Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  


AdministratieDrept


CONTROLUL CONSTITUTIONALITATII LEGILOR

Drept

+ Font mai mare | - Font mai mic



DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
Starea de necesitate
COMPATIBILITATEA DREPTULUI ROMANESC CU DREPTUL COMUNITAR
Dreptul urbanistic
ORGANIZAREA SI FUNCTIONAREA POLITIEI DE PROXIMITATE
DREPT INTERNATIONAL PUBLIC
Dreptul penal ca ramura de drept
Natura juridica a ordonantelor
Plangerea prealabila mod de sesizare a organelor de urmarire penala
Cetatenia in dreptul international public
Regulamentul 1080 / 2006 (FEDER)


CONTROLUL CONSTITUTIONALITATII LEGILOR

SUPREMATIA CONSTITUTIEI




Constitutia are o valoare juridica superioara fata de orice alta norma de drept. Toate actele adoptate de Parlament si Guvern, actele emise de celelalte autoritati publice trebuie sa se conformeze normelor si principiilor constitutiei. In cazul in care un act normativ, o lege adoptata de Parlament sau regulamentul de organizare si functionare al acestuia contravin constitutiei, nu pot produce efecte juridice.

Justificarea teoretica a suprematiei constitutiei consta in caracterul politic si juridic al acesteia.

In constitutie sunt stipulate obiectivele si instrumentele de exercitare a puterii politice. Constitutia este sediul drepturilor si libertatilor cetatenesti. De asemenea, constitutia este factorul structurat al ordinii juridice, careia ii furnizeaza principiile directoare: egalitatea tuturor cetatenilor, legalitatea, neretroacti-vitatea legilor.

O indatorire generala a sefului statului consta in a veghea la respectarea de catre toate celelalte autoritati publice, organisme neguvernamentale, cetateni, partide politice, sindicate s.a. a constitutiei.

Asigurarea suprematiei constitutiei – asigurarea stabilitatii sociale si a ordinii juridice in stat. Datorita suprematiei, Legiuitorul constituant a stabilit o ierarhie a actelor normative: Legea fundamentala, legile constitutionale, legile organice, ordonantele, hotararile Guvernului, s.a.m.d.

Prin legile constitutionale se revizuieste Legea funda-mentala.

Legile constitutionale – o exceptie de la principiul suprematiei constitutiei, pentru ca o vor modifica.

Suprematia constitutiei trebuie dublata de stabilirea unui mecanism care sa-i dea consistenta, s-o apere.

In toate constitutiile scrise a aparut un mecanism special, care sa asigure o superioritate a normelor instituite de puterea constituanta fata de legile ordinare, in sensul ca ele nu pot fi modificate decat tot de puterea care le-a instituit, cu respectarea unor forme si garantii speciale, diferite de cele ale legilor ordinare.

Au fost create doua institutii juridice, pentru asigurarea suprematiei constitutiei:

controlul constitutionalitatii legilor;

contenciosul administrativ.

Notiunea de control al constitutionalitatii legilor

Controlul constitutionalitatii legilor – ansamblul dispozi-tiilor normative care reglementeaza activitatea de verificare a conformitatii legilor si altor acte normative cu dispozitiile Legii fundamentale.

Pentru a verifica conformitatea unei legi cu dispozitiile constitutionale, au fost propuse doua sisteme:

a) controlul exercitat de catre un organ politic = control preventiv (anterior);

b) controlul exercitat printr-un organ jurisdictional = control posterior.

Controlul constitutionalitatii legilor

exercitat de un organ politic

Organul investit cu prerogativele de control al constitutio-nalitatii legilor votate de Parlament apare ca o autoritate care ar exercita o a patra putere in stat, putand sa infirme vointa parlamentarilor, ei insisi exponenti ai vointei suverane a poporului.

Controlul politic – are ca scop conservarea structurilor si mecanismelor de exercitare a puterii politice.

Caracterul politic – este imprimat de organele care exercita controlul si rezulta din continutul politic al Legii fundamentale.

Reprezentativitatea organelor de control poate sa rezulte nu numai din desemnarea electorala a membrilor sai (Senat), dar si din numirea acestora de autoritati care, la randul lor, sunt reprezentative (Camerele legislative si Presedintele Republicii).

Un asemenea organ ar urma sa exercite jurisdictia constitutionala fie pe cale preventiva, opunand „veto-ul” sau legilor adoptate de Parlament dar nepromulgate de seful statului, fie posterior, invalidand o lege aflata in vigoare.

Impotriva controlului politic – argumente:

Principiul separatiei puterilor nu ar admite in afara celor trei autoritati guvernante, crearea unei a patra, situata „deasupra” Parlamentului si Guvernului si investita cu dreptul de a le cenzura actiunea legislativa si puterea regulamentara.

Organul politic care exercita controlul ar putea fi discretionar, putand sa infirme vointa suverana a reprezentantilor poporului.

