CONSIDERATII GENERALE PRIVIND INFRACTIUNEA DE DARE DE MITA

CONSIDERATII GENERALE PRIVIND INFRACTIUNEA DE DARE DE MITA

1. Scurt istoric asupra infractiunii de dare de mita

Coruptia in sens general, are o veche traditie in oranduirile bazate pe exploatare. Ideea de a obtine castiguri fara munca, s-a nascut odata cu aparitia bogatilor si saracilor, a statului si dreptului sclavagist. Coruptia a inceput sa fie pedepsita inca din acele timpuri, in special daca era savarsita de judecatori.

Legile indiene pedepseau pe judecatorul venal cu confiscarea bunurilor, iar legile mozaice cu biciuirea.

Herodot arata ca regele persan Canebise a poruncit sa fie ucis un judecator vinovat de coruptie, iar cu pielea acestuia si-a tapisat scaunul.

Regele Darius obisnuia sa-i condamne la moarte prin crucificare pe judecatorii corupti.

In Grecia antica, mita era atat de frecventa incat Platon propunea sa fie pedepsiti cu moartea functionarii care primesc daruri pentru a-si face datoria.

Cicero considera de asemenea ca magistratul care se lasa corupt, savarseste o crima dintre cele mai grave. Cu toate acestea, la Roma, unde la inceput se pedepsea cu moartea judecatorul care primea mita, mai tarziu, cand coruptia era in floare, s-a permis magistratilor sa primeasca daruri, fara insa sa depaseasca o anumita suma in cursul unui an.

Se spunea chiar ca, pe un cetatean bogat, oricat ar fi fost de vinovat, nu se va gasi nimeni sa-l condamne. Aceasta lege a fost elaborata tocmai de nobili si cavaleri, singurele categorii de cetateni care aveau succes la magistratura.

In Rusia, pe vremea tarilor, mituirea functionarilor era ceva obisnuit, chiar in randul demnitarilor de stat.A ramas celebru, raspunsul dat de o asemenea "excelenta" cand i s-a oferit trei mii de ruble pentru o aprobare, spunandu-i-se cu tot respectul ca nu va afla nimeni.Acesta a raspuns: "da-mi cinci mii si spune cui vrei".

In vechiul drept romanesc coruptia apare incriminata destul de tarziu- in perioada domniilor fanariote- si atunci imperfect. Aceasta nu inseamna ca in perioadele anterioare nu existau cazuri de mituire si ca ele nu erau pedepsite.

Fenomenul coruptiei devenise atat de raspandit in a doua jumatate a secolului al XVI - lea incat linia de demarcatie dintre darurile oficiale si cele neoficiale devenise tot mai labila, sistemul darurilor ajungand atat de practicat incat facea parte din arsenalul formelor de politete, iar persoanele oficiale le pretindeau pe fata.

Mantionam ca in dreptul feudal roman pedepsele, al caror scop principal era intimidarea, nu erau numai cele prevazute de pravile- caci domnul avea dreptul sa aplice si alte pedepse- deoarece in genere, pravila lasa ca ele sa fie fixate "dupa voia judecatorului".

In timpul domniilor fanariote cazurile de coruptie s-au inmultit considerabil, caci, odata cu demnitarii fanarioti moravurile practicatew in Fanar- printre care coruptia se afla la loc de frunte- au patruns in tarile romane inlocuind obiceiurile austere ale poporului roman.

Codul penal din 1865, desi a avut ca model codul francez din 1810, care prevedea atat luarea cat si darea de mita, nu a incriminat totusi decat mituirea pasiva, in articolul 144 si 145 care au fost modificate prin legea din 17 februarie 1874 in ce priveste sanctiunea.

Scurte referiri la legislatia altor state

1. Legislatia unor tari socialiste

In Codul Penal al RSFSR, darea de mita este incriminata, chiar, sub aceasta denumire, in articolul 147, fiind considerata o infractiune de serviciu.

Din punct de vedere al elementului material, infractiunea se caracterizeaza printr-o actiune de dare. Aceasta nu inseamna insa ca actiunile de oferire sau promitere a unor foloase raman nepedepsite, ele sunt incriminate ca tentativa la infractiunea de dare de mita si se sanctioneaza ca atare.

