Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  


AdministratieDrept


RASPUNDEREA JURIDICA A FUNCTIONARULUI PUBLIC

Administratie

+ Font mai mare | - Font mai mic



RASPUNDEREA JURIDICA A FUNCTIONARULUI PUBLIC


Sectiunea I
Consideratii generale


1. Notiune si prezentare

Regimul juridic al functiei publice include si problema raspunderii juridice a functionarului public, care are ca finalitate restabilirea ordinii de drept incalcate ca urmare a savarsirii unei fapte ilicite, precum si reprimarea si eliminarea unor astfel de fapte. Prin intermediul raspunderii juridice se urmareste realizarea unui dublu scop: preventiv-educativ si sanctionator.
Raspunderea juridica a functionarului public presupune abordarea relatiei ei cu responsabilitatea care o precede si care presupune respectarea intregului sistem de valori instituit de catre societate in ansamblul sau.2
Functionarul public trebuie sa fie responsabil in indeplinirea atributiilor sale.
Raspunderea juridica a functionarului public intervine atunci cand s-a comis o fapta ilicita in exercitarea prerogativelor de serviciu sau in legatura cu acestea, respectiv atunci cand aceasta a incalcat obligatiile ce-i revin si implicit, legea.
Luand in considerare natura juridica variata a reglementarilor aplicabile in administratia publica (administrative, civile, financiare, penale, etc.), raspunderea juridica a functionarului public este foarte diversificata.
Functionarul public ii pot reveni, in general, raspunderi disciplinare contraventionale, civile si cu unele exceptii, penale.
Prin fapta ilicita savarsita de functionarul public se incalca o obligatie legala ce decurge din reglementari, dispozitii ierarhice, norme de comportament etc., si se instituie raspunderea juridica a acestuia.
Raspunderea juridica a functionarului public reprezinta un raport juridic complex stabilit de norma juridica intre functionarul public ca autor al incalcarii normelor juridice, reprezentant al statului la un anumit nivel, si stat ca reprezentant al societatii, titular al dreptului de a aplica sanctiunea juridica.
Dupa sfera de aplicabilitate, exista doua tipuri de raspundere juridica:
- raspunderea generala a functionarilor publici, aplicabila tuturor categoriilor de functionari publici, consacrata in statutul general al functiei publice;
- raspunderea specifica a functionarilor publici, aplicabila anumitor categorii de functionari publici, consacrata in statutul particular al functiei publice.
Faptele ilicite ale functionarului public se pot savarsi si in timpul sau liber, in legatura cu exercitarea functiei publice, fara sa existe o legatura directa cu functia publica, dar sa se afecteze prestigiul si imaginea acestuia3.
in prezent, se pot identifica urmatoarele forme de raspundere ale functionarului public, in functie de norma juridica incalcata:
- raspunderea disciplinara, ce intervine ca urmare a incalcarii cu vinovatie a normelor de disciplina muncii specifice raportului de functie publica;
- raspunderea contraventionala, ce intervine ca urmare a savarsirii unor contraventii de catre functionarul public;
- raspunderea civila, ce intervine pentru faptele ilicite civile prin care functionarul public provoaca prejudicii particularilor;
- raspunderea penala, ce intervine in cazul comiterii de catre functionarul public a unor fapte penale.

Sectiunea II
Formele raspunderii juridice a functionarilor publici

1. Raspunderea disciplinara a functionarului public4

1.1. Consideratii generale
Statutul defineste raspunderea disciplinara ca fiind acea forma a raspunderii juridice ce apare ca urmare a savarsirii unei fapte ilicite prin care functionarii publici incalca cu vinovatie indatoririle corespunzatoare functiei publice pe care o detin si a normelor de conduita profesionala si civica, fapte ce reprezinta abateri disciplinare (art.70 alin.1.).
Raspunderea disciplinara a functionarului public intervine asadar, atunci cand acesta incalca, in mod culpabil, obligatiile sale de serviciu, prin savarsirea de abateri disciplinare. Cadrul legislativ al reglementarii si gestionarii raspunderii disciplinare a functionarilor publici il constituie: Legea nr.188/1999 modificata si completata, precum si legislatia reprezentata de Hotararea de Guvern care reglementeaza organizarea si functionarea comisiilor de disciplina si a comisiilor paritare.
Functionarul public raspunde disciplinar pentru faptele ilicite prin care se incalca disciplina muncii, respectiv, pentru fapte prin care se incalca normele de conduita profesionala ce vizeaza relatiile din cadrul unui serviciu public precum si relatiile cu tertii. El va raspunde disciplinar si in situatia comiterii de fapte ilicite prin care sunt afectate statutul sau imaginea institutiei publice din care face parte5.
in situatia faptelor ilicite savarsite anterior nasterii raportului juridic de functie publica, care-l fac incompatibil pe autorul lor cu exercitiul functiei publice in care a fost numit si care n-au fost cunoscute de catre autoritatea publica in momentul numirii sale, intervine sanctiunea administrativ disciplinara.
Aceeasi sanctiune se aplica si in situatia abaterilor savarsite in afara serviciului public, in viata privata, daca este lezata imaginea, onoarea si consideratia functionarului public in fata celor administrati, a cetatenilor, fiind afectata astfel si imaginea institutiei din care fac parte.
Raspunderea administrativ-disciplinara nu intervine in situatia faptelor ilicite savarsite de catre functionarul public ulterior incetarii exercitiului unei functii publice.

