Circumstantele agravante

CIRCUMSTANTELE AGRAVANTE

1. Notiune

Circumstantele agravante generale constau in stari, situatii, imprejurari, calitati sau alte elemente exterioare contiuntului infractiunii, anterioare, concomitente sau subsecvente acesteia, care au insa legatura cu fapta ori cu infractorul imprimand acestora un grad sporit de pericol social.

Circumstantele agravante generale sunt accidentale, putand avea un caracter real ori personal, legal sau judiciar.

Spre deosebire de circumstantele agravante judiciare, cele legale au fie un caracter general si sunt prevazute in partea generala a codului penal, fie un caracter special si sunt prevazute ca agravante al unor infractiunii, in partea speciala a legii penale.

Indiferent de continutul lor - general sau special - circumstantele legale de agravare sunt obilgatorii si pot actiona in mod independent una de alta retinerea oricareia dintre ele sau a mai multora, putand atrage sporirea pedepsei o singura data.

Cadrul regelmentarii.

Circumstantele agravante si efectele lor sunt prevazute separat in dispozitiile art. 89 , respectiv art. 91 din codul penal.

Retinerea circumstantelor agravante judiciare este facultativa, in sensul ca la constatarea existentei lor trebuie examinate si apreciate toate imprejurarile cauzei in asnamblu, iar cumularea lor, desi este posibila, nu atrage decat o singura data agravarea pedepsei.

Prin dispozitiile inscrise in art. 89 din Codul penal, sunt regelmentate circumstantele legele, generale, care sunt nominalizate expres in ipotezele cuprinse de la litera "a" la litera "h" inclusiv, avand prin insati prevederea lor exemplificata, un caracter limitat.

In sistemul codului penal sunt prevazute ca circumstante agravante legale, si sunt prin atura regelemntarii lor exprese generale si obligatorii, urmatoarele imprejurari:

a)               savarsirea faptei de trei sau mai multe persoane impreuna;

b)               savarsirea infractiunii prin metode sau mijloace care prezinta pericol public;

c)               savarsirea infractiunii de catre un faptuitor major, daca aceasta a fost comisa impreuna cu un minor;

d)               savarsirea infractiunii din motive josnice;

e)               savarsirea infractiunii de catre o presoana care a profitat de situatia prilejuita de o calamitate, de stare de asediu sau de stare de urgenta;

f)        savarsirea infractiunii asupra unei persoane aflate in imposibilitatea de a se apara sau de a-si exprima vointa, asupra unui minor care nu a implinit varsta de 15 ani ori asupra unui membru de familie;

g)               savarsirea infractiunii pentru a se sustrage pe sine sau pe altul de la urmarire, arestare sau executarea pedepsei;

h)               savarsirea infractiunii pentru a inlesni sau ascunde comiterea altei infractiuni.

Prin dispozitiile art. 91 sunt regelmentate si circumstantele agravante judiciare care desi pot avea un caracter mai mult sau mai putin general, an cele mai multe cazuri sunt strict individuale si realtive la speta judecata, iar incidenta lor pentru judecator facultativa, situatie ce rezulta din formularea "orice alta imprejurare decat cele enumerate in art. 89 care imprima faptei un caracter grav". Ori, celelalte imprejurari decat cele expres prevazute, au prin insati efectul eliminarii lor din sfera circumstantelor legale, caracter de circumstante agravante judiciare.

Savarsirea faptei de trei sau mai multe persoane impreuna

Aceasta circumstanta legala obligatorie, institue o cauza de agravare legala, generala si reala dintr-un caz special al participatiei penale si anume a aceleia care se realizeaza prin participarea la savartirea unei infractiuni a cel putin trei faptuitori care isi conjuga in asa mod cooperarea, incat activitatile lor de savarsire pot fi apreciate ca fiind realizate impreuna.

Dupa cum rezulta din textul de lege, circumstanta este conditionata sub doua aspecte: al numarului de participanti si al cerintei de a fi savarsit fapta penala impreuna.

