Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  


AdministratieDrept


NOTIUNI GENERALE DESPRE DEZASTRE. CLASIFICARE. MASURI DE PROTECTIE SI INTERVENTIE

Administratie

+ Font mai mare | - Font mai mic



NOTIUNI GENERALE DESPRE DEZASTRE. CLASIFICARE. MASURI DE PROTECTIE SI INTERVENTIE

1. CONSIDERATII GENERALE




Tara noastra are, dupa cum se poate observa in decursul ultimilor ani, o istorie ''bogata in calamitati naturale si evenimente catastrofale cauzate de activitatea umana''. Cauzele primelor fenomene, cele de origine naturala, trebuie cautate in structura geo-morfologica a teritoriului tarii noastre. Sunt bine cunoscute in acest sens, de exemplu, punctele vulnerabile prin traditie, la cutremure si inundatii.

Zona geografica in care se gaseste amplasata tara noastra este caracterizata, in ultimii ani, de un proces de modificari ale unor caracteristici geo-climatice, ceea ce a condus la manifestarea unor factori de risc care au evoluat spre dezastre. S-a constatat ca, in ultimii ani, aceste fenomene si-au schimbat structura probabilistica si intensitatea in raport cu acelasi tip de fenomene inregistrate cu un deceniu in urma.

Efectele daunatoare pe care aceste fenomene le au asupra populatiei, mediului inconjurator si bunurilor materiale fac necesara cunoasterea acestor fenomene si a modului in care putem preveni, sau ne putem apara in caz de urgenta.

Nu exista nici o ratiune pentru a crede ca frecventa si marimea dezastrelor naturale (endogene) este pe cale sa scada in viitorul apropiat, toate zonele virtual-locuite sau nu, sunt zone de risc. Din analiza bazei de date, se poate trage concluzia ca magnitudinea si frecventa dezastrelor naturale va creste pe fondul schimbarii climatice globale.

Fenomenele care fac sa creasca vulnerabilitatea societatii fata de dezastrele naturale sunt: cresterea populatiei, urbanizarea excesiva, degradarea mediului, lipsa de structuri locale specializate in managementul dezastrelor, saracia, economii instabile si dezvoltate haotic.

Conform Legii privind protectia civila nr. 481/2005 notiunea de dezastru este definita ca fiind evenimentul datorat declansarii unor tipuri de riscuri, din cauze naturale sau provocate de om, generator de pierderi umane, materiale sau modificari ale mediului si care, prin amploare, intensitate si consecinte, atinge ori depaseste nivelurile specifice de gravitate stabilite prin regulamentele privind gestionarea situatiilor de urgenta, elaborate si aprobate potrivit legii.

A.CALAMITATI NATURALE

Cutremurile de pamant. Urmarile, masurile de protectie si interventie

Cutremurile de pamant sunt fenomene naturale provocate de : miscarile scoartei pamantului (miscari tectonice), eruptii vulcanice,alunecarile de teren,prabusirea unor pesteri sau a unor grote, etc.

Din totalul cutremurilor produse, cele mai multe, aproximativ 70 , sunt de origine tectonica

In functie de durata si densitatea lor, cutremurile pot avea urmari dezastruoase prin:

distrugerea sau avarierea constructiilor;

aparitia incendiilor;

declansarea unor alunecari de teren sau avalanse;

blocarea cursurilor de apa curgatoare, urmata de formarea unor lacuri de acumulare permanente sau temporare;

formarea unor valuri marine care pot actiona distrctiv;

producerea unor perturbari atmosferice;

producerea unor efecte psihice cu urmari grave in comportarea indivizilor sau gruparilor umane;

posibilitatea aparitiei unor epidemii.

Prin dezastrele antropice (provocate de om) se inteleg evenimentele cu urmari deosebit de grave asupra mediului inconjurator, provocate de accidente.

In aceasta categorie sunt cuprinse:

accidentele chimice, biologice, nucleare;

accidentele in subteran;

avariile la constructiile hidrotehnice sau conducte magistrale;

incendiile de masa;

accidentele majore la utilaje si instalatii tehnologice majore;

avariile mari la retelele de instalatii si telecomunicatii etc.

ACCIDENTELE CHIMICE

Accidentul chimic poate fi definit ca o eliberare necontrolata in mediul inconjurator a unor substante toxice industriale la concentratii mai mari decat concentratiile maxim admise, punand astfel in pericol sanatatea populatiei.

