Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  


AdministratieDrept


COMPATIBILITATEA DREPTULUI ROMANESC CU DREPTUL COMUNITAR

Drept

+ Font mai mare | - Font mai mic



COMPATIBILITATEA DREPTULUI ROMANESC CU DREPTUL COMUNITAR




Ι.CURTEA EUROPEANA DE JUSTITIE

Creata in anul 1951 prin Tratatul de la Paris de instituire a Comunitatii Europene a Carbunelui si Otelului (CECA), Curtea Europeana de Justitie (CEJ), al carei sediu a fost stabilit la Luxemburg, a fost conceputa initial ca o instanta de recurs la care se putea apela impotriva actelor Inaltei Autoritati administrative ce avea competenta avizarii productiei de baza a carbunelui si otelului in statele membre (Franta, RF Germania, Belgia, Italia, Luxemburg si Olanda). Dupa creearea, prin Tratatele de la Roma din anul 1957 a Comunitatii Europene a Energiei Atomice (CEEA sau Euratom) si Comunitatii Economice Europene (CEE), s-a decis desemnarea unei singure Curti de Justitie pentru toate cele trei comunitati.

Actul Unic European din 1986 a adaugat Curtii de Justitie a Comunitatilor Europene un Tribunal de Prima Instanta, pentru a prelua o parte din sarcinile acesteia.

Tratatul asupra Uniunii Europene semnat la Maastricht in 1992 a instituit noi domenii ale cooperarii, politica externa si de securitate comuna (pilonul al II lea), precum si cooperarea intre statele membre in domeniile justitiei si afacerilor interne (al treilea pilon). Cu toate acestea, in acea faza, competenta CEJ nu a fost extinsa si asupra celor doua noidomenii.

Tratatul de la Amsterdam, semnat la 2 octombrie 1997, in vigoare de la 1 mai 1999, care a modificat Tratatul asupra Uniunii Europene si Tratatele ce instituiau Comunitatile Europene, a comunitarizat politicile de imigrare, de azil, de vize si trecere a frontierelor externe (inclusiv acordurile de la Schengen), precum si cooperarea judiciara in materie civila. Aceste modificari antreneaza si extinderea competentei CEJ asupra noilor domenii care au fost incluse in pilierul I al cooperarii.

Tratatul de la Nisa, semnat la 11 decembrie 2000, denumit si Tratatul reformei institutionale,are, in contextul modificarilor institutionale realizate in perspectiva extinderii Uniunii Europene, cateva referiri si la structura Curtii Europene de Justitie, preconizandu-se crearea unor sectiuni specializate.

Potrivit dispozitiilor din Tratate (ex. art.164 Tratatul CEE;art.136 Tratatul CEEA, art.31 Tratatul CECA) CEJ este o jurisdictie careia ii incumba misiunea de a asigura respectul dreptului comunitar in interpretarea si aplicarea tratatelor. In sistemul institutional al comunitatii, CEJ detine o putere suverana. Interpretand in ultima instanta tratatele, deciziile Curtii nu pot fi puse in discutie nici de statele membre, nici de celelalte institutii comunitare. De aceea, este admis ca jurisprudenta CEJ este izvor al dreptului comunitar, alaturi de legislatia primara si secundar

PRINCIPII DE BAZA ALE DREPTULUI COMUNITAR

a) Spre deosebire de cea mai mare parte a tratatelor internationale, dreptul comunitar nu angajeaza numai Statele membre in raport unele cu altele, ci confera particularilor drepturi care pot, in anumite conditii, sa fie invocate in fata instantelor nationale impotriva organismelor publice sau a altor particulari. Este ceea ce se numeste efectul direct al dreptului comunitar. CEJ a impus pentru prima data acest principiu in hotarirea Van Gend en Loos din 5.2.1963, ramasa de referinta. In speta, se pusese problema aplicabilitatii directe a art.12 (devenit art.25) al Tratatului, conform caruia taxele vamale la import si la export si taxele cu efect echivalent sunt interzise intre Statele Membre, interdictie ce se aplica si taxelor vamale de natura fiscala. Intrucat textul mentioneaza doar statele membre ca destinatari, iar nu pe particulari, CEJ, sesizata cu interpretarea acestui text, dar si de principiu s-a pronuntat in sensul ca nu numai regulamentele, ci si alte norme comunitare sunt susceptibile de aplicabilitate directa, daca sunt neconditionale si suficient de precise. Ca argument, s-a invocat obiectivul tratatului CEE, care consta in a institui o piata comuna a carei functionare implica direct justiabilii comunitatii.

PRINCIPIILE DREPTULUI COMUNITAR

1-Principiile democratiei representative;

2-Principiul respectarii drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului;

3-Principiul justitiei sociale;

4-Principiul diversitatii culturale;

5-Principiul reprezentarii intereselor potrivit mecanismelor comunitare;

6-Principiul echilibrului in exercitarea competentelor institutiilor europene;

7-Principiul autonomiei;

8-Principiul loialitatii;

9-Principiul cooperarii;

10-Principiul subsidiaritatii.