Cernta numarului de participanti, de cel putin trei persoane nu ridica probleme nici sub raportul infractiunii nici a caltatii participantilor si nici a formei de vinovatie cu care acestia actioneaza, textul fiin astfel formulat incat nu prevede si nici macar nu sugereaza limitari de natura a restrange incidenta circumstantei8 sub aspectul cerintei de numar de participanti.

Cerinta se realizeaza si atunci cand acestia indeplinesc roluri diferite la savarsirea impreuna a faptei, indiferent de forma de vinovatie cu care actioneaza grupul de participanti. Ea se realizeaza si in cazurile de participatie improprie, cand autorul poate savarsi fapta cu intentie, culpa sau chiar fara vinovatie, dispozitia legala nefacand nici un fel de limitari a incidentei agravantei numai la cazurile de participatie proprie.

Ratiunea instituirii acestei agravante rezida in aceea ca prin numarul mare de participanti implicat, sansa reusitei infractionale creste in mod obiectiv. Conlucrearea mareste forta de actiune si da faptuitorului mai multa siguranta si infrazneala, le creaza conditii superioare de a infrange rezistenta victimei si in genere de a atinge rezultatul ilicit, asigurandu-le si o sansa mai mare de a nu fi descoperiti .

Cerinta savarsirii "impreuna" a infractiunii pune in evidenta imprejurarea ca agravanta prevazuta la litera "a" nu este conditionata de nici o alta calitate a participatiei decat aceia ca aceasta sa presupuna savarsirea impreuna a faptei penale de catre trei sau mai multe persoane.

Fiind o circumstanta reala, incidenta sa va deveni posibila si in acele cazuri de complicitate anterioara care desi nu intrunesc conditia simultaneitatii sau concomitentei vor atrage agravarea raspunderii penale.

Savarsirea infractiunii prin metode sau mijloace care prezinta pericol public

Circumstanta agravanta prevazuta de litera "b" este legata de modul, metodele sau mijloacele folosite de infractor, care prin specificul lor imprima intotdeauna faptei penale un grad de pericol social sporit, relevand si un grad mai accentuat de antisociabilitate a infractorului, caracterul sau fiind acela al unei circunstante legale, generale, obilgatorii si reale.

Intelegearea continutului exact si a limitelor de aplicare a dispozitiei necedita intelegerea exacta a notiunii de "savarsire prin acte de cruzime" si "savarsirea prin metode sau mijloace care produc pericol public".

In definirea expresiei de savarsire a unei fapte penale prin acte de cruzime, literatura juridica si practica judiciara pun accent de doua dimensiuni: - savarsirea infractiunii prin producerea unor suferinte grele, prelungite, datorate modului inuman, feroce, in care inculpatul realizeaza infractiunea , ori prin utilizarea unor mijloace si procedee salbatice, nemiloase si care nu sunt necesare in mod normal producerii rezultatului ; iar sub cel de-al doilea aspect- al savarsirii faptei in astfel de conditii incat datorita modului neomenos, feroce si nemilos cu care actioneaza infractorul, fapta sa inspira un sentiment de oroare, groaza, panica atat victimei cat si persoanelor in prezenta carora se savarseste sau care afla de comiterea ei .

Desi, de regula, cele doua dimensiuni sau criterii la nivelul carora se pot defini anumite acte ca fiind "acte de cruzime" se interconecteaza , necesitatea demonstrarii coincidentei lor nu este necesara, determinanta fiind doar savarsirea faptei prin astfel de acte incat acestea produc victimei suferinte grele si prelungite, care nu sunt necesare in mod normal pentru atingerea rezultatului urmarit de infractor.

In acest mod, solutionand o cauza penala privind un omor savarsit prin trei lovituri succesive de topor, aplicate in capul victimei, din care prima fusese si direct mortala, instanta suprema a retiunt in mod corec ca desi o asemenea fapta este de natura a inspira oroare si grpaza, prin modul savarsirii ei nerelevand intentia faptuitorului de a cauza victimei si alte suferinte decat cele caracteristice oricarei morti violente, fapta astfel comisa nu atrage agravanta prevazuta de litera "b" .

Pentru existenta agravantei sub raportul acestei prime prime modalitati, nu intereseaza daca actele de cruzime au dus prin ele insele la producerea rezultatului infractional sau daca faptuitorul s-a folosit de ele numai pentru a chinui victima mai inainte de a savarsi actiunea nemijlocit generatoare a rezultatului .

