoritate, organizatie sau persoana exterioara institutiei sale.

Acest principiu se afla inscris in articolul 11 (96) aliniatul (1) din Statut si el urmareste realizarea unei independente desavarsite, coroborata cu absenta oricarei dependente a functionarului de vreun organism, autoritate sau persoana, alta decat institutia din care face parte si se concretizeaza in mai multe interdictii:

a)   Interdictia pentru functionar de a accepta instructiuni de la un guvern, autoritate, organizatie sau persoana exterioara institutiei careia ii apartine, fara autorizarea autoritatii investita cu puterea de numire, sau vreun lucru care ar putea sa-i compromita independenta.

b) Interdictia pentru functionar de a accepta de la un guvern sau de la o sursa exterioara institutiei o distinctie onorifica, o functie, o favoare, un dar, o remuneratie, de orice natura ar fi acestea, cu exceptia celor pentru servicii facute inainte de numirea sa sau in timpul unui concediu special pentru serviciul militar sau national si in numele acelui serviciu. Textul art. 11 (96) alin. 2 face trimitere la o autorizare din partea Autoritatii de numire, singura care ar putea permite functionarului european sa abdice de la interdictia statutara. Cum am specificat deja, se excepteaza situatia unor eventuale recompense primite pentru servicii realizate inainte de intrarea in functie sau in timpul concediului pentru satisfacerea stagiului militar sau national si in numele acestor servicii.

c)Interdictia pentru functionarul european ca, in indeplinirea indatoririlor sale de serviciu, sa se implice intr-o chestiune in care, in mod direct sau indirect, are vreun interes personal care i-ar afecta independenta si, in special, familia si interesele financiare. In situatia in care are de-a face cu o astfel de chestiune, el are obligatia sa informeze Autoritatea de numire, care va lua toate masurile necesare pentru a-1 proteja pe functionar de responsabilitatea care ar putea interveni.

d)Interdictia pentru functionarul european de a pastra sau dobandi, direct sau indirect, in actiuni care se supun autoritatii institutiei careia apartine, un beneficiu important sau substantial care i-ar putea compromite independenta in indeplinirea indatoririlor sale de serviciu.

. Un al doilea principiu care guverneaza exercitiul drepturilor si indatoririlor fundamentale ale functionarului comunitar si care se afla in stransa corelatie cu cel enuntat anterior, mai exact deriva din acesta, este o dimensiune a acestuia care are insa o semnificatie care ne determina sa-1 analizam de sine statator, il reprezinta necesitatea de a asigura independenta fata de statele membre ai caror nationali sunt

3. Un alt principiu este acela ca privilegiile si imunitatile sunt conferite functionarilor exclusiv in interesul Comunitatilor (art.23, 24) (96).

Potrivit Protocolului privind privilegiile si imunitatile, Comunitatile, membrii institutiilor comunitare, functionarii lor si ceilalti agenti, reprezentantii statelor membre care sunt atrasi in functionarea institutiilor comunitare si ai misiunilor acreditate pe langa Uniune beneficiaza de unele privilegii si imunitati. intre acestea se regasesc: inviolabilitatea locuintelor, scutiri de taxe, libertatea de comunicare, drepturi de transport etc . Acelasi Protocol privind imunitatile prevede ca cei interesati, respectiv functionarii europeni, nu sunt scutiti de achitarea obligatiilor lor private, nici de respectarea legilor si a regulamentelor in vigoare ale politiei. in situatia in care privilegiile si imunitatile sunt contestate, indiferent de cine, functionarul in cauza trebuie sa aduca la cunostinta Autoritatii investita cu puterea de numire situatia intervenita.

4. Un alt principiu care guverneaza regimul juridic al realizarii prerogativelor de functie publica de nivel european este acela ca functionarii activi se afla in orice moment la dispozitia institutiei lor fara ca in acest mod sa se poata depasi durata maxima de 42 de ore serviciu saptamanal, care sunt executate in cadrul unui orar general, stabilit de autoritatea investita cu puterea de numire. De la regula orarului general, exista doua derogari:

a) prima priveste posibilitatea ca acest orar sa poata fi modificat si sa se poata stabili orare adecvate, pentru anumite categorii de functionari care indeplinesc atributii specifice;

b) o a doua derogare priveste posibilitatea ca, datorita nevoilor serviciului sau a exigentelor normelor de securitate a muncii, functionarii sa poata fi obligati ca, in afara duratei normale de lucru, sa fie la dispozitia institutiei la locul lor de munca sau la domiciliu. Modul in care se concretizeaza aceasta derogare este stabilit de institutia comunitara, cu consultarea Comitetului de personal.

Un aspect cu totul deosebit in regimul general al
functionarilor europeni, inclusiv in materia drepturilor si indatoririlor lor, este faptul ca ei sunt antrenati in pregatirea reglementarilor carora li se supun si in punerea lor in practica

Sectiunea a II-a

Analiza drepturilor si libertatilor functionarilor europeni

A. Fundamentarea notiunilor

Reglementarea acestei materii o regasim in titlul II, intitulat „Drepturile si obligatiile functionarului'.

In ceea ce priveste terminologia folosita in dreptul romanesc pentru a analiza aceasta materie, se impun cateva observatii.

Mai intai termenul de „indatorire' este preferat celui de „obligatie'.

O a doua observatie vizeaza faptul ca am folosit expresia
drepturi si libertati fundamentale in locul celei de libertati, desi
Statutul face vorbire doar despre „drepturile si obligatiile
functionarului'.

Constitutia Romaniei, intituleaza titlul II „drepturi, libertati si indatoriri fundamentale'.

In doctrina romaneasca aceasta materie este analizata, de regula, prin folosirea atat a conceptului de „drepturi' cat si a celui de „libertati', de regula impreuna, aceasta tehnica avandu-si fundamentul in semnificatia sinonima a celor doua concepte.