1.2. Abaterea disciplinara

1.2.1. Notiune. Prezentarea abaterilor disciplinare
Abaterea disciplinara a functionarului public reprezinta fapta ilicita savarsita cu vinovatie prin care acesta isi incalca obligatiile de serviciu care ii revin in baza functiei publice pe care o detine, si care vizeaza statutul sau.
Raspunderea disciplinara se naste dupa ce functionarul public a savarsit abaterea disciplinara, cu conditia ca fapta ilicita sa-i fie imputabila, adica sa fi fost savarsita cu vinovatie, sub orice forma (intentie sau culpa). Aceasta forma a raspunderii juridice este bazata pe culpa, lipsa ei inlaturand posibilitatea interventiei raspunderii administrativ-disciplinare. Vinovatia functionarului public presupune existenta cumulativa a 2 elemente: elementul volitiv (vointa) si elementul intelectiv (constiinta).
Subiect activ al abaterii disciplinare este functionarul public care a fost legal investit intr-o functie publica.
Sunt considerate abateri disciplinare6, urmatoarele fapte:
- intarzierea sistematica si neglijenta in efectuarea unor lucrari;
- absente nemotivate la serviciu;
- nerespectarea in mod repetat a programului de lucru;
- interventiile sau staruintele pentru solutionarea preferentiala, in afara cadrului legal, a unor cereri;
- atitudini ireverentioase in timpul serviciului;
- nerespectarea secretului profesional sau al confidentialitatii lucrarilor care au un astfel de caracter;
- refuzul nejustificat de indeplinire al cerintelor si atributiilor de serviciu;
- manifestari ce prejudiciaza prestigiul autoritatii sau institutiei publice in care isi desfasoara activitatea;
- incalcarea dispozitiilor legale privind indatoririle, incompatibilitatile, conflictele de interese si interdictiile stabilite prin lege ce vizeaza functionarii publici;
- stabilirea de catre functionarii publici de executie de relatii directe cu pretentii in vederea solutionarii cererilor acestora.

1.2.2. Sanctiunile disciplinare aplicabile functionarilor publici
Sanctiunile disciplinare prezinta urmatoarele trasaturi caracteristice:
- au caracter legal (intervin pe baza unei dispozitii legale);
- intervin ca urmare a savarsirii unei abateri disciplinare;
- au caracter personal;
- reprezinta o decizie administrativa;
- actul sanctionator are caracter unilateral (este un act unilateral al conducerii institutiei sau autoritatii publice);
- nu este permis cumulul sanctiunilor disciplinare;
- nu vizeaza libertatea functionarului sau bunurile sale personale;
- presupun o procedura specifica cu privire la aplicare, cai de atac, executare.
La stabilirea si individualizarea sanctiunii disciplinare se au in vedere urmatoarele aspecte:
- cauzele si gravitatea abaterii;
- imprejurarile in care a fost savarsita abaterea disciplinara;
- gradul de vinovatie al functionarului public (tinand cont de pregatirea si capacitatea sa profesionala, de forma vinovatiei etc.);
- antecedente disciplinare;
- urmarile abaterii disciplinare.
Categoriile de sanctiuni disciplinare se pot grupa astfel:
- sanctiuni morale (mustrarea);
- sanctiuni materiale (diminuarea drepturilor salariale);
- sanctiuni ce afecteaza cariera functionarului public (radierea temporara de la avansari, trecerea in functii inferioare etc.);
- sanctiuni ce atrag incetarea functiei publice.

1.3. Felurile sanctiunilor disciplinare7
Sanctiunile disciplinare reprezinta urmarea, consecinta incalcarii de catre functionarul public a normelor juridice ce-i reglementeaza conduita sa.
* Mustrarea scrisa - reprezinta notificarea scrisa prin care i se pune functionarului public in vedere ca, nu si-a indeplinit in mod corespunzator atributiile de serviciu sau a incalcat regulile de comportare in unitate, atragandu-i-se atentia de a se indrepta pe viitor.
Se aplica direct de catre conducatorul autoritatii sau institutiei publice la propunerea conducatorului compartimentului in care cel in cauza isi desfasoara activitatea (art.71 alin.1), celor care au savarsit o abatere disciplinara fara intentie, pentru prima data si nu au adus prin aceasta o paguba unitatii;
* Diminuarea drepturilor salariale cu 5-20% pe timp de 3 luni.
Aceasta sanctiune se aplica atunci cand abaterea disciplinara e mai grava si se au in vedere si antecedentele disciplinare ale faptuitorului.
Reducerea indemnizatiei de conducere (acolo unde este cazul) se aplica cumulativ cu reducerea salariului.
* Suspendarea dreptului de avansare in functie, grad sau treapta profesionala ori in gradatie pe o durata de la 1la 3 ani.
Acest fel de sanctiune se aplica in situatiile in care functionarul public nu este la prima abatere si a adus prejudicii unitatii.