PRINCIPIILE GENERALE DE DREPT,JURISPRUDENTA SI CUTUMA

a) Principiile generale de drept:

-principiile generale ale dreptului;

-principiile dreptului international politic;

-principiile generale de drept ale tarilor member;

-principiile proprii sistemului de drept comunitar.

b) Jurisprudenta:

Semnifica practica judiciara in materie,adoptata de Curtea de Justitie

a Comunitatii Europene.

c) Cutuma(obiceiul):

Este o practica incetatenita in timp cu aplicabilitate repetata intr-o anumita zona sau

teritoriu si care se impune ca un character obligatoriu.

APLICAREA DREPTULUI COMUNITAR

Inseamna ca dreptul comunitar formeaza un system juridic autonoma integrat in sistemele

de drept ale tarilor member ,chiar in situatia in care dreptul comunitar nu a fost receptat

printr-o dispozitie expresa in sistemul national de drept.

CONSECINTELE APLICARII PRINCIPIULUI INTEGRARII

a)      Aplicabilitateadirecta a dreptului comunitar, in ordinea juridica interna a statelor membre

Ceea ce practice semnifica ca Dreptul Comunitar se aplica chiar daca nu exista o dispozitie expresa in sistemul de drept national.

b)      Invocarea de catre particulari a Dreptului Comunitar in sensul ca acestea se pot prevala de aplicarea normelor dreptului comunitar in fata Instantelor nationale pentru a face inaplicabile normele interne contrare Dreptului Comunitar iar Judecatorul national are

posibilitatea de anu lua in considerare dispozitia interna contrara celei comunitare.

In acest caz borbim de efectul direct al Dreptului Comunitar in raport cu legislatia nationala.

EFECTE:

Efectul direct:

a)      efectul direct ,neconditionat si complet cu aplicabilitate generala se gaseste in litigiile invocate de particulari ,atit pe linie verticala impotriva autoritatilor cit si

pe linie orizontala in actiunile impotriva altui particular.Se bucura de aceste efecte directe in primul rind Reglementarile CEE,Deciziile care sint aplicabile particularilor si stabilesc pentru acestia drepturi si obligatii precum si principiile generale de drept cominitar care auaceleasi efecte si care pot fi invocate in orice litigiu de catre particulari.

b)      efectul direct ,conditionat si complet este characteristic normelor comunitare in

situatia in care acestea indeplinesc anumite conditii.

c)      efectul direct,conditionat si restrins care nu se aplica in litigiile orizontale

in raporturile dintre particulari si este supus spre indeplinire in anumite copnditii,in aceasta intrind Directivele>

PRINCIPIUL PRIMORDIALITATII

Semnifica faptul ca in caz de contradictii sau incompatibilitati intre dreptul national si

Dreptul Comunitar se aplica acesta din urma in baza Art.145/1-aliniat 2din Constitutia

Romaniei.



CONSECINTELE APLICARII PRIMORDIALITATII

Normele dreptului comunitar se aplica de la data intrarii si pina la iesirea lor din vigoare

Toate autoritatile nationale sint obligate san u aplice legi interne daca ele sint contrare

Dreptului Comunitar.

Statul membru este obligat sa repare prejudiciile cauzate particularilor prin incalcarea

normelor comunitare

Statele member trebuie sa controleze aplicarea Dreptului Comunitar sis a sanctioneze

neaplicarea dispozitiilor cuprinse in acesta.

Statele member n aplicarea Dreptului Comunitar trebuie sa se guverneze dupa urmatoarele principii

-legislativ;

-executiv;

-judecatoresc.

b) Tratatele comunitare nu contin nici o dispozitie conform careia ele ar trebui sa prevaleze asupra dreptului intern al statelor membre. Din acest motiv s-ar putea sustine ca revine fiecarui stat membru sa fixeze el insusi nivelul la care dreptul comunitar ar trebui sa fie inserat in ordinea sa juridica. Unele jurisdictii nationale au inceput prin a decide ca in caz de conflict intre o norma comunitara si o norma interna, cea mai recenta ar trebui sa prevaleze. O asemenea abordare dadea statelor membre posibilitatea de a anihila efectele dreptului comunitar, edictand reguli interne cu valoare juridica superioara sau chiar egala cu a normelor comunitare. De aceea, CEJ, printr-o alta hotarare devenita celebra (Costa vs.Enel din 15.7.1964) a consacrat principiul suprematiei dreptului comunitar asupra dreptului intern al statelor membre. Pentru CEJ, obiectivul integrarii pe care il urmareste Comunitatea nu poate fi realizat decat daca dreptul comunitar este respectat si interpretat uniform in toate statele membre. S-a decis astfel ca, decurgand din natura proprie a Comunitatii, suprematia dreptului comunitar asupra celui national este o conditie sine qua non a integrarii. De aceea, normele comunitare primeaza asupra tuturor normelor nationale, chiar ulterioare si - aspect deosebit de important-, indiferent de natura sau rangul textului national in cauza(constitutie, lege, decret, hotarare) ori ale textului comunitar (tratat, regulament, directiva, decizie).

