Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

AdministratieDrept


FUNCTIONARUL PUBLIC-RESPONSABILITATE SI RASPUNDERE

Administratie

+ Font mai mare | - Font mai mic




DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
Incurajarea auto-invatarii si a planurilor de dezvoltare individuala
Procesul de achizitie publica
CONSTANTELE MODELULUI DEMOCRATIC DE ADMINISTRATIE PUBLICA
Parlamentul - Functiile parlamentului
ACTIVITATEA EXTERNA A COLECTIVITATILOR TERITORIALE LOCALE
CONTRACTUL DE FRANCIZA
ACTIUNILE DE STARE CIVILA
FISA TIP DE PROIECT
Autonomia locala
„SITUATIA ACTUALA” - Reforma si administratie publica



FUNCTIONARUL PUBLIC-RESPONSABILITATE SI RASPUNDERE

1. CONCEPTUL DE RESPONSABILITATE





Exercitarea unei functii publice se incadreaza in categoria acelor profesii care prezinta cel mai mare risc potential ca, prin modul in care are loc, sa ii afecteze pe cei cu care titularul intra in contact. Majoritatea functiilor publice presupun o relatie directa, continua si nemijlocita cu uzagerii serviciilor publice. In activitatea sa, functionarul duce la indeplinire prevederile legii, care nu sunt intotdeauna just intelese de cei care cad sub incidenta lor. De aici se naste o prima problema, care vizeaza modul diferit in care percep legea cei care o pun in aplicare si cei in consideratiunea carora este pusa in aplicare. Cei care se adreseaza unei autoritati publice au, ca regula, un anumit interes care trebuie reglat in limitele legii. Este greu sa convingi, cu sansa de reusita, ca legea nu ingaduie o solutie pozitiva, intr-un caz determinat. Regimul totalitar, prin rigiditatea sa, a acutizat preocuparea de a se gasi solutii ocolitoare, elastice, care prin frecventa situatiilor s-au impus cu valoare de constanta.

Exigentele statului de drept impun domnia legii, trecerea de la “dreptul statului” la “statutul dreptului” ceea ce presupune suveranitatea legii dincolo de interesele individuale.

Pentru a se realiza acest imperativ se impune ca functionarul public sa aiba aptitudinea de a sluji legea, nu de a o ingenunchea. Atunci apare problema puterii discretionare a administratiei publice care poate naste “abuzuri, coruptie, incalcarea drepturilor si intereselor cetatenilor” .

A vorbi despre raspundere in cazul functionarului public presupune abordarea ei cu responsabilitatea. Daca fiecare subiect de drept trebuie sa manifeste, in ceea ce face, responsabilitate, “functionarul trebuie sa fie fundamental responsabil in indeplinirea prerogativelor sale” . Responsabilitatea precede raspunderii si o poate elimina. Ea presupune respectarea de catre individ a sistemului de valori instituit la nivel global sau la nivel microsocial. Daca acest sistem de valori e respectat, omul traieste in armonie cu sine insusi si cu ceilalti, cu societatea in ansamblul sau.

Cand sistemul de valori este negat, omul inceteaza sa mai fie responsabil, el devine raspunzator pentru comportamentul sau ilicit.

Functionarul public trebuie sa faca sa primeze, in comportamentul sau, responsabilitatea. Pentru el nu exista o valoare mai importanta decat “indeplinirea, cu o convingere reiesita din intelegerea rationala a fenomenelor, a sarcinilor sale” .

Functionarul public trebuie sa-si duca la bun sfarsit atributiile, nu pentru ca asa, se impune, ci fiindca e convins ca ele reprezinta rostul sau profesional.

Responsabilitatea se raporteaza la o activitate pe care agentul a intreprinde din proprie initiativa si in cunostinta de cauza pe baza alegerii obiectivului si a cailor de realizare a acestora. Responsabilitatea nu impune persoanei respectul strict al regulilor, normelor, ordinelor, nu va conduce la un comportament impus, ce corespunde unei atitudini angajate si nu angajante.

