Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

AdministratieDrept


LOCUL FRONTIEREI IN GLOBALIZARE

Administratie

+ Font mai mare | - Font mai mic




LOCUL FRONTIEREI IN GLOBALIZARE




Pentru a creiona rolul si locul frontierelor, intr-un spatiu larg de manifestare, vom porni de la Constitutia Uniunii Europene, care in obiectivele sale prevede urmatoarele aspecte de la care vom porni o analiza asupra oportunitatii frontierelor :

Uniunea ofera cetatenilor sai, un spatiu de libertate, securitate si justitie, fara frontiere interne, precum si o piata unica unde concurenta este libera si nedistorsionata.

In relatiile cu restul lumii, Uniunea afirma si promoveaza valorile si interesele sale. Contribuie la pacea, la securitatea, la dezvoltarea durabila a planetei, la solidaritatea si respectul reciproc intre popoare, la comertul liber si echitabil, la eliminarea saraciei si la protectia drepturilor omului, in special ale copilului

Uniunea respecta identitatea nationala a statelor sale membre in ceea ce priveste autonomia locala si regionala. Respecta functiile esentiale ale statului, in special cele care se refera la asigurarea integritatii teritoriale a statului, la mentinerea ordinii publice si la apararea securitatii interne

Pornind de la asigurarile care ni se aduc, nu putem sa nu distingem caracterul global al demersurilor ce urmeaza a se intreprinde, avand in vedere „dezvoltarea durabila a planetei”, Uniunii Europene revenindu-i rolul de actor principal in consolidarea unor relatii de stabilitate de natura a favoriza pacea sociala – o conditie universala spre un viitor al respectului fata de valorile tuturor, in diversitate. In acest context, libera circulatie a persoanelor, serviciilor si a marfurilor nu mai constituie simple obiective, ci realitati ale unei lumi normale.

Experienta internationala, in urmarirea si controlul fenomenului migrationist, demonstreaza impletirea stransa a dimensiunii legislativ-institutionale cu cea socio-culturala. Elaborarea si adoptarea legilor, crearea institutiilor, stabilirea strategiilor si politicilor corespunzatoare reprezinta componente majore ale acestui proces, dar succesul lor nu poate fi separat de modul in care actorii implicati – administratia de stat, organizatiile non-guvernamentale, mass-media, comunitatile, indivizii – raspund asa-numitelor „provocari comportamentale”, legate de participare, comunicare, mentalitati, atitudini.

1. Migratia legala – expresie a libertatii. Premise si efecte

Globalizarea si internationalizarea pietelor determina noi comportamente migratorii, o fluiditate sporita a deplasarilor teritoriale, fenomenele migratorii temporare avand o semnificatie aparte. Schimburile de populatie inter-tari, joaca un rol tot mai important, definit in principal pe doua paliere: al transferurilor interculturale dintre state si al impactului politic al fluxurilor migratorii atat asupra statelor de origine, cat si asupra celor primitoare. In fapt, treptat, fenomenul migratiei, dintr-un obiectiv de studiu secundar sau rezidual, a devenit unul principal, identificandu-se eforturile pentru evidentierea diferitelor sale aspecte in mod sistematic si sistemic.

In acest context, se impun urmatoarele precizari:

Constructia Europei de maine nu se poate realiza fara a obtine un consens in ceea ce priveste migratia internationala, fara a elabora o politica migratorie comuna. Cunoasterea fluxurilor migratorii efective, a atributelor si dinamicii acestora, permite definirea si ajustarea echilibrelor in mediul economic si social. Migratia nu mai poate fi apreciata ca un fenomen instantaneu, imprevizibil, circulatia persoanelor avand determinari multiple, istorice, comportamentale, economico-sociale. Importanta crescanda a migratiei, in peisajul economico-social al spatiului U.E. este, de asemenea, recunoscuta.

„Libera circulatie a persoanelor si a fortei de munca” este componenta a formarii pietei interne a U.E., alaturi si in corelatie cu libera circulatie a capitalurilor, a marfurilor si a serviciilor. In acelasi timp, este parte integranta a acquis-ului comunitar, reglementata prin directive ale U.E., regulamente si recomandari pentru tarile membre.

Noua economie, tehnologia informatica, mijloacele moderne si tot mai rapide de transport, libera circulatie a persoanelor pe regiuni/teritorii intinse (teritoriul tarilor membre U.E.), fac ca notiunea de spatiu sa nu mai aiba o relevanta atat de mare in prezent.

La randul ei, emigratia nu mai este importanta prin libertatea de a trai si a munci intr-un alt loc, ci reprezinta doar o varianta/optiune de schimbare temporara, sau, dupa caz, permanenta a resedintei. Mai mult, munca in strainatate poate sa presupuna sau nu, deplasarea persoanei la locul de munca.

