Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

AdministratieDrept


OFICIILE CONSULARE

Administratie

+ Font mai mare | - Font mai mic







OFICIILE CONSULARE

CUPRINS

Infiintarea oficiilor consulare

Personalul oficiilor consulare

Functii consulare

Imunitatile si privilegiile consulare

1. Infiintarea oficiilor consulare

Regimul juridic al oficiilor consulare este reglementat prin tratate internationale, prin acorduri bilaterale, cat si prin reglementari interne ale statelor. Principalele documente internationale prin care sunt reglementate problemele infiintarii oficiilor consulare si functionarii lor este Conventia de la Viena din 1963 cu privire la relatiile consulare.

Oficiile consulare sunt organe permanente ale statului, create pentru mentinerea si derularea relatiilor consulare, ca organizare si atributii proprii, carora dreptul international public si legislatia interna a atatelor le confera un statut special.

Ca si misiunile diplomatice, cele consulare servesc organizarii si dezvoltarii relatiilor de colaborare dintre state. Insa in timp ce misiunea diplomatica este acreditata pe langa seful statului, misiunea consulara este acreditata pe langa organele locale ale statului strain, competenta sa limitandu-se la circumscriptia consulara.

Infiintarea,organizarea si functionarea oficiilor consulare tin de competenta statului trimitator, pentru a caror infiintare este necesar acordul statului primitor.

Oficiile consulare sunt de mai multe categorii in functie de natura si rangul acestora. Dupa natura lor, intalnim consulate de cariera,conduse de functionari de cariera si consulate onorifice conduse de functionari onorifici. Dupa rangul lor intalnim consulate generale, consulate, viceconsulate si agentii consulare.

Sediul oficiului consular este stabilit intr-o localitate care prezinta interes din punctul de vedere al relatiilor consulare.

Spatiul in care oficiul consular isi exercita functiile reprezinta circumscriptia consulara.

Ca structura interna, oficiul consular este structurat pe sectii: sectia pasapoarte, sectia notariala, sectia de stare civila, sectia comerciala, etc.

2. Personalul oficiilor consulare

In cadrul oficiului consular intalnim urmatoarele categorii de personal: seful oficiului consular, functionarii consulari, angajatii consulari, membrii personalului de serviciu.

a) Seful oficiului consular este persoana insarcinata de statul trimitator si acceptata de statul de resedinta sa conduca oficiul consular si care raspunde de activitatea acestuia.

Seful oficiului consular este numit printr-o patenta consulara, transmisa la Ministerul Afacerilor Externe al tarii de resedinta. Statul de resedinta poate accepta sau refuza numirea reprezentantului consular.

Daca accepta numirea, elibereaza un exequatur - act prin care guvernul respectiv recunoaste consulul numit de statul trimitator, dandu-si acordul ca acesta sa functioneze in circumscriptia consulara stabilita.

Potrivit Conventiei de la Viena sefii oficiului consular se impart in 4 categorii 1: consuli generali, consuli, viceconsuli, agenti consulari.

Consulul general este seful unui consulat general sau al mai multor circumscriptii consulare.

Consulul este seful unui consulat care functioneaza intr-o circumscriptie consulara, fiind subordonat consulului general.

Viceconsulul este functionarul insarcinat sa-l ajute pe consulul general sau pe viceconsul in indeplinirea atributiilor ce le revin.

Agentul consular este functionarul specialist ce indeplineste functii administrative si tehnice in cadrul oficiului consular.

Totalitatea consulilor din statul de resedinta alcatuiesc Corpul consular.

b)Functionarii consulari sunt persoanele insarcinate sa exercite functii consulare.

Functionarii consulari de cariera sunt functionarii publici ai statului trimitator care indeplinesc exclusiv functii consulare.



Functionarii consulari onorifici sunt functionari alesi de statul trimitator, chiar persoane cu alta cetatenie, care desfasoara diferzte activitati in statul de resedinta si are, pe langa acestea, indeplinesc si functii consulare.