COMPATIBILITATEA DREPTULUI ROMANESC CU DREPTUL COMUNITAR

Dupa hotararile Van Gend si Costa, CEJ a dezvoltat considerabil, dar a si precizat consecintele pe care judecatorul national trebuie sa le traga din dreptul comunitar si in mod special dintr-o incompatibilitate intre o norma interna si dreptul comunitar. Unele din aceste consecinte nu sunt atasate expres principiului suprematiei si efectului direct, ci mai degraba art.10 al Tratatului care impune autoritatilor statale (printre care figureaza jurisdictiile nationale) obligatia de a lua toate masurile destinate executarii dreptului comunitar.

Mai ales in privinta aplicarii directivelor, ca instrumente juridice specifice ale dreptului comunitar (si care, cum se stie, nu au efect direct), s-a creat o intrega jurisprudenta ce subliniaza rolul judecatorului national ca judecator de drept comun in materie comunitara. Functia directivelor fiind exact aceea de a asigura armonizarea legislatiilor nationale in masura necesara functionarii Pietei Unice, este imperativ ca dispozitiile lor sa se aplice cu aceeasi semnificatie , cu aceeasi forta obligatorie si in acelasi timp pe intregul teritoriu al Uniunii Europene. Aceste trei exigente, inerente obligatiei de prevalenta a dreptului comunitar, trebuiesc in acelasi timp puse in practica, in virtutea principiului autonomiei institutionale si procedurale, de judecatorii nationali, insarcinati sa aplice, in cadrul compentelor lor, dispozitiile dreptului comunitar. Misiunea astfel conferita jurisdictiilor nationale le impune asadar ca, folosind mijloacele procedurale pe care le au la dispozitie, sa asigure deplina eficacitate a directivelor. Dar, date fiind disparitatile intre drepturile procedurale nationale, pare destul de dificil de atins misiunea de a realiza armonizarea procedurala pe cale jurisprudentiala. Se impune de aceea fixarea unor reguli minimale, constand, pe de o parte, in asigurarea efectivitatii controlului jurisdictional, iar pe de alta parte,in intensificarea acestui control.

asigurarea efectivitatii controlului jurisdictional este un corolar al primordialitatii dreptului comunitar si presupune ca: este garantat accesul la un recurs efectiv, la protectia provizorie a drepturilor invocate de particulari; instantele nationale au posibilitatea sa invoce din oficiu exigenta aplicarii directivelor; in sfarsit, ca exista o echivalenta in conditiile de exercitare a cailor de atac.

intensificarea controlului jurisdictional a fost subliniata intr-o bogata jurisprudenta a CEJ, dezvoltata apoi doctrinar. Astfel, daca dispozitiile unei directive indeplinesc conditiile tehnice ale efectului direct, adica sunt clare, neconditionale si perfecte juridic, ele sunt susceptibile de a fi aplicate imediat de judecatorul national, intr-un litigiu opunand un justitiabil care invoca acele dispozitii statului membru caruia i se reproseaza ca nu si-a respectat obligatiile. Jurisprudenta CEJ a intarit progresiv exigentele ce apasa asupra judecatorului national, care trebuie cel putin sa pronunte inopozabilitatea regulilor nationale contrare dreptului comunitar (ex. Hot.13.7.1972, Comisia vs.Italia). La acesta obligatie (efectul de excludere) se adauga, pentru judecatorul national, obligatia pozitiva de aplicare, cu efect imediat, a normei comunitare in locul normei nationale contrare (efectul de substituire).

Se observa asadar ca in privinta modului de solutionare a unui conflict eventual intre dreptul comunitar si cel national, CEJ, preocupata de a asigura aplicarea imediata si superioritatea dreptului comunitar, nu lasa deloc alegere sistemelor juridice nationale. Potrivit jurisprudentei Curtii, aplicarea regulii comunitare cu efect direct nu este conditionata de abrogarea formala a regulii nationale contrare.

Trebuie mentionat ca aceasta jurisprudenta severa a CEJ a intampinat la inceput serioase reticente si uneori chiar rezistenta din partea jurisdictiilor nationale, care opuneau mai ales argumentul ierarhiei normelor juridice.Un alt posibil obstacol invocat de instantele nationale este cel ce decurge din insuficienta mijloacelor interne de drept procedural.

In Franta, de pilda, daca in privinta actelor guvernamentale si administrative principiul primordialitatii dreptului comunitar s-a aplicat fara dificultate in temeiul valorii de lege pe care se considera ca o au tratatele internationale ratificate (cum este si cazul Tratatelor Uniunii Europene), in alte cazuri numai printr-o interpretare extensiva si creatoare s-a putut da eficienta principiului primordialitatii. Astfel, Camera Comerciala a Curtii de Casatie a decis ca refuzul (sub forma unei circulare emise de ministrul justitiei) de a executa o hotarare a Curtii Europene de Justitie constituie o culpa grava, ce atrage raspunderea statuluDificultatea cu care a fost confruntata instanta pentru a ajunge la aceasta solutie a constat in inexistenta acestei ipoteze de raspundere a statului in norma pozitiva franceza relevanta (art.L781 din Codul organizarii judiciare).

