Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

AdministratieDrept


Prefectul - Istoricul institutiei prefectului

Administratie

+ Font mai mare | - Font mai mic




Istoricul institutiei prefectului

Reconsiderarea sistemului administratiei publice in Romania dupa Revolutia di decambrie1989, cu institutiile sale caracteristice face necesara si reaparitia institutiei prefectului, precizarea rolului sau in cadrul acestui sistem. Tinand seama de importanta institutiei se impune schitata evolutia sa si a competentelor prefectului in cadrul legislatiei administrative romanesti. Prima aparitie a institutiei prefectului in administratia societatii romanesti dateaza din a doua jumatate a secolului al XIX –lea, fiind consacrata prin Legea pentru infiintarea consiliilor judetene din 2 aprilie 1864 inspirata dupa modelul francez al timpului.





Ideea de descentralizare administrativa pusa in germene da Regulamentul organic si reluata de Conventia de la Paris a fost manifestata pentru prima data in proiectul pe care Barbu Catargi prezidentul celui dintai guvern comun al Principatelor Unite l-a intocmit in anul 1862. Acesta organiza judetele in 4 prefecturi generale :

a)      De nord cu capitala la Iasi.

b)     Maritima cu capitala la Galati.

c)      De centru cu capitala in Bucuresti

d)     Occidentala cu capitala in Craiova.

Fiecare prefectura generala avea un consiliu general. Prefectul era reprezentantul guvernului; din aceasta cauza el avea prestanta asupra tuturor celorlalte autoritati, exercitand o actiune de supraveghere si control asupra functionarilor din prefectura sa. El avea dreptul de a reforma si chiar a anula actele acestor functionari afara de cei depinzatori de Ministerul de Razboi si Justitie ori de catre ori ele ar fi fost contrarii legilor, dispozitiilor luate de ministere si chiar propriilor sale ordine.

Tot prefectului ii revenea paza si mentinerea sigurantei si ordinii publice. Acest proiect a fost respins sub cuvant ca “este rau venit intr-un moment in care trebuiau luate dimpotriva masurile de unificare completa”. Legea pentru infiintarea consiliilor judetene organizeaza pentru prima oara administratia judetelor tarii, “conceptia ei reprezentand un sistem real si metodic”. Judetul nu este numai o simpla subdiviziune administrativa a statului, ci si o persoana juridica investita cu o anumita putere publica si drepturi patrimoniale. Comisar al guvernului pe langa consiliu si executor al deciziilor acestuia era prefectul, numit de puterea centrala.

Prefectul avea dreptul de a asista la toate deliberarile consiliului, putand face acestuia orice propuneri ar fi crezut de cuviinta. In cazul cand consiliul sau comitetul permanent ar fi luat hotarari in afara atributiilor lor sau impotriva interesului judetului, prefectul era dator sa faca recurs la guvern, in termen de 10 zile, notificand aceasta consiliului sau comitetului. Recursul era suspensiv de executare timp de 30 de zile de la data notificarii iar, daca guvernul nu se pronunta in acest termen, deliberarea devenea executorie.

Institutia prefectului, prin legea din 1 martie 1883, care modifica prevederile legii din 1864 si a celei din 31 martie 1872, sufera o restrangere a atributiilor care ii reveneau, el nemaifiind “agent executor al deciziunilor consiliului si comitetului pe care le incredinteaza prezidentului comitetului permanent. Prefectul trebuie sa ii dea acestuia concursul necesar”.

Prin legea din 1 noiembrie 1892 privind organizarea autoritatilor administrative exterioare dependente de Ministerul de Interne si fixarea circumscriptiunilor administrative, institutia prefectului era abilitata cu atributii care conturau deplin aceasta functie.

In legea pentru unificarea administrativa din 1925 institutia prefectului era tratata ca reprezentand autoritatea centrala, avand atributii de control si fiind totodata “capul administratiei judetene”.