* Trecerea intr-o functie publica inferioara pe o perioada de pana la un an, cu diminuarea corespunzatoare a salariului pentru perioada respectiva.
* Destituirea din functie - este sanctiunea disciplinara cea mai grava ce atrage incetarea raporturilor de serviciu.
Se aplica in situatiile in care se savarseste o abatere disciplinara grava sau se incalca in mod repetat obligatiile de serviciu, inclusiv normele de comportare, si se produce o paguba importanta unitatii. Mentionam ca aceste imprejurari nu sunt cumulative.
Sanctiunile materiale si cele ce vizeaza cariera functionarului public (cele stipulate de art.70 alin.3 lit.b, lit.c, lit.d, lit.e), se aplica de conducatorul institutie sau autoritatii publice la propunerea comisiei de disciplina.8 La baza organizarii si functionarii comisiilor de disciplina stau urmatoarele principii: legalitatea constituirii, transparenta informatiilor, paritatea si eficienta.
Sanctiunile disciplinare pentru inaltii functionari publici se aplica prin decizie a primului ministru, prin ordin al ministrului sau dupa caz, prin ordin al conducatorului autoritatii sau institutiei publice centrale pentru directorii generali din cadrul ministerelor, la propunerea comisiei de disciplina.
Masura sanctionatoare se ia in cel mult o luna de la constatarea savarsirii faptei, dar nu mai tarziu de 6 luni de la savarsirea acestuia. Este obligatorie cercetarea prealabila a faptei imputate si ascultarea faptuitorului, ce trebuie consemnate in scris. Daca fapta are caracter infractional, se va sesiza organul de cercetare penala, iar functionarul public va fi suspendat si nu destituit din functie (deoarece penalul tine in loc disciplinarul), pana la ramanerea definitiva a hotararii penale.
Daca instanta penala constata prin hotarare judecatoreasca definitiva inexistenta faptei sau nevinovatia faptuitorului, destituirea nu poate interveni, incetand si suspendarea din functie a acestuia.
1.4. Principiile procedurii disciplinare

La baza procedurii disciplinare stau urmatoarele principii:
- principiul prezumtiei de nevinovatie, conform caruia se prezinta nevinovatia functionarului public atata timp cat vinovatia lui nu a fost dovedita;
- principiul garantarii dreptului la aparare a functionarului public;
- principiul cercetarii prealabile9 a faptei ilicite imputabile functionarului public (audierea prealabila, declaratia scrisa etc.);
- principiul individualizarii faptei ilicite10 ce atrage sanctionarea disciplinara (imprejurari legate de fapta, faptuitor);
- principiul celeritatii procedurii, care impune solutionarea cauzei fara intarziere de catre comisia de disciplina;
- principiul dupa care sanctiunea disciplinara produce efecte juridice din momentul aducerii la cunostinta functionarului public;11
- principiul 'non bis in idem', sau al unicitatii sanctiunii, conform caruia este interzis cumulul de sanctiuni disciplinare pentru aceeasi abatere disciplinara;
- principiul individualizarii sanctiunii ca rezultat al individualizarii faptei ilicite, respectiv a abaterii disciplinare;
- principiul legalitatii sanctiunii disciplinare, conform caruia comisia de disciplina este obligata sa propuna numai acele sanctiuni care sunt prevazute de lege a se aplica cu privire la anumite fapte;
- principiul comunicarii, in 30 de zile de la data luarii la cunostinta de savarsirea faptei ilicite, de catre cel in drept sa aplice sanctionarea, a intregului dosar (documente, dosar individual al functionarului);
-principiul revocabilitatii deciziei de sanctionare administrativa, atunci cand anumite situatii o impun si o motiveaza;
- principiul neretroactivitatii sanctiunii disciplinare, conform caruia decizia administrativa sanctionatoare este activa, adica nu retroactiveaza;
- principiul atacarii deciziei sanctionatoare la instanta de contencios administrativ12, bazat pe principiul general al accesului la justitie a tuturor persoanelor in scopul apararii dreptului lor;
- principiul radierii de drept a sanctiunilor disciplinare13;
- principiul dupa care in cazul anularii sanctiunii disciplinare efectele sunt retroactive (se sterg toate efectele juridice cu exceptia celor materiale).
Legea nr.188/1999 modificata si completata, stipuleaza urmatoarele garantii in legatura cu stabilirea si aplicarea sanctiunilor disciplinare:
* la individualizarea sanctiunii disciplinare se va tine seama de:
- cauzele care au determinat savarsirea abaterii disciplinare;
- gravitatea si urmarile abaterii disciplinare;
- imprejurarile in care s-a savarsit fapta ce constituie abatere disciplinara;
- gradul de vinovatie al autorului;
- comportamentul general al functionarului public in cadrul serviciului public si in societate;
- existenta antecedentelor, (altele decat cele penale care-l exclud de la ocuparea unei functii publice) si a altor sanctiuni disciplinare care nu au fost radiate;
* sanctiunea disciplinara se aplica numai dupa parcurgerea urmatoarelor etape:
- cercetarea prealabila a faptei savarsite ce se imputa functionarului public;
- audierea functionarului public, care trebuie sa se consemneze in scris.14
Statutul functionarilor publici consacra institutia comisiei de disciplina in cadrul autoritatilor si institutiilor publice, competente sa cerceteze si sa faca propuneri de sanctionare a functionarilor publici culpabili. Aceasta comisie de disciplina se constituie atat la nivelul autoritatilor centrale cat si al celor teritoriale si locale.
in cazul in care functionarul public este nemultumit de sanctiunea decisa, acesta poate solicita, conform legii, anularea sau modificarea deciziei sanctionatoare, la instanta de contencios administrativ. Sanctiunile disciplinare se radiaza daca s-a admis contestatia, ori se radiaza de drept, in situatiile prevazute de art.75 din Statut.
Situatia disciplinara (sanctiunile disciplinare care nu au fost radiate) a functionarului public se evidentiaza cu ajutorul cazierului administrativ, eliberat de Agentia Nationala a Functionarilor publici) pe baza datelor aflate aflate in evidenta acestora.
Cazierul administrativ este necesar pentru desemnarea unui functionar public ca membru in comisia de recrutare, in comisia paritara, in comisia de disciplina, pentru ocuparea unei functii din categoria inaltilor functionari sau a unor functii de conducere, in orice alte situatii, prevazute de lege. Cazierul administrativ este eliberat la solicitarea functionarului public interesat, a presedintelui comisiei de disciplina, a sefului ierarhic, a altor persoane prevazute de lege.



