Drept civil - raportul juridic civil

DREPT CIVIL

RAPORTUL JURIDIC CIVIL

Raportul juridic civil este relatia sociala, patrimoniala sau nepatrimoniala reglementata de norma de drept civil.

Caracteristicile juridice ale raportului juridic civil sunt:

1. caracter volitional
2. caracter social
3. pozitia de egalitate juridica a partilor

Raportul juridic civil este un raport social intrucat el reglementeaza intotdeauna raportul dintre oameni, fie ca acestia sunt priviti ca subiecte individuale sau colective de drept. Prin reglementarea relatiei dintre oameni, raportul juridic civil nu stie de trasatura sa primordiala, de raportul social, intotdeauna reglementand relatia dintre oameni si atunci cand aceasta este in legatura cu anumite bunuri.

Nu se va admite astfel sub nici o forma existenta unui raport intre om si bun, pentru ca daca in continutul raportului civil intra drepturile correlative ale partilor, daca am reglementa raportul dintre om si bun ar insemna sa spunem ca dreptul omului ii corespunde obligatia bunului.

Caracterul volitional

raportul civil fiind reglementat de norma de drept civil inseamna ca conduita partilor este stabilita de acea norma juridica care exprima vointa statului ( care se exprima prin legiuitor ).

Nota: atunci cand raportul juridic civil se naste dintr-un act juridic civil inseamna ca in actul juridic, pe langa vointa statului edictata in norma de drept civil avem si vointa partilor.

Pozitia de egalitate

Egalitatea juridica a partilor; intotodeauna ramurile dreptului public, una dintre ramuri este organ al statului.

Structura raportului juridic civil

Elementele constitutive ale raportului juridic civil - raportul juridic civil trebuie sa cuprinda intotdeauna trei elemente:

1. subiectele raportului juridic civil - persoane fizice si juridice
2. continutul raportului juridic civil - totalitatea drepturilor subiective civile si a obligatiilor civile care apartin partilor acelui raport
3. obiectul raportului juridic civil - conduita partilor, adica actiunile sau inactiunile la care sunt indrituite partile raportului juridic civil sau de care sunt tinute partile

Izvoarele raportului juridic civil

Prin izvor al raportului juridic civil intelegem acea imprejurare, act sau fapt juridic civil de care legea neaga nasterea unui raport juridic civil.

Pentru existenta unui raport juridic civil abstract sunt necesare intotdeauna doua premise:

1. norma juridica civila
2. partile

Pentru existenta unui raport juridic concret pe langa cele doua premiz trebuie sa existe si o a treia:

• imprejurarea respectivului act juridic care determina nasterea acelui raport juridic civil

Concluzie: norma juridica civila este premiza generala si obligatorie atat pentru existenta raportului juridic civil abstract, cat si pentru raportul juridic civil concret, dar si pentru izvorul raportului juridic civil concret.

Raportul juridic civil abstract este tiparul raportului juridic civil concret; raportul juridic civil concret este individualizarea raportului abstract.

Clasificarea izvoarelor raportului juridic civil concret

Dupa cum ele depend sau nu de vointa omului, se clasifica in:

1. fapte juridice
2. fapte naturale ( evenimente )

Faptele juridice sunt cele care sunt savarsite de om fie cu intentie, fie fara intentie insa chiar si in aceasta situatie consecintele juridice producandu-se in temeiul legii. Actele omenesti savarsite de om cu intentia de a produce efecte juridice poarta denumirea de acte juridice, pe cand actele omenesti savarsite fara intentia de a savarsi efecte juridice dar ca efecte se produc in temeiul legii se numesc fapte juridice STRICTO SENSU.

Dupa cum contravin sau nu legii, ele se clasifica in:

1. fapte licite ( legale )
2. fapte ilicite ( ilegale ) contravin legii

Faptele naturale ( evenimentele ) sunt cele care se produc independent de om, dar in masura in care sa produca consecinte juridice.

Ex: inundatia, moartea

Faptele juridice se clasifica in:

1. fapte juridice LATO SENSU
2. fapte juridice STRICTO SENSU - actele omenesti savarsite fara intentia de a savarsi fapte juridice - include si actiunile omenesti savarsite cu intentia de a produce efecte juridice

Determinarea subiectelor raportului juridic civil

Operatiunea de stabilire si de cunoastere a subiectelor raportului juridic civil.

