| CATEGORII DOCUMENTE |
| Administratie | Drept |
Privire generala asupra Constitutiei
Conceptul de Constitutie si evolutia acestuia
Istoria culturii si civilizatiei umane a conferit Dreptului prestigiu si autoritate, dovedite de puterea de a cristaliza valorile societatii si de a le prezenta ca esenta si continut juridic, intr-o forma adecvata, respectiv norma juridica. Toate societatile care s-au exprimat prin valori de tip democratic, recunoscute si in societatea contemporana, au formulat comandamentul juridic ca principii juridice, pe care le-au exprimat in forma unei Legi fundamentale.
Termenul CONSTITUTIE , din punct de vedere etimologic, provine de la cuvantul latin constitutio, care insemna organizare sau asezare cu temei. (a se vedea Antonie Iorgovan, Drept constitutional si institutii politice) Desi cuvantul constitutie il gasim in diferite etape istorice pentru a forma termeni, notiuni si concepte juridice, de exemplu "Constitutia lui Solon", "Constitutia lui Licurg" (a se vedea Nistor Prisca, Drept constitutional, adup A. Iorgovan) el se va stabiliza, ca semnificatie juridica, in Antichitate, la Roma, astfel ca in Statul Roman constitutia desemna legea de organizarea a statului, deci Legea cu cea mai mare putere normativa.
Jurisconsultul Gaius, in INSTITUTIONES I 5, pentru a explica constitutiile imperiale (legile imperiale), formuleaza urmatoarea definitie: Constitutio principi est quod imperator decreto, vel edicto, vel epistola constituit (Constitutia imperiala este ceea ce imparatul decreteaza, edicteaza sau ceea ce stabileste epistola).
Constitutia a fost in epoca moderna perceputa, in special datorita influentei curentului politico-juridic al contractului social, ca o Lege a carei suprematie juridica asupra tuturor celorlalte norme juridice este recunoscuta, pentru a indica organizarea social-politica cu scopul asigurarii protectiei juridice a drepturilor cetatenilor, si care ca forma juridica se prezinta ca o "Constitutie scrisa". Thomas Paine afirma: Nu exista Constitutie daca ea nu poate fi pusa in buzunar. ( a se vedea explicatiile profesorului Tudor Draganu in Drept constitutional si institutii politice)
Aparitia constitutiei scrise, si prevalenta acesteia asupra constitutiei cutumiare, este un efect al evolutiilor inregistrate de organizarea societatii in secolul al XVIII-lea, efect care a produs consecinte in privinta constitutiei atat in sens material (substantialitatea, stabilitatea si continutul constitutiei) cat si in sens formal ( solemnitatea adoptarii, procedurile de adoptare, structura, si forma scrisa sistematica). Dupa cum spune profesorul Antonie Iorgovan, explicand primul val al constitutionalitatii moderne, aparitia constitutiei scrise, in sensul strict al termenului, este legata de procesul de constituire a organizarilor statale in America de Nord, respectiv de revolutia burgheza din Franta.
Cu sensul modern, sens confirmat de evolutia organizarii constitutionale din etapa ilustrata de secolul al XIII-lea pana in etapa contemporana, prima Constitutie este considerata Magna Charta Libertatum de la 1215 din Anglia. Au urmat, in etapa constituirii constitutionalismului modern ( comparativ cu dreptul public roman si cu dreptul public grecesc din antichitate ) adoptarea primei constitutii americane in 1787, Constitutia de la Philadelphia (Constitutia federala americana), si respectiv a primei constitutii scrise europene (continental europene) adoptate in Franta la 1791, in timpul Revolutiei.
Ideea unei legi fundamentale, care sa exprime normele juridice (reguli juridice rigide, scrise si obligatorii) pentru organizarea statului, limitarea puterilor guvernantilor si garantarea drepturilor si libertatilor cetatenesti, a fost si este sustinuta in filozofie si axiologie de Teoria Dreptului natural (Jus naturae), Teoria Contractului social, Teoria separatiei puterilor statului, si ulterior de Teoria Suveranitatii Nationale. Declaratia Drepturilor Omului si Cetateanului adoptata in 1789 de revolutionarii francezi, indica, cu sensul nou atribuit incepand din secolul al XVIII-lea, la articolul 16 : Orice societate in care garantia drepturilor nu este asigurata, nici separatia puterilor stabilita, nu are Constitutie.