B. Drepturile si libertatile fundamentale ale functionarului european

1. Functionarii beneficiaza de libertatea de opinie si de expresie, respectand principiile loialitatii si impartialitatii

In timpul serviciului, functionarul public este tinut de obligatia de neutralitate, care ii impune sa dea dovada de loialitate fata de institutie, de stat. Loialitatea si integritatea servesc ca fundament si ca explicatie a tuturor obligatiilor profesionale. Loialitatea nu se confunda cu loialismul politic. Ea implica impartialitate, obiectivitate, probitate

In afara serviciului, dreptul la opinie este circumstantiat de obligatia de rezerva, si de masura in exprimarea opiniilor sale

Ca o dimensiune a libertatii de expresie este regimul dreptului functionarului european de a-si publica anumite texte care au legatura cu activitatea Comunitatilor, singur sau in colaborare cu alte persoane. Articolul 17 a(96) din Statut prevede, in alin. 2, ca in situatia in care functionarul intentioneaza sa publice sau sa dea publicitatii, singur sau in colaborare, vreun text care ar avea legatura cu activitatea Comunitatilor, el are obligatia sa informeze inainte Autoritatea de numire. Aceasta analizeaza textul si in situatia in care poate demonstra ca problema propusa a fi data publicitatii poate prejudicia interesele legitime ale Comunitatilor, ea il va informa pe functionar asupra deciziei pe care a luat-o, in scris, in termen de 30 de zile lucratoare de la data primirii informatiei. Daca nu este anuntata, in acest termen, vreo decizie, se presupune ca Autoritatea nu a avut obiectii.

2. Functionarul european beneficiaza de dreptul de asociere

Articolul 24 bis (8)(96) prevede ca „functionarii se bucura de dreptul de asociere; in special ei pot fi astfel membri ai organizatiilor sindicale sau profesionale ale functionarilor europeni.'.

Dreptul de asociere in organizatii de tip sindical reprezinta un drept fundamental al cetateanului, recunoscut si garantat si functionarului public de legislatiile nationale. El cuprinde posibilitatea pe care o au cetatenii „de a se asocia in mod liber, in partide sau formatiuni politice, in sindicate, patronate, sau in alte forme si tipuri de organizatii, ligi si uniuni, cu scopul de a participa la viata politica, stiintifica, sociala si culturala pentru realizarea unei serii de interese legitime comune”

Dreptul de asociere, ca drept fundamental al
omului, cuprinde mai multe dimensiuni, dintre acestea fiind
recunoscuta functionarului european, prin textul articolului 24 bis,
doar posibilitatea de a se asocia in organizatii sindicale sau
profesionale.

Acest drept fundamental a fost confirmat si de acordul cadru
incheiat in septembrie 1974, prin care se reglementeaza relatiile
dintre Comunitate si organismele sindicale si profesionale. La ora
actuala sunt recunoscute si functioneaza mai multe sindicate, din
care doua sunt cele mai importante. Este vorba de Federatia
Functiei Publice Europene care are o orientare
profesionala si mai putin sindicala, si l'Union Syndicale (Uniunea
Sindicala) care are o orientare sensibil socialista si care este afiliata
Confederatiei Europene a Sindicatelor.

3. Desi nu este prevazut in mod expres de Statut, dreptul la
greva este recunoscut functionarilor comunitari.

In Europa exercitiul dreptului la greva al functionarilor publici
determina deosebiri considerabile de la o tara la alta. inaintea celui
de-al doilea razboi mondial, principiul consacrat era cel al
interzicerii grevei in serviciile publice, lucru care nu a intimidat si
nu a impiedicat marile greve care au avut loc, in special in Franta in
anii treizeci

Interesant este si modul in care se regaseste
reglementat dreptul la greva in unele documente internationale.
Astfel, articolul 8 din Pactul international relativ la drepturile
economice, sociale si culturale este consacrat libertatii sindicale si
dreptului la greva, si el prevede ca textul respectiv „nu impiedica de
a supune restrictiilor legale exercitiul acestor drepturi de catre
membrii fortelor armate, politiei sau functiei publice'.

Functionarilor europeni le este recunoscut dreptul
fundamental la concediul anual de odihna, care are o durata de
minim 24 de zile lucratoare, la acestea adaugandu-se un numar de
zile suplimentare, care se stabileste in functie de diferite criterii
(varsta, grad). Maximul duratei de concediu este de 30 de zile. In
afara acestui concediu, functionarul mai poate beneficia de un
concediu special, a carui modalitate de acordare este reglementata
prin Anexa nr. V din Statut. Poate fi vorba despre concediu pe
perioada cand functionarul indeplineste o functie electiva sau
concediu pentru cresterea unui copil mai mic de 5 ani sau handicapat,
in acest din urma caz, durata este stabilita la un an si este reinnoibila anual timp de inca 4 ani.

5. Un drept important recunoscut functionarilor europeni este acela de a candida la functiile elective in cazul in care a fost ales intr-o astfel de functie, sunt doua solutii, la care se recurge si in functie de dificultatea functiei respective, si anume:

functionarul sa indeplineasca, prin cumul, atat functia publica
cat si pe cea electiva, Statutul permitand ca
indeplinirea functiei
prin cumul sa se faca fie cu jumatate de norma, fie in acelasi mod ca si inainte;

functionarul sa fie considerat in concediu personal pe o durata
egala cu cea a mandatului electiv.

6. Functionarilor comunitari le este recunoscut dreptul la
cariera.

Notiunea de cariera este definita de doctrinele nationale
pornindu-se de la radacinile sale foarte vechi, ea reprezentand
dezvoltarea, in timp, a situatiei profesionale a unui functionar de la
recrutare pana in momentul in care inceteaza activitatea profesionala a acestuia

Problemele care privesc cariera functionarilor europeni cad in
competenta comitetului de personal. Pentru a-si indeplini rolul, Comitetului trebuie sa-i fie comunicate informatiile care vizeaza
modul in care prevederile Statutului si ale celorlalte reglementari
sunt duse la indeplinire, dificultatile aparute, astfel incat sa devina
competent in a formula solutiile care se impun pentru rezolvarea
problemelor, pentru imbunatatirea conditiilor de serviciu ale
functionarilor, pentru organizarea si functionarea diferitelor structuri
ale institutiilor europene.

O cariera normala ingaduie agentilor europeni sa avanseze in
interiorul aceleiasi categorii, cu aspecte specifice pentru fiecare
dintre ele.