Organizatia Mondiala Sanatatii (O.M.S.) apreciaza ca in lume se produc cateva accidente chimice pe saptamana. Din fericire, numai un procent foarte mic dintre acestea pun in pericol sanatatea oamenilor din imprejurimi. Dar unele din accidentele care s-au produs in ultimul deceniu, au fost insotite de emisia unor substante extrem de nocive in urma carora multe persoane si-au pierdut viata, multe au fost intoxicate.

Sunt considerate substante toxice industriale (S.T.I.), substantele chimice care datorita proprietatilor lor fizice, chimice si fiziopatologice in concentratii mici, produc intoxicatii oamenilor si animalelor la distante foarte mari, depasind limitele agentului economic sursa toxica.

Caracteristicile focarului chimic

Substantele toxice se pot evacua in mediul inconjurator ca urmare a unei avarii la instalatia sursa toxica, prin scurgere, deversare, esapare etc raspandindu-se pe teren sau in atmosfera, in interiorul constructiilor de protectie sau de retentie, creand un focar chimic.

In cazul unui atac din aer, ca urmare a unei lovituri directe sau indirecte asupra instalatiei sursa toxica se raspandeste in mediul inconjurator, de regula, intreaga cantitate de S.T.I. existenta in instalatie.

Sub forma lichida sau de gaze lichefiate, S.T.I. se poate raspandi in spatiul de retentie creand o suprafata de contaminare ce poate avea dimensiuni de cateva sute sau mii de metri.

Sub forma de gaz sau vapori, comprimat sau la presiune normala, S.T.I. se emite in mediul inconjurator instantaneu sau intr-un interval scurt de timp. Se formeaza in acest fel un nor toxic.

De pe suprafata de contaminare, prin procese complexe de evaporare-vaporizare, substantele toxice, impreuna cu vaporii generati de scurgerea (deversare, explozie) initiala, creaza si in acest caz un nor toxic.

Norul toxic este deplasat de vant. Rezulta astfel o zona de actiune a norului toxic, de forma tronconica.

In conditii de calm atmosferic, zona de actiune a norului toxic are forma emisferica.

Dimensiunile zonelor de actiune a norului toxic se stabilesc pentru valori letale (zona letala) sau de intoxicare (zona de intoxicare).

Zona letala este considerata zona de actiune a norului toxic in care concentratia S.T.I. (concentratia letala) are o valoare la care prin inhalare se produce moartea unei persoane intr-un timp de cel mult 15 minute.

Zona de intoxicare zona de actiune a norului toxic in care concentratia S.T.I. (Concentratia de intoxicare) are o valoare la care actiunea sa in timp de 1 5 minute produce intoxicarea organismului uman, fiind necesar tratament medical (limita de suportabilitate).

Focar chimic spatiul in care S.T.I. isi manifesta actiunea vatamatoare, ca urmare a unui accident chimic.

Parametrii focarului chimic se determina de catre intreprinderea sursa de pericol chimic. Acesti parametri se refera la:

cantitatile medii zilnice de S.T.I. existente in instalatii (rezervoare) sursa de pericol chimic;



cantitatea de substanta ce este probabil a se elibera in unitatea de timp, in caz de accident chimic;

proprietatile fizice ale S.T.I.;

suprafata de raspandire a S.T.I.;

valorile concentratiei letale si de intoxicare;

directia de propagare a norului toxic;

durata de actiune a norului toxic (persistenta)

Accidentele chimice pot fi:

Accidente chimice minime atunci cand intr-o instalatie-sursa toxica (sursa de pericol chimic) se produce o avarie controlabila, urmata de eliminarea unor cantitati de substante toxice in mediul inconjurator.

Accidente chimice maxime atunci cand la instalatia sursa toxica se produce o avarie necontrolabila. In acest caz, din instalatia sursa toxica se elimina in mediul inconjurator o mare parte sau intreaga cantitate de substanta toxica..

Zonele de risc chimic sunt situate in acele puncte de pe teritoriul tarii unde exista agenti economici importanti care stocheaza, prelucreaza, transporta sau produc substante periculoase (toxice). Se estimeaza la nivel national existenta a circa 50 de astfel de puncte sursa de risc, fara a mai pune in evidenta numarul si frecventa transporturilor unor astfel de substante.