Cuvintele autorului elvetian Emmerich de Vattel, utilizate de Constantin Stere ca Moto la cursul din 1903 intitulat Introducere in studiul dreptului constitutional, constituie esenta constitutionalismului modern : Constitutia si legile fundamentale sunt planul in temeiul caruia Natiunea a hotarat sa lucreze spre fericirea ei.
Esenta si continutul constitutiilor sunt generate de realitatea constitutionala. Aceasta exprima relatiile social-politice si juridice, sistemul valorilor morale si religioase, fundamentul traditional si cultural reprezentand bazinul de cultura si civilizatie juridica.
Constitutiile statelor de azi sunt expresia declaratiilor, conventiilor si pactelor, precum si a filosofiei care recunoaste drepturile si libertatile fundamentale ale omului ca fundament pentru activitatea de guvernare.
Capitolul II
Principiile constitutionale si principiile generale ale dreptului
Adunarea Constituanta din Romania, pentru elaborarea CONSTITUTIEI ROMANIEI, a valorificat principiile generale ale dreptului, universal recunoscute, armonizandu-le cu principiile constitutionale formulate si consacrate de practica de constitutionalitate romaneasca (a se vedea Geneza Constitutiei Romaniei 1991,Lucrarile Adunarii Constituante). Ideea armonizarii principiilor constitutionale cu principiile generale ale dreptului se afla la baza celor mai moderne constitutii si consideram astfel si proiectul de Tratat instituind o Constitutie pentru Europa.
Pentru elaborarea Constitutiei Romaniei, asa cum indica alocutiunea domnului Antonie Iorgovan, prezentata in fata Adunarii Constituante din 1991, in calitate de reprezentant al Comisiei de redactare a proiectului Constitutiei Romaniei, .s-au avut in vedere traditiile constitutionale democratice ale tarii noastre, printre care si cele reflectate in Constitutia din 1923, principiile constitutionale moderne, ce stau la baza, indeosebi, a regimurilor democratiei moderne, pactele si conventiile internationale privind consacrarea si garantarea drepturilor si libertatilor omului, precum si aspiratiile si idealurile Revolutiei din decembrie 1989. (Geneza Constitutiei Romaniei 1991, pag. 56)
Constitutia Romaniei din 2003 (adoptata in forma initiala in 1991) valorifica atat principiile juridice generale traditionale cat si principiile constitutionale moderne, consacrate si recunoscute in realitatea constitutionalismului statelor democratice.
Enumerarea si analiza principiilor constitutionale romanesti, revitalizate de Revolutia din decembrie 1989, confirma ideea ca nu se poate face o ierarhie a principiilor constitutionale si ca fiecare principiu se afla in interdependenta cu celelalte principii.
Constitutia Romaniei din 2003, asa cum a fost revizuita prin Legea de revizuire a Constitutiei, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 669 din 22 septembrie 2003, consacra un complex de principii juridice constitutionale, formulate pe baza celor mai reprezentative idei si teorii filosofice si politice concepute si expuse in istoria culturii si civilizatiei.
In privinta organizarii institutionale Constitutia consacra principiul Suveranitatii la Articolul 1 Statul Roman, alineat (1) Romania este stat national, suveran si independent, unitar si indivizibil. De asemenea acest principiu este reafirmat de Articolul 2 Suveranitatea:
(1) Suveranitatea nationala apartine poporului roman, care o exercita prin organele sale reprezentative, constituite prin alegeri libere, periodice si corecte, precum si prin referendum.
(2) Nici un grup si nici o persoana nu pot exercita suveranitatea in nume propriu.
Organizarea constitutionala a societatii romanesti are ca temei armonia in societate, temei care este exprimat de principiul unitatii poporului roman si respectiv de principiul egalitatii si solidaritatii cetatenilor, declarate de Constitutia Romaniei la Articolul 4 Unitatea poporului si egalitatea intre cetateni:
(1) Statul are ca fundament unitatea poporului roman si solidaritatea cetatenilor sai.
Romania este patria comuna si indivizibila a tuturor cetatenilor sai, fara deosebire de rasa, de nationalitate, de origine etnica, de apartenenta politica, de avere sau de origine sociala.
Alte principii, aflate in interdependenta si fiind deosebit de importante pentru societatile contemporane sunt principiul statului de drept si principiul democratiei. Primul dintre aceste doua principii se refera la organizarea institutionala a Statului iar celalalt principiu se refera la regimul politic de guvernare.