Astfel, judecatorul national ajunge sa aiba o functie quasi normativa, la care trebuie insa sa ajunga, fata de dispozitiile art.4 C.civ.fr (art.3 C.civ.rom): 'Judecatorul care va refuza sa judece, sub cuvant ca legea nu prevede sau ca este intunecata, sau neindestulatoare va putea fi urmarit ca culpabil de denegare de dreptate'.

In privinta invocarii din oficiu a violarii dreptului comunitar, jurisprudenta franceza a fost inconsecventa. Astfel, uneoris-a ridicat din oficiu incompatibilitatea unei decizii administrative cu un regulament comunitar astfel ca, dupa interpretarea textului comunitar de catre CEJ, s-a decis de instanta nationala anularera deciziei. Alteori, dimpotriva, in materie fiscala, investita ca instanta de recurs, a refuzat sa discute pentru prima oara in aceasta cale de atac mijlocul de aparare tras din incompatibiliatea dreptului intern aplicabil spetei cu dreptul comunitar, neconsiderand-o ca fiind de ordine publica

In Tarile Benelux principiul primordialitatii dreptului comunitar este respectat in cele mai bune conditii. De pilda, in constitutia Tarilor de Jos prin revizuirile intervenite dupa semnarea Tratatelor, a fost reglementata exhaustiv si minitios problema, prevazand ca daca dezvoltarea ordinii internationale impune, un tratat international poate deroga de la dispozitiile constitutionale. Asemanator au procedat si Luxemburg si Belgia, iar jurisdictiile, inclusiv cele supreme, ale acestor state, au consacrat primordialitatea dreptului international in general si apoi, chiar in mod expres, a celui comunitar.

In Germania si Italia, tari care se disting de celelalte printr-un puternic sistem de control al constitutionalitatii, aplicarea principiului primordialitatii dreptului comunitar a intampinat unele obstacole.

Situatia statelor care au aderat ulterior la Comunitate, nefiind membri fondatori, a fost in general marcata de pregatirile pentru aderare, in cadrul carora, un loc important l-a jucat modificarea constitutiilor sau cel putin, a inserarii in legile adoptate in vederea aderarii, a unor dispozitii care sa asigure, intre altele, efectivitatea principiului primordialitatii.

III. PROCEDURA INTREBARII PREJUDICIALE

Potrivit art.234 (fost 177) din Tratatul instituind Comunitatea Europeana, daca in fata unei instante dintr-un stat membru se ridica o chestiune legata de interpretarea dreptului comunitar, acea instanta poate (iar daca este vorba de o instanta suprema, a carei hotarare nu mai poate fi atacata potrivit procedurii nationale, este obligata) sa ceara Curtii Europene de Justitie sa se pronunte printr-o hotarare de interpretare asupra normei comunitare.

Asadar, pentru a asigura uniformitatea interpretarii dreptului comunitar, s-a preferat instituirea unui sistem de cooperare in cadrul caruia CEJ sa fie consultata de catre jurisdictiile nationale atunci cand acestea din urma, avand de aplicat o dispozitie a dreptului comunitar intr-un litigiu cu care sunt sesizate, trebuie sa stie daca aceasta dispozitie este valida sau sa precizeze sensul pe care inteleg sa i-l dea.

De o importanta deosebita pentru obtinerea unui raspuns concludent din partea CEJ este modul de formulare a intrebarii prejudiciale de catre judecatorul national.

Interpretarea sau aprecierea asupra validitatii unei norme comunitare, data prin hotararea CEJ se impune atat pentru instanta care a pus-o (si pentru toate celelalte instante care sunt chemate, in cadrul cailor de recurs nationale, sa se pronunte in acelasi litigiu), cat si altor instante in fata carora textul in cauza va fi invocat. Pe de alta parte, din jurisprudenta CEJ se desprinde ideea ca obligatia de a utiliza procedura intrebarii preliminare nu exista pentru instanta nationala daca sensul dispozitiei comunitare este atat de clar, incat nu lasa loc nici unei indoieli rezonabile ori in cazul in care dispozitia in cauza a mai format obiectul unor intrebari in trecut, iar CEJ s-a pronuntat deja.



Asadar, judecatorul national devine el insusi instanta comunitara. In definitiv, constatarea invaliditatii dreptului national in raport cu o norma comunitara nu este de atributul Curtii Europene de Justitie, ci al instantei nationale sesizate.

Tocmai de aceea se impune concluzia necesitatii cunoasterii de catre judecatorul national a acquis-ului comunitar, care include, astfel cum s-a amintit deja, atat normele pozitive de drept comunitar, cat si interpretarea lor de catre Curtea Europeana de Justitie de la Luxemburg.