In Romania, in ultimii 20 de ani, putem aminti ca accidente chimice majore:

l     10 noiembrie 1979 la Intreprinderea de Medicamente Bucuresti, a explodat un vagon cisterna cu amoniac lichefiat, fiind incarcat cu 5 To peste capacitate. Au murit 27 de persoane si au fost peste 175 intoxicati grav, iar zona a fost contaminata pe o suprafata de 1,5 Km2.

l     28 iulie 1988 - la Intreprinderea Chimica din Falticeni, din neglijenta s-au pompat 149 To acid sulfuric intr-un rezervor cu 600 To acetocianhidrina. S-a produs o reactie chimica in lant cu degajare de caldura si cresterea presiunii care a dus la explozia rezervorului si formarea unui nor toxic, continand acid sulfuric, dioxid de sulf, acid cianhidric. S-a produs contaminarea raului Siret si afectarea unei ferme de vaci din apropiere, unbde au fost inregistrate 107 animale moarte.

l     30 ianuarie 2000 la S.C AURUL S.A. Baia Mare (societate mixta romano-australiana ce avea ca obiect de activitate recuperarea aurului si argintului prin retratarea sterilului din iazuri amplasate in zona Baia Mare), s-a produs o bresa de 25 metri in digul de amorsare si deversare in exterior a cca 100.000m.c. cu suspensii si cianuri in 11 ore. Urmarile acestei deversari au fost contaminarea cu cianuri a raurilor Lapus, Somes, Tisa si Dunare, afectarea florei si faunei raurilor amintite, contaminarea a cca 20 ha teren agricol, infectarea a 9 fantani din localitatea Bozanta Mare.

ACCIDENTUL NUCLEAR

Reprezinta evenimentul care afecteaza instalatiile unui reactor nuclear sau ale unei centrale nucleara-electrice, provocand iradierea si contaminarea populatiei si a mediului inconjurator peste limitele permise de normele in vigoare.

Radiatiile sunt prezente in natura si pot fi produse artificial fara a fi diferite nici ca tip, nici ca efect.

Fiecare dintre noi este expus radiatiei, mai mult sau mai putin, in functie de iradierea naturala a organismului uman, datorita radiatiilor ionizante existente in mediul inconjurator. In aceasta categorie de radiatii cosmice intra radiatiile gamma terestre, avand ca sursa radioactivitatea materialelor scoartei pamantului, produselor de dezintegrare ale radonului si thoriului cu concentratii mai ridicate in locuinte si alte spatii neventilate, precum si radioactivitatea alimentelor (K40 reprezinta sursa cea mai importanta de iradiere interna).

Sursele de radiatii artificiale, in care intra instalatiile de radiatii 'X', diferiti radionuclizi si radiatiile gamma, au intrebuintare in domeniul medical privind diagnosticarea, investigatiile si terapia (externa si interna).

Prin specificul muncii, exista un mare numar de persoane expuse la radiatiile ionizante in domeniile de cercetare, in industria energetica, nucleara etc.

Iradierea suplimentara a organismului are loc ca urmare a raspandirii radionuclizilor rezultati in experientele nucleare executate in atmosfera si depunerilor pe sol a materialelor radioactive.

Se poate aprecia ca ponderea cea mai importanta in iradierea organismului uman o are iradierea naturala circa 66%, urmata de iradierea medicala cca 23%.

Radiatiile ionizante sunt daunatoare organismului uman si este necesar ca populatia sa fie protejata fata de o expunere inutila sau excesiva, dar trebuie luate in consideratie si beneficiile pe care le aduc prin diferite proceduri de tratament.

Deoarece efectele radiatiilor sunt determinate de doza de radiatii care asociaza un factor de risc s-au stabilit limite maxime pentru doza admisa care este de 50 mSv/an (500 mRem/an).

Surse de accident nuclear:

s        satelitii artificiali care au la bord generatoare de energie electrica in conversie directa, reactoare nucleare cu plutoniu sau uraniu imbogatit;

s        avioanele care transporta substante radioactive cu activitate mare sau arme nucleare;

s        depozitele de deseuri radioactive de inalta radioactivitate de la centralele nucleare electrice si de la reteaua combustibilului iradiat;

s        instalatiile de morarit, concentrare, preparare si retratare a combustibilului iradiat;

s        reactoarele energetice sau de cercetare;

s        obiectivele nucleare subterane pentru testare in scopuri pasnice;

s        transportul terestru al surselor radioactive.