Aceste doua principii permit realizarea unui alt principiu, cu rol de corolar, principiul demnitatii omului prin recunoasterea, declararea, apararea si garantarea drepturilor si libertatilor cetateanului, consacrat de Articolul 1 Statul roman, alineatul (3): Romania este un stat de drept, democratic si social, in care demnitatea omului, drepturile si libertatile cetatenilor, libera dezvoltare a personalitatii umane, dreptatea si pluralismul politic reprezinta valori supreme, in spiritul traditiilor democratice ale poporului roman si idealurilor Revolutiei din decembrie 1989, si sunt garantate.
Acelasi principiu este reafirmat de articolul 20 Tratatele internationale privind drepturile omului, alineatul (1): Dispozitiile constitutionale privind drepturile si libertatile cetatenilor vor fi interpretate si aplicate in concordanta cu Declaratia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele si cu celelalte tratate la care Romania este parte.
Un alt principiu il constituie separarea si colaborarea puterilor si autoritatilor in stat, principiu cu radacini in istoria organizarii statelor moderne, care are urmatoarea formulare constitutionala, prin Articolul 1 Statul roman, alineatul (4): Statul se organizeaza potrivit principiului separatiei si echilibrului puterilor - legislativa, executiva si judecatoreasca - in cadrul democratiei constitutionale.
Acest principiu are ca obiect evitarea abuzurilor in dauna drepturilor si libertatilor cetatenilor, separatia puterii legislative, executive si judecatoreasca avand drept scop ca astfel, datorita regimului de separatie, "puterea sa opreasca puterea". Intrucat separatia priveste cele trei functii principale prin care puterea se exercita in stat: functia legislativa, cea executiva si functia judecatoreasca, ele trebuie indeplinite de autoritati diferite, ce colaboreaza intre ele, pentru a evita ruperea insasi a puterii statului care, prin natura ei, nu poate fi decat unica, chiar daca se manifesta in modalitati si forme diferite. ( Mihai Constantinescu, Ioan Muraru, Antonie Iorgovan, Revizuirea Constitutiei Romaniei)
Consideram ca un rol important pentru functionarea eficienta a societatii revine conlucrarii intre autoritatile publice, astfel ca activitatile din societate sa poata fi coordonate catre realizarea valorilor si idealurilor fixate si indicate de Constitutie.
Principiul suprematiei Constitutiei si obligativitatea legilor indica conceptia normativa conform careia Constitutia se situeaza pe o pozitie supraordonata, generand supralegalitatea constitutionala, aplicabila intreg acestui sistem, astfel incat legea insasi exprima vointa generala numai cu respectarea normei constitutionale. La randul sau obligativitatea legii, principiul legalitatii, organizeaza si asigura ordinea de drept. ( Mihai Constantinescu, Ioan Muraru, Antonie Iorgovan, Revizuirea Constitutiei Romaniei)
Textul de la Articolul 1 Statul roman, alineatul (5) al Constitutiei Romaniei din 2003 are urmatoarea formulare: In Romania, respectarea Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor este obligatorie.
Consacrarea acestor principii constitutionale situeaza Romania si organizarea sa juridica la nivelul societatilor statelor europene, si pentru a ilustra aceasta citam paragrafele al treilea si al patrulea din preambulul care exprima considerentele Conventiei pentru apararea Drepturilor Omului si Libertatilor fundamentale, adoptata la Roma la 4 noiembrie 1950:
Considerand ca scopul Consiliului Europei este acela de a realiza o uniune cat mai stransa intre membrii sai si ca unul dintre mijloacele pentru a atinge acest scop este apararea si dezvoltarea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale,
Reafirmand atasamentul lor profund fata de aceste libertati fundamentale care constituie temelia insesi a justitiei si a pacii in lume si a caror mentinere se bazeaza in mod esential, pe de o parte, pe un regim politic cu adevarat democratic, iar pe de alta parte, pe o conceptie comuna si cu un respect comun al drepturilor omului din care acestea decurg,
Revizuirea Constitutiei si adoptarea prin Referendum a Constitutiei Romaniei din 2003 dovedeste ca natiunea este a tuturor cetatenilor ( Mihai Constantinescu, Ioan Muraru, Antonie Iorgovan, Revizuirea Constitutiei Romaniei), si ca nu putem uita ca libertatea si propasirea fiecaruia depind de libertatea si propasirea natiunii.