Fiecare functionar european face obiectul unui raport, care se
intocmeste periodic, cel putin o data la doi ani, in conditiile stabilite
de fiecare institutie si in conformitate cu procedura prevazuta de art.
110 din Statut. Elementele avute in vedere sunt competenta in
indeplinirea sarcinilor de serviciu, randamentul si conduita.

7. Functionarilor comunitari le este recunoscut dreptul la
pensie

Dreptul la pensie este recunoscut sub cele doua forme clasice
ale sale, cunoscute si in legislatia romaneasca. El este reglementat in
capitolul 3 al titlului V, intitulat pensii si alocatii de invaliditate.
Potrivit articolului 77 (8)(96),
functionarul care a implinit cel putin 10 ani in munca are dreptul la pensie de vechime. Totodata,
el
are dreptul la aceasta pensie si fara conditionarea impusa
pentru durata serviciului
, daca este in varsta de peste 63 de ani,
daca nu a putu fi reintegrat in cursul unei perioade de disponibilizare
sau in caz de retragere din functie in interesul serviciului. Cuantumul
maxim al pensiei pentru vechime este calculat la 70% din ultimul
salariu de baza aferent ultimului grad in care functionarul a fost
plasat pe o perioada de cel putin un an.



Pensionarea pentru limita de varsta se realizeaza din oficiu, la
implinirea varstei de 63 ani.

In afara de pensia de vechime, functionarul european mai
beneficiaza si de alte pensii, cum ar fi cea de
invaliditate, atunci
cand sufera de invaliditate permanenta, considerata ca totala, care il
pune in starea de imposibilitate de a exercita o functie
corespunzatoare unui post adecvat formatiei sale profesionale. Pensia
de invaliditate se stabileste in acelasi cuantum, de 70% din ultimul
salariu de baza al functionarului.

Un alt tip de pensie este pensia de urmas, care se acorda sotului
supravietuitor al unui functionar public, egala cu 60% din pensia de
vechime sau de invaliditate de care sotul sau a beneficiat sau ar fi
putut beneficia daca ar fi putut sa o solicite.

Beneficiarul unei pensii de vechime, de urmas sau de
invaliditate are dreptul, in conditiile prevazute de Anexa nr. VII
din Statut si la alocatiile familiale prevazute de art. 67, respectiv
alocatia pentru locuinta, pentru copilul aflat in intretinerea
functionarului si pentru educatie.

8. Dreptul la perfectionarea pregatirii profesionale

Pe parcursul derularii unei cariere europene un rol cu totul
special il are pregatirea profesionala a functionarului. Nu este de
conceput ca persoana care ocupa o functie europeana sa stagneze din
punct de vedere al devenirii, sa se mentina la stadiul in care se gasea
in momentul in care a fost investit cu o astfel de functie. Articolul 24
(8)(96) din Statut prevede ca functionarului ii este facilitata de
catre Comunitati perfectionarea profesionala in masura in care
acest lucru este compatibil cu cerintele bunei functionari a
serviciilor si conform propriilor interese ale functionarului.
Pregatirea si instruirea profesionala au consecinte in ceea ce-1
priveste pe functionar, in sensul ca sunt luate in consideratie la
promovarea in cariera.

Doctrina comunitara recunoaste, printre obligatiile
Comunitatilor care reprezinta un drept al functionarilor, pe acela de a
favoriza perfectionarea pregatirii profesionale a functionarilor
comunitari

Referitor la formarea functionarilor la nivel comunitar, un rol aparte il are Colegiul European de la Bruges (Belgia) unde se realizeaza, in cele doua limbi uzuale in Comunitate (franceza si engleza), trei specializari:drept; economie politica si administratie.

In ceea ce priveste sistemele nationale ale functiei publice,
formarea functionarilor se realizeaza in institutii specializate din
fiecare stat , iar la nivel european apare o problema extrem de
importanta, si anume
recunoasterea diplomelor obtinute in alte
state.

A fost adoptata Directiva din 21 decembrie 1988, privind
sistemul general al recunoasterii diplomelor din invatamantul
superior, care recunoaste formarea profesionala de o durata minima
de trei ani sau sisteme similare.

Organismele insarcinate cu verificarea indeplinirii de catre
candidatii prezenti a conditiilor de studiu, pot intampina urmatoarele
situatii:

situatia in care functia ce urmeaza a fi ocupata impune
exclusiv o pregatire echivalenta ca durata, caz in care, facandu-se
dovada unei pregatiri similare, nu exista aspecte deosebite. Practic,
candidatul trebuie sa prezinte diploma tradusa, din care rezulta ca a
efectuat o pregatire de durata celei impuse de functia publica
respectiva.

situatia in care se impun, pentru ocuparea functiei publice
respective diplome mai speciale, ceea ce in mod real ridica unele
dificultati. In acest caz va trebui sa se constate daca cele doua
diplome atesta o pregatire identica, daca durata si continutul lor sunt
comparabile, sau daca trebuie efectuat un stagiu un examen profesional pentru a le completa

Pentru a rezolva aceasta problema, in Italia, printr-un Decret-
Lege din februarie 1993 s-a prevazut echivalarea prin intermediul
decretelor a diplomelor, acolo unde nu exista reglementari europene
care sa solutioneze aceasta situatie.

In doctrina romaneasca de data recenta s-a propus, pornind de la
nevoia de profesionalizare a corpului de functionari publici, sa se
introduca un concediu pentru formare profesionala, in perioada
caruia functionarul public sa aiba dreptul la salariu, care devine astfel
un instrument de realizare a dreptului de formare profesionala

9. Functionarul comunitar are dreptul sa fie remunerat pentru activitatea prestata.

In doctrina franceza, pentru salariul acordat functionarului
public se foloseste sintagma 'traitement' spre a accentua distinctia
de regim juridic in retributia salariatului si cea a functionarului
public.

Dreptul la remuneratie al functionarului public este reglementat
in titlul V al Statutului intitulat „regimul pecuniar si asigurarile
sociale ale functionarilor', capitolul 1 fiind consacrat remuneratiei
si rambursarii cheltuielilor.

Remuneratia cuprinde un salariu de baza, alocatii familiale si alte indemnizatii.