Presiunea fluxurilor migratorii catre spatiul U.E., desi importanta pe termen mediu, nu va atinge cote alarmante. Obiectivul fixat de Comunitatea Europeana la Lisabona, in martie 2000, potrivit caruia „ U.E. va deveni cea mai competitiva si dinamica economie a cunoasterii din lume, capabila de o crestere economica durabila, acompaniata de ameliorarea cantitativa si calitativa a ocuparii fortei de munca si de o mai mare coeziune sociala”, schimba, in perspectiva, politica statelor membre privitoare la circulatia fortei de munca. Nu se va renunta la descoperirile stiintifice de pana acum. Studiul schimbarilor relevante avute in vedere de analize pertinente, vor consta cu certitudine in radiografierea tendintelor de dezvoltare a unui spectru mai larg de deplasare spatiala a indivizilor, explorarea si exploatarea spatiului geografic, crearea premiselor pozitive de schimbare a resedintei – aspecte in stransa corelatie cu dinamismul circulatiei ideilor, al noului tip de relatii industriale, a capitalului social etc.

In viitor migratia devine o sursa tot mai apreciata de completare a deficitului de forta de munca din tarile dezvoltate. Tarile membre U.E., deja afectate de imbatranirea demografica, se orienteaza spre atragerea de resurse de munca tinere, bine instruite, competitive. Aceasta initiativa va putea atenua efectele ce tind sa devina dramatice, ale imbatranirii demografice si sa dezamorseze, pe cat posibil, o eventuala, bomba sociala.

Migratiei i se asociaza intr-o masura tot mai ridicata avantajele/dezavantajele economice. Fiecare din cei afectati de fluxurile migratorii vor inregistra beneficii, dar si pierderi, marimea si intensitatea acestora fiind dependenta de calitatea fluxurilor de iesire/intrare.

Aspecte precum cele mentionate schimba perspectiva asupra migratiei. Dintr-un fenomen aleator si nedorit, devine un instrument de politica economica si sociala. Aceasta presupune o alta atitudine fata de fluxurile migratorii est-vest si sud-nord: pe de o parte, o politica de deschidere pentru migratia est-vest cu scopul acoperirii deficitului de munca slab calificata, si, pe de alta parte, intensificarea atragerii temporare/definitive a creierelor pentru sustinerea progresului prin tehnologii performante, deci prin forta de munca cu pregatire la varf. Pentru prima categorie, in functie de marimea deficitului, vor exista bariere cantitative concretizate in contingentarea fluxurilor pe meserii si profesii. Pentru a doua categorie se va intensifica competitia intre statele primitoare pentru atragerea de personal care sa acopere deficitul de inalta competenta, conditie pentru continuarea dezvoltarii tarilor membre U.E. si nu numai. Insa aceste fluxuri vor fi limitate pe termen mediu si lung, datorita accentuarii deficitului de forta de munca din tarile de origine. Cu toate acestea, inegalitatea economica, diferentele de venit dintre natiuni, dintre diferite categorii ocupationale isi vor mentine caracterul de puternica motivatie a proceselor migratoare.

Migratia externa apare, in cele din urma, ca o forma de export de capital uman. Romania, ca tara membra a Uniunii Europene, prin migratia externa exporta capital uman, prin urmare, libera circulatie a persoanelor are premise sanatoase, fireste daca migratia este legala. Castigurile, respectiv, pierderile ii afecteaza, deopotriva, pe toti cei implicati insa in proportii diferite. In esenta acestea constau in urmatoarele:

pentru tara de origine, de plecare, indiferent de forma de migrare externa, exportul de capital uman, de forta de munca in care s-au facut investitii importante, reprezinta o pierdere de valoare adaugata care s-ar fi putut realiza in tara ca sursa pentru cresterea economica durabila. Daca cererea pietei nu sustine crearea de oportunitati/locuri de munca pentru forta de munca disponibila, atunci aceasta se orienteaza catre zonele din afara spatiului national, ceea ce alimenteaza exodul creierelor si al fortei de munca.

pentru tara gazda, de destinatie, efectele sunt de regula net favorabile. Ele se manifesta, inainte de toate, pe piata muncii, prin: a) contributia la reducerea deficitului de forta de munca, fie in profesii de inalta calificare, fie pentru forta de munca strict specializata, fie cu calificare redusa sau necalificata in locuri de munca pentru care forta de munca autohtona manifesta reticente; in orice situatie, costurile aferente sunt incompatibil mai reduse; b) atenuarea procesului de imbatranire demografica si a tensiunilor create pe pietele muncii sau la nivel bugetar (lucratorii migranti sunt de regula tineri, au 18-40 ani, cu potential de munca ridicat); c) contributii la cresterea productiei, inclusiv a exportului tarilor de „adoptie”, uneori chiar in tarile lor de origine.

pentru lucrator si familia lui, de asemenea, efectele sunt diverse. Cele mai semnificative castiguri constau in: obtinerea unui venit pentru lucrator si familia sa, sporirea capacitatii de economisire si investitie, fie in bunuri de folosinta indelungata, fie in lansarea in afaceri pe cont propriu, castiguri in plan profesional si al culturii muncii – de cunostinte, deprinderi, comportamente, disciplina a muncii, securitate a muncii, participare.