Citandu-l pe Mircea Djuvara, reputatul profesor de Teoria generala a dreptului, care afirma ca natiunea nu trebuie sa fie confundata cu poporul si ca statul nu reprezinta doar generatia prezenta ci este reprezentantul .tuturor traditiilor trecutului si al spiritualitatii viitoare , profesorul Ion Deleanu scrie ca Sentimentul national constituie astfel cel mai puternic ferment al coeziunii statului si al permanentei lui (Drept constitutional si institutii politice).
Hegel, analizand statul si Constitutia, scria: Statul este lumea pe care si-a cladit-o spiritul: al are de aceea un curs determinat fiintand in si pentru sine.
Tratatul de instituire a unei Constitutii pentru Europa, avand in vedere confederatia statelor componente, prevede, in mod expres, ca Uniunea Europeana respecta identitatea nationala a statelor membre.
Caracterul national al suveranitatii consacra conceptia suveranitatii populare a lui Jean Jacques Rousseau, in sensul ca suveranitatea apartine cetatenilor.
Capitolul III
Statul Roman si organizarea constitutionala a acestuia
Societatea contemporana a reusit sa depaseasca acele conceptii care considerau Statul ca fiind deasupra individului si respectiv a societatii. Ideea continuta de afirmatia regelui francez Ludovic al XIV-lea : "statul sunt eu" a fost destramata de ideile Revolutiei franceze (a se vedea A. Iorgovan, Drept constitutional si institutii politice, ce indica trecerea catre triada "libertate, egalitate, fraternitate" si respectiv catre teza "statul este poporul").
Ca mod de organizare pentru indivizi, Statul nu mai este constituit astazi ca o "realitate absoluta", chiar daca, asa cum afirma Mircea Djuvara in Teoria generala a dreptului realitatea cea mai puternica si cea mai interesanta in drept (a se vedea si analiza profesorului Ion Deleanu in tratatul Drept constitutional si institutii politice).
Ca forma pentru organizarea social-politica a societatii si ca modalitate ideala pentru exprimarea si exercitarea puterii publice Statul reprezinta societatea. Daca individul este acela care formuleaza valorile si idealurile, Statul este acela care le recunoaste pentru societate si le consacra juridic.
Constitutia Romaniei din 2003 consacra la ARTICOLUL 1 Statul roman, alineatul (1) : Romania este stat national, suveran si independent, unitar si indivizibil.
Statul organizat de societatea romaneasca se numeste ROMANIA. Acest Stat este stat national, respectiv el reprezinta natiunea romana si societatea romaneasca, asa cum acestea s-au format din punct de vedere istoric si cum s-au exprimat si se exprima prin identitate de cultura, civilizatie, prin traditii specifice.
Romania este stat suveran in sensul ca nici o alta putere sau autoritate nu este deasupra puterii de comanda a Statului in societate. Aceasta putere de comanda a societatii se numeste suprematie. In ce priveste latura externa a suveranitatii, numita independenta, indicam faptul ca aceasta se constituie ca drept recunoscut international, in virtutea caruia Statul roman stabileste relatii cu alte state fara imixtiuni din exterior si totdeauna de pe pozitii de egalitate.
Statul roman este unitar in sensul ca organizarea acestuia este conceputa cu un singur centru de comanda (un singur sistem de organe cuprinzand Legislativul, Executivul, Judecatorescul), spre deosebire de statele federale, si este indivizibil in sensul ca nici una dintre prerogativele de putere publica nu pot fi cedate ori trecute altor puteri sau autoritati. Prevederile din TITLUL VI Integrarea euroatlantica respecta principiul indivizibilitatii Statului roman si respectiv litera si spiritul Constitutiei, intrucat integrarea in Uniunea Europeana si aderarea la Tratatul Atlanticului de Nord sunt prevazute prin chiar textul constitutional, sunt incadrate in spiritul Constitutiei, fiind aprobate prin Referendum national. De asemenea in Proiectul de Tratat de instituire a unei Constitutii pentru Europa la Articolul 5: Relatiile dintre Uniune si statele membre se prevede:
1. Uniunea respecta identitatea nationala a statelor sale membre in ceea ce priveste structurile lor fundamentale politice si constitutionale, inclusiv in ceea ce priveste autonomia locala si regionala. Respecta functiile esentiale ale statului, in special cele care se refera la asigurarea integritatii teritoriale a statului, la mentinerea ordinii publice si la apararea securitatii interne.