2. Raspunderea contraventionala a functionarului public

2.1. Notiune si temei legal. Trasaturi.
Raspunderea contraventionala si abaterea contraventionala sunt institutii specifice dreptului administrativ si se fundamenteaza pe raporturi juridice administrative.
Raspunderea contraventionala este atrasa in cazul comiterii cu vinovatie a unei fapte ilicite care prezinta un pericol social mai redus decat infractiunea, fapta ce este prevazuta ca atare in legi sau alte acte normative.
Fapta ilicita care atrage raspunderea contraventionala o constituie contraventia sau abaterea contraventionala (temeiul legal general il reprezenta Legea nr.32/1968 privind stabilirea si sanctionarea contraventiilor - abrogata prin Ordonanta de Urgenta nr.2/200116), privind regimul juridic al contraventiilor.
Ordonanta de urgenta nr.2/2001 defineste contraventia ca fiind 'fapta savarsita cu vinovatie, stabilita si sanctionata ca atare prin lege, hotarare de guvern sau prin hotarari ale consiliilor judetene si locale.'
Conditiile cerute pentru instituirea raspunderii contraventionale sunt:
- savarsirea unei fapte ilicite17, care sa aiba un grad de pericol social mai redus decat infractiunea;
- vinovatia faptuitorului, sub cele doua forme ale sale (intentia sau culpa);
- rezultatul daunator (prejudiciul);
- refuzul functionarului public de a fi audiat sau de a semna o declaratie privind abaterea disciplinara imputata se consemneaza intr-un proces-verbal, sanctiunea putandu-se aplica in astfel de situatii;
- legatura cauzala intre conduita ilicita si rezultatul daunator;
- inexistenta cauzelor care inlatura caracterul contraventional al faptei si raspunderea contraventionala.
Statutul functionarului public dispune la art.76 alin.1 ca 'raspunderea contraventionala a functionarilor publici se angajeaza in cazul in care acestia au savarsit o contraventie in timpul si in legatura cu sarcinile de serviciu.'
Fapta ilicita savarsita de catre o persoana neinvestita sau nelegal investita intr-o functie publica, care nu este astfel un subiect calificat, nefiind in raport de serviciu, nu poate fi catalogata ca fiind abatere contraventionala a acesteia.