2. Migratia ilegala – fenomen de circumstanta. Riscuri si pierderi

De obicei migratia ilegala este determinata de existenta unor conflicte in tara de origine, de calamitati naturale, ori de dorinta de procurare a unor mijloace de subzistenta suplimentare prin deposedare nelegitima a celor cu o identitate nationala distincta. Aceste aspecte sunt frecvent acompaniate de patrunderea anevoioasa pe piata muncii autohtone, mai ales datorita calificarii slab absorbite si implicit insuficient remunerate fata de nevoile solicitantului. Mediul de origine nu asigura intotdeauna si pentru toti, in conditiile unei economii functionale si competitive, un nivel de trai decent ori dezirabil, caci in timp ce unii castiga, altii nu sunt multumiti cu ce primesc, ca urmare a masurilor de protectie sociala. Revansa pe care o pregatesc nemultumitii, inca din tarile lor de apartenenta, consta in mod frecvent in demararea si punerea in actiune a unor planuri care intra in sfera crimei organizate trasfrontaliere.

Pentru a preveni/limita „un exod masiv”, in conflictele armate recente, se constata o tendinta periculoasa de a se produce intentionat victime in randul populatiei civile, in scopul castigarii conflictului, cu motivatia de „pierderi si pagube colaterale”, ceea ce a fost vizibil in conflicte precum cele din Afganistan, Irak etc. In acest fel se evita si se descurajeaza organizarea unor structuri alcatuite din populatie proprie, de riposta ori presiune care, odata evadate pe teritoriul altor state, pot solicita interventia externa in vederea „igienizarii” mediului „patogen”, prin schimbarea decidentilor cu riscul pierderii temporare a suveranitatii. Se discuta tot mai mult despre conflicte armate destructurate, razboaie de nisa, razboi special, razboi psihologic, razboi informational, razboi economic, mediatic, electronic, total etc.

Pe alt plan ne confruntam cu pericolul proliferarii criminalitatii organizate, a crimei organizate transnationale – traficului de armamente si materiale nucleare sau/si radioactive, traficului de droguri, de carne vie, noilor valuri de „popoare migratoare”, migratiei ilegale etc

Nu intamplator, incepand cu noul mandat al Comisiei Europene, s-a infiintat Directia Generala „Justitie si Afaceri Interne”, iar in Documentul de pozitie a Romaniei privind negocierea Cap. 24 –J.A.I., deschis in martie, 2002, criminalitatea organizata este tratata distinct.



Dinamica migratiei ilegale a determinat si favorizarea/„specializarea” unor persoane care au trecut la organizarea de filiere si retele de traficanti, coordonate de puternice organizatii transnationale cu o structura bine pusa la punct. „Specialistii” acestor structuri ofera toata gama de „servicii necesare” migratiei ilegale pentru tarile tranzitate si cele de destinatie, respectiv: procurarea unor documente de calatorie, calauzire in vederea trecerii frauduloase a frontierelor, mijloace de transport, cazare si pregatirea migrantilor pentru a se orienta si face fata tuturor situatiilor ce apar.

Marile organizatii criminale s-au internationalizat. Crima organizata se angajeaza in toate tipurile de tranzactii ilegale sau legale, cu conditia sa fie profitabile si sa ofere posibilitatea investirii banilor castigati pe cai ilegale. Aceste organizatii si-au creat baze logistice in tarile de pe principalele itinerarii de deplasare. Actionand pe teritoriul mai multor state, au in compunere cetateni din principalele tari de origine ale migrantilor ilegali, care de mai multi ani au sedere legala pe teritoriul tarii unde actioneaza (in tari de tranzit si/sau de destinatie).

Este necesar sa mentionam un lucru extrem de important cu privire la toate componentele crimei organizate – trafic de droguri, armament, masini furate, inclusiv migratia ilegala etc., nu sunt protejate de nici o legislatie a vreunei tari. Dimpotriva, ele sunt aspru sanctionate. In ceea ce priveste migratia ilegala, desi sunt comise acte ilegale, persoanele sunt protejate de reglementari internationale (Conventia de la Geneva 1951, Protocolul de la New York) ce trebuie aplicate de tarile care au aderat la prevederile acestor documente. De aceea trebuie sa se actioneze cu perseverenta pentru combaterea retelelor si filierelor de migranti, prin cooperare cu alte institutii si organisme, atat pe plan intern cat si pe plan international.

Consecintele migratiei ilegale pentru Romania sunt extrem de sensibile:

posibilitatea de a se infiltra si, ulterior, de a actiona pe teritoriul Romaniei a unor grupuri de factura terorista sau antinationala fata de alte state, prin crearea unor sisteme de acumulari de fonduri, procurarea logisticii adecvate si atragerea de prozeliti prin procedee specifice, ori declansarea unor actiuni violente;

tendinta unor migranti de a incerca sa suplineasca lipsa mijloacelor de intretinere prin comiterea unor infractiuni, de multe ori cu implicarea unor elemente infractoare autohtone;

suportarea de catre statul roman a unor cheltuieli impovaratoare pentru returnare, cautare, intretinere, asistenta solicitantilor de azil si a strainilor care au statutul de refugiat;

situatia critica a migrantilor face ca acestia sa fie recrutati cu usurinta de structurile criminalitatii organizate si implicati in traficul de droguri, armament, autoturisme, persoane etc.;

influentarea negativa a pietei fortei de munca cu preponderenta in domeniul comertului si serviciilor, prin practicarea unor activitati ilicite – de regula la firmele unor conationali, dar si a muncii la negru – situatie ce devine critica in conditiile cresterii ratei somajului.