Legea pentru organizarea administratiei locale din 1929 este prima lege administrativa care delimiteaza autoritatile colectivitatilor locale, alese, de cele ale administratiei centrale, numite. Legea din 1929 aduce in planul vietii administrative a tarii o noua institutie si anume “Comisia administrativa a judetului”, al carei presedinte era prefectul, avand aceeasi compunere ca a fostului consiliu de prefectura dar, la care se adauga participarea de drept a presedintelui delegatiei permanente judetene.

In contextul “legii administrative din 27 martie 1936” institutia prefectului capata mai multa substanta, ea devenind figura principala a vietii administrative locale. Astfel, legea rezerva un rol deosebit de important prefectului, care era reprezentantul guvernului in judet si seful administratiei judetene.

Prefectul este, asa cum sustinea M. Waline, o creatie napoleoniana[1]; ea a fost creata in anul al saptelea de la Marea Revolutie Franceza; pana la modificarea Constitutiei Frantei din anul 1958, prefectul era reprezentantul guvernului si seful administratiei departamentului in care functiona.

Dupa 1958 prefectul este : reprezentantul statului, al intereselor nationale; reprezentantul guvernului; organ de administratie generala; organ de coordonare a serviciilor statului din departament. In tara noastra, functia de prefect a fost instituita prin Legea pentru consiliile judetene numarul 396 din 2/14 aprilie 1864 care in articolul 91 prevede ca : prefectul ca, cap cal administratiunei judetene, dirige toate lucrarile acestei administratiuni si executa hotararile consiliului judetean”. Prefectul, dupa cum prevede alineatul 2 al articolului 3, era comisar al guvernului pe langa consiliul judetean.

In aceasta calitate, el supraveghea legalitatea actelor adoptate de consiliul judetean si de declaratia permanent, iar atunci cand constata ca acestea erau ilegale, avea dreptul si datoria ca in termen de 10 zile de la adoptarea actului respectiv, daca a participat la sedinta sau de la data la care i s-a adus actul la cunostinta, sa faca recurs la Guvern. Recursul, prevede articolul 95 alineatul 3, era suspensiv de executare. Primind recursul, Guvernul era dator sa se pronunte asupra lui, in termen de 20 de zile de la primire iar daca nu se pronunta in acest termen, actul consiliului judetean sau al delegatiei permanente isi produce efectele pentru care a fost adoptat.

Guvernul, admitand recursul, nu avea dreptul sa modifice actul ci numai sa-l infirme in intregime, in cazurile in care constata ca actul nu se putea amenda, il restituia Consiliului Judetean sau delegatiei permanente, cu observatiile sale, si amana aprobarea sau respingerea recursului pana nu i se spunea actul respectiv modificat de catre cei care l-au adoptat, din nou verificarii sale. Prin aceeasi lege s-a infiintat functia de subprefect care era reprezentantul prefectului in conducerea plasilor in care era impartit judetul.

Subprefectul, prevede articolul 106 astfel cum a fost modificat prin Legea din 31 mai 1894, viziteaza toate comunele plasii sale, inspecteaza registrele de stare civila si verifica starea caselor comunale cel putin de 2 ori pe an. Dupa modificarea Legii nr. 396/1864 in anul 1904 subprefectul a devenit inspector comunal iar in urma modificarii aceleiasi legi, in anul1908,acesta a devenit administrator de plasa prim pretorul de mai tarziu.

Pozitia prefectului de comisar al guvernului si de conducator al administratiei judetene s-a mentinut si prin Legea pentru unificarea administrativa din 1925. Potrivit legii pentru organizarea administratiunii locale din 3 august 1929 prefectul era numit prin decret regal, la propunerea Ministerului de Interne. Din reglementarile cuprinse in aceasta lege rezulta ca prefectul avea o tripla calitate cu atributii corespunzatoare. Astfel :

a)      Ca delegat al autoritatii centrale, prefectul de judet, prevede articolul 272, reprezinta guvernul si puterea executiva si sta in legatura cu fiecare minister prin directorul ministerial si prin serviciile ministeriale locale.

b)      Ca reprezentant al guvernului, prefectul, potrivit prevederilor articolului 273 exercita controlul si supravegherea tuturor administratiunilor locale din judet, in care calitate el poate cere pedepsirea functionarilor

c)      Prefectul era, potrivit articolului 276 seful politiei in judet si exercita atributiile sale politienesti in conformitate cu dispozitiile articolelor 68 si 69 din Legea de organizare a politiei generale a statului din 21 iulie 1929.