2.2. Sanctiunile contraventionale
Sanctiunile contraventionale reprezinta mijloace de constrangere aplicabile autorilor abaterilor contraventionale, respectiv functionarilor publici. Ele au un caracter represiv si intimidant fata de cel in cauza, dar si preventiv, urmarind evitarea producerii in viitor a unor abateri de acelasi gen.
Sanctiunile contraventionale potrivit art.5 din Ordonanta de Urgenta nr.2/2001 erau clasificate astfel:
- sanctiuni contraventionale principale;
- sanctiuni contraventionale complementare.
2.2.1. Sanctiunile contraventionale principale
in categoria acestor sanctiuni, noua legislatie a introdus in plus si pe cea de obligare a contravenientului la prestarea unei activitati in folosul comunitatii, raliindu-se prin aceasta legislatiilor straine in materie:
Avertismentul - este cea mai usoara sanctiune avand un pronuntat caracter educativ, ce se aplica in cazul savarsirii unor fapte ce prezinta un grad mai redus de pericol social.
Amenda contraventionala - este cea mai frecventa sanctiune contraventionala ce se aplica si consta in suma de bani pe care contravenientul este obligat sa o plateasca la bugetul de stat. Aceasta sanctiune permite individualizarea si adaptarea ei cu privire la fapta si faptuitor.18 Ea are caracter administrativ si pecuniar.
Obligarea contravenientului la prestarea unei activitati in folosul comunitatii - este o sanctiune cu caracter legal, aplicabila pe o durata de 300 de ore, de regula, alternativ cu sanctiunea amenzii contraventionale.
Inchisoarea contraventionala - a fost instituita prin lege si aplicata de catre instanta de judecata, pentru acele fapte ce prezentau un grad mai ridicat de pericol social. Aceasta sanctiune contraventionala intervenea numai daca nu exista consimtamantul contravenientului pentru a presta o activitate in folosul comunitatii.
Mentiona, ca, sanctiunea inchisorii contraventionale, a fost desfiintata prin Ordonanta Guvernului nr.108 din 2003.19 De asemenea, Constitutia Romaniei din 2003 prin art.23 alin.13 stabileste ca 'sanctiunea privata de libertate nu poate fi decat de natura penala.' Rezulta ca, singurele sanctiuni contraventionale principale aplicabile in prezent sunt: avertismentul, amenda contraventionala si munca in folosul comunitatii.

2.2.2. Sanctiunile contraventionale complementare
In categoria acestor sanctiuni contraventionale intra:
Confiscarea - este o sanctiune complementara, ce poate insoti celelalte sanctiuni contraventionale. Sunt supuse confiscarii, in conditiile legii, bunurile produse prin contraventie, cele ce au servit la savarsirea faptei ilicite, sau au fost dobandite pe aceasta cale, precum si cele a caror detinere sau circulatie este interzisa.
Suspendarea sau anularea dupa caz, a avizului, acordului sau autorizatiei de executare a unei activitati.
Ordonanta de Urgenta nr.2/2001 prevede un termen de 6 luni pentru prescriptia aplicarii sanctiunii contraventionale, termen ce curge de la data savarsirii faptei ilicite (art.13).

2.3. Constatarea contraventiei si aplicarea sanctiunii contraventionale
Constatarea contraventiei este prima actiune ce declanseaza raspunderea contraventionala a functionarului public. Ea se face in scris, prin proces-verbal incheiat de organul sau persoana imputernicita in acest sens.
Aplicarea sanctiunii contraventionale se face, de regula, de catre agentul constatator al contraventiei, care este tinut si la comunicarea procesului-verbal de aplicare a contraventiei, atat functionarului public contravenient cat si partii vatamate.
Impotriva procesului-verbal de constatare a contraventiei si de apelare a sanctiunii contraventionale, functionarul public poate inainta plangere la judecatoria in a carei circumscriptie se afla sediul autoritatii sau institutiei publice din care fac parte functionarul public in cauza21. Plangerea este o cale de atac ce se poate face in termen de 15 zile de la data comunicarii procesului verbal si suspenda executarea sanctiunii. Actul prin care se rezolva plangerea este hotararea judecatoreasca, care este definitiva si executorie.

3. Raspunderea civila a functionarului public

3.1. Consideratii generale
Raspunderea civila intervine in situatia savarsirii unei fapte ilicite cauzatoare de prejudicii si presupune o sanctiune civila, cu caracter reparator.22
Temeiul raspunderii civile a functionarului public il constituie conduita ilicita a acestuia, iar elementele constitutive ale acestei institutii juridice, care au valoare de conditii sunt: prejudiciul, ca rezultat al conduitei ilicite a functionarului public, raportul cauzal intre fapta ilicita si prejudiciu si culpa functionarului public.
Date fiind aceste particularitati, putem afirma ca, raspunderea civila a functionarului public cuprinde totalitatea normelor juridice ce reglementeaza raporturile juridice complexe ce se nasc intre functionarul public care prin fapta sa cauzeaza un prejudiciu si victima acestui prejudiciu, in scopul asigurarii repararii pagubelor astfel cauzate.

