Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  


AdministratieDrept


RASPUNDEREA FUNCTIONARILOR EUROPENI

Administratie

+ Font mai mare | - Font mai mic



RASPUNDEREA FUNCTIONARILOR EUROPENI




Sectiunea I

Cateva aspecte privind deontologia functionarilor europeni

1. Izvoarele deontologiei functionarilor europeni

Primul izvor din care isi trag seva normele de maxima
generalitate aplicabile institutiilor comunitare, in ansamblul lor,
implicit functionarilor care isi desfasoara activitatea in cadrul lor, il
reprezinta izvoarele dreptului comunitar insusi.

Este vorba despre legislatia primara, legislatia secundara,
Codul de conduita adoptat de Comisie in 1990, principiile
generale ale dreptului, cutuma, jurisprudenta Curtii Europene
de Justitie, dreptul international si dreptul national

Astfel, printre principiile de drept calificate ca izvoare ale
dreptului comunitar autorul citat mentioneaza si principiul
loialitatii, consacrat de articolul 5 (10 ) din Tratat, care obliga toate
statele membre sa ia masurile corespunzatoare pentru a asigura
indeplinirea obligatiilor decurgand din tratat, sau din actele
institutiilor Comunitatii si de a se abtine de la orice masura
susceptibila sa puna in pericol realizarea scopurilor Tratatului.

Insa principalul izvor direct il reprezinta Statutul functionarilor europeni, in care regasim consacrate dimensiunile
regimului juridic aplicabil acestora, drepturile si obligatiile care le
revin, principiile care le guverneaza activitatea, precum si
consecintele care intervin in cazul incalcarii prevederilor Statutului,
alaturi de care subzista Codul de conduita adoptat in 1990.

In aceeasi categorie includem si anexele la Statut, care, in
conformitate cu principiul general si universal de drept, fac parte
integranta din actul juridic pe care il vizeaza.

Un alt izvor il reprezinta reglementarile interne, proprii
fiecarei institutii, sau stabilite, de comun acord, de mai multe
institutii comunitare.

2. Principiile deontologiei functionarilor europeni

a)  Un prim principiu il reprezinta faptul ca functionarii
europeni se afla in permanenta la dispozitia institutiilor din care
fac parte. Ei trebuie sa-si organizeze astfel viata si activitatea incat
sa faca fata, in orice moment, eventualelor solicitari care vin din
partea institutiei.

b)  Un al doilea principiu este spiritul international si european
de care trebuie sa dea dovada in activitatea lor, care ii obliga la un
comportament prin care sa se realizeze echilibrul necesar intre
spiritul si vocatia lor europeana si atasamentul fata de tara ai
carei cetateni sunt.

c)  Un al treilea principiu, aflat in stransa dependenta cu acesta, il
reprezinta neutralitatea desavarsita a functionarului european,
care exclude orice influenta, din partea oricarui stat, organism
national sau international, oricarui altui subiect de drept intern

sau international.

d) Un al patrulea principiu este devotamentul absolut in slujirea intereselor institutiei europene si a politicii europene, in
ansamblul sau.

Sectiunea a II-a

Forme de raspundere aplicabile functionarilor europeni

Functionarul public, indiferent ca este national sau international,
trebuie sa-si duca la bun sfarsit atributiile, nu pentru ca asa i se
impune, ci fiindca e convins ca ele reprezinta rostul sau
profesional.

Forme de raspundere:

a) o raspundere administrativ patrimoniala a functionarului
european fata de Comunitate, consacrata de articolul 22 din Statut,
potrivit caruia functionarul european poate fi tinut sa repare, in
tot sau in parte, prejudiciul suportat de Comunitate cauzat de
greselile personale grave pe care acesta le-ar comis cu ocazia exercitarii functiei sale.

b) o raspundere penala, care este reglementata de sectiunile 6
si 7 ale Anexei IX la Statut;

c)  o raspundere administrativ disciplinara, care face obiect de
reglementare al titlului VI din Statut si al Anexei IX.

Sectiunea a III-a

Principii generale care guverneaza raspunderea

disciplinara a functionarilor europeni

1. Un prim principiu il reprezinta acela ca raspunderea
disciplinara intervine ca urmare a comiterii unei abateri
disciplinare, notiune care include orice incalcare a indatoririlor pe care functionarul sau fostul functionar este obligat sa le respecte in virtutea acestui statut, comisa in mod voluntar sau prin neglijenta.

