Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

AdministratieDrept


ALICAREA LEGII PENALE

Drept

+ Font mai mare | - Font mai mic




DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
HOTARAREA JUDECATOREASCA
Sisteme de acordare a extradarii
Indemnizatie si concediu de maternitate
PROBELE JUDICIARE
ABORDAREA AUDITULUI
Procedura extradarii pasive
DOMENII CU REGLEMENTARI SPECIALE PRIVITOARE LA CALITATEA PRODUSELOR
REGIMUL JURIDIC AL CONTRAVENTIILOR
RECURSUL – CALE EXTRAORDINARA DE ATAC
CONTINUTUL CONSTITUTIV AL INFRACTIUNII DE ABUZ DEINCREDERE



ALICAREA LEGII PENALE

SECTIUNEA 1





APLICAREA LEGII PENALE IN SPATIU

Codul penal roman a organizat aplicarea legii penale in spatiu potrivit mai multor principii: al teritorialitatii, al realitatii, al personalitatii si al universalitatii.

Intrucat multitudinea acestor aspecte necesita, mai intai, aplicarea legii penale in propriul teritoriu national, vom examina, in primul rand, solutiile pe care le preconizeaza legislatia noastra penala in raport cu faptele savarsite pe teritoriul tarii noastre si apoi limitele aplicarii legii penale romane pentru faptele penale savarsite in afara teritoriului national.

A. Aplicarea legii penale in raport cu faptele savarsite pe teritoriul tarii

1. Principiul teritorialitatii

In scopul organizarii unei aparari sociale integrale, prin mijloace, de drept penal, impotriva manifestarilor infractionale intervenite in limitele teritoriului national, Codul Penal roman a consacrat principiul teritorialitatii legii penale in formularea : « legea penala se aplica infractiunilor savarsite pe teritoriul Romaniei », pe care o regasim atat in art. 3 din Codul anterior, cat si in art. 10 din noul Cod penal (2004) si potrivit dispozitiilor sus-mentionate, principiul teritorialitatii presupune deci ca legea penala romana se aplica, in exclusivitate, pe intreg teritoriul tarii si tuturor infractiunilor comise in acest areal, indiferent daca infractorul este cetatean roman, strain sau persoana fara cetatenie (apatrid), si indiferent de locul sau de domiciliu.

Pentru corecta intelegere si aplicare a principiului teritorialitatii este necesara cunoasterea conceptelor de « teritoriu » si « infractiune savarsita pe teritoriul tarii »

2. Exceptii de la principiul teritorialitatii

a. Imunitatea de jurisdictie. Potrivit dispozitiei din art. 8 Cod penal in vigoare, legea penala romana nu se aplica infractiunilor savarsite pe teritoriul tarii noastre de reprezentantii diplomatici ai statelor straine sau alte persoane care, in conformitate cu conventiile internationale – cum sunt sefii de state sau de guverne, membrii misiunilor speciale, functionarii consulari si alte persoane oficiale – nu sunt supuse jurisdictiei penale a statului roman

b. Legea penala romana nu se aplica nici infractiunilor savarsite in localurile si terenurile misiunilor diplomatice straine din Romania.

c. Legea penala romana nu se aplica nici militarilor apartinand unei armate straine, aflate in trecere sau stationati pe teritoriul tarii cu asentimentul statului roman.

d. De principiu, legea penala romana nu se aplica - prin simetrie de tratament cu dispozitia inscrisa in art. 10 din noul Cod penal - nici infractiunilor savarsite la bordul unor nave sau aeronave straine aflate pe teritoriul tarii noastre (deci in apele teritoriale sau in spatiul aerian roman), daca se afla in misiuni guvernamentale sau de stat, cu acordul statului roman si reprezinta statul caruia ii apartin.

e. Cat priveste navele si aeronavele folosite in scopuri comerciale stiintifice sau de pescuit, aflate in trecere prin marea teritoriala a Romaniei, legea noastra penala nu se aplica infractiunilor comise la bordul acestora, tot prin simetrie de tratament cu solutia propusa in art. 143 al. 1 C.pen. anterior, in baza art. 17 al. 2 din Legea nr. 17/1990.

De la aceasta regula, Legea nr. 17/1990 prevede si cateva exceptii, ce atrag aplicarea legii penale romane.