2. In temeiul principiului cooperarii loiale, Uniunea si statele membre se respecta si se asista reciproc in indeplinirea misiunilor ce decurg din Constitutie.
Statele membre faciliteaza indeplinirea de catre Uniune a misiunii sale si se abtin de la orice masura care ar putea pune in pericol realizarea scopurilor enuntate in Constitutie.
Organizarea constitutionala a Statului roman indica pentru forma de stat urmatoarele coordonate: republica, ca forma de guvernamant, stat de drept, democratic si social, pentru regimul politic.
Conform ARTICOLULUI 1 Statul roman, alineatul (2) in privinta formei de organizare constitutionala a societatii romanesti, prin reprezentantul sau, se prevede: Forma de guvernamant a statului roman este republica.
Romania este stat de drept deoarece organizarea societatii romanesti este exprimata numai de LEGE. Respectarea Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor este obligatorie. (alin. (5) al Art. 1). Nimeni nu este mai presus de lege (alin. (2) al Art. 16).
Statul roman este democratic si social intrucat demnitatea omului si drepturile si libertatile fundamentale ale omului sunt recunoscute, aparate, garantate si respectate. De asemenea libera dezvoltare a personalitatii umane este permisa si incurajata pentru fiecare persoana si respectiv atat pentru cetatenii romani cat si pentru romanii din strainatate (cu respectarea legislatiei statului ai carui cetateni sunt).
Democratizarea societatii romanesti, pe baza idealurilor si valorilor Revolutiei din decembrie 1989 este dovedita si de continutul ARTICOLULUI 8 Pluralismul si partidele politice din Constitutia Romaniei din 2003, care consacra la alineatul (1): Pluralismul in societatea romaneasca este o conditie si o garantie a democratiei constitutionale.
Unul dintre cele mai importante principii ale organizarii constitutionale, reprezentativ pentru statele democrate, este separatia puterilor statului, principiu care a existat initial si s-a aplicat pentru organizarea cetatilor grecesti antice si care a fost apoi formulat de scoala engleza a dreptului (J. Locke, Th. Hobbes), pornind de la realitatile din Anglia, incepand cu secolul al XIII-lea, odata cu elaborarea primei "constitutii" engleze, Magna Charta Libertatum.
Principiul separatiei puterilor este exprimat, conform evolutiilor inregistrate in societate si al aspiratiilor existente in societatile moderne, si de scoala franceza a dreptului (Ch. de Montesquieu, J. J. Rousseau). Scopul aplicarii principiului separatiei puterilor in stat este ca puterea sa opreasca puterea si astfel orice incercare de folosire abuziva a puterii ori de suprimare a drepturilor si libertatilor omului sa fie inlaturata. (a se vedea Mihai Constantinescu, Ioan Muraru, Antonie Iorgovan, Revizuirea Constitutiei Romaniei)
Constitutia Romaniei din 2003 la ARTICOLUL 1 Statul roman, alineatul (4) consacra principiul astfel: Statul se organizeaza potrivit principiului separatiei si echilibrului puterilor - legislativa, executiva si judecatoreasca - in cadrul democratiei constitutionale.
Noua formulare a principiului evidentiaza necesitatea echilibrului intre puterile publice, astfel ca acestea sa poata conlucra pentru organizarea eficienta a societatii romanesti. Echilibrul este sustinut si de institutii publice care nu fac parte din puterile statului, fiind din acest punct de vedere situate in pozitii de tip neutru, precum Avocatul poporului, Curtea constitutionala.
Capitolul IV
Suveranitatea nationala a poporului roman
Pentru ca Statul sa poata realiza competentele pe care le are esentiala este suveranitatea. Remarcam ca suveranitatea nu apartine Statului, dar acesta o exercita in numele societatii, in virtutea puterii de reprezentare pe care a primit-o.
Constitutia Romaniei din 2003, la ARTICOLUL 2 Suveranitatea dispune:
Suveranitatea nationala apartine poporului roman, care o exercita prin organele sale reprezentative, constituite prin alegeri libere, periodice si corecte, precum si prin referendum.
Nici un grup si nici o persoana nu pot exercita suveranitatea in nume propriu.