Incalcarea obligatiilor de serviciu poate fi realizata atat de „functionar' cat si de „fostul
functionar', dupa cum prevede expres articolul 86 (24)(96) alin. (1)
din Statut. Rezulta concluzia ca in dreptul comunitar al functiei
publice, raspunderea este o institutie care nu presupune cu
necesitate existenta unui raport de functie publica, functionarii
publici asa-zisi „activi'. Ca ea poate viza nu doar functionarii in
exercitiu, ci si „fostii functionari', al caror raport de functie
publica a incetat din diferite motive, ceea ce nu inseamna ca a
incetat si raspunderea in cazul in care persoana respectiva a
comis unele abateri.

2. Principiul universal de drept non bis in idem,
potrivit caruia „aceeasi fapta nu poate da loc decat la o singura
sanctiune disciplinara' (articolul 9-96 din Anexa nr. IX la Statut
intitulata „Proceduri disciplinare').

Prin acest principiu se interzice aplicarea a doua
sanctiuni disciplinare functionarului european pentru o singura
abatere.

3. Principiul neretroactivitatii sanctiunii disciplinare, derivat
prin principiul general de drept al neretroactivitatii legii, inscris si in
articolul 15(2) din Constitutia Romaniei precum si din caracterul, in
esenta neretroactiv, al actului administrativ.

Rezulta ca o sanctiune administrativ disciplinara nu poate
produce efecte decat din momentul in care a fost adusa la cunostinta
functionarului.

Principiul cercetarii prealabile

Sanctiunea disciplinara se poate aplica doar dupa ce s-a realizat
o cercetare prealabila a faptei de savarsirea careia este acuzat
functionarul.

Fac exceptie sanctiunile avertismentului si ale blamului, care
pot fi aplicate direct de autoritatea de numire, fara consultarea Consiliului de disciplina.

5. Principiul proportionalitatii individualizarii sanctiunii cu
gravitatea faptei, care impune sa se tina seama de urmatoarele
criterii, prevazute in art. 10-96 din Anexa nr. IX la statut: natura
faptei si imprejurarile in care fapta a fost savarsita; importanta
prejudiciului produs integritatii, reputatiei sau intereselor institutiilor
prin fapta comisa; de latura subiectiva a faptei, respectiv gradul de
intentie sau de neglijenta in fapta comisa; motivele avute in vedere
de functionar la comiterea faptei; gradul si vechimea functionarului;
gradul de responsabilitate personala a functionarului; nivelul
functiilor si responsabilitatilor functionarului; recidiva actului sau a
comportamentului gresit; conduita functionarului de-a lungul carierei
sale.

In functie de unele elemente {caracterul faptei, circumstantele in
care a fost indeplinita, persoana faptuitorului etc.) sanctiunea poate
varia de la cea mai simpla, avertismentul, pana la cea mai
drastica, revocarea din functie, si poate fi insotita sau nu de o
sanctiune complementara (reducerea sau suprimarea dreptului la
pensie pentru vechime, de exemplu).

Articolul 12-96 din Anexa 9 prevede urmatoarele: Consiliul este
sesizat de un raport emanand de la autoritatea investita cu puterea
de numire, care trebuie sa indice clar faptele reprobabile si, daca
este cazul, circumstantele in care acestea au fost comise, continand
toate circumstantele atenuante sau agravante.

Principiul comunicarii

Comun raspunderii disciplinare a functionarilor nationali si
internationali este si regula comunicarii.

Regula comunicarii dosarului este una din legile „de fier' si in
cazul raspunderii disciplinare a functionarului public european.

Art. 25 alin. 2 dispune in mod categoric ca „ orice decizie
referitoare la o anumita persoana si luata in aplicarea acestui statut
va fi comunicata imediat in scris functionarului in cauza. Orice
decizie represiva trebuie sa fie motivata '.

7. Implicarea organului de disciplina, care se bucura de
independenta totala in exercitarea atributiilor sale.

Prin articolul 5 (96) din Statut, se prevede constituirea in
fiecare institutie a unui consiliu de disciplina, care are in
compunerea sa cel putin un membru din afara institutiei, care poate fi
si presedintele.

Consiliul de disciplina este investit cu atributii in ceea ce
priveste derularea procedurii raspunderii disciplinare, si rolul sau
este de a proteja functionarul impotriva unor decizii arbitrare,
abuzive, care ar putea fi luate impotriva sa, dar de a proteja si
institutia europeana, prin sanctionarea celor care se fac vinovati de
comiterea unor incalcari ale obligatiilor care le revin functionarilor
europeni in calitatea pe care o au.