Darea de mita se onsidera consumata in momentul primirii bunurilor de catre functionar.

Subiectul activ poate fi orice persoana, daca mita se da reprezentantilor unei organizatii de stat, dintr-o intelegere gresita a intereselor intreprinderii, subiect poate fi si un functionar.

In ceea ce priveste obiectul mitei, se apreciaza ca el nu poate consta decat in foloase de natura materiala: bunuri sau privilegii cu caracter matrial.

Infractiunea are unele forme agravate: darea de mita de mai multe ori sau de catre o persoana care a mai fost condamnata pentru mita.

Forma simpla se pedepseste cu privatiune de libertate de la 3 la 8 ani, iar formele calificate cu privatiune de libertate de la 7 la 15 ani, cu sau fara confiscarea averii si cu sau fara obligatia de a locui, pe termen de la 2 la 5 ani intr-un anumit loc dupa executarea pedepsei private de libertate.

Legea prevede doua cauze de inlaturare a raspunderii penale: persoana ce a dat mita este exonerata de raspundere daca mita i-a fost pretinsa sau daca a denuntat darea mitei de bunavoie.

Codul Penal polonez prevede darea de mita in articolul 241, fara sa-i stabileasca o denumire si o incadreaza printre infractiunile contra activitatii institutiilor de stat sau obstesti.

Actiunile tipice specifice laturii obiective constau numai in acordarea sau promisiunea de foloase materiale sau personale, nu si oferirea unor asemenea foloase.

Prin foloase personale se inteleg, bineinteles, si foloasele de natura nepatrimoniala.

Latura subiectiva consta in intentia directa.

Infractiunea are o forma tipica, o forma atenuata si doua forme agravate corespunzatoare formelor calificate ale luarii de mita. Forme tipica se sanctioneaza cu privatiunea de libertate pana la un an, limitarea libertatii sau amenda.

Formele calificate se sanctioneaza cu privatiune de libertate de la unu la zece ani.

Daca mituitorul a instiintat organul de urmarire competent despre savarsirea infractiunii, mai inainte ca acel organ sa fi aflat despre ea, tribunalul are facultatea sa atenueze in mod extraordinar pedeapsa sau chiar sa nu aplice nici o pedeapsa.

In Codul Penal bulgar darea de mita este incriminata prin articolul 304.

Elementul material al infractiunii consta in darea unui bun sau inlesnirea obtinerii unor foloase materiale unui functionar; savarsirea ambelor actiuni trebuie sa aiba loc fie pentru ca functionarul sa-si incalce ori sa-si indeplineasca atributiunile de serviciu, fie pentru ca el a incalcat ori a indeplinit aceste atributii.

In dreptul bulgar nu este obligatoriu - ca in dreptul nostru - ca darea de mita sa se consume anterior efectuarii sau neefectuarii actului de serviciu in considerarea caruia se comite fapta; mita poate fi data dupa ce functionarul a avut acea comportare de serviciu in care este interesat mituitorul.

Darea de mita se pedepseste cu privatiune de libertate pana la 3 ani. Daca in urma luarii de mita functionarul si-a incalcat atributiunile de serviciu, pedeapsa este privatiunea de libertate pana la 5 ani.

Legea prevede doua cauze de nepedepsire. Mituitorul nu se pedepseste daca:

A fost silit de catre faptuitor sa dea mita;

Neintarziat si de buna voie, a anuntat despre aceasta organele in drept.

In Codul Penal ungar darea de mita este incriminata prin articolul 253 si 254.

Potrivit acestor texte, infractiunea consta in darea sau promiterea unui avantaj - care nu trebuie sa fie neaparat de natura materiala - fie unei persoane oficiale, fie unui "lucrator sau membru al unui organ de stat, cooperatist sau al unei asociatii".

Pentru ca aceste actiuni sa poata fi caracterizate ca dare de mita, mai este insa necesara si indeplinirea unei conditii esentiale, care difera in raport cu calitatea persoanei caruia i se da sau i se promite avantajul:

• daca aceasta este o persoana oficiala, avantajul trebuie sa fie de natura sa o influenteze in activitatea sa, in dauna interesului obstesc sau - in cazul formei calificate a infractiunii - avantajul trebuie dat sau promis pentru ca persoana oficiala sa-si incalce obligatia oficiala, sa-si depaseasca atributiile de serviciu sau sa abuzeze in alt mod de situatia sa oficiala;
• daca cel mituit este un lucrator sau membru al unui organ de stat, cooperatist sau al unei asociatii, avantajul trebuie sa fie dat ori promis pentru ca acesta sa-si incalce indatoririle oficiale.