IV. CE AR TREBUI SA FAVA JUDECATORUL ROMIN DE PE ACUM ?

a)Este stiut ca inca prin Acordul de Asociere a Romaniei la Comunitatile Europene, ratificat prin Legea nr.20/1993 tara noastra si-a luat obligatia de a asigura compatibilitatea graduala a legislatiei sale prezente si viitoare cu cea a Comunitatii (art.69). Aceasta armonizare a fost inceputa si este laudabil ca in unele domenii la elaborarea actelor normative au fost avute in vedere dispozitiile incidente ale legislatiei comunitare. Pe langa avantajul premiselor obtinerii unui punctaj bun in cadrul negocierilor de aderare, aceasta armonizare permite tuturor destinatarilor normei juridice - cetateni, operatori economici, institutii ale statului, inclusiv instante judecatoresti - sa se familiarizeze cu modul european de reglementare. Din pacate, din preambulul unor asemenea acte normative, astfel cum ele sunt publicate in Monitorul Oficial nu rezulta referinta la norma comunitara cu care s-a asigurat armonizarea. Dupa opinia mea, acesta este un neajuns serios al constientizarii de catre toti- dar ma refer aici in mod particular la judecatori - ca integrarea europeana a Romaniei a inceput, ca este cazul sa ne aplecam cu atentie asupra noii legislatii, in vederea aplicarii ei. Desigur ca, asa cum se cunoaste, nu este intotdeauna suficienta preluarea textuala a unei norme comunitare. Mult mai importanta este intelegerea sensului, a acelei ratio legis, scop in care, pe langa o expunere detaliata de motive, cunoasterea unor opinii doctrinare, inclusiv din dreptul comparat, ca si cunoasterea interpretarii pe care CEJ a dat-o textelor in discutie, apare ca fiind de majora importanta.

Printre actele normative recent adoptate in Romania, care au preluat dispozitiile unor norme comunitare, amintim cu titlu exemplificativ:OG nr.106/1999 privind contractele incheiate in afara spatiilor comerciale, OG nr.107/1999 privind activitatea de comercializare a pachetelor de servicii turistice, OG nr.87/2000 privind raspunderea producatorilor pentru pagubele cauzate de produsele defectuoase, OG nr.130/2000 privind regimul juridic al contractelor la distanta, Legea nr.193/2000 privind clauzele abuzive din contractele incheiate cu consumatorii, Legea nr.148/2000 privind publicitatea ; legea nr.21/1999 pentru prevenirea si sanctionarea spalarii banilor s.a.

In practica lor curenta, judecatorii romani aplica deja dispozitiile Legii nr.105/1992 pentru reglementarea raporturilor de drept international privat. Aceasta remarcabila lege, elaborata de reputati specialisti, deopotriva teoreticieni dar si practicieni ai dreptului, este o mostra a armonizarii legii romane cu legislatia comunitaraAm in vedere in mod special Conventia de la Roma asupra legii aplicabile obligatiilor contractuale si Conventia de la Bruxelles 1968 privind competenta jurisdictionala si executarea hotararilor in materie civila si comerciala. Aceste conventii, ce concura la cooperarea judiciara in materie civila intre statele membre ale Uniunii Europene fac parte din acquis-ul comunitar, iar CEJ este competenta de a le interpreta dispozitiile, la sesizarea instantelor nationale. Ele nu sunt deschise si statelor nemembre ale Uniunii Europene, dar Romania a incheiat conventii bilaterale care acopera domeniul de aplicare al acestora. Aceste tratate internationale, ratificate fac parte, potrivit art.11 alin.2 din Constitutie, din dreptul intern. De aceea, judecatorul roman trebuie sa aplice, acolo unde cazul, dispozitiile din conventiile bi- sau multilaterale incheiate de Romania, fara sentimentul ca are de-a face cu un drept strain. Consider ca acesta este un bun exercitiu de pregatire in perspectiva aplicarii principiului primordialitatii dreptului comunitar.