Principiul potrivit caruia autoritatea care este investita cu
puterea de numire este cea indrituita sa si sanctioneze pe
functionarul european.

Astfel, aceasta autoritate va putea sa aplice unele sanctiuni in
mod direct, iar altele le va putea aplica abia
dupa ce a fost indeplinita procedura disciplinara reglementata in
Anexa IX din Statut.

9. Recunoasterea dreptului la aparare al functionarului
european.

Astfel, articolul 4-96 din Anexa IX, recunoaste, de principiu,
dreptul la aparare al functionarului european, care presupune
urmatoarele elemente:

comunicarea intregului dosar incriminator catre functionarul
incriminat;



acordarea unui termen in interiorul caruia functionarul sa-si
poata pregati apararea;

dreptul functionarului ca in fata organului de disciplina sa-si
poata sustine observatiile si apararea in mod scris sau oral;

dreptul functionarului de a fi asistat in fata organului de
disciplina;

- dreptul de a administra probe in apararea sa, de a apela la
martori, care apartine, in egala masura, atat functionarului cat si
autoritatii.

10. Functionarii beneficiaza de dreptul de a introduce actiuni
la organele comunitare de jurisdictie.

Acest drept este recunoscut functionarilor oficiali, sintagma
care desemneaza persoanele numite in Junetii stabilite in cadrul
personalului unei autoritati europene prin decizia scrisa a autoritatii
competente sa numeasca, potrivit regulamentului de personal in
vigoare.

Tuturor le este recunoscuta capacitatea de a se adresa organelor
jurisdictionale europene, in urmatoarele conditii:

se impune avizul autoritatii investite cu puterea de numire;

- adresarea se face pe cale ierarhica, prin intermediul
superiorilor directi, scopul procedurii fiind acela de a asigura
conditiile rezolvarii amiabile a litigiilor;

foarte important este faptul ca functionarii europeni au dreptul
sa actioneze impotriva oricarui act care ii afecteaza, chiar daca
actul atacat nu le-a fost lor adresat ci altor persoane.

conditia care se impune este ca actul, prin continutul lui, sa
afecteze dreptul functionarului reclamant, sau un interes al
acestuia, iar functionarul sa actioneze in valorificarea propriului
interes.

interesanta si relevanta este si dispozitia care indrituieste
functionarul european sa atace orice decizie care il afecteaza,
indiferent daca este vorba despre o decizie care a fost deja luata
sau care trebuia sa fie luata insa institutia nu a facut acest lucru.

11. Principiul radierii sanctiunilor disciplinare.

Articolul 27-96 din Anexa nr. IX a Statutului da dreptul
functionarului sanctionat disciplinar sa ceara stergerea din dosarul
sau personal a sanctiunilor care i-au fost aplicate.

Acest drept se naste la intervale diferite de timp, in functie de sanctiunea disciplinara a carei radiere se cere.

Astfel, in cazul in care functionarul solicita radierea sanctiunilor
de avertisment si mustrare (blam) termenul cerut este de trei ani
de data cand i-a fost aplicata sanctiunea respectiva.

In cazul in care se cere radierea oricarei alte sanctiuni, cu
exceptia celei a revocarii, termenul este de sase ani.

Sectiunea a IV-a

Consiliul de disciplina si procedura disciplinara

1. Consiliul de disciplina este o structura colegiala compusa din presedinte si patru membri permanenti, dintre care, cel putin unul
(care poate fi si presedintele) trebuie sa fie din afara institutiei.
Membrii permanenti pot fi inlocuiti de supleanti. in cazul in care
procedura disciplinara vizeaza functionari de un grad pana la AD13, Consiliul delibereaza cu doi membri suplimentari apartinand
aceleiasi grupe de functii sau avand acelasi grad cu cel al
functionarului vizat de procedura. Atat membrii permanenti, cat si
supleantii lor sunt desemnati dintre functionarii care au cel putin
gradul AD 14 pentru toate cazurile, altele decat cele continand
functionarii de gradul AD16-AD15.

In situatia in care procedura disciplinara vizeaza functionari de
gradul AD 16 sau AD 15, membrii, permanenti si supleanti, sunt
desemnati dintre functionarii de gradul AD16. O ultima situatie este
cea in care procedura disciplinara vizeaza functionari afectati intr-o
terta tara, caz in care cei doi membri supleanti suplimentari sunt
desemnati printr-o procedura ad hoc de Autoritatea de numire si
Comitetul personalului.