Sa constatam ca termenul juridic cu ajutorul caruia se desemneaza suveranitatea este suveranitatea nationala. Realizand distinctiile necesare dintre natiune, popor si respectiv stat, este necesar sa analizam si sa explicam ca suveranitatea include si implica valori si traditii formate si consacrate de natiunea romana, ca si in cazul suveranitatii intervin elemente ale identitatii nationale. Existenta natiunii exprima indelungata experienta a generatiilor care au preluat valori si traditii, pe care le-au declarat ca fiind comune.
Suveranitatea nationala apartine poporului, respectiv generatiei comunitatii actuale. Acesta, pe baza legitimitatii de tip national, se constituie ca detinator al suveranitatii, in virtutea sentimentului national, al apartenentei la un bazin de cultura si civilizatie.
Exercitiul suveranitatii este transmis, pe cale de reprezentare, Statului Roman, care va asigura atat suprematia cat si independenta.
Pentru ca nici o persoana ori un grup sa nu exercite suveranitatea in nume propriu este imperativ ca autoritatile publice, Parlamentul, Presedintele si respectiv Administratia publica locala, Consiliile judetene si Consiliile locale sa fie constituite numai prin alegeri libere, periodice si corecte. Aceste calitati, solicitate pentru actul electoral, trebuie indeplinite cumulativ, deoarece fiecare ilustreaza o componenta a democratiei constitutionale. Este necesar sa remarcam periodicitatea alegerilor la intervale de timp cat mai scurte (periodicitatea alegerilor s-a stabilizat in practica de constitutionalitate a fiecarui stat).
Suveranitatea poate fi exercitata si de societate (popor), in calitate de detinator al suveranitatii nationale, prin Referendum, ceea ce indica puterea suverana, spre deosebire de exercitiul prin organele reprezentative (a se vedea si ARTICOLUL 90 Referendumul).
Capitolul V
Teritoriul Romaniei
Un element indispensabil pentru existenta statului il reprezinta teritoriul, inteles ca "spatiu" pe care puterea publica exercita suveranitatea nationala. Teritoriul este elementul de stabilitate al statului, el fiind acela care permite formarea si exprimarea civilizatiei natiuni.
Conceptul juridic de teritoriu, prin complexitatea pe care o prezinta, indica un spatiu unitar si vast; teritoriul cuprinde suprafata de pamant si ape situata intre frontierele statului, subsolul cu bogatiile naturale, coloana de aer situata deasupra teritoriului statului, marea teritoriala si zona economica exclusiva; sunt considerate teritoriu navele si aeronavele romanesti, spatiile misiunilor diplomatice si consulare romanesti care reprezinta Romania in alte tari.
Teritoriul este delimitat de frontiere statale recunoscute conform dreptului international.
Constitutia Romaniei din 2003, la ARTICOLUL 3 Teritoriul declara la alineatul (1): Teritoriul Romaniei este inalienabil.
Inalienabilitatea este o trasatura a teritoriului care interzice instrainarea in tot sau in parte a teritoriului national, ca teritoriu statal.
Alineatul (2) al ARTICOLULUI 3 Teritoriul, din Constitutia Romaniei prevede: Frontierele tarii sunt consfintite prin lege organica, cu respectarea principiilor si a celorlalte norme general admise ale dreptului international.
Teritoriul Romaniei este cuprins de frontierele tarii, astfel ca puterea statala desemnata prin alegeri de societatea romaneasca consfinteste prin lege organica frontierele; trasarea acestora se realizeaza conform principiilor dreptului international, a celorlalte norme in materie, general admise de dreptul international; precizam ca trasarea si consfintirea frontierelor tarii este de competenta poporului roman in exercitarea suveranitatii, fiind institutii ale dreptului intern.
Teritoriul statal este organizat de puterea de stat astfel ca administrarea activitatilor in societate sa poata fi desfasurata normal. Conform dispozitiilor constitutionale teritoriul romanesc este organizat, sub aspect administrativ, in comune, orase (unele orase pot fi declarate municipii) si judete.
O dovada a existentei regimului politic democratic din Romania o constituie prevederile constitutionale care interzic stramutarea sau colonizarea de populatii straine pe teritoriul statului roman (a se vedea Constitutia Romaniei, ARTICOLUL 3 Teritoriul, alineatul (4).
Capitolul VI
Fundamentul Statului Roman
Constitutia Romaniei din 2003, la ARTICOLUL 4 Unitatea poporului si egalitatea intre cetateni, consacra:
Statul are ca fundament unitatea poporului roman si solidaritatea cetatenilor sai.