Folosirea teritoriului Romaniei ca spatiu de manevra pentru migratia ilegala provoaca nu numai efecte negative in planul climatului social, al ordinii publice si situatiei economice, dar si serioase consecinte negative in planul imaginii pentru interesele Romaniei, in perspectiva integrarii euro-atlantice, precum si un potential factor de amenintare neconventionala la adresa apararii, ordinii publice si sigurantei nationale.

Multe state europene au ajuns la concluzia ca migratia nu poate fi apreciata intotdeauna ca un fenomen negativ, existand state care, printr-o migratie controlata, actioneaza pozitiv asupra situatiei negative a unor indicatori demografici interni. In contextul multiculturalismului si al globalizarii, in multe state ale lumii, un anume gen de imigratie s-a dovedit a fi un factor al cresterii economice. Pe de alta parte migratia ilegala necontrolata poate reprezenta un pericol real la adresa sigurantei nationale, a ordinii publice si la adresa democratiei.

Dreptul la libera circulatie se refera la posibilitatea persoanei de a parasi tara de resedinta insa nu include obligatia tarii de destinatie de a primi acea persoana, decat in masura in care aceasta indeplineste conditiile prevazute de lege pentru a fi admisa pe teritoriul sau. Totalitatea conditiilor impuse strainilor, pentru a fi admisi pe teritoriul national, constituie un atribut al suveranitatii statului, avand la baza interesul si obligatia acestuia de salvgardare a sigurantei nationale si ordinii publice.

Din punct de vedere teoretic, in functie de conditiile existente in fiecare tara (economice, asistenta materiala, oportunitati ale pietei fortei de munca, a legislatiei pentru straini etc.) si de interesul migrantilor, tarile se pot clasifica in tari sursa, de destinatie si tari de tranzit. O astfel de clasificare este totusi una relativa, o tara putand fi in acelasi timp producatoare de migranti, o tara de tranzit si o tara de destinatie, diferentierea rezultand din ponderea pe care o are numarul celor care emigreaza, al celor care o tranziteaza sau al celor care intra si se stabilesc pe teritoriul sau.

Lipsa unui sistem functional in combaterea migratiei ilegale reprezinta, frecvent, un element de atractie pentru infractorii dati in urmarire prin INTERPOL, pentru persoanele care au savarsit crime impotriva umanitatii sau a Cartei Natiunilor Unite, persoanele care fac parte din grupari teroriste ori din organizatii criminale sau pentru cele care sunt implicate in fenomenul criminal transfrontalier.

Absenta unui mecanism de control adecvat asupra fenomenului migratiei genereaza multiple consecinte negative, dintre care se pot enumera:

prezenta pe teritoriul national a unor comunitati straine extrem de eterogene din punct de vedere etnic, lingvistic, religios si cultural, ceea ce implica dificultati majore de adaptare in relatiile cu localnicii si constituie potentiale surse de conflict intre grupurile de straini (pakistanezi si indieni, intre turci si kurzi sau dintre irakieni si iranieni etc.). Paradoxal, dreptul minoritatilor de a invata in limba materna si de a avea liberate de opinie, intr-un stat democratic, se rasfrange frecvent, negativ, asupra minoritarilor care lupta pentru ele. Aceste drepturi democratice accentueaza segregarea, asigura eterogenitatea, previn „ciocnirea culturala” cu obiceiurile si mentalitatile populatiei locale – majoritare. Cutumele, ritualurile vietii comunitare nu se imprumuta, ci se statueaza, devenind spatiu sacru numai pentru comunitatea care le promoveaza. In acelasi sens, libertatea de opinie va imbraca valente ale mentalitatilor natiunii de provenienta, uneori intrand flagrant in opozitie cu valorile populatiei autohtone. Pe de alta parte, diversitatea culturala va permite o intelegere mai lenta a proceselor psihologiei de grup, in timp ce controlul social se va realiza in functie de coordonate standard, in care cunoasterea celuilalt va fi deseori limitata de accesul la o comunicare intr-o limba de circulatie internationala. In concluzie, cunoasterea va fi limitata pentru ambele parti

implicarea unor structuri de tip mafiot in traficul ilicit de persoane, posibilitatea ca migrantii, determinati de situatia lor critica, sa fie recrutati cu usurinta de structurile crimei organizate, pentru a fi folositi in traficul de droguri, arme si munitii, autoturisme furate, rezultand, implicit, asa-numitul „import de criminalitate”;

tendinta a numerosi straini, lipsiti de mijloace de intretinere, de a le procura prin savarsirea unor infractiuni, deseori prin asociere cu elemente infractoare autohtone;

aparitia a tot mai multor societati comerciale cu sedii fictive, care constituie paravan pentru desfasurarea unor activitati ilegale;

posibilitatea transmiterii de catre migranti a unor boli specifice zonelor din care provin;

unii dintre migranti sunt simpatizanti sau chiar membri ai unor organizatii extermist-teroriste de sorginte fundamentalist-islamica;

suportarea unor cheltuieli impovaratoare pentru bugetul national, in legatura cu returnarea migrantilor ilegali in tarile de origine, ca si pentru cazarea, intretinerea si asistenta solicitantilor de azil si a strainilor care au dobandit statutul de refugiat.