Desemnarea membrilor se face concomitent de Autoritatea de
numire si de comitetul personalului, in proportii egale (doi membri
permanenti si doi supleanti), iar presedintele si supleantul sau sunt
desemnati de autoritatea de numire.

Durata mandatului presedintilor si membrilor este de trei ani, cu
posibilitatea ca institutiile sa poata decida o durata mai mica, de cel
putin un an.

In activitatea pe care o desfasoara Consiliul este asistat de un
secretar, desemnat de Autoritatea de numire.

2. Procedura disciplinara presupune urmatoarele etape:

a)  consiliul e sesizat de autoritatea de numire printr-un raport,
care se inainteaza si functionarului public in cauza, impreuna cu
toate documentele care au stat la baza intocmirii lui;

b)  functionarul are la dispozitie un termen de cincisprezece zile
pentru a-si pregati apararea, putand fi asistat de un aparator ales;

c) functionarul poate sa recunoasca in fata presedintelui
consiliului fapta de care este acuzat, dupa ce in prealabil a fost
informat despre consecintele pe care le poate produce recunoasterea
faptei sale, caz in care autoritatea de numire poate sa procedeze la
aplicarea sanctiunilor prevazute de art. 9-96 lit. a-d, respectiv
avertisment scris, blam, suspendarea avansarii in grad si reducerea
gradelor.

d) presedintele numeste pe unul din membrii consiliului sa

intocmeasca un raport asupra cazului cu care a fost sesizat si sa ii
informeze pe ceilalti membri;

e) functionarul este indrituit sa fie ascultat si sa faca observatii
scrise sau orale, personal sau prin aparator ales. Autoritatea de
numire e si ea reprezentata in fata Consiliului de un functionar
mandatat cu acest rol;

f)daca consiliul nu se pronunta in mod clar asupra faptei cu care
a fost sesizat, presedintele dispune o ancheta suplimentara, care este
condusa de presedinte insusi sau de un membru;

g) in baza intregii cercetari intreprinse, consiliul emite un aviz
motivat, cu majoritate de voturi, care se refera la faptele
constatate si, daca este cazul, la sanctiunile propuse. Opiniile
divergente pot fi consemnate in aviz. Presedintele nu ia parte la vot
decat atunci cand se pun chestiuni de procedura sau in caz de paritate
a voturilor.

h) Avizul se comunica Autoritatii de numire si functionarului
intr-un termen de 2 luni, sau daca ancheta a fost efectuata la
initiativa consiliului, atunci termenul este de patru luni.

i) presedintele are ca atributie principala sa puna in executare
deciziile Consiliului si sa comunice membrilor consiliului
informatiile si documentele referitoare la cauza.

j) in situatia in care autoritatea de numire decide clasarea
afacerii, fara a aplica sanctiuni disciplinare, ea il informeaza in scris
pe functionar, fara a fi tinuta de un termen. Functionarul este indrituit
sa solicite consemnarea deciziei de clasare in dosarul sau personal.

Sectiunea a V-a

Sanctiunile disciplinare aplicabile functionarilor europeni

Sanctiunile disciplinare sunt prevazute in articolul 9-96 din
Anexa nr. IX la Statut, din a caror analiza constatam ca legiuitorul
comunitar a operat o ierarhizare a acestora, de la cele mai usoare
pana la cele mai grave.

Aceste sanctiuni pot fi grupate in mai multe categorii:

1. Din punct de vedere al naturii lor, identificam:

a)  sanctiuni cu caracter moral (avertismentul, blamul);

b) sanctiuni care afecteaza cariera functionarului;

c)     sanctiuni cu caracter pecuniar (suspendarea dreptului la
pensie al functionarului, ca sanctiune complementara alaturi de
revocare);

d)    sanctiuni cu caracter complex, care afecteaza, in egala
masura, cariera functionarului dar au si caracter pecuniar (exemplu
reducerea cu una sau mai multe trepte, retrogradarea).

2. Din punct de vedere al caracterului lor, putem determina:

a)   sanctiuni cu caracter principal (avertismentul, mustrarea,
suspendarea temporara a dreptului la avansare pe scara ierarhica,
revocarea si concedierea pentru motive de necorespundere
profesionala);

b)   sanctiuni cu caracter complementar (suspendarea dreptului la
pensie).

3. Din punct de vedere al efectelor lor, sanctiunile disciplinare
pot fi:

a)sanctiuni care atrag incetarea raportului de functie europeana
(revocarea, concedierea pentru insuficienta profesionala);

b)sanctiuni care nu atrag incetarea acestui raport (restul
sanctiunilor, cu caracter material sau moral).

c) sanctiuni care determina intreruperea raportului de functie europeana (suspendarea functionarului).