Acestia sunt numiti de catre statul trimitator, iar statul de resedinta ii accepta printr-un singur raspuns pozitiv. In caz de refuz numirea va fi revocata.

c). Angajatii consulari sunt persoanele angajate in serviciul administrativ sau tehnic al oficiului consular.

d). Membrii personalului de serviciu sunt persoanele afectate serviciului casnic al serviciuli consular. Un membru al oficiului consular poate angaja si folosi in mod exclusiv persoane in serviciul sau personal.

Efectivul oficiului consular este stabilit de statul trimitator, dreptul tatului de resedinta de a se opune extinderii efctivului su de a cere o reducere a acestuia cand nu exista un acord prealabil.

3. Functii consulare

a) Functiile consulare reprezinta totalitatea atributiilor pe care le au oficiile consulare si personalul acestora :

de a proteja, in statul acreditar, interesele statului acreditant si ale persoanelor fizice si juridice, in limitele admise de dreptul international;

de a favoriza dezvoltarea relatiilor comerciale, economice, stiintifice si culturale intre cele doua state in scopul promovarii unor relatii amicale intre ele;

de a se informaprin mijloace licite asupra conditiilor si evolutiei vietii comerciale, economice, culturale si stiintifice din statul acreditar si de a transmite aceste informatii guvernului propriu;

de a elibera pasapoarte si documente de calatorie cetatenilor statului trimitator, precum si vize si alte documente corespunzatoare persoanelor care doresc sa mearga in statul trimitator;

de a exercita controlul si inspectia asupra navelor maritime si fluviale, asupra aeronavelor si echipajului lor apartinand statului acreditant;

de a acorda asistenta navelor si aeronavelor statului trimitator;

de a acorda ajutor si asistenta cetatenilor - persoane fizice si persoane juridice - din statul trimitator;

de a actiona in calitate de notar si ofiter de stare civila;

de a apara interesele minorilor si a incapabililor, cetateni ai statului trimitator;

de a apara interesele cetatenilor statului lor in materie succesorala;

de a corda asistenta consulara cetatenilor statului trimitator in legatura cu reprezentarea lor in justitie si in fata altor autoritati ale statului de resedinta.

Conventia de la Viena din 1963 precizeaza ca, in imprejurari speciale, un functionar consular poate sa-si exercite functiile in exteriorul circumscriptiei sale consulare. De regula, agentii consulari isi exercita functiile cu sprijinul autoritatilor locale din circumscriptia consulara. In cazul in care legile si regulamentele statului de resedinta admit, agentii consulari se pot adresa si autoritatilor centrale ale acestui stat.

Practica intrenationala a consacrat indeplinirea functiilor consulare de catre misiunile diplomatice, in acele cazuri in care statul acreditant nu are oficii consulare in statul acreditar. In acelasi timp, in statele in care nu sunt misiuni diplomatice, oficiile consulare pot indeplini si acte diplomatice cu acordul statului acreditar.

Imunitatile si privilegiile consulare

Dreptul consular contine numeroase reguli car stabilesc un statut special petru oficiile consulare si personalul acestora, concretizat in anumite inlesniri,privilegii si imunitati.

Persoanele care beneficiaza de acest statut au obligatia de a respecta legile si regulamentele statului de resedinta si de a nu se amesteca in treburile interne ale acestui stat.

A. Inlesnirile, privilegiile si inviolabilitatile oficiilor consulare

Inlesnirile oficiului consular constau in urmatoarele:

obligatia statului de resedinta de a acorda orice inlesniri pentru indeplinirea functiilor oficiului consular;

obligatia statului de resedinta de facilita statului trimitator dobandirea pe teritoriul sau a localurilor necesare oficiului consular sau a ajuta la prourarea lor prin alt mod;

obligatia statului de resedinta de a ajuta oficiul consular sa obtina locuinte convenabile pentru membrii sai.

Privilegiile oficiului consular sunt urmatoarele:

libertatea de comunicare a oficiului consular cu guvernul, cu misiunile diplomatice si cu celelalte oficii consulare ale statului trimitator;



libertatea de comunicare cu cetatenii statului trimitator si de a avea acces la acestia;

dreptul de a primi informatii in caz de deces, tutela sau curatela, de naufragiu si accident aerian, evenimente referitoare la un cetatean al statului trimitator sau la o nava ori aeronava apartinand acestuia;

dreptul de comunicare cu autoritasile statului de resedinta;

dreptul de a folosi drapelul si stema nationala in statul de resedinta;

dreptul de scutire fiscala a localurilor consulare.