Centralele nucleare electrice avand in structura reactoare nucleare de mare putere (500 1000 MW), constituie asa cum au demonstrat accidentele nucleare de la Govonia (Brazilia), Cernobal (1986), Tokaimura (Japonia 1999) pericolele cele mai grave pentru contaminarea mediului inconjurator in astfel de situatii.

Reactoarele nucleare energetice au totusi un grad ridicat de siguranta conferit de conceptia apararii in profunzime prin mai multe bariere fizice impotriva produselor de fisiune, ca teaca elementelor combustibile, circuitul primar de racire, sistemul de anvelopare, precum si existenta sistemelor speciale de securitate pentru oprirea rapida

Accidentul nuclear de la CERNOBAL (26. 04. 1986)

Pe teritoriul Ucrainei, la 130 km de Kiev a avut loc cel mai tragic accident nuclear din lume care a fectattoate statele din Europa si o parte din Asia, ajungand pana in Japonia si care a fost dat publicitatii la cateva zile de la dclansarea sa, sub presiunea statelor din Peninsula Scandinava.

Urmarile exploziei au fost: aruncarea in aer a planseului reactorului de 500 To la o inaltime de 1,5 km si pulverizarea a peste 100 To combustibil radioactiv sub forma unei sfere mari de foc intunecate, formata din aerosoli radiactivi ca dioxid de uraniu, cesiu, strontiu, iod, plutoniu cat si grafitul folosit ca moderator si expulzat in aer la peste 10 km.

Temperatura miezului reactorului a atins 1 600 2 500oC si timp de 12 zile cat a durat incendiul izotopii radioactivi de tipul I131 si Strontiu90, iar in urma ploilor cazute radioactivitatea a crescut de 20 30 de ori.



Accidentul nuclear de la TOKAIMURA JAPONIA (30. 09. 1999)

Accidentul s-a produs ca urmare a unei greseli de turnare a 16 kg uraniu U235 ( fata de cantitate normala de 2,4 kg) intr-un recipient de sedimente de acid nitric.

In urma acestei operatii s-a produs iradierea imediata grava a 3 operatori. Ulterior, s-a constat iradierea a inca 36 de angajati ai centrului si locuitori din apropierea acestuia imediat dupa accident, pe amplasament s-au detectat debite de doza de 0, 84 mSv/h fata de 0,2 mSv/h fondul natural.

A fost detectat, de asemenea, un flux de neutroni de 4 mSv/h care a indicat existenta unei reactii nucleare. Aceasta reacttie a fost oprita in ziua de 01. 10. 1999 in jurul pranzului, prin utilizarea boratului de sodiu.

Masurile luate de Guvern, dupa 10 ore de la producerea accidentului, au cuprins:

s        evacuarea locuitorilor pe o raza de 350 m fata de locul accidentului;

s        recomandarea pentru populatia dispusa pe o raza de 10 km de a izola locuintele si de a sta in interiorul acestora;

s        restrictii de consum pentru legume si fructe in vecinatatea accidentului;

s        inchiderea temporara a scolilor pe o raza de 10 km.

Conform incadrarii realizate de Agentia pentru Stiinta si Tehnologie din Japonia, accidentul a fost de nivel 4 pe scara INES, fiind apreciat ca cel mai grav din istoria energeticii nucleare din Japonia.

Surse de risc nuclear in Romania:

s        C.N.E. CERNAVODA Constanta

s        C.N. COLIBASI (MIOVENI) judetul Arges;

s        F.I.N. MAGURELE Bucuresti.

Reactoarele nucleare energetice au totusi un grad ridicat de siguranta conferit de conceptia apararii in profunzime prin mai multe bariere fizice impotriva produselor de fisiune, ca teaca elementelor combustibile, circuitul primar de racire, sistemul de anvelopare, precum si existenta sistemelor speciale de securitate pentru oprirea rapida.

La functionarea in deplina siguranta a centralelor nucleare energetice o contributie de seama o aduc tehnologiile avansate, folosite in fabricarea componentelor si echipamentelor, verificarea initiala si periodica a calitatii acestora, pregatirea si specializarea personalului operator care asigura exploatarea, gradul inalt de automatizare si folosirea calculatoarelor de proces.

Scurgerile radioactive in atmosfera intr-un astfel de caz sunt preluate de vant care transporta radioizotopi de xenon, kripton, iod, cesiu etc. sub forma de aerosoli sau gaze. Acest nor se deplaseaza in atmosfera si incepe depunerea pe sol. concentratia descrescand cu distanta. Cantitati masurabile de substante radioactive pot fi depistate la mari distante de amplasamentul centralei.