A. AVERTISMENTUL

Este prima sanctiune enuntata de articolul 9-96, ceea ce
determina concluzia ca, de vreme ce acest text opereaza o ierarhie
din punct de vedere al gravitatii lor, este cea mai usoara sanctiune
disciplinara.



Avertismentul reprezinta o sanctiune principala cu caracter
moral, iar rolul sau este, pe de o parte, de a pune pe faptuitor in
postura de a-si constientiza fapta, dar totodata de a-1 determina sa nu
o mai repete in viitor.

El reprezinta o sanctiune mai grava decat mustrarea, care este
prima sanctiune disciplinara.

Procedura aplicarii avertismentului este comuna cu procedura
blamului, si ea consta in urmatoarele aspecte:

a) competenta sa aplice cele doua sanctiuni este autoritatea investita cu puterea de numire;

b)  aceasta va proceda la aplicarea uneia din cele doua sanctiuni
fie din proprie initiativa fie la propunerea superiorului ierarhic al
functionarului care a comis fapta.

c)   autoritatea competenta sa aplice sanctiunea nu este obligata
sa solicite avizul consiliului de disciplina.

d) subzista dreptul functionarului european de a fi ascultat
inainte de a i se aplica una din cele doua sanctiuni.

e) se aplica scris.

B. BLAMUL

Reprezinta cea de-a doua sanctiune disciplinara prevazuta de
articolul 9-96.

Ea se aplica tot pentru abateri care nu au o gravitate deosebita,
dar care, daca se repeta, pot atrage consecinte negative atat pentru
institutie cat si pentru functionar. Are tot caracter moral si urmeaza
aceeasi procedura de aplicare ca si avertismentul.

C. SUSPENDAREA TEMPORARA A DREPTULUI DE AVANSARE PE SCARA IERARHICA

Orice functionar care a implinit
doi ani vechime pe o anumita treapta a gradului sau, accede in mod automat la treapta superioara pe acest grad.

Avansarea este determinata de o anumita vechime.

Avansarea intervine automat la toti functionarii, cu exceptia
acelora care au comis abateri disciplinare. in aceasta situatie are loc o
intrerupere a acestei avansari automate, comandata de ratiuni
care tin de comportamentul necorespunzator al functionarului
european.

Aceasta sanctiune are caracter complex, deoarece ea afecteaza
si cariera functionarului dar si drepturile sale banesti, dat fiind
faptul ca o avansare in ierarhie implica un spor de retributie.

D. REDUCEREA GRADELOR

Spre deosebire de sanctiunea anterioara, care vizeaza o
intrerupere in avansarea, prezenta sanctiune vizeaza o reducere,
diminuare a gradelor.

Ea are aceleasi trasaturi ca si cea anterioara, in sensul ca
reprezinta tot sanctiuni care afecteaza cariera dar si veniturile
functionarului, ambele intervenind atunci cand se comit abateri care
prin gradul lor de periculozitate priveaza functionarul de exercitiul
dreptului la aparare si de o anumita pozitie in ierarhia gradului sau.

E. RETROGRADAREA

Retrogradarea este o sanctiune care vizeaza coborarea in
ierarhia gradului profesional.

Retrogradarea reprezinta o sanctiune cu efecte asupra carierei,
asupra veniturilor, dar si cu un important impact moral deoarece functionarul isi pierde, pentru o anumita perioada
pozitia ierarhica, existand inclusiv posibilitatea de a ajunge ca, pe
perioada cat dureaza sanctiunea, sa lucreze in subordinea unor
persoane care sunt inferioare gradului sau.

F.CLASAMENTUL INTR-O GRUPA DE FUNCTII INFERIOARA, CU SAU FARA RETROGRADARE

Este o sanctiune nou introdusa in Statut in urma modificarilor
din 2004, prin care un functionar public paraseste grupa de functii
administrative (AD) si coboara in grupa de functii de asistent (AST),
pastrandu-si acelasi grad profesional sau dobandind unul inferior. O
asemenea sanctiune atrage implicatii complexe, de ordin patrimonial,
social, al carierei si prestigiului functionam lui astfel sanctionat.

G. SUSPENDAREA DIN FUNCTIE

Sanctiunea suspendarii este traditionala pentru functiile si
demnitatile publice nationale, regasita si la functionarii internationali.