La nivel global se poate spune ca mediul international de securitate a evoluat dupa anul 1990, in sensul cresterii complexitatii si interdependentelor din relatiile internationale. Drept urmare, stabilitatea internationala nu poate fi astazi conceputa decat in baza cooperarii pe multiple planuri la nivelul comunitatii internationale si, mai ales, prin intermediul dialogului in cadru institutionalizat, prin cresterea implicarii marilor organizatii internationale in definirea starii de securitate a lumii.

In noile abordari privind asigurarea securitatii regionale si globale s-a considerat insa ca trebuie sa existe o legatura stransa intre globalizare si securitatea internationala, pe de o parte, si intre democratizare si respectarea drepturilor omului si ale minoritatilor, pe de alta parte.

Ca raspuns la amplificarea numarului conflictelor si a cresterii riscurilor terorismului international este clar ca democratia secolului XXI trebuie sa includa si asigurarea unui cadrul mondial de coexistenta pasnica.

Oportunitatile de definire a unui cadru stabil si pasnic de dezvoltare a statelor lumii in cadrul economiei mondiale sunt sustinute de mai multe procese de reasezare a raporturilor de forte pe plan mondial:

procesul de cristalizare si manifestare a Europei ca un centru de putere si stabilitate;

definirea unor noi dimensiuni ale relatiilor de asigurare a securitatii intre tarile U.E si N.A.T.O., pe de o parte, si intre aliatii europeni si S.U.A., in cadrul N.A.T.O. pe de alta parte;

interdependentele intereselor vitale ale statelor democratice din intreaga lume, care nu pot prospera decat intr-o lume lipsita de violente si conflicte.

Fata de noile provocari la adresa securitatii, Europa poate aduce, atat direct, cat si indirect, un plus de stabilitate, deoarece riscurile aparitiei unor confruntari militare pe continentul european s-au diminuat semnificat

Explicatia acestei evolutii rezida din doua aspecte:



interesele si obiectivele de securitate actuale ale statelor europene nu sunt generatoare de stari conflictuale, dimpotriva ele favorizeaza cooperarea si solidaritatea;

mediul de securitate international este influentat pozitiv de procesele de integrare europeana si euroatlantica, in fapt de extinderea comunitatii statelor care impartasesc si promoveaza valorile democratiei si economiei de piata, in contextul adancirii colaborarii regionale. De altfel, in contextul procesului de aderare europeana, fiecare stat candidat va avea tendinta sa-si maximizeze utilitatea – contributia la asigurarea pacii sociale prin bune practici, agreate de U.E. Statul candidat si cel admis nu pot favoriza alterarea mediului social de referinta, in principal pentru a-si asigura premise durabile de dezvoltare, pentru a preveni conflictele si, in consecinta, parasirea unui cadru securizant precum cel al U.E..

3. Posibile vulnerabilitati

In vederea reducerii riscurilor transnationale, contributia Politiei de Frontiera Romane este substantiala. Astfel de riscuri sunt generate de grupuri care promoveaza separatismul sau extremismul, de disputele inter-etnice, rivalitatile religioase, incalcarea drepturilor omului. In aceasta categorie intra si crima organizata, traficul ilegal de droguri, arme si substante interzise, materiale strategice, fluxurile de persoane a caror prezenta in tara de origine le-ar putea favoriza primirea de pedepse privative de libertate, la frontiera Romaniei. Politia de Frontiera Romana prin mijloacele aflate la dispozitie, lupta si impotriva riscurilor plasate in domeniul incertitudinii, de tipul calamitatilor naturale. Recentele iesiri din matca ale Dunarii si a altor afluenti care delimiteaza zona de frontiera pot afecta intr-un mod nefavorabil teritoriul national, pe de o parte datorita malurilor neconsolidate care cedeaza si conduc la afectarea teritoriului, iar pe de alta parte la migrarea populatiei din zona calamitata, din cauza dezastrelor produse de evenimentele naturale. In prezent, migrarea se produce spre suprafete de proximitate din afara zonei de pericol, de pe teritoriul national. Este evident ca aceste catastrofe determina saracirea populatiei din zona calamitata si din acest considerent, cel putin in perioada de criza, ii poate afecta resursele psihologice, respectiv, disponibilitatea de a se constitui in forta de sprijin, pentru fortele proprii Politiei de Frontiera, pro-activitatea pentru furnizarea anumitor informatii ce pot sta la baza unor eventuale interventii de frontiera. Astfel de fenomene pot afecta contributia la bunastarea sociala comuna, la un mediu social just si sanatos. De aceea, Politia de Frontiera a sprijinit si sprijina activ populatia din zona de frontiera aflata in dificultate, prin mijloacele aflate la dispozitie si, mai ales, prin intreprinderea de activitati voluntare de buna credinta, in conditii de risc maxim. Speram ca efectele conflictului cu apele sa nu se constituie in premisa pentru eventuale tendinte de migratie ilegala.