ACCIDENTUL BIOLOGIC

Reprezinta orice scapare de sub control a germenilor patogeni de la institute de cercetare, spitale (defectare de incinte frigorifice, accidente ale procesului de sterilizare, scapare accidentala de animale de laborator infectate) sau sabotaj voit ale unor asemenea instalatii de producere si depozitare a acestor agenti patogeni.

. AVARII LA CONSTRUCTII HIDROTEHNICE

Avariile la constructii hidrotehnice reprezinta functionarea defectuoasa a unei constructii hidrotehnice, ce duce la pierderi de vieti umane si la distrugeri materiale pe portiuni din aval a acesteia. Lucrarile hidrotehnice de amenajare a bazinelor hidrografice si in special barajele si lacurile de acumulare, sunt lucrari de mare amploare, ce comporta multe dificultati tehnice. De aceea trebuie asigurata, pe de o parte realizarea lor intr-un cadru unitar, avand in vedere ansamblul bazinului hidrografic, iar pe de alta parte, in exploatarea lor trebuie urmarita satisfacerea optima a tuturor folosintelor si intereselor. Indeosebi amenajarea si exploatarea lacurilor de acumulare, ca factor de regularizare si redistribuire a debitelor, trebuie sa indeplineasca dublu scop asigurarea unor debite suplimentare in perioadele secetoase pentru satisfacerea diferitelor cerinte (alimentarea cu apa pentru localitati, industrie, agricultura, producere de energie, piscicultura, agrement etc), precum si atenuarea viiturilor, in vederea apararii de inundatii a obiectivelor din aval. Totodata, barajelor lacurilor de acumulare pot constitui surse potentiale majore de risc pentru localitatile si obiectivele din aval in cazul unor accidente la acestea, asa cum s-a intamplat in anul 1991 prin ruperea barajului Belci de pe raul Tazlau, afluent al raului Trotus (care reprezinta singura avarie de baraj important din tara noastra) si in anul 1997 prin ruperea barajului Cornatel, din bazinul hidrografic Vedea.

Desi in tara noastra a existat si exista o preocupare continua privind asigurarea gradului de siguranta prin conceptie si executie, precum si reducerea gradului de risc prin supravegherea comportarii in exploatare a barajelor, totusi nivelul general se situeaza sub cel din tarile avansate, motiv pentru care se considera necesar a se folosi experienta din tarile avansate privind ''controlul prin autoritati de stat a sigurantei barajelor''.

Controlul si supravegherea barajelor ce intereseaza securitatea publica, reprezinta o obligatie primordiala, ce decurge din sarcinile statului privind protejarea vietii locuitorilor si bunurilor lor. Din acest motiv statul trebuie sa se implice.

Pana in prezent, comportarea barajelor s-a situat in limitele semnalate pe plan mondial. Totusi un numar insemnat de acumulari au fost golite sau au trebuit sa suporte restrictii in exploatare, pentru remedieri. De asemenea, multe baraje au prezentat si prezinta in exploatare defectiuni de mica sau medie amploare ce necesita fonduri pentru reparatii. Cauzele defectiunilor sunt datorate in cea mai mare parte conditiilor geologice, unor neglijente de executie si intretinere, precum si vechimii acestora. Accidentul tehnic produs in anul 1991, la barajul de acumulare Belci, din judetul Bacau, datorat intensitatii exceptionale a precipitatiilor cazute in bazinul hidrografic Tazlau, care s-a soldat cu pierderi de vieti omenesti si pagube materiale importante in aval, reprezinta cea mai mare avarie de acest tip din tara noastra.

Cresterea populatiei urbane si a nivelului de trai al acesteia, precum si dezvoltarea productiei industriale si agricole, a dus la cresterea continua a cerintelor de apa si la necesitatea executarii unor importante lucrari de gospodarire a apelor.