Ea il impiedica pe functionarul sanctionat sa-si exercite
prerogativele de functie publica pentru o anumita perioada de timp.
Intervine in caz de abatere grava, cand functionarul se face vinovat
fie de o neindeplinire a obligatiilor sale profesionale, fie de o
infractiune de drept comun, autoritatea investita cu puterea de
numire poate sa dispuna imediat suspendarea din functie a
autorului unei asemenea greseli.

Decizia de suspendare trebuie sa contina, in mod obligatoriu,
urmatoarele clauze:

- precizarea daca functionarul isi pastreaza sau nu, pe
perioada suspendarii, neafectata remuneratia sau daca remuneratia
sa este afectata de o retinere, al carei cuantum trebuie precizat in
decizie;

Statutul prevede ca nu poate sa fie mai mica decat minimul
vital, crescand, atunci cand este cazul, alocatia familiala.

Decizia de suspendare este un act cu caracter provizoriu, care
trebuie definitivat intr-un interval de sase luni de la data cand
decizia incepe sa produca efecte.

In acest interval, se pot intalni urmatoarele situatii:

- nu intervine nici o decizie pana la sfarsitul celor sase luni, ceea
ce atrage dreptul functionarului comunitar de a-si primi inapoi integral retributia;

intervine o decizie, situatie in care statutul functionarului va fi
reglementat conform deciziei respective.

functionarul poate sa faca obiectul unei urmariri penale, in
care caz statutul functionarului se va definitiva abia dupa ce
organul de jurisdictie penala se va pronunta in mod definitiv si
irevocabil.

H. REVOCAREA DIN FUNCTIE

Revocarea reprezinta sanctiunea cea mai grava alaturi de cea ce
concediere pentru motive de necorespundere profesionala.

Ambele sanctiuni au ca specific faptul ca pun capat definitiv
unei anumite functii. Revocarea este sanctiunea cea mai serioasa
care pedepseste o greseala grava si numai o asemenea greseala,
pentru a respecta ierarhia pedepselor.

Revocarea poate fi insotita si de suprimarea dreptului la
pensie de vechime, fara ca efectele acestei sanctiuni sa se poata
intinde si asupra altor drepturi ale functionarilor. Atunci cand
functionarul si-a incetat in mod definitiv functia, poate sa intervina
decaderea totala sau partiala din dreptul de pensie, fara a putea afecta
si alte drepturi ale functionarului european.

I. CONCEDIEREA PENTRU INSUFICIENTA PROFE-
SIONALA

Adevarata capacitate a unei persoane de a face fata postului
pentru care a candidat si pe care 1-a obtinut, prin promovarea unui
concurs sau examen, se verifica in mod efectiv in exercitarea
prerogativelor de functie publica.

Este astfel posibil sa se constate ca, desi o persoana care a
candidat pentru ocuparea unei functii europene sau a fost selectata ca
fiind corespunzatoare, sa se dovedeasca faptul ca ea nu intruneste
conditiile necesare pentru mentinerea in postul respectiv.

In aceste situatii, cum mentinerea pe postul respectiv nu mai
poate fi realizata deoarece pune in pericol activitatea institutiei, va
putea interveni concedierea functionarului pentru motive de
insuficienta profesionala.

Sectiunea a VI-a

Caile de ataca impotriva sanctiunilor administrativ disciplinare

Statutul consacra titlul VII intitulat „caile de recurs' reglementarii acestei probleme.

Dispozitiile din titlul VII vizeaza doua categorii de destinatari:

orice persoana interesata, care cade sub incidenta
prevederilor Statutului. in aceasta categorie intra nu doar functionarii
europeni, ci si alti agenti ai Comunitatii;

functionarii europeni, care urmeaza un regim special in ceea
ce priveste accesul la jurisdictia comunitara.

In acest titlu, regasim practic consacrate doua drepturi
fundamentale ale oricarei persoane care este vizata de prezentul
Statut, inclusiv ale functionarului european:

a)  dreptul de petitionare catre autoritatea investita cu puterea
de numire, deci catre administratia europeana competenta;

b) accesul liber la jurisdictia europeana.

a) Dreptul de petitionare este garantat oricarei persoane care se
poate prevala de ocrotirea acestui drept in baza Statutului, cu atat mai
mult functionarilor europeni. in baza lui, persoana indrituita ii poate
solicita autoritatii investite cu puterea de numire sa ia o anumita
decizie cu privire la ea. Autoritatea de numire are obligatia sa ia
aceasta decizie, care trebuie sa fie motivata, si sa o comunice
functionarului, intr-un interval de patru luni de la data introducerii
cererii.