In afara de atributiile ce-i reveneau in calitatile mentionate, prefectul se ingrija de publicarea legilor si regulamentelor si veghea la aplicarea lor; era dator sa dea concursul la indeplinirea deciziilor executorii ale consiliului judetean si delegatiei consiliului judetean; supraveghea toate institutiile de binefacere si asistenta sociala care depindeau de stat, judet sau comuna; raporta departamentului respectiv observatiile ce ar avea de facut asupra functionarii diferitelor servicii publice.

Pentru a fi numit prefect legea prevedea anumite conditii (varsta minima 30 de ani, studii superioare) si stabilea anumite incompatibilitati. Astfel , potrivit articolului 270, prefectul nu poate ocupa nici o alta functiune publica platita de stat, judet sau comuna, nici exercita vreo profesiune libera, nici a face parte ca administrator sau cenzor in consiliile societatilor civile sau comerciale, cooperative sau banci populare din cuprinsul judetului sau a caror activitate se intindea in acelasi judet. Din modul de numire si din atributiile sale reiese ca, in conceptia legiuitorului din 1929, prefectul era unul politic si nu administrativ.



Punandu-si intrebarea ce se intelege prin prefectul politic si prin prefectul administrativ, J. Vermeulen sustinea ca : “prefectul politic este acel organ reprezentand autoritatea centrala in judet si numit de guvern in majoritatea cazurilor propus de Ministerul de Interne. Prefectul administrativ este functionarul de cariera recrutat potrivit anumitor dispozitii legale, servind drept chezasie pregatirea profesionala care se afla in mod permanent in fruntea judetului pentru desemnarea intereselor sale de ordin local”.

Institutia prefectului a functionat potrivit organizarii din 1929, cu unele intreruperi – august 1938 – septembrie 1940 – pana la adoptarea Legii nr. 17/1949 asupra organizarii consiliilor populare. Dupa peste 40 de ani, functia de prefect, ca reprezentant al guvernului a fost reinfiintata prin Legea administratiei publice locale Nr. 69/1991.

1.2. Prefectul ca autoritate de tutela administrativa

Desi institutia prefectului este reglementata in Legea administratiei publice locale nr. 69/1991 – articolul 96 – 105 – si care prevede atributiile si rolul sau pe plan local, articolul 122 din Constitutie prevede ca prefectul este reprezentantul Guvernului pe plan local. De la instituirea pentru prima data prin Legea pentru consiliile judetene din 2 – 14 aprilie 1864 si pana la adoptarea Legii administratiei publice locale nr. 69/1991 – cu exceptia anilor 1948 – 1990 functiei de prefect s-au urmat doua solutii si anume : prefectul administrativ si prefectul politic.

Legea din 1991, ca si cea din 1929 a mers pe varianta prefectul politic, care se caracterizeaza printre altele, prin aceea ca el este numit de Guvern si ca, pentru a fi numit in aceasta functie, legea nu cere o anumita pregatire de specialitate juridica, ci doar calitatea politica care sa-i atraga numirea, de catre Guvern ca reprezentant al sau intr-un judet si in municipiul Bucuresti. Daca serviciile publice descentralizate ale organelor de specialitate ale administratiei publice centrale sunt serviciile publice in teritoriu ale acestora, tot asa si prefectul, ca reprezentant al Guvernului este functionarul public numit de acesta care isi desfasoara activitatea nu la sediul Guvernului ci in teritoriu in capitalele judetelor si in municipiul Bucuresti.