Responsabilitatea nu se manifesta ca sanctiune si ca spirit de munca si de viata necunoscand alte sanctiuni decat cele ale opiniei publice, care au mai ales o forma morala.

Un functionar public responsabil se implica cu toata puterea si capacitatea sa in indeplinirea functiei pe care o ocupa, dand dovada de “solicitudine fata de nevoile cetatenilor, de tact in raporturile sale cu publicul in exprimarea propriilor opinii si in ascultarea opiniilor acestora” .

Formarea unor asemenea functionari in conditiile societatii moderne reprezinta o preocupare permanenta nu numai a teoreticienilor de stiinte administrative dar si a legiuitorilor si guvernantilor.

Consideram ca esential nu este ca responsabilitatea sa existe in stare absoluta ci ca functionarul- profesionistul sa-i constientizeze necesitatea si sa tinda sa o indeplineasca.

2. FUNCTIONARUL PUBLIC

2.1 Consideratii generale

Abordarea problematicii functionarilor publici nu se poate face fara o referire la mediul in care acestia isi desfasoara activitatea. Astfel, apare in prim plan ca disciplina - sau mai mult ca realitate – administratia publica fara de care un stat nu poate exista si functiona.

In teoria de specialitate notiunea de administratie a capatat trei continuturi: de activitate, de structura, de institutie. Sub toate cele trei continuturi functionarul public apare ca un pion principal in indeplinirea sarcinilor statului la toate nivelele la care-si desfasoara activitatile.

In Romania, situatia functionarilor publici este reglementata prin legea nr.188/1999, adoptata cu o oarecare intarziere (la 8 ani de la intrarea in vigoare a Constitutiei care prevede la art.73 adoptarea statutului functionarilor publici prin lege organica).

Alcatuit din 104 articole, grupate in 10 capitole, Statutul cuprinde prevederi referitoare la definirea notiunii de functionar public si a functiei publice, conditii necesare pentru a detine calitatea de functionar public, recrutarea si cariera functionarilor publici, incetarea calitatii de functionar public si procedurile de urmat, drepturile si obligatiile functionarilor publici, disciplina si sanctiunile disciplinare.



2.2 Statutul functionarilor publici

De fapt cine este functionarul public?

Functionarul public este persoana fizica investita in mod legal, prin actul de vointa unilaterala al unei autoritati publice sau al alegatorilor, cu sarcina indeplinirii pe un timp limitat sau nedeterminat a unei functii publice.

Potrivit Statutului pentru a accede intr-o functie publica persoana trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:

are numai cetatenia romana si domiciliul in Romania;

cunoaste limba romana, scris si vorbit;

are varsta de 18 ani impliniti;

are capacitate deplina de exercitare;

are o stare de sanatate corespunzatoare functiei pentru care    candideaza, atestata pe baza de examen de specialitate;

indeplineste conditiile de studii prevazute de pentru functia publica;

nu a fost condamnata pentru savarsirea unei infractiuni care ar face-o incompatibila cu exercitarea functiei publice;

a castigat concursul sau a promovat examenul organizat pentru ocuparea functiei publice.

Reprezentand o reglementare unitara a situatiei juridice a functionarului public, legea nr.188/1999 prevede principalele drepturi si indatoriri ale acestora, si ca o consecinta fireasca a nerespectarii indatoririlor, cap.VIII din Statut este dedicat raspunderii functionarilor publici.



Dana Apostol Tofan - “Puterea discre]ionar [i excesul de putere al autorit]ilor publice”, Ed. All Beck, 1999, pag. 86

Verginia Vedina[ - “Statutul func]ionarului public”, Ed.Nemira, Bucure[ti, 1998, pag.183

Antonie Iorgovan – op. cit., pag. 642

Gh. T. Zaharia [i colaboratorii – “Tratat de drept administrativ”, Ed.Junimea, Ia[i,2001, pag.106

Legea 188/1999 privind Statutul functionarilor publici publicata in Monitorul Oficial nr. 600/1999, art. 6







Politica de confidentialitate

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 860
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2020 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site