Desi savarsirea faptei prin acte de cruzime este aplicabila de regula in sfera infractiunilor contra vietii ti integritatii corporale ea poate deveni aplicabila si in cazul savarsirii altor infractiuni care prin continutul lor complex presupun savarsirea unor acte de violenta cum estea, de pilda, cazul violului, talhariei sau pirateriei .

Metodele sau mijloacele care produc pericol public sunt metode sau mijloace care, prin folosire, sunt susceptibile de a produce si alte urmari grave decat cele pe care le presupun consumarea infractiunii savarsite, pentru un numar nedeterminat de bunuri, valori sau persoane si de a crea astfel, o stare de insecuritate pentru ambianta socilaa imediata.

Sunt metode sau mijloace apte de a produce pericol public: incendierea, exploziile, raspandirea de substante chimice vatamatoare, toxice sau radioactive, infectarea surselor sau retelelor de apa potabila, declansarea de epidemii sau contagiuni colective, sau orice operatie materiala de natura a declansa o energie fizica, chimica sau biologica cu caracter distructiv, cum ar fi deschiderea unui stavilar, raspandirea unor insecte ucigase sau daunatoare, etc.

Desigur, pentru existenta agravantei sub aspectul analizat nu este necesar ca metodele sau mijlacele sa fi produs urmari grave asupra persoanelor, bunurilor ori altor valori importante; este suficient ca prin folosirea lor sa se fi creat o stare de pericol pentru un numar nedefinit de persoane sau alte valori sociale.

In cazul concursului intre agravantele prevazute le litera "a" si "b", cele doua modalitati isi pierd individualitatea actionand o singura data, deci prin atragerea unei singure agravante a raspunderii penale.

Circumstanta are un caracter real, intrucat se refera la elemente privind latura obiectiva a infractiunii (mijloace, metode de savarsire), se va rasfrange asupra tuturor participantilor la infractiune, in masura in care acestea au cunoscut-o sau prevazut-o.

Savarsirea infractiunii de catre un faptuitor major, daca aceasta a fost comisa impreuna cu un minor

Ratiunea instituirii acestei agravante este data, pe de o parte, de interesul de a-i feri pe minori de a fi antrenati in activitati infractionale initiate de adulti, pe de alta parte, de periculozitatea sporita a adultilor, care profitand de lipsa de experienta si influentabilitatea minorilor, ii pot atrage pe acestia cu usurinta in campul infractional. Agravante tinde sa devina un mijloc de protectie juridica al minorului usor influentabili sau predispusi si in acelasi timp o reactie adecvata impotriva majorilor care s-ar folosi la realizarea infractiunii si de aportul unor infractori minori.

Sfera de incidenta a agravantei depaseste aria participatiei ocaziolane, indiferent de forma sa (participatia proprie sau improprie) si se poate extinde pe langa toate celelalte forme de pluralitati de infractori, deci pe langa infractiunile ce presupun o pluralitate naturala de subiecti, ori pe langa infractiunile ce presupun o pluralitate constituita.

Agravanta presupune si conditia ca activitatea de cooperare dintre doua sau mai multe persoane din care una sa fie minor, se refera la savarsirea uneia si aceleiasi infractiuni, cu alte cuvinte si aceasta agravanta vizeaza sanctionarea agravata a unei forme speciale de participatie, cu deosebirea ca in ipoteza prevazuta la litera "c", este satisfacuta chiar in cazul in care la savarsirea infractiunii participa numai doua persoane, cu conditia ca una din ele sa fie minor.

In conditiile in care nu e posibil coautoratului, infractiunea poate fi totusi savarsita sub forma unei participatii cu roluri diferite, de tipul instigare-autor-complice, situatie in care prezenta unui minor in oricare din aceste roluri, atrage pentru infractorul adult incidenta agravantei.

In lipsa unor limitari ce ar decurge din formularea textului legal, pentru existenta agravantei, nu intereseaza daca minorul nu raspunde penal din cauza varstei sau din alte cauze.