b) Aceste provocari, atat ale dreptului intern, cat si ale dreptului comunitar- veritabil 'drept in constructie'- impun judecatorului roman actual sa se informeze si sa fie informat. In afara de cunostintele dobandite in timpul studiilor universitare asupra dreptului comunitar (introduse in programele analitice abia dupa anii 1991-1992), se impune intarirea componentei de pregatire continua in cadrul Institutului National al Magistraturii (aspect retinut si in Raportul Comisiei Europene asupra progreselor realizate de Romania pe calea aderarii europene, dat publicitatii la 8 noiembrie 2000). Uniunea Europeana a sesizat importanta pe care un corp judecatoresc integru si pregatit o are pentru corecta aplicare a dreptului comunitar, dupa aderare. De aceea a avut initiativa de a contribui financiar si logistic la realizarea acestui deziderat. In acest context, trebuie amintit Programul Phare 1998 de infratire institutionala care, alaturi de alte obiective, il include pe acela de a contribui la pregatirea in dreptul comunitar a judecatorilor romani si a consilierilor din Ministerul Justitiei cu atributii in domeniul integrarii europene.In acest scop, au fost organizate seminarii in mai multe orase din tara , in cadrul carora experti straini din Franta si Germania prezinta judecatorilor romani desemnati cunostinte teoretice si practice de drept comunitar.De asemeni,s-au pus bazele unei 'retele de corespondenti comunitari', alcatuita din cate un judecator desemnat de pe raza fiecarei curti de apel, un judecator de la Curtea Suprema de Justitie si un consilier din Serviciul de Integrare Europeana al Ministerului Justitiei. Rolul acestei retele este acela ca, pe baza informatiilor primite dinspre Ministerul Justitiei (care are structuri specializate in integrarea europeana) sa asigure informarea judecatorilor din toata tara asupra surselor documentare in materie de drept comunitar, inclusiv a jurisprudentei Curtii Europene de Justitie.Ca membru al acestei nou infiintate structuri, apreciez initiativa partenerilor europeni ai acestei 'infratiri' si imi exprim speranta ca vom reusi sa depasim barierele tehnice si de alta natura ale unei reale si eficiente comunicari .

VERIFICAREA COMPATIBILITATII DINTRE NORMA INTERNA SI DREPTUL COMUNITAR. ROLUL JUDECATORULUI COMUNITAR.

Drept procesual civil. Principiul rolului activ al judecatorului.

Judecator national

- norma comunitara

      - drept national

directiva

  Tratatul de aderare a Romaniei la Uniunea Europeana

    Tratatul CEE

Judecatorul national devenit, dupa data de 1 ianuarie 2007 judecator comunitar, este obligat sa aplice direct dreptul comunitar, daca se constata incompatibilitatea dreptului national cu acesta, in virtutea principiilor efectului direct al dreptului comunitar si al suprematiei acestuia.  Astfel, orice instanta nationala trebuie ca, intr-o cauza ce intra in jurisdictia sa, sa aplice dreptul comunitar in totalitatea sa si sa protejeze drepturile pe care acesta le confera cetatenilor si este obligata, ca atare, sa nu aplice orice prevedere din dreptul national care ar putea veni in conflict cu dreptul comunitar, fie anterioara sau ulterioara intrarii in vigoare a regulii comunitare.

ICCJ, Sectia civila si de proprietate intelectuala, decizia civila nr. 2119 din 31 martie 2008

Prin actiunea inregistrata la 30 august 2007, reclamanta Directia Generala de Pasapoarte a solicitat restrangerea dreptului la libera circulatie in Franta pe o perioada de 3 ani, impotriva paratului C.M., domiciliat in judetul Prahova, aratand ca acesta a fost returnat din Franta, in baza Acordului de readmisie incheiat de Romania, aprobat prin H.G. nr.278/1994.

         Prin sentinta civila nr.1042/2007, Tribunalul Prahova a respins ca neintemeiata actiunea.   

          Impotriva sentintei a declarat apel D.G.P., care a fost respins prin decizia civila nr. 380 din 26 septembrie 2007, a Curtii de Apel Ploiesti.

 Impotriva acestei decizii a declarat recurs D.G.P., care a invocat dispozitiile art.304 pct. 9 C.proc.civ., sustinand ca returnarea paratului pentru sedere ilegala dovedeste incalcarea legislatiei statului francez, iar autoritatile romane nu au competenta de a cerceta si a se pronunta asupra legalitatii si temeiniciei actului de returnare savarsite de autoritatile franceze, ci doar de a lua act de aceasta masura si a  pune in  executare prevederile corespunzatoare din legislatia nationala.

 Analizand hotararea recurata prin prisma motivelor de recurs si a dispozitiilor incidente, Inalta Curte de Casatie si Justitie a constatat ca recursul  este nefondat pentru urmatoarele considerente:

Instantele de judecata sunt obligate ca, dupa data de 1 ianuarie 2007, sa analizeze compatibilitatea legii nationale privind libera circulatie a persoanelor cu legislatia si cu jurisprudenta comunitara.

 Judecatorul national a devenit, dupa aceasta data judecator comunitar, fiind obligat sa aplice direct dreptul comunitar, daca se constata incompatibilitatea dreptului national cu acesta, in virtutea principiilor efectului direct al dreptului comunitar si al suprematiei acestuia.