Se cuvine totusi sa mai facem precizarea ca si migratia legala poate avea efecte negative. Recent, directorul general al Garzii Civile Spaniole, domnul Carlos Gomez Arruche, intr-un interviu acordat directorului de Integrare Europeana, Colaborare Internationala si Programe, al Inspectoratului General al Politiei de Frontiera Romane, spunea: „Anul trecut au fost retinuti, de catre Garda Civila, mai mult de 3.000 de cetateni romani, ceea ce reprezinta 15% din numarul total de straini, cu o evolutie ascendenta, mai ales datorita cresterii importante a coloniei romanesti din Spania. Delictele cu cea mai mare frecventa sunt cele impotriva proprietatii, in principal furturi din locuinte si spatii comerciale, precum si fraude cu carti de credit. In ultimul timp s-a inregistrat o crestere a violentei in comiterea faptelor penale, iar printre acestea se evidentiaza, in special, modul de actiune al bandelor si grupurilor organizate.” Paradoxal, persoane care beneficiaza de o selectie riguroasa si de girul statului roman pentru a munci in Spania si care ne reprezinta acolo, intr-un mod total lipsit de originalitate, atunci cand se intorc in tara, prosperi si cu o mandrie ce depaseste orice inchipuire, devin modele de urmat pentru alti conationali, dornici sa scape de anonimat si de saracie. Ei vor pune alt pret serviciilor din tara de origine. In sprijinul celor prezentate anterior putem invoca si recenta dezvaluire a ministrului Gheorghe Barbu, care constata ca: „daca in trecut au fost 2500 solicitari pentru eliberarea unor permise de munca pentru straini, in acest an, numarul lor a crescut de patru ori pana la 10.000 de cereri”. Ceea ce inseamna ca in Romania anumite munci nu mai au destula cautare, cetatenii romani, implicit cei de alta etnie, selectionand mult mai drastic ceea ce e potrivit pentru rangul lor, si ce este inacceptabil. Daca la toate acestea mai adaugam si o categorie substantiala de tineri dispusi sa-si castige existenta fara nici o calificare, avem premise serioase sa credem ca absorbtia lor pe piata fortei de munca va fi extrem de limitata. O sinteza informativa a Ministerului Invatamantului si Cercetarii evidentia faptul ca abandonul scolar a crescut vertiginos in zonele montane. Investitia in educatie pare ca se amortizeaza greu sau deloc, iar consecintele se intrevad in nemultumirile care pun stapanire pe „omul padurii”. Dealtfel in zonele montane, investitiile din ultima vreme s-au concretizat in dezvoltarea serviciilor turistice sau a exploatarii forestiere, clima nefavorabila, infrastructura afectata de calamitati: inundatii, avalanse, caderi de stanci etc. aruncand locuitorii acestor provincii, undeva inapoi in timp, in epoca medievala. Asistam, fara puterea de a indrepta in vreun fel lucrurile, la retragerea strategica a individului din multime. Contemporanul nostru se orienteaza spre grup, unde are ocazia sa participe la organizare si sa imparta roadele contributiei sale in acord cu negocierile preliminare pe care le-a incheiat. Individul de astazi este ceva mai paragmatic decat predecesorii lui, caci apartenenta la un grup ii permite sa-si orienteze activitatile spre scop, sa-si atinga interesele, sa obtina satisfactii, sa solicite sprijin. De indata ce normele instituite de un grup nu mai sunt acceptate, individul poate adera la o identitate mai permisiva. El poate sa renunte la voluntariat, la solidaritatea fata de comunitatea din care face parte, autonomia personala fiind mult mai posibila prin abandonarea intre granitele permisive ale spiritului european. Concluzionand: cand individul este mai pragmatic si doreste pentru familia sa un nivel mai crescut de dezvoltare, va castiga, previzibil, mai mult prin aderarea la spatiul european, promovand valori/comportamente convertite, si renuntand la particularitatile sale identitare. Daca nu va reusi sa-si suplimenteze veniturile, sa obtina un status social mai ridicat, facand apel la nationalitatea sa, le va obtine prin cetatenia europeana, oferindu-si serviciile in functie de ceea ce se cere si acceptand rasplata care-l multumeste. Intrarea in minoritate (ex. a fi roman, dincolo de granitele tarii) poate produce mai multa satisfactie, decat apartenenta la un grup majoritar. Sub pretextul nondiscriminarii, minoritarul a invatat ca poate solicita mai mult majoritarilor, iar ultimele evolutii ale contextului macrosocial nu fac altceva decat sa-i potenteze dorinta de a fi diferit. Cand identitatea celui „mic” si vulnerabil este amenintata intr-un fel sau altul, in sprijinul lui, cu certitudine, va interveni cineva mai mare care sa militeze activ pentru dreptul acestuia de a fi sau a ramane diferit. Daca un individ doreste insa sa produca o schimbare majora in cadrul grupului sau majoritar, copierea retetei minoritarului, nu va mai produce aceeasi satisfactie, intrucat el risca sa para un neadaptat, un sabotor, un ridicol. Grupul/majoritatea il va sanctiona pentru nonconformarea la normele sale interne. (Ex.: entitatile nationale din fostele state federale, grupul de homosexuali, liderul grupului MISA – Gregorian Bivolaru, care a primit azil politic in Suedia invocand discriminarea). Nu in ultimul rand, cu cat demografia intr-un spatiu national va fi caracterizata printr-o majoritate nationala, cu atat spatiul ocupat de statul respectiv va fi mai in siguranta. In consecinta, fluxul de migranti stabilit in zone slab populate si determinarea schimbarii polului majoritar, poate constitui oricand un risc la adresa unitatii si indivizibilitatii unui spatiu national. Dreptul de reprezentare politica si libertatea de exprimare sunt primele argumente in favoarea solicitarii autonomiei. Locuitorii din Transnitria sunt un exemplu concludent in acest sens. Exilul in Siberia, la care au fost condamnati romanii din Basarabia, dupa cel de al doilea Razboi Mondial, casatoriile mixte si repartitiile pentru prestarea anumitor munci pe care le-au primit unii vorbitori de limba rusa, in Moldova, a facut mult mai posibila revendicarea Transnistriei de astazi ca teritoriu autonom de regimul de la Chisinau. Aceasta e doar una dintre strategiile clasice ale divizarii unui teritoriu national, actualii ocupanti ai spatiului identitar transnistrean anuland practic, dreptul la „mostenire” a majoritarilor moldoveni. Ceea ce iese insa in evidenta datorita personalitatii puternice a minoritarului frustrat de putere este lipsa de consideratie fata de cel si „mai mic decat el”, (alte minoritati, chiar daca provin din populatia autohtona a unui stat, fiind nevoite sa-si accepte statutul de minoritate tolerata pentru a putea fi asimilata). Prin urmare, numai „cel mare” poate sa-l recunoasca pe cel mic insa recunoasterea sa de „intai nascut”, atarna de cele mai multe ori de abandonarea casei parintesti, a mostenirilor, in favoarea „fratelui mai mic”, caci el „i-a tinut lumanarea” parintelui bolnav pe patul de moarte. Alcatuind un grup organizat, omogen, individul minoritar are toate sansele sa ocupe un loc in ierarhie, sa fie mai important, mai puternic, pe cand prin apartenenta la grupuri eterogene, e constient ca va obtine doar ceea ce va dori sa ofere majoritatea. Grupurile mici par mai dornice de autoguvernare, minoritatile (buturuga mica) demonstrand de-a lungul vremii, ca pot rasturna „carul mare”.