Incidenta agravantei nu este conditionata nici de calitatea de autor, instigator sau complice in care au cooperat la savarsirea infractiunii infractorii majori sau cei minori, nici de numarul participantilor, fiind suficienta simpla cooperare a unui minor intr-un grup de participanti de cel putin doua persoane din care unul sa fie major.

Cu toate acestea sub aspectul subiectiv, incidenta agravantei, care actioneaza intotdeauna numai asupra majorului, este dependenta de circumstanta agravanta reala de cunoasterea starii de minoritate a participantului.

In cazul unei grupari alcatuita din mai multi infractori majori si cel putin un infractor minor, circumstanta agravarii va intra in actiune impotriva tuturor acelor infractori majori care au cunoscut starea de minoritate a unuia dintre participanti si care au cooperat cu acesta in vreuna din formele participatiei ocazionale, proprii sau improprii.

In caz de indoiala cu privire la adevarata varsta a minorului se va face aplicatia principiului "in dubito pro reo" , care este instituit intotdeauna (ca o consecinta in materia aprecierii probelor a prezumtiei legale de nevinovatie) in favoarea infractorului si nu invers .

In cazul in care aceasta circumstanta intra in concurs cu circumstanta de la litera "a", ambele agravante se retin cumulativ dar poate opera o singura agravare a pedepsei. Concursul dintre cauzele de agravare legale sau chiar judiciare trebuie sa influenteze cuantumul pedepsei ce urmeaza a fi aplicate, indiferent de natura sau numarul agravarilor resinute, intr-un singur timp si inauntrul acelorasi limite.

Savarsirea infractiunii din motive josnice

Motivele sau tendintele, interesele, resentimentele, trebuintele, spiratiile sau idealurile care determina si sustin adoptarea anumitor hotararii sau atitudini comporamentale ilicite nu pot avea nici ele justificare legala, fiind intotdeauna indiferent cat ar fi de variate si diferite contrarii moralei si ordinei de drept penal.

Desi pe ansamblul lor motivele sau mobilurile vadesc conceptii retrograde si lipsa de respect pentru valorile octrotite de legea penala, numai asa numitele "motive josnice" reclama prin simpla lor prezenta o inasprire a raspunderii penale, relevand o stare de perversitate si periculozitate a infractorului.

Situandu-se in partea cea mai negativa a biomului motive onorabile-motive neonorabile, motivele josnice trebuiesc identificate , mai intai, prin caracterul lor neobisnuit, accidental fata de motivele care in mod curent caracterizeaza infractiunea respectiva , in al doilea rand, prin caracterul lor extrem negativ, vadind o mentalitate extrem de inapoiata , total incompatibile cu schemele de comportament care alcatuiesc cultura dominanta, acceptata de majoritatea membrilor societatii.

Fata de extrema lor diversitate si variante, identificarea "motivelor josnice" nu este facuta nici macar exemplificativ de lege, sarcina constatarii si valorificarii lor fiind lasata in atributia instantelor de judecata.

In general, se admite ca pot avea semnificatia unor motive jusnice: cupiditatea, tendinta de imbogatire pe cai ilicite, razbunarea, rautatea, invidia , deci, motive care pun in evidenta resentimente sau interese materiale meschine. Evident ca gama acestor motive poate fi extinsa pe intreg palierul inclinatiilor, trebuintelor, aspiatiilor si resurselor care pun in lumina carente grave de personalitate si o stare sporita de antisociabilitate, cun sunt: motive care reflecta un puternic egocentism, un spirit resentimentar si vindicativ, grava insensibilitate morala si afectiva, inclinatii distructive, perverse sau obscene, trebuinte nefiresti, aspiratii sau idealuri negative, total opuse celor reflectate la nivelul sistemului de valori consacrate de legea penala.

Fiind o circumstanta personala, savarsirea faptei din motive josnice, nu se resfrange asupra celorlalti participanti, chiar daca a fost cunoscuta si prevazuta de catre acestia.