 In ceea ce priveste raportul dintre legislatia nationala si legislatia comunitara, Curtea a facut aplicarea principiilor de interpretare, stabilite de Curtea Europeana de Justitie de la Luxemburg in jurisprudenta sa, respectiv :

Principiul efectului direct al tratatelor, ceea ce inseamna ca dispozitiile Tratatului CEE au efect direct in dreptul intern (Hotararea Curtii din 5 februarie 1963, Van Gend en Loos c. Administratie der Belastingen);



 Principiul  efectului  direct  al  directivelor, care  se  aplica  atunci cand dispozitiile unei directive apar, din punctul de vedere al continutului lor, ca fiind neconditionate si suficient de precise, aceste dispozitii pot fi invocate, in absenta unor masuri de transpunere in termenul stabilit, impotriva oricarei dispozitii de drept intern neconforme cu directiva sau daca sunt de natura sa defineasca drepturi pe care particularii pot sa le invoce impotriva statului (Hotararea Curtii din 19 ianuarie 1982 , cauza Becker v. Finanzamt Munster - Innenstadt);

Unul din principiile importante este principiul suprematiei dreptului comunitar. Spre deosebire de tratatele internationale obisnuite, Tratatul CEE a instituit o ordine juridica proprie, integrata in sistemul juridic al statelor membre in momentul intrarii in vigoare a Tratatului si care impune organelor jurisdictionale de drept intern.  In fapt, prin instituirea unei Comunitati cu o durata nelimitata, avand institutii proprii, cu personalitate juridica, capacitate de reprezentare internationala si, in special, cu puteri reale derivate din limitarea competentei sau din transferul atributiilor statelor catre Comunitate, acestea din urma au limitat, chiar daca in domenii restranse, drepturile lor suverane si au creat astfel un corp de drept aplicabil resortisantilor lor si lor insele (Hotararea Curtii din 15 iulie 1964 , Costa c. E.N.E.L.);

Un alt principiu de care instanta nationala trebuie sa tina seama este obligatia de a nu aplica dreptul national contrar dreptului comunitar. Astfel, orice instanta nationala trebuie ca, intr-o cauza ce intra in jurisdictia sa, sa aplice dreptul comunitar in totalitatea sa si sa protejeze drepturile pe care acesta le confera cetatenilor si este obligata, ca atare, sa nu aplice orice prevedere din dreptul national care ar putea veni in conflict cu dreptul comunitar, fie anterioara sau ulterioara intrarii in vigoare a regulii comunitare (Hotararea Curtii din 9 martie 1978, Amministrazione delle Finanze dello Stato c. Simmenthal).

Prin prisma acestor principii si in raport de situatia de fapt, trebuie analizat in ce masura dispozitiile cuprinse in legea interna sunt compatibile cu legislatia comunitara in materia liberei circulatii a persoanelor.

In ceea ce priveste principiul de baza in materia liberei circulatii a persoanelor avand cetatenia romana, in prezent, atat legea interna, cat si legislatia comunitara stabilesc regula potrivit careia dreptul la libera circulatie a cetatenilor romani pe teritoriul statelor membre ale Uniunii Europene este garantat – art.25 din Constitutia Romaniei, art.18 din Tratatul CEE, art.4 din Directiva 2004/38/CE.

Exceptiile de la aceasta regula se regasesc atat in cuprinsul legii interne, respectiv art.38 si art.39 din Legea nr.248/2005, cat si in cuprinsul legislatiei comunitare, respectiv art.27 din Directiva 2004/38/CE.

Cu privire la compatibilitatea normei interne cu cea comunitara in ceea ce priveste dreptul la libera circulatie a cetateanului roman ce cuprinde si dreptul de a iesi din tara in scopul de a calatori pe teritoriul altui membru, Curtea a constatat ca norma comunitara prevede in mod limitativ doar trei situatii in care statul ar putea restrange libertatea de circulatie a persoanelor: afectarea ordinii publice, sigurantei publice sau sanatatii publice, pe cand norma interna prevede posibilitatea restrangerii dreptului la libera circulatie daca cetateanul roman a fost returnat dintr-un stat pe baza unui acord de readmisie, fara a se face nici o distinctie in ceea ce priveste persoana cetateanului in cauza, respectiv daca acesta prezinta sau nu un pericol pentru ordinea, siguranta sau sanatatea publica a statului din care a fost returnat.

Norma interna prevede o categorie mai larga de situatii posibile cand se poate dispune restrangerea dreptului cetateanului roman la libera circulatie, in raport cu categoria situatiilor de exceptie prevazute de norma comunitara. Consecinta fireasca este aceea ca norma interna este partial incompatibila cu norma comunitara, in ceea ce priveste alte exceptii la libera circulatie a persoanelor decat cele ce vizeaza ordinea, siguranta sau sanatatea publica.

Examinand continutul dispozitiilor art. 27 din Directiva, s-a constatat ca acestea stabilesc intr-un mod precis si lipsit de echivoc  exceptiile de la principiul liberei circulatii a persoanelor, iar potrivit Tratatului de aderare a Romaniei la Uniunea Europeana, Romania avea obligatia ca pana la data de 1 ianuarie 2007 sa transpuna dispozitiile Directivei in dreptul intern, obligatie ce nu a fost insa indeplinita, Legea nr. 248/2005 nefiind pana in prezent modificata si armonizata cu dispozitiile cuprinse in Directiva.

In aceste conditii, Curtea a facut aplicarea efectului direct al Tratatului si al Directivei la situatia de fapt si, in considerarea principiul suprematiei dreptului comunitar, a constatat ca norma aplicabila in cauza este norma comunitara si anume art.18 din Tratat, respectiv art. 27 si urm. din Directiva.