Romania este patria comuna si indivizibila a tuturor cetatenilor sai, fara deosebire de rasa, de nationalitate, de origine etnica, de limba, de religie, de sex, de opinie, de apartenenta politica, de avere sau de origine sociala.
Temelia statului roman, in tara noastra Romania, o constituie unitatea poporului roman si solidaritatea cetatenilor sai.
Ca forma istorica de comunitate umana, poporul reprezinta totalitatea populatiei care locuieste pe teritoriul statal si care desfasoara activitati pentru dezvoltarea societatii. Intrucat poporul poate avea mai multe componente, datorate, de exemplu, evolutiei de tip istoric, prevederile constitutionale considera unitatea poporului roman ca esentiala pentru mentinerea fiintei nationale si de aceea solicita tuturor persoanelor care alcatuiesc poporul roman solidaritate. Deoarece Statul are in vedere cetatenii, respectiv acele persoane care au stabilit legatura politico-juridica fundamentala, apelul la solidaritate este adresat cetatenilor care, solidari, vor asigura unitatea poporului si vor apara statul.
Romania, tara care asigura conditiile existentei poporului roman, reprezinta patria comuna si indivizibila a tuturor cetatenilor sai, fara discriminari de ordin constitutional. Indicarea discriminarilor inadmisibile si care produc efecte juridice de drept constitutional asigura o importanta componenta a democratiei societatii romanesti.
Continutul acestui articol constitutional se coroboreaza cu substantialitatea articolelor care alcatuiesc TITLUL II Drepturile, libertatile si indatoririle fundamentale; in acest sens exemplificam enuntand dispozitiile din ARTICOLUL 57 Exercitarea drepturilor si a libertatilor din Constitutia Romaniei din 2003:
Cetatenii romani, cetatenii straini si apatrizii trebuie sa-si exercite drepturile si libertatile constitutionale cu buna-credinta, fara sa incalce drepturile si libertatile celorlalti.
Institutia competenta sa apere drepturile si libertatile fundamentale ale omului este Avocatul Poporului. Conform prevederilor Constitutiei Romaniei si al Tratatelor internationale privind drepturile omului sunt aparate drepturile si libertatile tuturor persoanelor fizice, indiferent ca acestia sunt cetateni romani ori au alt statut juridic ( ARTICOLUL 58 Numirea si rolul Avocatului poporului, alin. (1) si ARTICOLUL 59 Exercitarea atributiilor Avocatului Poporului, alin. (1), din Constitutia Romaniei).
Capitolul VII
Cetatenia romana si cetatenia Uniunii Europene
Unul din elementele continutului statului este populatia. In sens larg prin populatie se intelege ansamblul indivizilor care locuiesc pe teritoriul unui stat. In sens restrans populatia desemneaza totalitatea persoanelor care locuind pe teritoriul statal au un statut juridic datorita legaturii politico-juridice cu celelalte persoane care participa la constituirea si exprimarea puterii publice si care si-au asumat drepturi si obligatii fata de stat (puterea de stat).
Profesorul de Drept constitutional Ioan Muraru indica diferitele formule utilizate in literatura juridica pentru explicarea cetateniei precum legatura intre individ si stat fie ca legatura politico-juridica dupa care expune o definitie considerata exacta conform careia cetatenia este legatura politica si juridica permanenta dintre o persoana fizica si un anumit stat, legatura care se exprima prin totalitatea drepturilor si obligatiilor reciproce dintre o persoana si statul al carui cetatean este, si mai mult, este o legatura juridica speciala, reflectata pe plan extern, pastrata si prelungita oriunde s-ar afla persoana (a se vedea Charles Rousseau, Droit international public, Paris, Rec. Sirey, 1958 si de asemenea explicatiile si formularile profesorului Ioan Muraru din lucrarea Drept constitutional si institutii politice, alineatul 165, scris la Ed. LUMINA LEX in colaborare cu Simina Tanasescu).