Savarsirea infractiunii de catre o presoana care a profitat de situatia prilejuita de o calamitate, de stare de asediu sau de stare de urgenta

Calamitatea este un dezastru de mari proportii, care loveste o intreaga colectivitate sau un numar mare de persoane si de regula slabeste ordinea si linistea publica. Aceasta este si ratiunea instituirii agravantei, legea penala considerand ca numai prin inasprirea raspunderii penale, persoanele tentate sa profite de pe urma unei calamitati (cum ar fi: o epidemie, inundatii de mari proportii, cutremur, eruptie vulcanica, catastrofa feroviara sau aviatica, incendiu devastator) , ar manifesta retinerea necesara.

Nu orice infractiune savartita in imprejurarile unei calamitati va atrage insa incidenta agravantei, ci numai acelea care s-au comis profitandu-se de situatia prilejuita de o calamitate.

In consecinta, pentru aplicarea acestei agravante, nu este necesar ca fapta sa fie savarsita chiar in timpul ti locul calamitatii, dar si pe tot timpul cat dureaza electele ie, cand functionarea mijloacelor de aparare colectiva sau individuala este afectata. Astfel, agravanta va deveni aplicabila nu numai atunci cand, de exemplu, se comit acte de sustragere a unor bunuri in timpul unui incendiu, dar si dupa terminarea lui, profitandu-se de starea de dezordine creata si cat timp efectele acestuia nu au fost inlaturate. Situatii asemanatoare apar, de altfel, in mod obisnuit, dupa producerea unor inundatii, catastrofe aviatice sau feroviare.

Agravanta este aplicabila tuturor infractiunilor, vadindu-si astfel caracterul general, care sunt comise pe intreaga raza teritoriala pe care s-au intins efectele calamitatii.

Circumstanta are un caracter general, obligatoriu si real si, deci, se aplica tuturor participantilor care au actionat la comiterea infractiunii.

Raportul dintre circumstantele agravante legale cu caracter general si cele cu caracter special

In unele situatii legiuitorul a constituit din aceeasi imprejurare agravanta o circunstanta legala cu caracter general, prevazand-o expres si exemplificativ prin prevederile legale, cat si o circumstanta de agravare cu caracter special, prevazand-o tot expres in continutul circumstantial al unor infractiuni determinate.In asemenea situatii imprejurarea agravanta are o dubla semnificatie juridica, pe de o parte ca circumstanta de aplicabilitate generala, iar pe de alta parte, ca element agravant circumstantial al continutului juridic al unei infractiuni.

In situatia in care insa, coincidenta celor doua categorii de agravante nu este deplina, invederand atat ratiuni cat si regimuri de agravare inegale, se vor retine ambele agravante, atat in planul incadrarii juridice a faptei cat si in acela al stabilirii raspunderii penale.

Circumstantele agravante judiciare

Constatarea, aplicarea si motivarea existentei circumstantelor agravante.

Pe langa circumstantele agravante legale prevazute de lege, a caror aplicare, odata constatate, este obligatorie, exista si alte imprejurari carora instanta de judecata are latitudinea de a le recunoatte caracterul agravant, atribuindu-le aceleasi efecte ca si celor dintai.

Legea nu defineste circumstantele agravante judiciare, si - spre deosebire de cazul celor atenuante - nu indica exemplificativ asemenea circumstante.

Circumstantele agravante judiciare sunt stari, situatii, imprejurari, de care - ca realitati obiectiive - ori de cate ori ele exista, instanta nu poate face abstractie; dar, desi le constata prezenta ea nu este tinuta sa le recunoasca, in mod automat, caracter agravant. Acest lucru are loc, in mod facultativ, numai atunci cand, integrandu-le in complexul tuturor celorlalte elemente ce contureaza fapta si persoana infractorului, instanta apreciaza ca ele au o mare pondere in caracterizarea acestora ca deosebit de periculoase.

Imprejurarile ce pot constituii circumstante agravante.

Intrucat notiunea de circumstanta agravanta judiciara nu este conficurata, nici macar exemplificativ, in cuprinsul legii - sarcina identificarii circumstantelor agravante revenind, de la caz la caz, instantelor de judecata - identificarea unora din solutiile promovate in practica nu este lipsita de interes[13].