In toate situatiile, darea de mita se poate savarsi nu numai direct, ci si indirect, printr-un intermediar.

Darea de mita nu se pedepseste daca avantajul - de natura sa influenteze in activitatea sa, persoana oficiala, in dauna interesului public - a fost dat sau promis persoanei oficiale, la cererea acesteia, in caz de refuz, mititorul se putea astepta la un dezavantaj ilegal.

Legislatia unor tari capitaliste

Codul Penal francez incrimineaza darea de mita in articolul 179, sub denumirea de coruptie activa.

Actiunile prin care se realizeaza coruptia activa sunt foarte exact precizate in lege si constau in primul rand, in uzarea de violenta sau de amenintari ori de promisiuni de daruri, oferte si, in al doilea rand, in cedarea la solicitarile care vizeaza coruptia si a caror initiativa apartine altuia.

Fata de Codul Penal roman, Codul Penal francez prevede mai multe modalitati alternative de realizare a coruptiei active, incluzand printre acestea si folosirea de amenintari sau violente, precum si cedarea la solicitarile celui mituit.

Coruptia activa se comite "pentru a obtine fie indeplinirea sau obtinerea de la un act, fie unul din favorurile sau avantajele prevazute in articolul 177 si 178 Cod Penal". Fapta este deci pedepsita, in ceea ce priveste scopul urmarit, in toate cazurile in care aceste doua articole pedepsesc fie coruptia pasiva, fie traficul de influenta.

Infractiunea se consuma indiferent daca a avut ori nu ca efect constrangerea sau coruperea. Oferirea de sume de bani unui functionar, chiar neacceptata, constituie delictul de corupere activa.

Chiar daca particularul, care nu a luai nici o initiativa, nu a facut decat sa "cedeze" la solicitarea unui functionar corupt el este vinovat, iar jurisprudenta si doctrina fac din el, prin terminologia lor un corupt "activ".

Tentativa nu este prevazuta separat, dar ea este pedepsita ca infractiune consumata, deoarece simplul fapt de a promite, sau a oferi constituie potrivit legii, o asemenea infractiune.

In Codul Penal italian, darea de mita este incriminata in articolul 321 si 32

Articolul 321 arata ca pedepsele prevazute in articolul 318 (coruptie improprie) si 319 (coruptie proprie) se aplica si celui care da sau promite unui functionar public sau unei persoane insarcinate cu un serviciu public, numerar sau orice alt avantaj.

Codul Penal italian distinge dintre darea de mita improprie, cand se urmareste ca functionarul sa-si indeplineasca indatoririle de serviciu, si darea de mita proprie, cand se urmareste ca acesta sa faca un act contrar functiei sale.

Dar exista dare de mita si atunci cand avantajul, sub forma de numerar sau de alta natura, este dat functionarului public ori persoanei insarcinate cu un serviciu pentru faptul de a fi actionat anterior contrar indatoririlor functiei sale, sau de a fi omis sau intarziat anterior efectuarea unui act al functiei sale.

Nu constituie dare de mita insa fapta aceluia care da o retributie unui functionar public ori unei persoane insarcinate cu un serviciu public pentru un act legal al functiei sale indeplinite anterior.

Pedepsele aplicate corupatorului - identice cu cele prevazute pentru coruptia pasiva - sunt diferentiate in raport cu caracterul (propriu sau impropriu) al coruptiei si cu calitatea persoanei corupte.

Daca oferta sau promisiunea facuta pentru a-l determina pe functionar sa comita coruptie improprie sau coruptie proprie nu sunt acceptate, pedeapsa se reduce cu o treime (articolul 322).

Codul Penal belgian incrimineaza darea de mita in articolul 25 Actiunile tipice de corupere sunt asemanatoare celor cuprinse in Codul Penal francez si constau in "violente sau amenintari, promisiuni, oferte, daruri".