Din continutul articolelor cuprinse in titlul V care reglementeaza
regimul remuneratiei functionarilor europeni, pot fi desprinse
urmatoarele concluzii:

a)  acordarea remuneratiei reprezinta un drept al functionarului
european;

b) acest drept face parte din categoria celor la care functionarul
european nu poate renunta, fapt stipulat expres prin articolul 62
alin. 2.

a)  retributia se acorda in functie de grad si de treapta aferente
functiei publice, si este atrasa de numirea functionarului
european, ea reprezinta deci un efect al actului de numire intr-o
functie comunitara.

b)  retributia functionarului este exprimata in Euro si platita in
moneda tarii in care acesta isi desfasoara activitatea.

Cand este platita in alta moneda decat euro, remuneratia se
calculeaza in functie de rata de schimb utilizata pentru executarea
bugetului general al Comunitatilor Europene la data de 1 iulie a
anului precedent.

e) retributia functionarului este supusa unor examinari anuale
si unor corecturi, al caror scop este de a proteja functionarul, de a
acorda un nivel de retributie corespunzator, in care sa se reflecte si
eventualele mutatii care l-ar putea afecta.

f) nivelul retributiei, in functie de grad si treapta, este stabilit prin articolul 66 din Statut.

g) cu caracter temporar, pentru o perioada cuprinsa intre 1 mai
2004 si 31 decembrie 2012, au fost stabilite anumite contributii
temporare, pe care functionarul este tinut sa le achite (pentru fondul
de securitate sociala si al pensiilor, alte contributii), al caror cuantum
variaza pentru fiecare an, intre 2,5% pentru anul 2004 si 5,50%
pentru anul 2012, calculat la salariul de baza aferent gradului si
treptei avute in vedere pentru stabilirea remuneratiei functionarului,
din care se scad contributiile la sistemul de asigurari sociale si o
suma egala cu salariul de baza al unui functionar din gradul 1 si
treapta 1.

h) in afara retributiei de baza, functionarii au si alte drepturi
banesti, la salariul de baza adaugandu-se diferite sporuri si
indemnizatii.

- Articolul 67 din Statut reglementeaza „alocatiile familiale', in care sunt incluse alocatii care vizeaza locuinta, copiii aflati in intretinerea functionarului si alocatia pentru educatie.

- Functionarii pot primi si o indemnizatie de repatriere
(instalare) al carei nivel este de 16 % din totalul salariului de baza, al
alocatiei de familie si pentru copilul aflat in intretinerea
functionarului, al carei nivel nu poate fi mai mic de 442,72 Euro pe
luna pe luna (articolul 69).

Functionarii au dreptul la restituirea cheltuielilor ocazionate
de debutul sau in functie, de instalare, de mutare, sau, dimpotriva, de incetare a functiei, ca si de cele produse de
exercitiul functiilor sale (art. 71).

- in caz de deces al unui functionar, mostenitorii acestuia
primesc o suma egala cu retributia defunctului timp de 5 luni.
Beneficiaza de aceasta indemnizatie sotul supravietuitor si copiii
functionarului decedat, iar in cazul in care nu exista persoane din
aceasta categorie, alti descendenti, conform dreptului succesoral
aplicabil functionarului in cauza.

Alte indemnizatii, care pot fi: pentru invaliditate
permanenta sau temporara, plata unei sume egale cu opt salarii de
baza ale persoanei in cauza.

Alocatie de nastere, in cuantum de 198,31 Euro, achitata
persoane care are copilul in ingrijire.

Ajutor banesc pentru decesul unui functionar european, care
se acorda mostenitorilor (sot supravietuitor, copii aflati in intretinere)
sau alte persoane care se aflau in intretinerea functionarului decedat,
care reprezinta contravaloarea cheltuielilor necesare transportului
corpului de la locul de afectare la locul de origine.

j) constatam astfel ca regasim o situatie asemanatoare
functionarilor nationali, in sensul ca si drepturile banesti ale
functionarilor europeni au doua componente: salariul si alte
sporuri si indemnizatii, sau, cum se exprima doctrina de drept al
muncii, o parte fixa (salariul de baza) si una variabila
(indemnizatii, sporuri si alte adaosuri la salariul de baza). Unii
autori exprima ideea, care credem ca este de aplicabilitate si la
functionarii europeni, ca daca prin natura juridica si semnificatia sa,
retributia determina respectarea rangului social al functionarului
public, indemnizatia are menirea de a-l ajuta sa faca fata costului
vietii.

10. Functionarul european are dreptul la protectie sociala. Acest drept ii vizeaza si pe membrii familiei functionarului (sotie,
copii, alte persoane aflate in intretinerea sa).

Regimul juridic al acestui drept il regasim reglementat in
capitolul 2 al titlului V, intitulat „securitatea sociala', precum si in
unele anexe la statut si ele vizeaza: riscul impotriva bolilor, asigurari
medicale, anumite prestatii banesti acordate in caz de deces, de
invaliditate permanenta totala sau partiala, pentru cheltuieli medicale
si farmaceutice etc.

11. Dreptul la ajutor si asistenta, a functionarului public din partea Comunitatilor.

Regimul acestui drept special si specific functionarilor europeni
isi afla consacrarea in articolul 24 (8) din Statut, si el presupune urmatoarele dimensiuni:

din modul de formulare „Comunitatile asista functionarii',
desprindem concluzia ca textul nu prevede o latitudine, ci o obligatie

a Comunitatilor,

obiectul acestui ajutor si asistente il reprezinta orice actiune
judiciara care vizeaza amenintari, jigniri, calomnii sau atentate a
caror tinta este el si familia sa, in virtutea calitatii si functiei detinute de acesta;

principiul solidaritatii intre institutie si functionar pentru
prejudiciile produse de acesta, in masura in care acesta nu se gaseste
insa, cu intentie sau prin neglijenta grava, la originea acestor
prejudicii si nu s-au putut obtine despagubiri de la autorii faptelor.

12. Dreptul de a-i fi comunicata in scris orice decizie cu
caracter individual care il priveste pe functionar.

Articolul 25 (8) (96) din Statut consacra, cu valoare de principiu, norma ca orice decizie referitoare la o anumita persoana care este luata in aplicarea Statutului trebuie sa-i fie comunicata in scris acestuia iar orice decizie cu caracter represiv trebuie motivata.
Deciziile care privesc numirea, titularizarea, promovarea,
transferul, determinarea statutului administrativ si incetarea
functiei unui functionar sunt publicate la institutia de care
apartine functionarul. Publicarea trebuie sa fie accesibila
functionarului pe o perioada de timp corespunzatoare.