In continutul unor infractiunii figureaza unele elemente circumstantiale cu caracter agravant prorii unor forme calificate ale acelor infractiuni. Dar, aceleasi stari, situatii sau imprejurari se pot intalni si in continutul concret al altor infractiuni, fara ca, in aceste cazuri, ele sa constituie o circumstanta agravanta speciala. Prin specificul lor, aceste stari, situatii sau imprejurari pot imprima insa si acestor fapte concrete un caracter grav. Premeditarea este un element circumstantial al infractiunii de omor; ea nu constituie o circumstanta agravanta legala in contiuntul nici unei alte infractiuni, cu toate acestea prin caracteristicile ei, poate imprima si altor infractiuni, mai exact continutului lor concret, un caracter grav, constituind o circumstanta agravanta judiciara.

Un element circumstantial agravant, propriu unei anumite infractiuni, nu poate constitui insa, niciodata, in cazul aceleeasi infractiuni si o circumstanta agravanta judiciara, deoarece daca s-ar proceda la aplicarea cumulativa atat a dispozitiilor legale ce prevad forma calificata a infractiunii, cat si prevederile legale ale circumstantelor agravante judiciare, s-ar da o dubla eficienta, sub aspectul agravarii raspunderii penale, unei imprejurari unice.

In practica sunt considerate circumstante agravante judiciare modul si mijloacele de savarsire a infractiunii, precum si alte imprejurari ale comiterii acesteia, cand, din ansamblul lor, se configureaza imaginea unei periculozitati sociale deosebite a faptei sau faptuitorului.

Efectele circumstantelor agravante

Ca si in cazul circumstantelor atenuante, nici in cazul circumstantesor agravante legiuitorul nu se limiteaza la caracterizarea acestora, ci prevede totodata modul si masura in care pedeapsa concreta pote fi sporita sub influenta lor. Efectele circumstantelor agravante sunt prevazute prin dispozitiile art. 93 Cod penal, "In cazul in care exista circumstante agravante, persoanei fizice i se aplica o pedeapsa care poate fi sporita cu 5 ani, in cadrul limitelor pedepsei imediat superioare, daca legea nu prevede altfel. In cazul aplicarii amenzii sub forma zilelor amenda, se poate aplic un spor de cel mult o treime din maximul special, fara a depasi maximul general". Din examinarea acestor dispozitii, se constata ca, spre deosebire de circumstantele atenuante pentru care a-a prevazut o atenuare obligatorie a pedepsei, in cazul circumstantelor agravante legiuitorul a consactrat principiul agravarii facultative a pedepsei sub influenta acestora. De asemenea legea prevede ca circumstantele agravante produc efecte, fie ca sunt legale, fie ca sunt judiciare.

Concursul intre cauze de agravare si de atenuare a pedepsei

Notiunea de concurs de cauze de agravare si de atenuare a pedepsei.

Este posibil ca intr-un caz concret sa se constate existenta atat a unor circumstante atenuante, cat si a unor circumstante agravante. De asemenea, este posibil ca pe langa circumstante, sa se constate existenta unor stari de agravare a pedepsei. In astfel de situatii se pune problema modului de stabilire si aplicare a pedepselor, avand in vedere ca unele cauze de modificare a pedepsei - recidiva, infractiunea continuata - au ca efect o agravare a pedepsei, chiar daca aceasta este facultativa, totusi o agravare a pedepsei uneori cu mult peste maximul special al acesteia. Mai este posibil ca intr-un cau sa-si gaseasca incidenta atat circumstante agravante, cat si una sau mai multe stari de agravare care au ca efect agravari succesive ale pedepsei. In astfel de situatii, este necesar sa se determine limita pana la care pedeapsa poate fi agravata in asa fel incat sa nu se aduca atingere nici unuia dintre principiile dreptului penal privind aplicarea si finalitatea pedepselor.

Ordinea de aplicare a cauzelor concurente de agravare si de atenuare a pedepselor.

Pentru asigurarea unei pedepse corespunzatoare in situatiile mentionate, legea prevede regului speciale in art. 94, Cod penal.