Scopul acestor actiuni - al caror destinatar poate fi orice functionar sau ofiter public, orice persoana insarcinata cu un serviciu - este acela de "a obtine un act al functiei sale sau al serviciului sau, chiar drept, dar nesupus platii sau pentru a obtine o abtinere de la un act intrand in ordinea indatoririlor sale". Autorul darii de mita se pedepseste cu aceleasi pedepse ca si "functionarul, ofiterul, juratul, arbitrul sau membrul de consiliu culpabil de a se fi lasat corupt".

Articolul 252 stabileste in alineatul final ca "tentativele de constrangere sau de corupere vor fi pedepsite cu inchisoare de la opt zile la un an, cu o amenda de la 26 la 500 franci". Aceasta prevedere conduce la concluzia ca infractiunea se considera consumata atunci cand s-a realizat coruperea functionarului, daca acesta nu a fost corupt, fapta se pedepseste ca tentativa de corupere.

In afara de pedepsele principale, aratate cu ocazia examinarii coruptiei pasive, articolul 233 stabuleste ca nu se vor restitui niciodata corupatorului "bunurile livrate de el, nici valoarea acestora", ele vor fi confiscate.

3. Cauze care genereaza si conditii care favorizeaza infractiunea de dare de mita

Ocupandu-se de fenomenul criminalitatii, Marx si Engels au aratat ca geneza acestuia este legata de aparitia proprietatii private, a claselor si a luptei de clasa, a statului si a dreptului.

Crima este caracterizata ca un act al individului impotriva relatiilor dominante, ea izvorand din aceleasi conditii ca si dominatia existenta. La randul sau, V. I. Lenin considera crima si criminalitatea ca fenomene sociale, istoriceste conditionate, ale caror legi de evolutie sunt subordonate si deriva din legile generale de dezvoltare a societatii.

Incercand o sistematizare a cauzelor care determina si a conditiilor care favorizeaza inca savarsirea unor infractiuni contra activitatii organuzatiilor de stat si obstesti, si in particular a celor ce constituie obiectul cercetarii noastre, credem ca se pot distinge cauze de natura economico - sociala si cauze de natura educativa si psihologica.

Multa vreme prima categorie de cauze a fost, daca nu contestata cel putin trecuta sub tacere scotandu-se in evidenta doar celelalte.

Exista totodata si unele realitati economico - sociale cum ar fi repartizarea inegala a produsului social, deosebiri esentiale intre munca fizica si munca intelectuala, intre munca calificata si munca necalificata, deosebiri intre conditiile de viata de la sat si cele de la oras si altele - susceptibile sa creeze un climat propice aparitiei de manifestari antisociale, constand si in fapte de coruptie a functionarilor.

In practica judiciara se intalnesc de asemenea fapte determinate tocmai de astfel de realitati.

Mituirea savirsita, de pilda, in legatura cu obtinerea unor negatii privitoare la costuri aflate in mediul rural au la baza, desigur, si asemenea realitatii incontestabile.

Cand aceste relatii economico - sociale vor fi depasite va disparea si cauzele inadaptarii sau pretinsei inadaptari a unor tineri absolventi ai institutiilor de invatamant din mediul rural.

Unele condutii obiective, infatisate sub forma unor deficiente, lipsuri si greseli in activitatea unor organizatii socialiste, ori legate de activitatea profesionala a unor angajati sau a unor cetateni, de asemenea, favorizeaza manifestarile antisociale.

Anumite lipsuri existente in activitatea organizatiilor economice - intreprinderi producatoare de bunuri de consum si unitati de comert - inlesnesc de asemenea, savarsirea unor fapte antisociale de corupere a functionarilor.

Lipsa unor produse de pe piata, existenta unor restrictii in ceea ce priveste repartizarea anumitor produse catre particulari, proasta repartizare a acestora in spatiu si timp, ofera prilejul desfasurarii unor activitatati ilicite, in vederea obtinerii produselor respective.

Cauzele si conditiile morale, educative si psihologice ocupa, de asemenea, un rol insemnat in determinarea si favorizarea faptelor de coruptie.

Ramasite ale educatiei si deprinderilor burgheze - de exemplu, individualismul, cupiditatea, carierismul, abuzul, tendintele de acceptare, parazitismul - continua sa fie prezente atat in constiinta unor cetateni, cat si a unor functionari.