3.2. Cazurile in care intervine raspunderea civila
Raspunderea administrativ-patrimoniala a functionarului public nu este reglementata de Statutul functionarului public. Prin art.77 al acestui act normativ, modificat si completat, se instituie raspunderea civila a functionarului public in urmatoarele situatii:
- pentru pagube cauzate cu vinovatie patrimoniului autoritatii sau institutiei publice in care isi desfasoara activitatea;
- pentru nerestituirea sumelor acordate necuvenit, in termenul legal prevazut;
- pentru daunele ce au fost platite de autoritate sau institutia publica unor terti, in calitate de comitent23, pe baza unei hotarari judecatoresti definitive si irevocabile.
In primele doua situatii, repararea pagubelor cauzate autoritatii sau institutiei publice, se dispune prin ordin sau dispozitie de imputare emise de catre conducatorul acelei autoritati sau institutii publice, in termen de 30 de zile de la constatarea pagubei24 sau, dupa caz, prin asumarea unui angajament de plata. impotriva ordinului sau dispozitiei de imputare, functionarul public in cauza se poate adresa instantei de contencios administrativ.
Pentru situatia in care autoritatea sau institutia publica a platit daunele cauzate unor terte persoane de catre functionarul sau public, repararea pagubelor aduse autoritatii sau institutiei publice se dispune pe baza hotararii judecatoresti definitive si irevocabile.

3.3. Unele particularitati ale raspunderii civile a functionarului public
Codul muncii din 2003 stipuleaza (art.269) ca si forma a raspunderii pentru repararea prejudiciului cauzat, raspunderea patrimoniala.
Legea nr.188/1999 modificata si completata, a instituit raspunderea civila a functionarului public, elementele raspunderii patrimoniale ca institutie specifica dreptului muncii nefiind aplicabile acestei categorii de salariati.
In literatura de specialitate25 aceasta forma de raspundere a functionarilor publici este denumita 'raspunderea patrimoniala', sau 'raspundere materiala'.
Se considera ca, raspunderea patrimoniala a functionarului public este fundamentata pe dispozitiile cu valoare de principiu ale art.52 din Constitutia Romaniei din 2003, potrivit caruia persoana vatamata intr-un drept al sau sau intr-un interes legitim de catre o autoritate publica printr-un act administrativ ori prin nesolutionarea in termen legal a unei cereri, este indreptatita sa obtina recunoasterea dreptului pretins sau a interesului legitim, precum si anularea actului si repararea pagubei.
In acelasi sens dispune si art.1 din Legea nr.29/1990 privind contenciosul administrativ, care consacra trei tipuri de actiuni in justitie26 impotriva functionarului public care a cauzat o paguba unui particular, si art.13 care stabileste ca acesta poate fi parte intr-un proces de contencios administrativ atunci cand partea vatamata solicita despagubiri27 fie de la functionarul public, fie de la autoritatea publica, ori de la ambele subiecte concomitent.28
Raspunderea patrimoniala a functionarului public in functie de subiectul de drept prejudiciat, poate imbraca doua forme29:
- raspunderea pentru pagubele cauzate cetateanului (art.52 din Constitutie)
- raspunderea pentru pagubele aduse institutiei publice din structura careia face parte (art.77 din Statut).
Autoritatea sau institutia publica prejudiciata de un functionar public are dreptul sa solicite repararea prejudiciilor (atat materiale cat si morale) cauzate prin fapta sa ilicita (care poate fi de serviciu sau personala) savarsita cu vinovatie.

4. Raspunderea penala a functionarului public

4.1. Notiune. Conditii
Art.69 din Statutul functionarului public, prevede alaturi de alte forme ale raspunderii juridice ce intervin in cazul incalcarii cu vinovatie a indatoririlor de serviciu de catre functionarii publici, si raspunderea penala.
Raspunderea penala30 a functionarului public reprezinta obligatia acestuia de a raspunde pentru faptele sale infractionale si de a suporta o sanctiune penala prevazuta de lege pentru acestea.
Cauza raspunderii penale a functionarului public o reprezinta infractiunea savarsita in timpul serviciului sau in legatura cu atributiile functiei publice pe care acesta o ocupa, iar sanctiunea penala este consecinta raspunderii penale. Asadar, infractiunea savarsita de catre functionarul public31 este singurul temei al raspunderii sale penale.
Conditiile cerute pentru instituirea raspunderii penale a functionarului public sunt:
- savarsirea unei infractiuni32;
- autorul infractiunii sa aiba calitatea de functionar public;
- fapta penala sa fie savarsita in timpul serviciului sau in legatura cu atributiile functiei publice pe care o ocupa;
- existenta vinovatiei;
- lipsa cauzelor care inlatura raspunderea juridica penala.