In cazul raporturilor juridice civile care au in continutul lor un drept absolute adica un drept real sau un drept nepatrimonial este cunoscut numai subiectul active, adica titularul dreptului, pe cand subiectul pasiv este nedeterminat, acesta fiind format din toate celelalte personae cu exceptia subiectului activ.

In cazul raporturilor obligationale adica acelea care au in continutul lor un drept de creanta este cunoscut atat subiectul activ ( creditorul ) cat si subiectul pasiv ( debitorul ).

Pluaralitatea subiectelor raportului juridic civil

In cazul raportului nepatrimonial intotdeauna avem o pluralitate pasiva intrucat subiectul pasiv este format din toate celelalte personae cu exceptia subiectului active; in schimb, subiectul active ( titularul drptului ) este format de cele mai multe ori din 1 persoana.

Raportul real - raportul care are in continutul lui un drept real ( drept de proprietate ).

Dreptul de proprietate - intotdeauna in raportul real avem o pluralitate pasiva, subiectul pasiv este alcatuit din toate celelalte persoane cu exceptia subiectului activ, insa subiectul activ poate fi format dintr-o singura persoana , caz in care vorbim de proprietatea exclusiva, dar si de situatia in care proprietatea apartine mai multor persoane ( proprietate comuna ).

Formele proprietatii comune

1. coproprietate - atunci cand una sau mai multe persoane detin in proprietate unul sau mai multe bunuri determinate fiecare avand o cota parte ideala si abstracta din dreptul de proprietate, dar neavand o parte determinate din bun privit in materialitatea lui. Ex: cazul persoanelor care cumpara in coproprietate o casa

2. indiviziune - presupun ca doua sau mai multe persoane detin in proprietate o universalitate de lucruri, fiecare avand o cota parte ideala si abstracta din dreptul de proprietate asupra universalitatii, dar neavand bunul sau bunurile determinate din aceasta universalitate. Ex: cazul proprietatii mostenitorilor asupra patrimoniului dobandit de la defunct.

3. devalmasia - persoanele care detin drepturi de proprietate asupra universalitatii de bunuri nu au cunoscuta nici macar cota parte ideala si abstracta din dreptul de proprietate, cu atat mai putin bunul sau bunurile in materialitatea lor. Ex: cazul proprietatii sotilor asupra bunurilor comune dobandite in timpul casatoriei; partaj = iesirea din indiviziune.    

Obligatiile cu pluralitate de subiecte sunt de trei feluri:

1. obligatii conjuncte sau divizibile
2. obligatii solidare
3. obligatii indivizibile

Obligatia conjuncta - obligatia care leaga mai multi creditori sau mai multi debitori intre care creanta sau obligatia este conjuncta, divizibila. Acest tip de obligatie este regula ( nu trebuie prevazuta expres ); ori de cate ori nu s-a prevazut expres ca obligatia sa fie solidara sau indivizibila, ea va fi divizibila.

Obligatia solidara - este cea in care oricare dintre creditori, in caz de solidaritate activa poate cere de la debitor plata intregii datorii, debitorul care plateste pe creditor va fi eliberat si fata de ceilalti creditori, iar creditorul care a primit plata intregii datorii va trebui sa dea celorlalti creditori tot ceea ce a primit peste partea lui din creanta. Solidaritatea activa se naste din conventia partilor sau din act unilateral. Solidaritate pasiva, cand avem un singur creditor si mai multi debitori, oricare dintre debitori poate fi obligat sa platesca intreaga datorie, prin plata pe care o face el elibereaza sip e ceilalti, dar apoi se intoarce impotriva lor si le cere tot ce a platit peste partea lui din datorie. Solidaritatea pasiva se naste fie din lege sau din conventia partilor.

Obligatia indivizibila - leaga fie mai multi creditori, fie mai multi debitori pe acelasi principiu. Oricare dintre creditori poate cere plata intregii datorii, oricare dintre debitori poate fi obligat la plata.

Deosebiri solidaritate - indivizibilitate

1. izvorul lor difera chiar daca au un izvor comun au si izvoare proprii

2. obligatia solidara se transmite mostenitorilor debitorului in mod divizibil ca fiind una indivizibila, pe cand obligatia divizibila se transmite mostenitorilor tot ca o obligatie indivizibila.

3. atunci cand este chemat la judecata debitorul are obligatia indivizibila ( cel pe care il cheama creditorul ); debitorul va putea sa solicite instantei introducerea in cauza a celorlalti debitori pentru a raspunde alaturi de el.