In Romania, realizarea de baraje si lacuri de acumulare are o veche traditie. In prima jumatate a secolului se trece la realizarea de constructii hidrotehnice de tip modern, bazata pe o conceptie stiintifica inginereasca. Incepand cu anii 1950, lacurile de acumulare au fost incadrate in scheme de ansamblu, avand drept scop coordonarea folosirii lor pentru folosinte multiple. In deceniul 1950 1960, in cadrul planului de electrificare al tarii, au fost realizate barajul si lacul de acumulare Vidraru si salba de lacuri de acumulare si centrale hidroenergetice din aval, barajul si lacul de acumulare Vidra de pe Lotru cu centrale hidroelectrice la Ciunget, Sistemul Hidroenergetic si de navigatie de la Portile de Fier I, de pe fluviul Dunarea, lacul de acumulare Poiana Uzului de pe raul Uz, Paltinul de pe raul Dofteana etc., peentru alimentarea cu apa a unor localitati si centre industriale.

In perioada 1950 1990, in baza schemelor cadru de amenajare complexa a bazinelor hidrografice, elaborate sub conducerea Consiliului National al Apelor si a Programelor Nationale aferente, au fost finalizate cca 260 lacuri de acumulare cu folosinta complexa, insumand cca 11 miliarde m.c. , volum total, precum si 471 km derivatii si aductiuni, indiguiri si regularizari de albii pe cca 11% din lungimea cursurilor de apa. Prin aceste lucrari au fost aparate de inundatii peste 2000 de localitati, cca 2,3 mil. ha teren agricol, precum si importante obiective economice si sociale.

Din evidenta Cadastrului Apelor din Romania (tinut la zi de Regia Autonoma ''Apele Romane'', de sub autoritatea Ministerului Apelor, Padurilor si Protectiei Mediului) si din inventarele prezentate de principalii detinatori, rezulta ca pe raurile din tara noastra exista astazi cca 1900 baraje, care pot acumula un volum total de apa de cca 15 miliarde m.c., respectiv cca 18,7 miliarde m.c., incluzand si acumularile de pe Dunare; Portile de Fier I si II.

Desi in tara noastra a existat si exista o preocupare continua privind asigurarea gradului de siguranta prin conceptie si executie, precum si reducerea gradului de risc prin supravegherea comportarii in exploatare a barajelor, totusi nivelul general se situeaza sub cel din tarile avansate, motiv pentru care se considera necesar a se folosi experienta din tarile avansate privind ''controlul prin autoritati de stat a sigurantei barajelor''.

10. ACCIDENTE MAJORE PE CAI DE COMUNICATII

(ACCIDENTE DE TRAFIC)



Accidente majore pe caile de comunicatii reprezinta fenomenele de intrerupere temporara a circulatiei, care genereaza distrugerea acestor cai, victime umane, animale cat si pagube materiale.

Pot fi aeriene, terestre sau maritime.

Accidentele aeriene cuprind impacturile violente ale aeronavelor ce transporta pasageri sau marfa.

Accidentele terestre sunt constituite de coliziunile sau deraierile de trenuri de marfa sau de pasageri sau ale vehiculelor (autoturisme, camioane, autobuze tec).

Accidentele maritime se refera la accidentele produse de vapoare in cursul unor furtuni, explozii, incendii, ciocniri de un iceberg sau de stanci.

Tendinta in accidentele de trafic este de crestere, datorita cresterii capacitatilor de transport, a vitezei de deplasare a autovehiculelor.

Regulile de navigatie maritima, mijloacele de semnalizare, ofera o securitate deplina iar prognozele meteorologice permit evitarea cicloanelor, care pot sa duca la accidente pe cai de transport maritime. Si totusi aceste mijloace de transport sunt capabile sa se prabuseasca si sa expuna la moarte sutele de pasageri de pe vas.

Cauzele naturale ale acestor accidente sunt cel mai putin intalnite in ultimul timp si ele nu mai reprezinta un pericol considerabil in conditii de navigabilitate normala. Erorile de navigatie pot produce fie esuarea, fie coliziunea in apa. Accidentele in aceste cazuri se pot produce datorita rasturnarii navelor (nave grav avariate sau periculos incarcate) si exploziei sau incendiilor care pot avea loc pe nava.

Catastrofele aeriene au loc in conditii deosebit de complexe, deoarece, de cele mai multe ori, ele se caracterizeaza prin distrugerea aeronavei si a unor locuinte in urma impactului brutal cu solul, imprastierea corpului aparatului si ale fragmentelor de cadavre pe arii a caror raza poate atinge uneori kilometri.