Prefectul are, intr-un anume fel rolul serviciilor publice descentralizate in unitatile administrativ teritoriale, cu deosebirea ca, in timp ce acestea din urma realizeaza pe plan local, atributiile de specialitate ale organelor administratiei publice centrale care le-au organizat, prefectul realizeaza pe plan local, atributiile de conducere a serviciilor publice descentralizate, dupa cum Guvernul exercita, la nivelul intregii tari conducerea generala a administratiei publice – articolul 101 din Constitutie.

Autonomia locala, mai ales intr-un stat unitar nu poate fi conceputa decat in anumite limite. Aceste limite sunt iminente, unele avand o determinare economica obiectiva, altele fiind determinate de considerente politice. Este de neconceput intr-un stat de drept ca sa fie nesocotita legea, autoritatea executivului central sau a justitiei pe motiv de autonomie locala. Autonomia locala nu poate fi realizata decat in cadrul principiilor statului de drept, principiul autonomiei locale fiind insusi unul din acestea.

In toate tarile democratice la nivelul unitatii administrativ – teritoriale cu gradul cel mai mare de extensie este un reprezentant al statului, mai exact al executivului central, cu rolul de a veghea asupra aplicarii legi de catre autoritatile administratiei publice locale, inclusiv ale comunitatilor autonome. Dupa sistemul francez traditional acest rol la noi l-a avut prefectul. Potrivit articolului 122 prefectul este reprezentantul Guvernului la nivel judetean dar, privind reglementarea in ansamblul ei desprindem urmatoarele calitati ale prefectului:

Reprezentant al Guvernului

Sef al serviciilor statului din judet (municipiul Bucuresti)

Autoritate de tutela administrativa pentru supravegherea respectarii legii de catre autoritatile administratiei publice locale.

Ca reprezentant al Guvernului prefectul este supus “jocului politic” iar functia sa are caracter politic. Cat priveste calitatea sa de sef al serviciilor publice statale trebuie sa retinem ca nu se face distinctie intre serviciile publice exterioare ale ministerelor si serviciile publice exterioara ale autoritatilor centrale de specialitate. Ca autoritate de supraveghere a respectarii legii de catre autoritatile administratiei publice locale, prefectul are dreptul sa atace in contenciosul administrativ orice act al unui consiliu ales, al unui primar sau al oricarui organ executiv creat potrivit legii, la nivel judetean, atunci cand apreciaza ca acesta este ilegal.

Pentru a se evita producerea unor efecte ireparabile Constitutia prevede principiul suspendarii, de drept a actului atacat, fiind consacrata o norma de protectie atat a persoanei in fata unor eventuale abuzuri ale autoritatii administratiei publice locale, cat si a intereselor nationale, in raport cu cele locale. In practica administrativa si de contencios administrativ s-a pus problema de a stii daca actiunea in justitie a prefectului ca autoritate de tutela administrativa poate fi circumstantiala si conditionata de indeplinirea unor termene cum e cel prevazut in articolul 101 alineatul 2 din Legea 69/1991 fiind sesizata si Curtea Constitutionala.

Dreptul prefectului de a ataca in justitie actele administrative pe care le estimeaza ilegale nu poate fi conditionat pe termene de decadere, ar insemna, urmare a respingerii actiunii pentru tardivitate ca sa fie “autorizate” a infiinta acte juridice contrare legii si Constitutiei, ceea ce nu poate fi acceptat. Constitutia in articolul 1 alineatul 3 precizeaza foarte clar ca Romania este stat de drept, iar in articolul 16 alineatul 2 se arata ca “Nimeni nu este mai presus de lege”.

1.3. Prefectura si aparatul tehnic de specialitate

Constitutia si Legea administratiei publice locale nr. 69/1991 au creat si organizat institutia prefectului ca autoritate administrativa ce lucreaza ca reprezentant al Guvernului in judete si in municipiul Bucuresti. Tinand seama de atributiile ce-i revin prefectul nu le-ar putea indeplini daca nu ar avea un aparat tehnic de specialitate, si pentru aceasta, in articolul 105 din Legea nr. 69/1991 s-a prevazut ca prefectura are un aparat tehnic de specialitate a carui structura si atributii se stabilesc prin hotararea Guvernului.