4.2. Suspendarea din functie
Impotriva functionarului public pentru care s-a dispus inceperea urmaririi penale, in urma sesizarii parchetului sau a organului de cercetare penala, conducatorul autoritatii sau institutiei publice va lua masura de suspendare a acestuia din functia publica pe care o detine.
Aceasta masura se dispune atunci cand functionarul public a savarsit una din urmatoarele infractiuni: infractiuni contra umanitatii, contra statului sau autoritatii, infractiuni de serviciu sau in legatura cu serviciul, infractiuni care impiedica infaptuirea justitiei, infractiuni de fals ori fapte de coruptie sau infractiuni savarsite cu intentie care il fac incompatibil cu exercitarea functiei publice.
Asadar, suspendarea din functie a functionarului public opereaza si atunci cand s-a dispus inceperea urmaririi sale penale ca urmare a savarsirii unei fapte ce-l fac incompatibil cu functia publica pe care o ocupa.
Masura suspendarii din functie poate fi dispusa si pentru membri Guvernului daca s-a cerut urmarirea lor penala (de catre Camera Deputatilor, Senatul sau Presedintele Romaniei), atributie ce apartine Presedintelui tarii. Trimiterea unui membru al Guvernului in judecata atrage suspendarea lui din functie (art.109 alin.2 Constitutie).
In situatia in care se dispune scoaterea de sub urmarire penala sau incetarea urmaririi penale, in cazurile sus prezentate, precum si atunci cand instanta de judecata dispune achitarea sau incetarea procesului penal, suspendarea din functie inceteaza hotararea fiind definitiva. in astfel de situatii, functionarul public respectiv va fi reintegrat in functia publica detinuta anterior si ii vor fi achitate drepturile salariale aferente perioadei de suspendare., iar autoritatea sau institutia publica in cauza va trebui sa achite drepturile salariale cuvenite pe perioada suspendarii.
Daca insa, conditiile pentru angajarea raspunderii penale nu sunt intrunite, iar fapta functionarului public intruneste conditiile abaterii disciplinare, se va sesiza comisia de disciplina competenta in acest sens.

4.3. Infractiunile specifice functionarului public
Raspunderea penala a functionarului public intervine pentru savarsirea unor infractiuni specifice, cum ar fi:
- delapidarea;
- sustragerea sau distrugerea unor dosare, registre, inscrisuri, documente;
- neglijenta in sarcini (art.249 Cod penal);
- purtarea abuziva (art.250 Cod penal);
- neglijenta in pastrarea secretului de stat (art.252 Cod penal);
- luarea de mita ori primirea de foloase necuvenite (art.254-256 Cod penal);
- trafic de influenta (art.257 Cod penal)
- falsul material si falsul intelectual;
- omisiunea sesizarii organelor judiciare in anumite situatii etc.
Prin Legea nr.78/200033 s-au reglementat si sanctionat anumite categorii de infractiuni de coruptie; art.1 stipuleaza expres categoriile de persoane carora li se aplica dispozitiile acestui act normativ, in categoria acestora fiind incluse si persoanele care exercita o functie publica indiferent de modul in care au fost investite in cadrul autoritatilor sau institutiilor publice.


Sectiunea III
Aspecte privind raspunderea juridica a functionarului public in unele tari din Europa


1. Raspunderea juridica a functionarului public in Franta
Constitutia celei de a V-a Republici cuprinde dispozitii cu caracter general privind responsabilitatea functionarilor publici. Astfel, prin art.15 din Constitutia Frantei se prevede dreptul ca membri societatii sa ceara 'socoteala tuturor agentilor publici de administratia lor' intelegand prin aceasta faptul ca, functionarii publici raspund in fata uzagerilor de activitatea lor in cadrul administratiei publice. O serie de dispozitii constitutionale vizeaza raspunderea profesionala a functionarilor publici, dar si responsabilitatea inaltilor functionari publici si a demnitarilor.
Legea generala in materie o reprezinta Legea din 13 iulie 1938 privind Statutul general al functionarilor publici care cuprinde dispozitii referitoare la incompatibilitati, la drepturile si obligatiile functionarului public, precum si la raspunderea juridica. Astfel, raspunderea juridica revine functionarului public in legatura cu actele si faptele sale legate de activitatea sa, putand imbraca urmatoarele forme: penala, civila, disciplinara si administrativa. Raspunderea juridica a functionarului public este reglementata atat de dispozitiile constitutionale cat si de cele cuprinse in Codul penal francez si in Coduri deontologice sau in legi speciale, cum ar fi: Legea din 11 ianuarie 1984 si Decretul din 25 octombrie 1984, privind functia publica; Legea nr.92-122 din 1993 privind prevenirea coruptiei si transparenta vietii economice.
Subliniem faptul ca, raspunderea juridica a functionarilor publici din Franta, presupune aplicarea de sanctiuni juridice ce difera dupa gravitatea lor, putand fi sanctiuni penale, administrative sau disciplinare, care au la baza o serie de principii, cum ar fi:
- principiul raspunderii juridice personale a functionarului public;
- principiul conform caruia functionarul public are dreptul la aparare;
- principiul legalitatii sanctiunilor juridice;
- principiul aplicarii legii mai favorabile etc.