O asemenea regula se regaseste si in regimurile nationale ale
functiei publice. in Franta, regula comunicarii dosarului a fost
instituita prin articolul 65 din Legea din 22 aprilie 1905. Era vorba
despre masurile prin care functionarii erau supusi la anumite sanctiuni
disciplinare, motivarea si publicitatea sanctiunilor disciplinare fiind si
acum impusa prin art. 18 din Legea din 13 iulie 1983.

Deciziile cu caracter represiv, sanctionator, trebuie de asemenea
motivate, forma scrisa fiind impusa din urmatoarele considerente:

pentru a constitui mijloc de proba;

pentru a asigura „securitatea juridica' respectiv fundamentarea
pe motive juridice a unei masuri date, preintampinand astfel arbitrariul.

Caracter obligatoriu are, cum am mentionat motivarea, a carei
ratiune la randul sau se impune prin urmatoarele aspecte:

- se realizeaza fundamentarea de facto si de iure, a deciziei,
functionarului ii sunt puse la dispozitie elementele care justifica
decizia luata;

- se asigura transparenta actiunii autoritatii, problema
transparentei fiind una din cele mai discutate in administratiile
nationale si cea europeana;

- se faciliteaza controlul jurisdictional exercitat de autoritatile
competente.

In ceea ce priveste regimul acestui drept in cazul
functionarului public european, din analiza articolului 25 (8)(96)
apreciem ca pot fi desprinse urmatoarele concluzii:



regasirea unei obligatii generale de comunicare, care vizeaza
orice decizie care il priveste pe functionar;

aceasta obligatie imbraca o forma specifica, atunci cand este
vorba despre anumite categorii de decizii: cele care privesc
numirea, titularizarea, promovarea, transferul, statutul administrativ,

incetarea functiei.

Dosarul profesional al functionarului public cuprinde: toate
documentele referitoare la situatia sa administrativa si toate
rapoartele asupra abilitatii, eficientei si conduitei functionarului;
observatiile functionarului asupra acestor documente. El nu poate
contine aluzii la opinii politice, apartenenta la un sindicat, activitati
sau opinii filozofice sau religioase, originea sa rasiala sau etnica sau
orientarea sexuala a functionarului.

Documentele din dosarul profesional sunt inregistrate,
numerotate si clasate fara discontinuitate si ele nu pot fi folosite sau
citate de catre institutie impotriva unui functionar daca nu i-au fost in
prealabil comunicate acestuia. Comunicarea documentelor catre
functionarul european este certificata prin semnatura functionarului
sau, in lipsa acesteia, prin scrisoare recomandata la adresa
comunicata de functionar.

Sectiunea a III-a

Indatoririle functionarilor europeni

Reglementarea acestei materii se regaseste tot in titlul II al
statutului, consacrat atat „drepturilor', cat si „indatoririlor',
functionarilor europeni.

Unii autori disting doua feluri de obligatii: pozitive si negative.
Primele impun o anumita conduita iar urmatoarele interzic o anumita
conduita. In concordanta cu documentele europene, cu practica
Uniunii si cu jurisprudenta Curtii Europene, apreciem ca pot fi
identificate urmatoarele obligatii:

1) indatorirea de independenta si neutralitate a
functionarului international fata de orice alta autoritate decat
organizatia care 1-a angajat.

Ea reprezinta prima dintre obligatiile prevazute de Statut in
articolele 11 (96), 11 a(96), 12 (96), 12 a (96), 12 b(96), 13 (96), 14
(96), si se concretizeaza in mai multe aspecte:

a)  Interdictia de a solicita sau accepta instructiuni de la orice
alt guvern, autoritate, organizatie sau persoana din afara institutiei;

b)  Interdictia de a accepta din partea vreunui guvern sau sursa
exterioara institutiei careia ii apartine o distinctie onorifica, o
functie, un favor, un dar, o remuneratie de orice natura ar fi
acestea, cu exceptia celor pentru servicii facute inainte de
numirea sa sau in timpul unui concediu special, pentru serviciu
militar sau national si in numele acestor servicii, fara autorizarea
expresa acordata de autoritatea de numire.

c) Interdictia de a conserva sau primi, in mod direct sau
indirect, in actiuni care se supun autoritatii institutiei careia apartin sau care au de-a face cu acea institutie, vreun beneficiu atat de important sau substantial, de natura sa-i compromita independenta in
exercitiul indatoririlor sale [art. 11 (96) alin. 3].

d) Regimul activitatilor desfasurate de functionarul public in
afara institutiei careia ii apartine.

Potrivit articolului 12b (96), acest regim juridic special
reprezinta si el o dimensiune a indatoririi de neutralitate, si
include urmatoarele aspecte:

- vizeaza orice activitate exterioara Comunitatilor,
remunerata sau nu, sau un mandat exercitat in afara acestora;

functionarul in discutie trebuie sa solicite o aprobare de la
autoritatea investita cu puterea de numire.

- autoritatea respectiva poate sa refuze emiterea aprobarii, in
situatia in care activitatea ce urmeaza a fi desfasurata de functionar
este de natura sa-i afecteze independenta sau sa prejudicieze
activitatea Comunitatilor.

- functionarul are obligatia sa anunte orice schimbare
intervenita in activitatea sa exterioara, astfel cum a fost aceasta
aprobata, schimbare care intervine dupa ce functionarul a cerut
aprobarea Autoritatii investita cu puterea de numire. In cazul in care
activitatea sau mandatul exercitat nu mai intrunesc conditiile
cuprinse in aprobare, Autoritatea investita cu puterea de numire
poate sa retraga respectiva aprobare sau mandat.

e) indatorirea de independenta vizeaza nu doar pe
functionar, ci si familia sa.

Astfel, potrivit articolului 13 (96), in cazul in care sotul (sotia)
functionarului exercita, cu titlu profesional, o activitate lucrativa,
functionarul este obligat sa aduca la cunostinta autoritatii
investite cu puterea de numire acest lucru.