Potrivit prevederilor articolului 283 din Legea pentru organizarea administratiunii locale din 1929, prefectul avea unul sau mai multi functionari administrativi la dispozitia sa dupa cum stabilea directorul ministerial local, care formau cabinetul prefectului. In articolul102 din Legea nr. 69/1991 legiuitorul a folosit pentru a desemna aparatul tehnic de specialitate al prefectului notiunea de prefectura insa, nicaieri in aceasta lege nu sunt prevazute atributii si competente pentru prefectura, ci numai pentru prefect.

Acelasi lucru se intampla si cu primaria pentru ca si aceasta cuprinde aparatul tehnic de specialitate prin care primarul isi exercita atributiile ce-i revin din legi hotarari ale Guvernului ori ale Consiliului local, comunal sau orasenesc. La fel si cu presedintia care cuprinde aparatul tehnic de specialitate cu ajutorul caruia Presedintele realizeaza atributiile ce ii revin din Constitutie si din legi. Consideram ca primaria, prefectura si presedintia cuprind aparatul tehnic de specialitate cu ajutorul caruia primarii, prefectii si Presedintele realizeaza sarcinile ce le revin potrivit Constitutiei si legilor tarii.

Aceste notiuni mai au insa si un alt sens si anume acela de cladire in care isi au sediul primarii, prefectii si Presedintele. Daca pentru cladirea in care isi desfasoara activitatea Presedintele in vorbirea curenta se foloseste expresia de “Cotroceni” pentru cladirile in care isi desfasoara activitatea in mod curent primarii si prefectii se folosesc notiunile de “primarie si prefectura”. In concluzie notiunile de primarie, prefectura si presedintie au doua sensuri si anume: primul, acela de aparatul tehnic de specialitate cu ajutorul caruia acesti functionari publici isi realizeaza atributiile ce le revin din Constitutie si legi si, al doilea acela de cladirea in care acestia isi desfasoara in mod permanent activitatea.

Potrivit prevederilor articolului 1 din Hotararea Guvernului nr. 118/1992, la prefecturi se organizeaza un aparat tehnic de specialitate care asigura realizarea atributiilor ce revin potrivit legii, prefectului si comisiei administrative, iar potrivit articolului 6 din aceeasi hotarare, prin aparatul tehnic de specialitate al prefecturilor se asigura indeplinirea atributiilor stabilite de lege pentru prefect, in ceea ce priveste controlul actelor autoritatilor administratiei publice locale si judetene, precum si de coordonare a serviciilor publice ale ministerelor si ale celorlalte autoritati ale administratiei publice centrale, organizate in unitatile administrativ – teritoriale.

Acelasi articol cuprinde atributiile principale ale aparatului tehnic de specialitate al prefecturilor, atributii determinate de acelea care revin prefecturii.

Astfel :

A. Cu privire la controlul (legalitatii) actelor administrative adoptate sau emise de autoritatile administratiei publice locale sau judetene:

a)      verifica legalitatea actelor adoptate sau emise de autoritatile administratiei publice locale sau judetene si formuleaza propuneri prefectului, in scopul aprecierii legalitatii acestora;

b)     controleaza respectarea obligatiei – autoritatilor administrative publice locale si judetene – de transmitere a actelor (administrative), in termenele stabilite de lege si informeaza prefectul cu privire la cele constatate;



c)      intocmeste documentatia necesara sesizarii instantei de contencios administrativ si instiinteaza autoritatile parate;

d)     intocmeste rapoarte si informari cu privire la organizarea executarii legii si a altor acte normative de catre consiliile locale, judetene si primarii (si presedintii consiliilor judetene);