Controlul constitutionalitatii legilor trebuie sa fie un control de specialitate, situat deasupra oricaror argumente politice.

CONTROLUL CONSTITUTIONALITATII LEGILOR EXERCITAT

DE UN ORGANISM POLITICO-JURISDICTIONAL

Organism special care sa intruneasca un caracter politic si jurisdictional.



Caracterul politic rezulta din modul de numire a membrilor organismului respectiv.

Controlul jurisdictional rezulta din procedura folosita pentru verificarea constitutionalitatii legilor.

CONTROLUL POLITICO-JURISDICTIONAL AL CONSTITUTIONALITATII LEGILOR

ARE URMATOARELE CARACTERISTICI

Este un control concentrat, adica este de competenta exclusiva a unei singure autoritati;

Este controlul abstract, intrucat se exercita pe calea unei actiuni directe, fara sa existe un litigiu anterior dedus judecatii unei instante;

Poate fi atat anterior cat si posterior.

Verificarea conformitatii anumitor acte normative cu textul constitutiei se asigura de un organism specializat, cu o jurisdictie unica. Avantaj – asigurarea unui control specializat si omogen din punct de vedere al solutiilor pronuntate.

Deciziile privind constitutionalitatea sau neconstitutiona-litatea actelor normative supuse controlului au efecte „erga omnes”.

Noua Constitutie a Romaniei a preluat din practica constitutionala moderna sistemul controlului politico-jurisdictional al conformitatii legilor cu Legea fundamentala.

Instantele fiind primele organisme, ele s-au confundat, in practica judecatoreasca, cu neconstitutionalitatea unei legi. Exercitarea acestui control de catre instantele judecatoresti este o expresie a aplicarii principiului separatiei puterilor.

Controlul judecatoresc al constitutionalitatii legilor are urmatoarele trasaturi:

Este un control difuz, putand fi exercitat de catre toti judecatorii, si nu exclude posibilitatea ca o singura instanta (cea mai inalta instanta) sa detina aceasta competenta.

Este un control concret, adica se exercita in sistemele in care neconstitutionalitatea unei legi este sustinuta cu ocazia unui proces aflat pe rolul unei instante.

Este un control posterior, adica se exercita asupra unei legi aflate deja in vigoare.

Un asemenea control ar presupune:

Aprecieri cu caracter politic facute de magistrati cu privire la continutul unor legi

Ingerinta (amestec ilegal) puteri judecatoresti in actiunea legislativa printr-un surplus de „zel judecatoresc”

Posibilitatea de manipulare sub diferite forme a magistratilor de catre puterea executiva

Situarea puterii judecatoresti deasupra celei legislative

Posibilitatea unor erori judiciare imposibil de remediat

Exista doua proceduri:

Controlul exercitat pe calea unei actiuni directe, intentate impotriva unei autoritati sau a unei actiuni, invocandu-se incalcarea de catre aceasta a unui drept recunoscut prin constitutie sau printr-o alta lege, precum si printr-un act de reglementare a puterii executive (hotarare, ordonanta, regulament, etc.). Plangerea se adreseaza fie unei instante speciale, investite prin constitutie pentru exercitarea contro-lului, fie tribunalelor obisnuite, ori anumitor tribunale (ex: instanta suprema federala din Elvetia exercita jurisdictia constitutionala in ceea ce priveste raporturile intre legile cantoanelor si Constitutia federala).

Legea declarata neconstitutionala ca urmare a actiunii directe este anulata cu efecte „erga omnes”. Decizia de anulare are autoritatea absoluta de lucru judecat.

Acest procedeu prezinta dezavantajul ca un complet de judecata, format dintr-un numar redus de persoane, supuse greselii de apreciere, sa invalideze o lege dezbatuta si aprobata de un intreg parlament.

Controlul exercitat pe cale de exceptie. Se foloseste in cadrul fiecarui proces, cand oricare parte poate pretinde ca un text dintr-o lege sau o lege in ansamblul ei, este neconstitutionala si ii afecteaza drepturile legale in dosarul care urmeaza a fi judecat. Aceasta exceptie se numeste „exceptia de neconstitutionalitate”. Numai partile in proces pot ridica aceasta exceptie. Judecatorul, primind aceasta exceptie, nu se mai poate pronunta asupra fondului cauzei inainte de a decide, el sau alta instanta daca legea este neconstitutionala.

Daca instanta declara legea ca fiind neconstitutionala efectele deciziei se rasfrang exclusiv asupra partilor in proces. Celorlalti destinatari ai legii, li se aplica in continuare dispozitiile legii respective, adica decizia are autoritate relativa de lucru judecat.

Acest tip de control este mai dezvoltat in S.U.A., unde a fost creat pe cale pretoriana.






Politica de confidentialitate



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 818
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2022 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site