2. Raspunderea juridica a functionarului public din Germania
Functionarul public din Germania se bucura de cea mai mare stabilitate, din randul functionarilor publici europeni. Conduita lor se caracterizeaza prin profesionalism, seriozitate, loialitate si inalta calitate a serviciilor.
Cu toate acestea, ei nu sunt feriti de raspundere juridica atunci cand savarsesc anumite fapte ilicite in cadrul serviciului public.
Constitutia Germaniei, in art.15 denumit 'Responsabilitatea administrativa in caz de incalcare a obligatiilor de serviciu' cuprinde dispozitii privind toate formele raspunderii juridice a functionarilor si a demnitarilor publici. in situatia in care functionarii publici isi incalca obligatiile impuse in aceasta calitate, cauzand prejudicii unor terte persoane, serviciul public caruia ii apartine va fi responsabil in calitate de comitent pentru fapta prepusului sau.
Constitutia Germaniei consacra dispozitii cu caracter de principiu potrivit carora accesul la justitie este liber pentru toti cei lezati in drepturile lor, dispunand in acest sens prin art.19 astfel: 'Oricine este lezat in drepturile sale de o autoritate publica poate recurge la caile judiciare'.
Ca mijloc de prevenire a savarsirii faptelor ilicite de catre functionarii publici, art.86 din Constitutie prevede obligatia de selectare riguroasa si de instruire a angajatilor serviciilor publice, rotatia persoanelor, colaborarea in cadrul activitatii de control, adoptarea de reglementari speciale in acest sens etc.
Din analiza comparativa a textelor constitutionale, a codurilor deontologice, a dispozitiilor cuprinse in legile generale si speciale cu privire la responsabilitatea juridica a functionarului public in unele tari europene (Franta, Germania, Belgia, Danemarca, Spania, Portugalia), observam ca se acorda o semnificatie deosebita urmatoarelor aspecte:
- dreptul cetatenilor care au suferit pagube ca o consecinta a functionarii serviciilor, de a fi despagubiti;
- abaterile functionarilor publici de la indatoririle pe care trebuie sa le respecte, expun la sanctiuni juridice;
- procedurile disciplinare sunt declansate la initiativa institutiei sau autoritatii, care sunt investite in acelasi timp, si cu puterea de numire in functii publice;
- dreptul la aparare este recunoscut tuturor functionarilor publici;
- pe perioada cercetarii penale, functionarii publici sunt suspendati din functiile lor.
Dispozitiile privind responsabilitatea juridica a functionarilor publici germani sunt cuprinse si in Codul penal german, in legi federale sau in ordonante si regulamente federale sau la nivelul landurilor. Alaturi de Legea pentru combaterea coruptiei (care cuprinde o serie de reglementari privind interzicerea acceptarii cadourilor si reglementari privind unele infractiuni), Germania a adoptat si Legea din 15 februarie 1999 privind combaterea internationala a coruptiei, ce cuprinde dispozitii referitoare la lupta impotriva functionarilor straini corupti din domeniul economic international.


Sectiunea IV
Deontologia functionarului public

1. Aspecte generale privind deontologia functiei publice

Termenul 'deontologie' provine din grecescul 'deontor' care inseamna ceea ce se cuvine si 'logos' care inseamna stiinta.
Deontologia poate fi definita35 ca fiind ansamblul normelor etico-juridice care contureaza un comportament profesional sau privat.
Pornind de la definitia generala data deontologiei, putem sa particularizam deontologia functionarului public si sa o definim ca fiind ansamblul normelor ce guverneaza comportamentul profesional si privat al functionarului public, ca titular al functiei publice.
In situatia in care functionarul public a incalcat normele privind deontologia functiei publice, respectiv, si-a incalcat obligatiile profesionale deduse din raportul de functie publica precum si normele de comportament in interiorul si in afara institutiei publice, intervine raspunderea disciplinara a acestuia. Prin astfel de abateri disciplinare, functionarul public isi lezeaza demnitatea si prestigiul, statutul sau socio-profesional si moral.
Reglementarea comportamentului profesional al functionarului public se face atat prin dispozitii constitutionale36 cu valoare de principiu, cat si prin acte juridice emise de organul legislativ37, alte categorii de acte normative, dar si cu ajutorul normelor cutumiare, in special in domeniul diplomatiei si ale jurisprudentei38.

2. Principiile de baza in deontologia functionarului public

La baza activitatii functionarilor publici, a comportamentului lor profesional, a conduitei lor atat in interiorul cat si in afara institutiei publice stau urmatoarele principii de baza:
- egalitatea de tratament fata de tertii beneficiari serviciului public, respectiv, un comportament nediscriminatoriu fata de uzagerii serviciului public;
- respectarea suprematiei Constitutiei, respectul legilor generale in materie si al tuturor actelor normative de catre purtatorii autoritatii publice;
- credinta si fidelitate fata de tara caruia ii apartine functionarul public;
- discretie profesionala privind informatiile pe care le primeste si le detine in exercitiul functiei sale;
- obligatia de supunere si respect fata de seful ierarhic;
- apararea si respectarea demnitatii si intimitatii uzagerilor serviciului public;
- perfectionarea profesionala continua, sub diferite forme etc.









Politica de confidentialitate



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 1752
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2021 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site