Astfel potivit dispozitiei din alin. 1 al acestui articol, in caz de concurs intre cauze de agravare si cauze de atenuate, pedeapsa se stabileste tinandu-se seama de circumstantele agravante, de circumstantele atenuante si de starea de recidiva. Examinarea mai intai a circumstantelor agravante permite sa se constate gradul maxim de pericol social al faptei, iar examinarea in continuare a circumstantelor atenuante permite sa se cunoasca gradul minim de pericol social pe care l-ar prezenta fapta daca ar exista numai aceste din urma circumstante. Confruntand cele doua categorii de circumstante cu efecte opuse, instanta poate determina pedeapsa concreta care sa reflecte gradul de pericol social corespunzator tuturor circumstantelor. Dupa aceasta, instanta analizeaza, in functie de situatia existenta, necesitatea agravarii pedepsei pentru starea de recidiva in care se gaseste eventualul infractor.

Concursul intre circumstantele atenuante si circumstantele agravante sau stari de recidiva.

Urmarind sa dea eficienta atat circumstantelor atenuante, care au ca efect obisnuit coborarea pedepsei sub minimul special al acesteia, cat si circumstantele agravante constatate in aceeasi cauza, legiuitorul a prevazut, prin dispozitia art. 94, alin 2, Cd penal ca in caz de concurs intre aceste circumstante, coborarea pedepsei sub minimul special nu este obligatorie[14]. Daca pedeapsa ar trebui sa fie coborata in mod obligatoriu sub minimul ei special, ca efect al circumstantelor atenuante, s-ar da eficienta numai acestora, ignorandu-se prezenta circumstantelor agravante. Prevazand ca nu este obligatorie coborarea pedepsei sub minimul special, legea a lasat instantei libbertatea de a detremina o pedeapsa intre limita maxima pana la care pedeapsa poate fi sporita ca efect al circumstantelor agravante si limita minima pana la care ar putea fi redusa ca efect al circumstantlor atenuante. De regula, pedeapsa astfel stabilita se situeaza intre limitele speciale ale pedepsei dar poate fi sporita sau coborata sub minimul ei.

Aceeasi este solutia, in principiu, ti in cazul in care vin in concurs circumstantele atenuante cu starea de recidiva. Si in aceasti situatie, pedeapsa poate fi stabilita intre minimul pana la care aceasta ar putea fi coborata ca efect al circumstantelor atenuante si maximul special al pedepsei respective, iar daca acest maxim nu este indestulator se poate adauga la acesta un spor.

Limita agravarii pedepsei in caz de concurs intre cauzele de agravare.

Legea prevede, de asemenea, limita maxima a pedepsei in cazul unor multiple agravari ale acesteia, ca efect al circumstantelor agravante, al recidivei si concursului de infractiuni[15].

BIBLIOGRAFIE SELECTIVA

COSTICA BULAI, "Manual de drept penal", Editura ALL, 1997

GEORGE ANTONIU,

MARIN POPA,

STEFAN DANES, "Codul penal pe intelesul tuturor" Editia a III a

revazuta si adaugita, Editura Politica, 1976

VINTILA DONGOROZ,

IOSIF FODOR,

SIEGFRIED KAHANE,

NICOLETA ILIESCU,

ION OANCEA,

CONSTANTIN BULAI,

RODICA STANOIU,

VICTOR ROSCA,     " Explicatii teoretice ale Codului Penal Roman - parte generala", Editura Acadamiei R. S. R., 1970

POP TRAIAN, "Drept penal comparat. Parte generala",Cluj 1928

NARCIS GIURGIU,     "Raspunderea si sanctiunile de drept penal", Editura Neuron, Focsani si

"Infractiunea", Editura Gama, Iasi 1994

COSTICA BULAI,     "Circumstante agravante, in Explicatii teotetice al Codului penal roman", vol II , Editura Academiei, Bucuresti 1970

"Manual de drept penal- parte generala" Editura ALL

STEFAN DANES, "Criterii de individualizare judiciara a pedepselor in lumina jurisprudentei Tribunalului Suprem", RRD nr. 2/1989 si

"Consideratii in legatura cu circumstantele agravante legale si judiciare"in RRD nr. 11/1984

STEFAN DANES,

VASILE PAPADOPOL,     "Individualizarea juridica a pedepselor" Editura Stiintifica si Enciclopedica", Bucuresti, 1998