Autoritatea respectiva va analiza situatia, si in cazul in care va
ajunge la concluzia ca activitatea respectiva este incompatibila cu
cea a functionarului si daca functionarul nu este in masura sa
dea asigurari ca va pune capat acestei activitati intr-un anumit
termen, Autoritatea investita cu puterea de numire decide daca
functionarul este sau nu mentinut in functie sau transferat pe alt post. Autoritatea de numire este obligata sa solicite mai intai avizul
Comisiei paritare privind situatia creata.

Acesta este un aspect care caracterizeaza dreptul functiei publice
comunitare. El consta in faptul ca principiile lui vizeaza nu doar pe
titularul functiei, ci si pe membrii familiei sale. Fapte ale acestora ar
putea atrage repercusiuni in ceea ce priveste statutul celui care ocupa
o astfel de functie publica. in doctrina elvetiana, se acorda o atentie
deosebita acestei dimensiuni a regimului functionarului public.
Acestuia ii este interzis sa primeasca sau sa lase sa i se promita
daruri si avantaje pentru a indeplini o anumita functie. Foarte
important este ca aceasta prohibire nu vizeaza doar daruri pentru
un act viitor, ci si recompensa data pentru un comportament
trecut.

f) Conservarea independentei functionarului european impune
abtinerea de la orice activitate care ar putea sa-i compromita
aceasta independenta, pe de o parte, iar, pe de alta parte,
consultarea autoritatii investita cu puterea de numire asupra oricarei
posibile situatii care ar putea afecta aceasta independenta.

Astfel, articolul 11 a (96) se constituie intr-o norma cu caracter
de principiu, potrivit careia functionarul, in indeplinirea atributiilor
sale, nu va putea avea de-a face cu o chestiune in care ar trebui sa
se pronunte asupra unei probleme, in care direct sau indirect, ar avea un interes personal, de natura sa-i compromita independenta si in special familia si interesele financiare. Daca se afla intr-o
atare situatie este obligat sa informeze autoritatea investita cu puterea de numire.

2) indatorirea de rezerva si de discretie, cunoscuta si in
majoritatea sistemelor nationale ale functiei publice se regaseste
prevazuta expres si de Statutul functiei publice europene. Aceasta
indatorire ii interzice functionarului public divulgarea informatiilor
de care are cunostinta din exercitarea functiei sale.

Din continutul articolului 17 (96), desprindem urmatoarele
dimensiuni ale ei:

reprezinta o indatorire foarte importanta, ceea ce a determinat
legiuitorul sa o reglementeze nu doar ca pe o simpla „discretie', ci in
formula „cea mai mare discretie', evocandu-se astfel importanta
deosebita care i-a fost acordata.

din punct de vedere al continutului ei, ea vizeaza orice
informatie de care functionarul ia cunostinta in exercitiul functiei
sale daca respectivele informatii nu au fost facute deja publice sau nu sunt accesibile public.

Prin articolul 19 se reglementeaza un aspect specific al obligatiei
de discretie, respectiv dreptul functionarului de a dezvalui in
justitie sau in fata comisiei de disciplina, informatii de care ia
cunostinta datorita functiei sale. Functionarului european ii este
astfel interzis, prin articolul 17 a (96) alin. 2 sa publice sau sa faca
sa dea publicitatii, singur sau in colaborare, vreun text ce are
legatura cu activitatea Comunitatilor, fara sa aiba autorizarea
necesara emisa de autoritatea investita cu puterea de numire.

Indatorirea de rezerva a functionarului european se
concretizeaza, conform articolului 12 a (96), in obligatia acestuia de
a se abtine de la orice act sau comportament care s-ar putea
reflecta negativ asupra functiei sale.

3) indatorirea de a se achita de indatoririle sale revine
fiecarui functionar, indiferent ca isi desfasoara activitatea intr-o
autoritate publica nationala sau in cadrul unui organism international.

Doctrina occidentala o mai analizeaza si sub titulatura de
„indatorirea de a se consacra functiei'.

Functionarul este obligat sa-si consacre intreaga sa activitate
profesionala indeplinirii in mod cat mai apropiat de ideal a sarcinilor care ii revin.

Pentru a crea conditii cat mai adecvate de realizare a acestei
obligatii, ea este insotita, in mai multe sisteme, de obligatia de
rezidenta regasita si in perioada interbelica in tara noastra. Ea este
prevazuta si de Statutul functionarilor comunitari, si o vom analiza
ca pe o indatorire de sine statatoare.

Credem ca functionarul public, pentru realizarea obligatiilor sale
fundamentale, de a se consacra indeplinirii cat mai bune a functiei cu
care a fost investit,
este dator sa-si organizeze astfel viata
profesionala si privata, incat acest deziderat sa fie realizat.

Iar acest principiu este valabil atat pentru functionarii nationali,
cat si pentru cei europeni. Unii autori francezi analizeaza, ca prima
obligatie a functionarului public, pe cea de a-si exercita functiile
argumentand aceasta semnificatie pe urmatoarele idei:

a)  Functionarul are datoria de a ocupa postul in care a fost
numit, refuzul de a face acest lucru atragand sanctiuni.

b)  Functionarul trebuie sa-si indeplineasca functia de o maniera
continua. Acest principiu reprezinta o consecinta a principiului
continuitatii serviciului public si in concret se traduce prin
obligatia de a respecta durata si orarul de lucru.

c) Functionarul trebuie sa-si indeplineasca functia de o maniera
personala. Delegarea de competenta se poate face doar in temeiul
unei prescriptii legale;

d) Functionarul trebuie sa-si exercite de o maniera efectiva
functia, pe durata reglementara de lucru.

Articolul 60 din Statut obliga functionarii europeni sa fie
prezenti la serviciu, nefiind acceptata absentarea decat in cazuri

de boala sau accident.

Regasim, in textul respectiv, principiul interdictiei de a
absenta de la serviciu si implicit, al obligativitatii prezentei la
serviciu. Orice absenta a functionarului european, alta decat cea
determinata de cauza de boala sau accident, trebuie sa fie aprobata
de functionarul ierarhic. Absentele nemotivate pot atrage, pe de o
parte raspunderea disciplinara a functionarului european, iar, pe
de alta parte, se scad din concediul de odihna, astfel incat este
posibila epuizarea concediului.