Autoritatea sesizata are, in interiorul acestui termen, doua
solutii:

sa se pronunte asupra petitiei care i-a fost inaintata;

sa nu se pronunte asupra acestei petitii, caz in care refuzul
autoritatii de a se pronunta in termenul stipulat valoreaza el
insusi cu respingerea petitiei si naste dreptul de a exercita calea
de atac prevazuta la articolul 90 (8)(96) aliniatul (2).1 Constatam
ca prin intermediul acestui drept persoana interesata nu exercita o
cale de atac impotriva unui act care o nedreptateste, ci solicita
institutiei careia ii apartine, prin autoritatea investita cu puterea
de numire, de a lua o anumita decizie cu privire la ea.

In cazul in care autoritatea investita cu puterea de numire ia o
decizie necorespunzatoare sau nu ia in termen decizia solicitata
se naste dreptul celui in cauza de a se adresa jurisdictiei
comunitare.

b) Liberul acces la jurisdictia europeana.

Acest al doilea drept este garantat, de asemenea, atat
functionarilor comunitari, cat si oricarei alte persoane careia ii
sunt opozabile prevederile Statutului.



Exercitarea accesului la jurisdictia europeana este precedata de procedura prealabila, prin care persoana interesata este obligata
sa se adreseze mai intai autoritatii investita cu puterea de numire
si abia apoi, daca este nemultumita de decizia acesteia, se va
putea adresa Curtii Europene de Justitie.

Accesul la jurisdictia europeana poate fi determinat de doua
categorii de situatii:

in litigiile care privesc legalitatea unui act, cand, prevalandu-se
de dreptul de petitionare, decizia expresa sau implicita a autoritatii
investita cu puterea de numire il nemultumeste pe functionarul
european;

in litigiile cu caracter pecuniar, cand a fost emis un act
prejudiciabil pentru functionarul public, Curtea de Justitie avand
o competenta de plina jurisdictie.

Acest act care il vatama pe functionarul european, poate de
asemenea sa imbrace forma tipica si asimilata, in sensul ca articolul
90 (8)(96) aliniatul (2) prevede ca el poate consta in:

o anumita autoritate din cadrul Comunitatii a emis un act
prejudiciabil pentru o anumita persoana;

autoritatea respectiva a respins expres sau implicit o reclamatie
facuta de persoana interesata. in oricare din situatiile care au
determinat situatia respectiva, persoana interesata poate sa se
adreseze autoritatii investita cu puterea de numire intr-un termen
de trei luni, calculat in mod diferit, in functie de fiecare caz concret
in parte:

in cazul in care se ataca un act comunitar cu caracter
individual, termenul se calculeaza de la data aducerii la cunostinta
destinatarului, prin notificare;

in cazul in care se ataca un act comunitar implicit, termenul
de recurs curge de la data la care autoritatea competenta era
obligata sa raspunda si nu a facut-o.

Persoana interesata, poate ataca actele emise de organismele europene care au caracter individual.

Acestea din urma, la randul lor, pot fi atacate atat de
destinatarul lor, cat si de orice alta persoana, alta decat
destinatarul, care a fost prejudiciat prin actul individual respectiv.

Sesizarea Curtii Europene de Justitie
este declansata de o procedura prealabila, care obliga persoana
interesata sa sesizeze mai intai autoritatea investita cu puterea de
numire si abia apoi are deschisa calea la instanta de jurisdictie
europeana.

Autoritatea investita cu puterea de numire are la indemana un
termen de patru luni, in interiorul caruia poate sa emita o decizie
motivata.

Termenul se calculeaza incepand cu ziua in care a fost
sesizata cu reclamatia administrativa.

Indiferent ca autoritatea investita cu puterea de numire a emis o
decizie de raspuns sau nu a facut-o, daca cel interesat se considera
prejudiciat, se poate adresa Curtii Europene de Justitie.

Dupa ce autoritatea investita cu puterea de numire s-a
pronuntat printr-o decizie motivata sau nu a raspuns in
termenul legal, ceea ce echivaleaza cu o decizie implicita de
respingere a cererii persoanei interesate, se declanseaza cea de-a
doua etapa a procedurii jurisidictionale, si anume sesizarea Curtii
Europene de Justitie.

Prin articolul 91 se instituie o competenta materiala generala a Curtii Europene de Justitie in ceea ce priveste orice litigiu dintre
Comunitati si o persoana care cade sub incidenta Statutului,
privind legalitatea actelor cu caracter vatamator, prejudiciabil.