B.Aplicarea legii penale in raport cu faptele savarsite in afara teritoriului tarii

In sistemul nostru legislativ, actiunea legii penale impotriva persoanelor care savarsesc - indiferent de natura cetateniei sau locului de domiciliu - fapte in afara tarii este asigurata prin prevederea si reglementarea a trei principii:

1. Principiul personalitatii legii penale denumit si „principiul cetateniei active”

2. Principiul realitatii legii penale sau al „protectiei reale”

3. Principiul universalitatii legii penale

C. Prioritatea conventiilor internationale, stipulata prin art. 7 C.pen. prevede ca dispozitiile inscrise in art. 5 si 6 – deci cele care reglementeaza principiile realitatii si universalitatii legii penale romane – sunt aplicabile „daca nu se dispune altfel printr-o conventie internationala”. Noul C.pen. a adaugat prin dispozitiile art. 14 si dispozitiile referitoare la reglementarea principiului personalitatii, deci cele prevazute in art. 11 din noul C.pen..

D. Extradarea este actul prin care un stat pe al carui teritoriu s-a refugiat un infractor preda (remite) la cererea altui stat acel infractor pentru a fi judecat ori pus sa execute pedeapsa la care a fost condamnat de catre instantele acelui stat.



Sisteme de extradare

sistemul zis „politic” sau „guvernamental

sistemul zis „jurisdictional

sistemul mixt

Regimul extradarii – care poate fi activa in cazul in care este ceruta de un stat solicitant sau pasiva, in cazul in care se face remiterea faptuitorului de catre statul solicitat – este reglementata in legislatia noastra prin intermediul Constitutiei in art. 19, a noului Cod penal in art. 16, la nivel de principii si mai detaliat prin structura ei ca institutie in Legea 302/2004, care instituie si varianta extradarii voluntare (la cererea infractorului).

SECTIUNEA 2

APLICAREA LEGII PENALE IN TIMP

1. Preliminarii

Durata legii si limitele eficientei sale sunt determinate de existenta si activitatea ei in timp. Din acest punct de vedere trebuie sa distingem intre existenta legii si eficienta acesteia.

Sub primul aspect, o lege capata existenta numai in momentul in care a fost votata de corpurile legiuitoare si sanctionata de seful statului (cand o astfel de conditie este prevazuta de Constitutie), promulgarea reprezentand ultimul act necesar pentru edictarea legii.

Existenta legii nu implica, deci, si inceperea activitatii sale, aceasta din urma dobandindu-se numai odata cu intrarea ei in vigoare.

Durata de aplicare a legii, deci eficienta sa, va fi legata si de un punct terminal, care trebuie sa coincida cu momentul scoaterii ei din vigoare. Printr-o simetrie necesara, decurgand in mod logic din principiul legalitatii, o lege penala nu poate fi scoasa din vigoare, decat de aceleasi organe ale puterii supreme care au creat-o si i-au dat eficienta juridica. Scoaterea din vigoare a unei legi penale se poate realiza prin abrogare, inlocuire, ajungere la termen a legilor temporare, incetarea conditiilor care au determinat adoptarea legilor exceptionale si schimbarea structurala a conditiilor social-politice care au determinat adoptarea unor dispozitii cu caracter penal.

2. Principiul activitatii legii penale

Activitatea sau eficienta legii penale are o dubla determinare: prima – sub aspectul intinderii sale in timp si a doua – sub aspectul raportarii sale numai la fapte penale savarsite sub incidenta sa, ambele componente ale activitatii penale fiind susceptibile de    a fi exprimate in timp si numai prin intrepatrundere reciproca, norma penala putand intra in actiune devenind activa.

In sensul acestor determinari, art. 40 din noul C.pen. prevede in mod expres ca „legea penala se aplica infractiunilor savarsite cat ea se afla in vigoare”, text identic cu art. 10 din C.pen. din 1969.

3. Neretroactivitatea legii penale

„Legea penala nu se aplica faptelor care la data cand au fost savarsite nu erau prevazute ca infractiuni”. Cu alte cuvinte, principiul retroactivitatii legii penale consacra regula potrivit careia legea penala care procedeaza la o incriminare „ex novo” – nu se aplica faptelor savarsite inainte de intrarea ei in vigoare. Mai pe scurt, legea penala nu poate institui nici infractiuni si nici pedepse retroactiv („nullum crimen sine lege praevia”).

4. Retroactivitatea legii penale dezincriminatoare

In materia legilor dezincriminatoare s-a admis principiul retroactivitatii legii, art. 5 al. 2 din noul C.pen. (fost art. 12 in C.pen. 1969) dandu-i urmatoarea formulare: „legea penala nu se aplica faptelor savarsite sub legea veche daca nu sunt prevazute sub legea noua. In acest caz, executarea pedepselor, a masurilor de siguranta si a masurilor educative pronuntate in baza legii vechi, precum si toate consecintele penale ale hotararilor judecatoresti privitoare la aceste fapte inceteaza prin intrarea in vigoare a legii noi.”