e)      urmareste pregatirea si aducerea la indeplinire a masurilor de aparare care nu au caracter militar;

f)       urmareste modul in care se aduce la indeplinire ordinele emise de prefect si informeaza asupra eventualelor incalcari ale acestora;

g)     elaboreaza documentatia necesara si intocmeste propuneri in vederea sesizarii Guvernului, in cazurile prevazute de lege, pentru dizolvarea consiliului local, precum si pentru demiterea consilierilor sau, dupa caz, a primarilor;

h)     elaboreaza semestrial rapoarte cu privire la lucrarile si actiunile de interes national ce se desfasoara pe teritoriul judetului.

B. Cu privire la coordonarea serviciilor publice descentralizate:

a)      prezinta periodic si ori de cate ori este necesar informari cu privire la respectarea legilor si a ordinii de drept pe teritoriul judetului si face propuneri corespunzatoare pentru restabilirea legalitatii si a ordinii publice;

b)     periodic si ori de cate ori evenimentele cu caracter deosebit o impun, informeaza, pe prefect, in legatura cu stadiul organizarii si aplicarii masurilor de aparare care nu au caracter militar; pastreaza un contact permanent cu autoritatile militare si politienesti pentru a informa in timp util pe prefect asupra oricarei probleme care prezinta importanta pentru securitatea cetatenilor si a bunurilor din judet;

c)      informeaza periodic, in conlucrare cu autoritatile si institutiile publice competente, asupra starii infractionale si asupra modului a drepturilor cetatenilor si face propuneri corespunzatoare pentru prevenirea infractiunilor si pentru respectarea drepturilor omului.

d)     Informeaza periodic asupra activitatii desfasurate de serviciile publice ale ministerelor si ale celorlalte autoritati ale administratiei publice locale organizate in judet si semnaleaza eventualele divergente dintre acestea si autoritatile administratiei publice, locale si judetene, propunand solutii de conciliere corespunzatoare;

e)      Elaboreaza si supune prefectului spre aprobare (emitere), proiectele de ordine, cu consultarea organelor si serviciilor de specialitate ce asigura contrasemnarea acestora de catre conducatorii organelor sau serviciilor de specialitate.

C. Alte atributii ale aparatului tehnic de3 specialitate al prefecturilor sunt urmatoarele:

a)                 Asigura convocarea consiliilor locale in sedinta de constituire;

b)                 Furnizeaza trimestrial principalele date statistice cu privire la starea generala economica, sociala, culturala si administrativa a judetului anual intocmeste un raport cu privire la aceste aspecte.

c)                 Aduce la cunostinta publica prin afisare si publicare ordinele cu caracter normativ emise de prefect si comunica persoanelor juridice sau fizice interesate ordinele care nu au caracter normativ;

d)                 Analizeaza si propune prefectului, in conditiile legii, numirea, confirmarea sau eliberarea din functie a secretarilor consiliilor locale;

e)                 Asigura secretariatul tehnic al comisiei administrative.

In anexele 1 si 2 la Hotararea Guvernului numarul 118 / 1992 sunt prevazute:

a)            structura aparatului tehnic de specialitate al prefecturilor judetene (anexa numarul 1);

b)           structura aparatului tehnic de specialitate al prefecturii municipiului Bucuresti si al sectorului agricol Ilfov (anexa numarul 2)

Structura aparatului tehnic de specialitate al prefecturilor din judete este urmatoarea:

director general de prefectura

serviciul juridic si contencios



serviciul de coordonare al serviciilor publice ale ministerelor si ale celorlalte autoritati ale administratiei publice centrale si serviciul secretariat administrativ si relatii cu publicul

Structura aparatului tehnic de specialitate al prefecturii al municipiului Bucuresti si al sectorului agricol Ilfov este:

director general de prefectura

directia juridic si contencios

directia coordonare a serviciilor publice ale ministerelor si ale celorlalte autoritati ale administratiei publice centrale

directia secretariat – administrativ si relatii cu publicul

Atat in anexa numarul 1 cat si in anexa numarul 2 au fost mentionati, ca facand parte din aparatul tehnice de specialitate al prefecturilor, atat prefectul cat si subprefectul.