In scena macrosociala, statele nou integrate in U.E. se confrunta cu dificultati de integrare in munca (asigurarea unor contracte de munca nediscriminatorii pentru cetateni din Ungaria, Polonia etc., plata asigurarilor de sanatate etc.), in timp ce statele afectate de scaderea ingrijoratoare a demografiei (care de regula, au o mare capacitate de absorbtie a fortei de munca proaspata) intrevad ca pe o solutie viabila si de mare perspectiva, procedura adoptiilor internationale, Franta, de exemplu, faciliteaza, sub pretextul asigurarii interesului superior al copilului, ramanerea sub protectia sa a minorului abadandonat provenind din alt stat, pana cand acesta devine major si are discernamant, iar optiunea sa de a-si alege un spatiu national de manifestare, pare a fi mai logica, mai rationala si deci, mai demna de a fi luata in considerare de catre autoritati. Numai ca, daca minorul este foarte mic, perioada de gratie in care va putea sa delibereze ii va servi si ca adaptare totala la specificul socio-cultural al tarii de „adoptie” sau „de tutela”. Minorul isi va cauta si va asimila repere noi de supravietuire, va invata limba statului in care se afla si previzibil, ii va fi foarte greu sa se integreze socio-economic la intoarcerea sa in tara de origine. Cum aceste lucruri nu par a fi suficiente, parlamentarii europeni care au sustinut-o pe baroana Emma Nicholson acum cinci ani, (cand a cerut restrictionarea aproape pana la interzicerea adoptiilor internationale), nu mai sunt acum multumiti de legislatia romaneasca in materie de adoptii, legislatie care trece, drept „rusinoasa” si „pe stil vechi”. Nu numai parlamentarii europeni par a avea revelatii de tipul „mintea romanului cea de pe urma”, ci si Statele Unite se declara, de asemenea, frustrate de lipsa sanselor de a adopta copii romani. Mai mult, ele au incercat un fel de ofensiva mediatica de natura a atentiona statele europene si implict Romania, cu privire la „interesul superior al copilului” (prezentand in acest sens, imagini socante din centrele de asistenta a unor copii cu reale disabilitati psiho-motorii imagini surprinse in timpuri intrate deja in istorie). Rezultatul acestei asa-zise informari viza solidarizarea unor „oameni de bine” din spatiul identitar in vederea determinarii decaderii din „drepturile parintesti” a statului roman, pe considerent de „rele practici” si obtinerea unor facilitati sau a unor derogari in adoptia internationala. Aceste demersuri ale S.U.A. au loc in timp ce la granita cu Mexicul se vede nevoita sa-si suplimenteze fortele politiei de frontiera pentru a face fata fluxului de imigranti ilegali, fara precedent. Mai mult, a fost infiintata chiar si o organizatie denumita „The Minuteman Project” care primeste spre „supraveghere” o anumita portiune de frontiera, urmand ca la aparitia vreunui pericol, sa sesizeze Politia de Frontiera, pentru a interveni corespunzator. In zilele noastre, in Romania, intrebuintarea pazei obstesti pentru supravegherea hotarelor ar fi considerata o intreprindere extrem de vetusta. Cum moda e insa reversibila, nu ne-am mira daca martalogii de odinioara, strajerii, potecasii, plaiesii, ori chiar granicerii in rezerva, (civili care au satisfacut stagiul militar la arma „Graniceri”) vor reveni in forta, „inviind din morti”, fireste, la aparitia vreunui pericol.