 Asa cum s-a aratat, art. 27 din Directiva prevede situatiile de exceptie in care se poate dispune restrangerea dreptului la libera circulatie, respectiv ordinea, siguranta sau sanatatea publica

Art.18 (1) CE este direct aplicabil in ordinea juridica interna nationala, deci cetatenii Uniunii Europene, inclusiv cetatenii romani, beneficiaza de dreptul de a parasi teritoriul unui stat membru, inclusiv statul membru de origine, pentru a intra pe teritoriul unui alt stat membru.

Dreptul de a circula liber pe teritoriul statelor membre asa cum e prevazut si garantat de art.18 (1) CE, cuprinde si dreptul de a parasi statul de origine. Acest drept fundamental ar fi lipsit de substanta sa daca statul membru ar putea, fara o justificare valabila, sa interzica resortisantilor proprii sa paraseasca teritoriul sau in scopul de a intra pe teritoriul altui stat membru.

Dispozitia nationala – art.38 din Legea nr.248/2005 contravine legislatiei comunitare, judecatorul national fiind obligat sa aplice dreptul comunitar si in ce priveste acest drept de a parasi teritoriul unui stat. Desi nu e reglementat  de Directiva 2004/38/CE, in art.27 (ce se refera doar la dreptul de intrare si de iesire), din formularea articolului rezulta ca acest text priveste limitarea libertatii de circulatie si ca, deci include si dreptul de a parasi un stat membru conform art.4 din Directiva 2004/38/CE, orice cetatean al Uniunii are dreptul de a parasi teritoriul unui stat membru pentru a intra in alt stat membru.

Un stat membru nu poate limita dreptul de  a iesi din statul de origine automat, fara a examina comportamentul personal al individului in cauza si numai pentru ca a fost repatriat din alt stat membru pentru „sedere ilegala”.

Curtea apreciaza ca simpla nerespectare a conditiilor prevazute de legea statului membru, referitoare la dreptul de sedere pe teritoriul sau a unui cetatean roman, nu poate fi incadrata in sfera notiunilor de ordine, siguranta sau sanatate publica, la care se refera prevederile normei comunitare aplicabila in cauza, pentru a se putea admite actiunea formulata de reclamanta.

  Avand in vedere aceste considerente, in baza dispozitiilor art.312 C.proc.civ., recursul a fost respins ca nefondat.

BIBLIOGRAFIE:

O.Manolache, Drept comunitar,Ed.All, Bucuresti, 1995, p.84

D.Mazilu, Integrarea europeana.Drept comunitar si institutii europene.Ed.Lumina Lex, 2001,p.500

Jurisprudenta Curtii Europene de Justitie poate fi consultata la adresa https://www.curia.eu.int.

CEJ, dec.9.3.1978,Administratia financiara statala vs. Simmenthal

HOT 13.7.1972, Comisia vs.Italia, cit.supra.

Com,dec.21.2.1995, in Bull.civ.IV,nr.52,p.50

Conseil D'Etat, sect, dec.10.7.1970

Conseil D'Etat, dec.1.7.1994

CEJ, dec.din 8 iunie 2000

C.Toader, Consideratii asupra ordonantei privind contractele incheiate in afara spatiilor comerciale, in 'Revista de drept comercial' nr.12/1999,pp.77

,C.Toader, A.Ciobanu, Un pas important spre integrarea europeana: Legea nr.193/2000, OG nr.87/2000 si OG nr.130/2000, in 'Revista de drept comercial' nr.3/2001,pp.67

Articolul 45 Libertatea economica
Accesul liber al persoanei la o activitate economica, libera initiativa si exercitarea acestora in conditiile legii sunt garantate.

Articolul 148 Integrarea in Uniunea Europeana
(1) Aderarea Romaniei la tratatele constitutive ale Uniunii Europene, in scopul transferarii unor atributii catre institutiile comunitare, precum si al exercitarii in comun cu celelalte state membre a competentelor prevazute in aceste tratate, se face prin lege adoptata in sedinta comuna a Camerei Deputatilor si Senatului, cu o majoritate de doua treimi din numarul deputatilor si senatorilor.
(2) Ca urmare a aderarii, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum si celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate fata de dispozitiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.
(3) Prevederile alineatelor
(1) si
(2) se aplica, in mod corespunzator, si pentru aderarea la actele de revizuire a tratatelor constitutive ale Uniunii Europene.
(4) Parlamentul, Presedintele Romaniei, Guvernul si autoritatea judecatoreasca garanteaza aducerea la indeplinire a obligatiilor rezultate din actul aderarii si din prevederile alineatului (2).
(5) Guvernul transmite celor doua Camere ale Parlamentului proiectele actelor cu caracter obligatoriu inainte ca acestea sa fie supuse aprobarii institutiilor Uniunii Europene.






Politica de confidentialitate



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 988
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2021 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site