In ultimii ani frecventa accidentelor aviatice produse pe plan mondial, numar mare de victime, dar si accidentele aviatice inregistrate in ultimii ani in Romania, a crescut. Amintesc in acest sens:

Accidentul aviatic de la Balotesti 31 martie 1995

cursa Bucuresti Bruxelles;

60 morti (49 pasageri si 11 membri ai echipajului).

Tragedie aeriana in Siberia Orientala langa IRUKTK 3.07.2001

1 avion rus TUPOLEV s-a prabusit cand se pregatea sa aterizeze;

145 persoane decedate (136 pasageri si 9 membri ai echipajului);

In catastrofele feroviare intervin trei factori: defecte ale caii ferate (deformari ale sinei, defecte ale platformei pe care este asezata calea ferata), defecte ale materialului rulant si defecte de circulatie (exces de viteza, obstacole periculoase, semnalizare defectuasa).

Catastrofa rutiera de la Mihailesti- accident datorat transportului necorespunzator de materiale periculoase (azotat de amoniu) ,care in contact cu substante organice la temperaturi critice produc explozii de mari proportii.

3.4 Accidente majore la utilaje si la instalatii tehnologice periculoase

Prin acest tip de accidente se intelege distrugerea sau avarierea unor utilaje si instalatii tehnologice, datorita neglijentei umane, ducand la numeroase victime umane si la mari pierderi materiale.

Caracteristicile de baza ale acestui tip de accident pot fi:

domeniul tehnologic de activitate (instalatii metalurgice, chimice etc.);

capacitatea, productivitatea si durata ciclului tehnologic

marimea zonei afectate

modalitatea de propagare a accidentului (explozie, nor toxic, incendiu).

Efectele ce pot surveni sunt urmatoarele:

- pierderi de vieti umane si pagube materiale;

- distrugerea totala sau partiala a instalatiilor;

- neonorarea comenzilor pe plan intern si extern;

- probleme sociale (somaj, cheltuieli suplimentare pentru reabilitare);

- afectarea mediului ambiant

11. POLUAREA

Reprezinta orice alterare fizica, chimica, biologica sau bacteriologica a mediului inconjurator peste o limita admisibila stabilita, inclusiv depasirea nivelului natural de radioactivitate produsa direct sau indirect de activitati umane, care o fac improprie pentru o folosire normala in scopurile in care aceasta folosire era posibila inainte de a interveni alterarea

Poluarea atmosferica - reprezinta contaminarea atmosferei cu mari cantitati de gaze, substante solide sau radiatii, produse prin arderea combustibililor naturali sau artificiali, substante chimice, sau prin alte procese industriale sau explozii nucleare.

Ploaia acida fenomenul apare in urma acumularii in mediul exterior in exces a unor compusi acizi cu continut de sulf sau azot. Depunerea acestora pe sol creste aciditatea solubila a acestuia si a apelor, cauzand pagube agriculturii sau ecologiei.

Poluarea cu produse petroliere poluarea oceanelor, marilor, lacurilor si a raurilor, ca urmare a deversarii de produse petroliere prelucrate sau naturale, din rezervoare, vase de transport sau conducte, reprezinta un tip de dezastru a carui aparitie este posibila pe timpul transportului, prelucrarii sau stocarii produselor petroliere.

CONCLUZII

Din aceasta succinta prezentare a principalelor surse de risc prezente si potential active de pe teritoriul Romaniei, cu toate legaturile lor de interdependenta cauzala, precum si din interpretarea sintetica a hartilor ce prezinta distributia acestora, se poate deduce usor faptul ca circa 60 % din teritoriul national este sub incidenta unui factor de vulnerabilitate mare prin prezenta a cel putin doi sau trei factori de risc ce pot genera dezastre primare.

Valoarea functiei combinatorii ce determina acest factor de vulnerabilitate creste direct proportional cu posibile riscuri secundare ce pot fi activate de riscurile principale.

Sunt si alte surse de risc, reprezentate de schimbarile socio-politice din ultimul deceniu, surse de origine antropica (urgente civile, imigratie, prezenta unor factori de instabilitate in zona, transporturi ilicite de substante periculoase, acte teroriste). Acestea amplifica efectele unor evenimente dezastruoase sau chiar le favorizeaza.

In concluzie, Romania este o tara cu factor mare de vulnerabilitate care necesita abordarea sistemica, coerenta si stric coordonata si controlata a activitatii de protectie civila in toate fazele sale, intr-un cadru legislativ adecvat si bine sustinut material.






Politica de confidentialitate



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 2394
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2021 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site