Daca a fost epuizat concediul in acest mod, functionarul nu mai
are dreptul la compensarea in bani a zilelor de concediu neefectuate.

4) obligatia de supunere, este prevazuta in majoritatea
statutelor de personal si naste problema fireasca intalnita si in dreptul intern, daca agentul trebuie sa se supuna tot timpul, daca trebuie sa execute el si un ordin ilegal.

Supunerea fata de seful ierarhic este o obligatie a functionarului public care rezulta din organizarea functiei publice si corespunde ideii de subordonare ierarhica. Functionarul, national sau european, fiind plasat intr-o ierarhie, el poate primi de la superiorii sai ierarhici ordine pe care trebuie sa le execute, in caz contrar fiind pasibil de sanctiuni.

Aceasta putere de a da ordine, care apartine superiorului, se
numeste „putere ierarhica”' si ea presupune dreptul de a anula, suspenda sau reforma ordinele inferiorului, atat pentru motive de legalitate, dar si pentru motive de neoportunitate.

Fundamentele ierarhiei rezida in urmatoarele ratiuni:

a) functionarului ierarhic ii revine misiunea de a coordona
sarcinile subordonatilor sai si modul in care acestia le duc la
indeplinire;

b) in activitatea administratilor, seful ierarhic este raspunzator
pentru modul in care se realizeaza activitatea intr-o institutie sau un
compartiment;

c)  este firesc deci ca seful ierarhic, care se prezuma ca dispune si
de o competenta profesionala deosebita si de experienta, care l-au
propulsat in aceasta functie, sa coordoneze unitar activitatea
subordonatilor sai, ceea ce confera un plus de securitate si celor cu
care institutia respectiva intra in relatie.

5) obligatia de fidelitate a functionarului european In toate tarile din Uniunea Europeana se consacra obligatia
functionarului public de a fi loial natiunii pe care o slujeste,
institutiilor democratice ale acesteia si in particular, institutiei in care
este numit.

Obligatia de fidelitate, in regimul functionarului european
imbraca forme speciale, ea facand parte din categoria acelor
obligatii care trebuie respectate atat pe perioada cat dureaza
mandatul respectiv, cat si ulterior acestei perioade. Protectia
loialitatii functionarilor internationali este la originea unei mari parti
din dispozitiile care tind sa ii confere garantii de independenta prin
stabilitatea postului, asigurarea unei cariere, o remuneratie
satisfacatoare, securitate impotriva masurilor de amenintare si
presiune.

6) Obligatia unui comportament profesional corespunzator

Aceasta obligatie, desi nu este analizata de sine statator de toti
autorii si nici prevazuta, ca atare, de Statut, credem ca se impune a fi
avuta in vedere atat in regimul functionarilor nationali cat si in cel al
functionarilor europeni si internationali.

Ea vizeaza urmatoarele categorii de relatii:

a)  relatiile cu ceilalti colegii;

b) relatiile cu intreg personalul dintr-o institutie;

c)  relatiile cu superiorii;

d) relatiile cu subalternii;

e)  respectul de sine, sau relatia cu sine insusi, care obliga pe
functionar sa fie consecvent intr-un comportament corespunzator
rangului sau si asteptarilor celorlalti.

7) obligatia de domiciliu

Unii autori retin printre obligatiile functionarilor nationali si obligatia de rezidenta.

Articolul 20 (96), intr-o formulare concisa si categorica, in
acelasi timp, instituie pentru functionarul european
obligatia de a
avea resedinta in localitatea unde este angajat sau la o distanta
corespunzatoare, care sa nu ii afecteze exercitarea functiei sale.

Corespunzator acestei indatoriri, functionarul trebuie sa informeze
autoritatea de numire cu privire la adresa sa si la orice modificare
intervine referitoare la aceasta adresa. Notiunea de resedinta implica o stabilire de fapt, mai mult sau mai putin indelungata, si nu se confunda cu domiciliul.



8) obligatia de a repara prejudiciile cauzate Comunitatii
prin faptele sale personale grave.

O regasim consacrata de articolul 22 din statut, dupa cum urmeaza:

a)Obligatia este fundamentata pe greseli personale grave pe
care functionarul le comite in exercitiul sau cu ocazia exercitarii
functiei sale.

b) Interventia acestei raspunderi este conditionata de emiterea unei decizii motivate de catre Autoritatea de numire si cu respectarea
formalitatilor aplicabile in materia raspunderii disciplinare.

c) Curtea de Justitie a Comunitatilor are deplina competenta
jurisdictionala in a se pronunta asupra deciziilor care privesc
interventia acestei forme de raspundere.

9) indatorirea de moralitate (integritate).

Moralitatea vietii private a functionarului public face parte din
obligatiile generale ale acestuia, indiferent ca ne raportam la
functionarii nationali sau la cei internationali.

Ea poate sa priveasca, in egala masura, viata privata a
functionarului public inainte de intrarea in functie, in timpul
exercitarii functiei sau dupa incetarea raportului de serviciu.

O asemenea obligatie, este prevazuta de art. 16(96) conform
caruia functionarul este obligat, dupa incetarea functiei sale, sa
respecte indatorirea de integritate si discretie in ceea ce priveste
acceptarea anumitor functii si avantaje.

Ea se afla astfel intr-o stransa legatura cu obligatia instituita prin
articolul 12, prin case functionarului european ii este interzis sa
savarseasca vreun act sau comportament care s-ar putea reflecta
negativ asupra functiei sale.

Articolul 41(8)(46)(78)(79)(96) reglementeaza regimul
disponibilizarii functionarilor europeni, care va face obiect de analiza pe care le are in vedere autoritatea investita cu puterea de numire
atunci cand intocmeste lista functionarilor care vor fi pusi in
disponibilitate se afla si conduita in serviciu a acestora.

Un alt text care sustine ideea consacrarii implicite a obligatiei
de moralitate il reprezinta articolul 43(96) din Statut care prevede,
printre criteriile de care se tine cont atunci cand se face
evaluarea functionarului si pe cel al conduitei in serviciu.