Prefecturile judetene au 30-40 de posturi, iar prefectura municipiului Bucuresti si a sectorului agricol Ilfov are 60 de posturi.

Dupa cum prevede articolul 3 din Hotararea Guvernului numarul 118 / 1993, iar numarul de personal al aparatului tehnic de specialitate al prefecturilor se stabileste de catre Departamentul pentru Administratie Publica Locala, cu avizul Ministerul Finantelor si al Ministerului Muncii si Protectiei Sociale, la propunerea prefectului.

Numirea si eliberarea din functie a aparatului tehnic de specialitate se fac potrivit articolului 4 de catre prefect. Salarizarea acestui personal se face dupa cum prevede articolul 3 din aceeasi Hotarare, potrivit legii, adica potrivit Anexei numarul 9 la Legea numarul 40 / 1991 cu privire la salarizarea Presedintelui si guvernului Romaniei precum si a personalului presedentiei, guvernului si al celorlalte organe ale puterii executive, astfel cum a fost modificata prin Legea numarul 33 / 1993.

1.4. Atributiile prefectului conform Legii Administratiei Publice Locale Nr. 69/1991

Conform dispozitiilor articolelor 107/111 din Legea Administratiei Publice Locale Nr. 69/1991 , Prefectul are diferite atributii.

Articolul 107 – prefectul si subprefectul nu pot fi deputati sau senatori, membrii ai consiliului judetean si in consiliile locale sau primari si nu pot indeplinii o functie de reprezentare profesionala cu caracter national, o alta functie publica sau o functie ori activitate profesionala salarizata in cadrul regiilor autonome, societatilor comerciale sau oricaror organizatii ori unitati cu scop lucrativ.

Articolul 108 – (1) in calitate de reprezentant al guvernului, prefectul vegheaza ca activitatea consiliilor locale sau judetene si a primarilor se desfasoara conform legii.

(2) intre prefectii, pe de o parte, si consiliile locale, judetene si primar, pe de alta parte, nu exista raporturi de subordonare.

Articolul 109 – prefectul conduce serviciile publice descentralizate ale ministerelor si ale celorlalte organe centrale din unitatile administrativ-teritoriale.

Articolul 110 (1) prefectul, ca reprezentant al Guvernului indeplineste urmatoarele atributii principale:

a)      asigura realizarea intereselor nationale, respectarea legilor si a ordinii publice

b)               exercita controlul cu privire la legalitatea actelor administrative ale autoritatilor publice locale si judetene.

c)                avizeaza numirea sau eliberarea din functie a conducatorilor serviciilor publice descentralizate.

d)               dispune luarea masurilor corespunzatoare pentru prevenirea infractiunilor si apararea drepturilor cetatenilor, prin organele legal constituite

e)                raspunde, in conditiile stabilite de lege, de pregatirea si aducerea la indeplinire a masurilor de aparare care nu au un caracter militar; autoritatile militare si organele locale ale Ministerului de Interne au obligatia sa informeze pe prefect asupra oricarei probleme care poate avea importanta pentru judet.

f)                 prezinta anual Guvernului, un raport asupra starii generale economice, sociale, culturale si administrative a judetului, inclusiv realizarea programului de guvernare.

(2) prefectul indeplineste si alte atributii prevazute de lege sau insarcinari date de guvern.

Articolul 111 (1) in exercitarea controlului cu privire la legalitatea actelor autoritatilor administratiei publice locale si judetene, prefectul poate ataca, in fata instantei de contencios administrativ si actele acestora.



M.Waline , Op.cit., pag 362

J.Vermeulen, Studiu critic al atributiilor prefectului in Legea noastra pentru unificarea administrativa; Revista de drept public, nr.1/1927, pag.82







Politica de confidentialitate

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 703
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2020 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site