5. Ultraactivitatea legii penale

Principiul ultraactivitatii legii penale temporare (la care este asimilata si legea exceptionala) este consacrat prin dispozitia inscrisa in art. 9 din C.p. (fost 16 in C.p. 1969), care prevede ca legea penala temporara se aplica sanctiunilor savarsite in timpul cat era in vigoare, chiar daca nu au fost urmarite sau judecate in acel interval de timp.



6. Extractivitatea legii penale mai favorabile in situatii tranzitorii

In aceasta situatie, de succesiune a unor legi penale in timp – denumita de unii autori ca situatie de „conflict al legilor penale in timp”, doctrina a propus trei tipuri de solutii:

a retroactivitatii legii penale noi – ca fiind legea in vigoare la data judecatii;

a ultraactivitatii legii penale vechi – ca fiind legea pe care a incalcat-o infractorul, asumandu-si regimul de raspundere prevazut de aceasta;

a aplicarii legii celei mai favorabile pentru inculpat.

Codul nostru penal a optat in art. 6 (fost art. 13 in C.pen. 1969), pentru solutia aplicarii legii mai favorabile („mitior lex”).

Din examinarea sistemului adoptat de noul C.pen. – care isi are corespondent in toate legislatiile sau jurisprudentele legiuirilor penale moderne – rezulta ca pentru situatiile de tranzitie s-a legiferat posibilitatea extraactivitatii legii penale, acceptandu-se fie ultaactivitatea legii penale mai vechi, fie retroactivitatea legii penale noi, sub conditia ca legea care extraactiveaza sa fie mai favorabila inculpatului.

In ipoteza, pe deplin posibila, cand, in urma compararii tuturor legilor succesive, nu se va putea identifica vreuna dintre ele ca fiind, prin aplicarea concreta, mai favorabila infractorului pentru cazul dat, judecatorul va face aplicatiunea legii in vigoare la data judecatii, aceasta legitimandu-si incidenta in virtutea principiului general al activitatii legii penale.

Tot legea penala in vigoare la data judecarii cauzei se va aplica si acelor fapte penale savarsite sub imperiul uneia sau mai multor legi succesive, care prin desfasurarea lor obiectiva au adus atingere atat legii anterioare, cat si legii penale noi, cum sunt cazurile de infractiuni continue, continuate, de obicei sau din actiuni sau din omisiuni repetate.

7. Aplicarea legii penale mai favorabile in cazul pedepselor definitive

I.            Aplicarea obligatorie a legii penale mai favorabile in cazul pedepselor definitive (art. 14 din Codul penal)

Noul Cod penal (2004) a reformulat reglementarea din art.14 C.pen. anterior, adaptand-o la noul sistem de pedepse instituit, mult mai diversificat. Astfel, potrivit art.7 din noul C.pen. care inlocuieste fostul art. 14 – se prevede ca daca dupa ramanerea definitiva a hotararii de condamnare si pana la executarea completa a unei pedepse privative de libertate sau a amenzii, a intervenit o lege care prevede orice fel de pedeapsa, dar cu un maxim special mai mic, sanctiunea anterioara deja aplicata se reduce la acest maxim, dar numai daca depaseste maximul special prevazut de legea noua pentru infractiunea savarsita.

Noul C. pen. a introdus prin art. 7 cu cinci aliniate reglementari care tinand seama de diversificarea felurilor de pedeapsa din noul sistem instituit prin art. 58 si a adaptat spiritul vechilor reglementari pastrand principiul potrivit caruia in cazul intervenirii unei noi pedepse privative de libertate de orice fel daca aceasta presupune un maxim special mai mic, sanctiunea aplicata anterior se reduce la acest maxim (art. 7 alin. 1).

II.         Aplicarea facultativa a legii noi mai favorabile in cazul pedepselor definitive (art. 15 din C. p.)

Pentru aplicarea facultativa a legii penale favorabile, instanta trebuie sa tina seama de urmatoarele particularitati distincte ale acestei ipoteze:

- incidenta art. 15 alin. 1 din C.pen. este limitata numai la pedepsele cu inchisoare, iar noul C.pen. prin art. 8 se refera la toate pedepsele privative de libertate consacrate;

- legea penala noua mai favorabila trebuie sa prevada un maxim mai mare decat pedeapsa judecatoreasca definitiv aplicata sub imperiul legii anterioare (sau cel mult egala cu aceasta);

- incidenta dispozitiei legale presupune verificarea judecatoreasca a unor imprejurari d fapt personale, in cadrul unei proceduri adecvate (contestatia la executare)

- in caz de reduce a pedepsei, aceasta nu poate fi coborata sub o limita anume prevazuta de lege (reducerea proportionala cu reducerea maximului special).







Politica de confidentialitate

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 644
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2021 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site