10) efectuarea controlului medical anual reprezinta o obligatie a fiecarui functionar european.

Exercitarea unei functii publice intr-un organism european
presupune nu doar disponibilitati intelectuale, pregatirea necesara in
scopul indeplinirii ei, ci si o stare de sanatate fizica si psihica
adecvata. Aceasta este ratiunea pentru care functionarii europeni se
supun anual unui control medical, care se poate efectua fie prin
medici consilieri din institutie fie de catre medicul pe care 1-a ales
functionarul in cauza.

11) obligatia functionarului european de a se abtine de la orice forma de hartuire psihologica sau sexuala (art. 12 a (96).

12) indatorirea functionarului european care, in decursul
sau cu ocazia exercitarii indatoririlor sale, observa fapte care pot
presupune existenta unei activitati ilegale, inclusiv frauda sau
coruptie in detrimentul Comunitatilor, sau o conduita in
indeplinirea obligatiilor profesionale care poate constitui o
abatere de la obligatiile functionarilor Comunitatilor, de a
informa imediat fie pe superiorul imediat sau pe Directorul
general sau, daca el considera eficient, pe Secretarul General sau
persoanele din functii echivalente sau direct Biroul European
Anti Frauda
(OLAF). Art. 22 a(96) obliga ca acest gen de
informatii sa se dea intotdeauna in scris. Obligatia subzista si in
eventualitatea neindeplinirii unei obligatii similare de catre un
membru al unei institutii sau orice alta persoana din serviciu sau care
desfasoara o activitate pentru o institutie europeana. Functionarul
european care primeste o asemenea informatie are obligatia sa o
transmita imediat la Biroul European Anti Frauda (OLAF).



Verginia Vedinas, Statutul functionarului public, Ed. Nemira, Bucuresti, 1998, p. 142.

Romeo paul Postelnicu, Statutul functionarilor publici, Ed. Universitara Carol Davilla, Bucuresti, 2006, p. 199.

J. Rideau, op. cit., p.

O. Manolache, op. cit., p. 35

Cristian Gheorghe Galatanu, Aspecte de drept comparat privind functia publica si functionarul public, in Reformele administrative si judiciare m perspectiva integrarii europene, in Caietul Stiintific nr. 6/2004 Ed. Burg, Sibiu, 2004, p. 343.

V. Vedinas, op. cit., p. 229; Cristian Gheorghe Galatanu, ort. cit., p.342.

J. Rideau, op. cit., p. 393

A. Plantey, Fr. Loriot, op. cit., 2005, p. 100.

Verginia Vedinas, Legea nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici, republicata, comentata, ed. a IlI-a, revazuta si adaugita, Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 2004, p. 72.

Elena Simina Tanasescu in Minai Constantinescu, Antonie Iorgovan,loan Muraru, Elena Simina Tanasescu, Constitutia Romaniei, revizuita,comentarii si explicatii, Ed. AII Beck, Bucuresti, 2004, p. 82.

J. Rideau, op. cit., ed. 1996, p. 20, ed. 1999, p. 452.

Jacques Ziller, Administrations comparés. Les systèmes politoco-
administratifs de l'Europe des Douze,
Montchrestien, Paris, p.

J. M., J. B. Auby, Droit de la fonction publique, op. cit., p. 107.

Dreptul la pensie este esential pentru regimul functiei publice, ca si
salariul, pensia are caracter
legal si nu contractual (Louis Trotabas, Paul
Isoart,
op. cit, pp. 307-308).

Cariera poate inceta prematur din motive diverse, dar poate sa si
dureze chiar pana la 35 de ani in total activitate, urmand a fi succedata de
pensionare.

J. Rideau, op. cit., p. 393

Cu titlu de exemplu, celebra „scoala' franceza L'Ecole Nationale d'
Administration, unde, cum se exprima regretata doamna profesoara Sanda
Ghimpu,
se formeaza generali, nu locotenenti, in sensul ca se formeaza
mari specialisti pentru administratie, recrutati in functie de mediile obtinute,
ceea ce determina un nivel inalt al pregatirii si preocupare deosebita pentru
rezultatele acestei pregatiri.

J. Ziller, Administrations…, op. cit., p. 406.

R. P. Postelnicu op. cit., 2007, p. 219.

In doctrina franceza se vorbeste despre un „principiu al retribuirii',
functionarului, dreptul acestuia la retribuirea activitatii fiind calificat ca o
garantie fundamentala acordata functionarilor, care nu poate fi
restransa decat prin lege.
(J. M. Auby, J. B. Auby, Droit de la fonction publique, op. cit., p. 132).

Textul prevede ca: „£/ (functionarul - n.a.) nu poate renunta la acest
drept'.

Ion Traian Stefanescu, Tratat de dreptul muncii, Ed. Walters Kluwer Romania, Bucuresti, 2007, p. 579.

Jean Marie Auby, Jean Bernard Auby, Droit de la fonction publique, Dalloz, Paris, 1993, 2-e edition, p. 140.

J. Rideau, op. cit., ed. 1996, p. 393; ed. 1999, p. 452.

Un asemenea principiu se regaseste si in legislatia romaneasca, este vorba despre Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, care consacra posibilitatea ca actiunea in despagubire sa poata fi formulata si personal impotriva functionarului care se face vinovat de admiterea sau neemiterea actului administrativ atacat, iar in cazul admiterii de catre instanta a cererii, aceasta va dispune obligarea in solidar a functionarului si autoritatii la plata despagubirilor.

J. Rideau, op. cit., ed. 1996, p. 393; ed. 1999, p. 452.

Art. 18 alin. 3 prevede ca “Toti functionarii au acces la dosarul lor individual, in conditiile stabilite de lege”.

André de Laubadère, Traité    op. cit., p. 104.

R.P.Postelnicu, Statutul functionarilor publici, op. cit., p. 233.

Jean-Marie Auby, Jean Bernard Auby, op. cit., p. 113; Claude Leclerq, Andre Chaminade, Droit administratif, 2e ed. Librarie de la Cour de Cassation, 1986, p. 330.

A. Plantey, Fr. Lariot, op. cit., 2005, p. 393.






Politica de confidentialitate



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 1784
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2022 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site