Atunci cand Curtea este sesizata cu solutionarea unor litigii
care au caracter pecuniar, ea are o competenta de plina
jurisdictie.

Urmatoarele conditii sunt necesare pentru ca persoana interesata sa aiba deschisa calea unui recurs la Curtea Europeana de Justitie:

a)  sa se fi parcurs procedura prealabila instituita prin articolul
90 (8)(96) alineatul (2) in sensul de a fi fost sesizata autoritatea
investita cu puterea de numire;

b) aceasta sesizare sa se fi realizat in termenul prevazut de
textul respectiv, adica termenul de trei luni calculat in mod
diferit, in functie de categoria de act care a determinat litigiul. In
situatia in care autoritatea investita cu puterea de numire emite o
decizie expresa de respingere a unei reclamatii ulterior celei
implicite insa in interiorul termenului de recurs, decizia expresa
naste un nou termen de recurs in fata Curtii Europene de
Justitie, de trei luni de la data la care a fost emisa decizia
expresa.

c)  autoritatea investita cu puterea de numire sa se fi pronuntat
printr-o decizie expresa sau implicita.

d) prin derogare, persoana interesata se poate adresa Curtii si
inaintea termenului de trei luni, in situatia in care reclamantul
urmareste suspendarea executarii actului atacat sau a unor
masuri provizorii pe care aceasta le implica.

In acest caz, recursul se poate formula imediat dupa ce a fost
sesizata autoritatea investita cu puterea de numire.

Totodata, judecarea cererii principale de catre Curtea de
Justitie este suspendata pana cand autoritatea investita cu
puterea de numire se pronunta, printr-o decizie expresa sau
implicita, asupra reclamatiei cu care a fost sesizata.

Inaintea cererii principale, Curtea de Justitie se va pronunta
asupra cererii privind masurile provizorii de suspendare a executarii
actului sau alte masuri cu caracter provizoriu.

e) prin articolul 2 (69)(73)(96) alineatul (2) se instituie
posibilitatea ca doua sau mai multe institutii europene sa poata sa
incredinteze competentele autoritatii investite cu puterea de
numire altor organisme sau unui organism interinstitutional. in
aceasta situatie, avem de-a face cu institutia delegarii de
competenta cu exceptia celor care privesc numiri, promovari sau
transferuri.

In mod implicit in astfel de cazuri dreptul de petitionare ca si
procedura prealabila se va realiza fata de organismul delegat sa
exercite competentele autoritatii investite cu puterea de numire.

Pe cale de consecinta, si recursurile vor fi indreptate impotriva
actelor exprese sau asimilate emise de organismul delegat sa
exercite prerogativele autoritatii investita cu puterea de numire.

Efectele anularii sanctiunii disciplinare

Indiferent de modul in care se produce anularea, efectele ei sunt
ex tune, deci retroactive, functionarul fiind repus in situatia anterioara,
potrivit principiului quod nullum est, uullum producit effectum

Ca in cazul oricarei operatii de anulare, pot fi sterse numai
efectele juridice, nu si cele materiale (exemplu imposibilitatea, atrasa
de suspendare, de timp de a-si exercita functia o anumita perioada de
timp).



Cuvantul deontologie provine din latinescul deon, deontos, care
inseamna
ceea ce se cuvine si logos care inseamna stiinta.

Asupra izvoarelor dreptului comunitar, a se vedea Octavian
Manolache,
Drept comunitar, Ed. AII, Bucuresti, pp. Corina
Leicu,
Drept comunitar, Ed. Lumina Lex, Bucuresti, pp.

Aceste principii trebuie interpretate in contextul „principiilor
generale pe care Curtea le deduce din natura Comunitatilor'.
Este vorba
despre doua categorii de principii. in prima categorie intra
principiul
solidaritatii
intre statele membre si principiul echilibrului international, iar in a doua categorie principiul liberei circulatii al nediscriminarii si
proportionalitatii.
(J. Boulouis, R.-M. Chevalier op. cit., vol. 1, pp. 97-98).

Jean-Marie Auby, Jean Bernard Auby, op. cit., p. 207.

Interventia unui organ de disciplina de regula denumit consiliu
reprezinta o garantie a functionarilor impotriva arbitrariului puterii
discretionare a sefilor ierarhici, comuna atat functionarilor nationali cat si
celor europeni.

Octavian Manolache, op. cit., p. 426.

A. Plantey, Fr. Loriot op. cit., p. 249.






Politica de confidentialitate



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 1021
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2022 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site