Pornind de la considerentul ca granitele de Nord si Est ale Romaniei vor deveni frontiere externe dupa accederea in Uniunea Europeana, aflata la confluenta unor mari fluxuri migratorii din fostele republici sovietice, din Orientul Mijlociu, Asia si Africa, Romania are responsabilitati uriase pentru securizarea frontierelor. In perspectiva, dupa obtinerea statutului de Stat Schengen, tinand cont ca problemele referitoare la migratie si infractionalitate nu sunt supuse restrictiilor geografice, rutele internationale de trafic trebuie sa devina principalele zone de interes pentru fortele de politie de frontiera si dupa caz, pe anumite componente, de politie nationala, in concordanta cu competentele proprii. In orice caz, acolo unde politica adoptata si securitatea nationala cer acest lucru, un Stat Schengen poate, dupa consultarea si a celorlalte State Schengen, sa adopte pentru o perioada limitata de timp, efectuarea controlului corespunzator la frontierele interne. Pentru consolidarea increderii reciproce, orice Stat Schengen va trebui sa fie in masura sa furnizeze date temeinice si de incredere referitoare la situatia de la frontierele sale, precum si la controalele si masurile de supraveghere aplicate. Cunoasterea situatiei de la frontiera se bazeaza pe cunoasterea performantei sistemelor de management al frontierei. Estimarile de incredere referitoare la controalele si supravegherea frontierei trebuie sa se bazeze, printre altele, pe cunoasterea amanuntita a situatiei locale si regionale. Noile investitii cu tehnica performanta si specializarea inalta a politistilor de frontiera, combaterea coruptiei in randul personalului propriu, dezvoltarea unor practici europene de supraveghere si control, implementarea conceptului de „politie de proximitate” in cadrul Politiei de Frontiera sunt elemente care contribuie in mod sistematic la asigurarea unui spatiu comunitar optim pentru libera circulatie a persoanelor, marfurilor si serviciilor.

4. Concluzii

Fluxurile de migratie, precum si motivatia acesteia, caracterul legal sau ilegal, tarile de destinatie, tranzit ori sursa, pregatirea migrantilor, nationalitatea, religia si varsta acestora, sunt parametri ce vor determina intotdeauna abordari multifactoriale de natura a descrie, intelege, preveni si dupa caz, anticipa, producerea unor evenimente nedorite. Desigur, demersul nu poate fi unilateral, pentru ca mai multe resurse, mai multe mijloace si mai multe proceduri corelate pot conduce la mai multa securitate si, prin urmare, la dezvoltarea unui parteneriat durabil.

Pozitionarea Romaniei, ca viitoare granita estica a U.E., nu inseamna doar securizarea frontierelor, ci si asumarea unui rol de stabilizator regional si promovarea principiilor si valorilor democratice europene.

Interesul comun al structurilor de administratie a statului este acela de a asigura crearea si dezvoltarea unei zone comune de libertate, securitate si justitie. Intarirea capacitatii de control a 2.070 km din viitoarea frontiera estica a U.E. cu: Moldova, Ucraina, Serbia si Marea Neagra este o prioritate nationala si presupune reducerea infractionalitatii transfrontaliere fara a ingradi dreptul la libera circulatie a persoanelor. De altfel, eliminarea vizelor pentru cetatenii romani care calatoresc in spatiul Schengen a avut efecte benefice in special asupra tinerilor, in mediul academic si stiintific, dar si in cel de afaceri. Nu in ultimul rand, Romania va juca un rol esential in dezvoltarea si consolidarea unei identitati europene, in promovarea solidaritatii, tolerantei si cooperarii intre actorii statali in plan regional si international. Reconstituirea identitatii romanesti poate avea loc cel mai bine prin rolul catalizator al spatiului si valorilor europene oferite de identitatea europeana.

In contextul globalizarii, identitatea nationala nu se limiteaza la spatiul prestabilit al unui teritoriu. Ea se afirma prin internalizarea unor norme complementare, in timp ce „noua sa dimensiune” transforma standardele de referinta ale viitorului.






Politica de confidentialitate



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 798
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2021 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site