Conditiile care faciliteaza savarsirea infractiunii de dare de mita sunt si unele lipsuri si greseli in sistemul de educatie in familie ori in scoala, lipsa de supraveghere a unor tineri, insuficienta de cultivare a deprinderilor pentru desfasurarea unor activitati utile.

Conditiile materiale din ce in ce mai bune din cadrul fiecarei familii, grija exagerata a unor parinti pentru a-si proteja copiii, ferindu-i in special, de munca fizica, formeaza la acestia din urma trasaturi negative, gustul castigului nemuncit, al castigului ilicit, iar de aici pana la comiterea unor asemenea infractiuni nu este decat un pas.

Deficientele existente in activitatea de control, desfasurata de organele care au un rol in lupta contra infractiunilor de serviciu, constituie o alta conditie importanta. La cestea se pot adauga ingaduinta fata de actele de indisciplina in serviciu, fata de conduita imorala si de comportarea incorecta a unor functionari, fata de manifestarile de pozitivism, de tendintele de acaparare, precum si necobaterea ferma, din partea opiniei publice, a deprinderilor - asa - zis - nepericuloase - de-a da bacsis, daruri si recompense functoionarilor care au implinit un act in virtutea atributiilor lor de serviciu.

4. Mijloace de prevenire si combatere a infractiunii de dare de mita

Cunoasterea cauzelor care determina si a conditoiilor care favorizeaza comiterea faptelor de mituire, nu este un scop in sine, ci serveste activitatii de prevenire si combatere a lor. Lupta contra acestor infractiuni se duce prin utilizarea unui complex de masuri preventive, cu caracter politico - economic, organizatoric, educativ, cultural, etc; de asemenea, in combaterea lor se folosesc si mijloace de natura juridica.

Cea mai importanta masura politico - economica - care a inlaturat cauza principala a infractiunilor de serviciu, inclusiv a celor privitoare la mituire - a fost desigur desfiintarea proprietatii private si a exploatarii omului de catre om, care determinau, in capitalism somajul si mizeria si care impingeau " mii si mii de oameni spre huliganism, coruptie si pungasie si care ii faceau sa piarda aspectul omenesc".

Alte mijloace de prevenire si combatere a faptelor antisociale sunt de natura organizatorica. Unele dintre legile adoptate de Ministerul Apararii Nationale au pus bazele organizatorice ale bunei functionari ale organizatiilor de stat si obstesti, formand un cadru unitar de organizare si desfasurare a activitatii lucratorilor din aceste organizatii.

Desigur, desfasurarea activitatilor organizatiilor de stat intr-un cadru de stricta legalitate, cu o reglementare riguroasa a competentei fiecarui functionar, cu un sistem de control inchegat, previne birocratia, desfasurarea haotica a serviciilor, voluntarismul, creand premise puternice pentru prevenirea faptelor de mituire.

Masurile de intarire a legalitatii in dobandirea bunurilor de catre persoanele fizice constituie un alt mijloc de prevenire a acestor fapte.

In ansamblul mijloacelor de prevenire a savarsirii infractiunilor de mita, un loc important il ocupa masurile cu caracter educativ. Pentru formarea si dezvoltarea constiintei juridice a functionarilor, precum si a celorlalti cetateni, se desfasoara o intensa activitate politico - educativa. Aceasta munca se duce cu ajutorul celor mai variate mijloace si metode, utilizandu-se larg sistemul de invatamant, presa, radioul, televiziunea, teatrul, cinematograful, literatura, etc.

In societatea noastra bazata pe dreptate, egalitate si munca trebuiau gasite noi cai de lupta impotriva celor ce se abat de la normele de convietuire care sa duca, in primul rand, la prevenirea faptelor contra legilor, iar daca s-au produs, la indreptarea celor vinovati.

In concluzie, se poate afirma ca prevenirea infractiunii de dare de mita se face, in principal, prin utilizarea unui complex de masuri politico - economice, organizatorice, educative si altele.

In activitatea de prevenire a acestor manifestari antisociale, normele dreptului penal indeplinesc un rol subsidiar, prin functia de preventie generala pe care o realizeaza alaturi de celelalte mijloace.