Inviolabilitatile oficiului consular:

inviolabilitatea localurilor consulare;

inviolabilitatea arhivelor si documentelor consulare in orice moment si in orice loc s-ar gasi.

B. Imunitatile, inviolabilitatile si privilegiile oficiilor consulare

Consulii si ceilalti membri ai oficiului consular, pentru a-si putea

indeolini atributiile se bucura de facilitati, privilegii si imunitati care constituie statutul lor consular.

Toti membrii oficiului consular beneficiaza de privilegiile si imunitatile stipulate in Conventia de de la Viena de la intrarea lor pe teritoriul statului de resedinta entru a ajunge la post sau, daca se gasesc deja pe acest teritoriu, din momentul preluarii functiei consulare.

Conventia de la Viena din 1963 stipuleaza urmatoarele facilitati, privilegii si imunitati:

a)     inviolabilitatea personala a functionarilor consulari, potrivit careia acestia nu pot fi pusi in stare de arest sau de detentiune preventiva decat in caz de crima grava si in urma unei hotarari a autoritatilor judiciare competente;

b)    imunitatea de jurisdictie, conform careia functionarii si angajatii consulari nu pot fi chemati in fata autoritasilor judiciare si aministrative ale statului de resedinta pentru actele savarsite in exercitarea functiilor consulare;

c)     exceptarea de la obligatia de a depune ca martor sau expert;

Sunt exceptati de a depune ca martori, dar numai asupra faptelor care au legatura cu exercitarea functiilor consulare sau cu prezentarea corespondentei si documentelor oficiale referitoare la acestea. Ei au dreptul sa refuze sa depuna marturie in calitate de experti asupra legislatiei statului trimitator.

d) scutirea de taxe vamale si de control vamal;

Statul de resedinta autorizeaza intrarea si acorda scutirea de orice taxe vamale, cu exceptia cheltuielilor de depozitare, transport si cheltuieli pentru obiecte destinate folosirii oficiale a postului consular si obiecte de uz personal a functionarului consular si a membrilor familiei sale.

e) scutiri fiscale;

Functionarii consulari si angajatii consulari, precum si membrii familiei lor care locuiesc impreuna cu ei sunt scutiti de orice impozite si taxe, personale sau reale, national, regionale sau locale, cu exceptia: impozitelor indirecte; impozitelor si taxelor pe bunurile imobile particulare; drepturilo de concesiune si de mutatie; impozitelor si taxelor pe veniturile particulare; impozitelor si taxelor percepute ca remunerare a serviciilor particulare prestate; taxelor de inregistrare, de greva,de ipoteca si de timbru.

f) scutiri de prestari personale;

Statul de resedinta trebuie sa scuteasca pe membrii postului consular si pe membrii familiei lor care locuiesc impreuna cu ei de orice prestatie personala si de orice serviciu de interes public, indiferent se caracterul lor ca si de sarcinile militare cum ar fi rechizitiile, contributiile si incartiruirile militare.

g) exceptarea de la obligatia de inregistrare a strainilor si de obtinere a permisului de sedere;

h) scutirea de obligatia de a obtine permise de munca

Privilegiile si imunitatile unui membru al oficiului consular inceteaza atunci cand inceteaza functiile consulare ale acestuia. Totusi, in ceea ce priveste actele savarsite de un functionar consular sau un angajat consular, in exercitarea functiilor sale, imunitatea de jurisdictie subzista fara limita de durata.

Bibliografie:

Purda Nicolae, Tarca Stefan, Veliscu Viorel, Pirvu Loredana, „Drept international public”, Ed. Universitara Bucuresti, 2008

Mazilu Dumitru, „Drept international public”, editia a II-a, vol. II, Ed. Lumina Lex, Bucuresti 2005

Popescu Dumitru, Nastase Adrian, Coman Florian, „Drept international public”, Casa de Editura si Presa „Sansa-SRL”, Bucuresti 1994



Art. 9, Conventia de la Viena, 1963






Politica de confidentialitate



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 1404
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2021 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site