Conceptul juridic cetatenie inglobeaza notiunile de cetatean si cetatenie. Pentru a identifica domeniul de aplicare al cetateniei sa enuntam formularile textului constitutional :
Suveranitatea nationala apartine poporului roman, care o exercita prin organele sale reprezentative (Art. 2);
Statul are ca fundament unitatea poporului roman si solidaritatea cetatenilor sai (Art. 4);
Romania este patria comuna si indivizibila a tuturor cetatenilor sai (Art. 4);
Cetatenii beneficiaza de drepturile si de libertatile consacrate prin Constitutie si prin alte legi si au obligatiile prevazute de acestea (Art. 15);
Cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari (Art. 16);
Cetateanul roman nu poate fi extradat sau expulzat din Romania (Art. 19);
Cetatenii romani se bucura in strainatate de protectia statului roman si trebuie sa-si indeplineasca obligatiile, cu exceptia acelora ce nu sunt de compatibile cu absenta lor din tara (Art.17 );
Intrucat statul roman se bazeaza pe bazeaza pe cetatenii sai pentru asigurarea conditiilor necesare realizarii valorilor sociale si a idealurilor societatii romanesti acordarea statutului juridic de cetatean revine, in conditiile dispuse de legea organica (Legea cetateniei romane nr. 21/1991 modificata prin Legea 192/1999) Statului Roman. Constitutia Romaniei din 2003 prevede la ARTICOLUL 5 Cetatenia:
Cetatenia romana se dobandeste, se pastreaza sau se pierde in conditiile prevazute de legea organica.
Cetatenia romana nu poate fi retrasa aceluia care a dobandit-o prin nastere.
Statul roman prin Legea cetateniei romane, cat priveste dobandirea cetateniei romane consacra principiul jus sangvinis (dreptul sangelui) conform caruia un copil nascut devine cetatean daca ambii parinti sau numai un parinte au/are cetatenie romana, ca o confirmare a continuitatii societatii romanesti.
Consecintele juridice ale statutului de cetatean sunt indicate de chiar primul articol al TITLULUI II Drepturile, libertatile si indatoririle fundamentale ale Constitutiei Romaniei din 2003, care dispune (ARTICOLUL 15 Universalitatea, alineatul (1):
Cetatenii beneficiaza de drepturile si de libertatile consacrate prin Constitutie si prin alte legi si au obligatiile prevazute de acestea.
Noile repere trasate in politica romaneasca in privinta integrarii Romaniei in Uniunea Europeana indica si noile repere juridice, asa cum sunt acestea trasate prin Proiectul de Tratat instituind o Constitutie pentru Europa, la Titlul II: DREPTURILE FUNDAMENTALE SI CETATENIA UNIUNII, Articolul 8: Cetatenia Uniunii, care prevede :
1. Orice persoana care are cetatenia unui stat membru este cetatean al Uniunii. Cetatenia Uniunii se adauga la cetatenia nationala si nu o inlocuieste.
Cetatenele si cetatenii Uniunii se bucura de drepturile si au obligatiile prevazute in prezenta Constitutie. Ei au:
dreptul la libera circulatie si sedere pe teritoriul statelor membre;
dreptul de a vota si de a fi alesi in Parlamentul european, precum si in cadrul alegerilor locale in statul membru unde isi au resedinta, in aceleasi conditii ca si resortisantii acelui stat;
dreptul de a beneficia, pe teritoriul unei tari terte in care statul membru ai carui resortisanti sunt nu este reprezentat, de protectie din partea autoritatilor diplomatice si consulare ale oricarui stat membru, in aceleasi conditii ca si cetatenii acelui stat;
dreptul de a prezenta petitii Parlamentului European, de a se adresa Mediatorului European sau de a se adresa institutiilor si organelor consultative ale Uniunii intr-una dintre limbile Uniunii si de a primii raspuns in aceeasi limba.
3. Aceste drepturi se exercita in conditiile si limitele definite in prezenta Constitutie si in dispozitiile de aplicare a acesteia.
Capitolul VIII
Identitatea etnica, culturala, lingvistica si religioasa a cetatenilor romani si a romanilor din strainatate
Constructia edificiului institutional european, pe baza valorilor sociale formulate in istoria comuna a popoarelor europene si a civilizatiei astfel create, are ca scop apropierea popoarelor si a etniilor continentului european. Recunoasterea identitatii fiecarui popor si a fiecarei etnii care si-au adus aportul la constituirea patrimoniului cultural comun european se inscrie intre cerintele existentei democratiei moderne. In acest fel se asigura afirmarea si totodata recunoasterea identitatii culturale a natiunii romane. In spiritul culturii si civilizatiei societatii romanesti constituantul roman a consacrat ca valoare juridica drepturile si libertatile in legatura cu identitatea minoritatilor nationale.
Constitutia Romaniei din 2003, la ARTICOLUL 6 Dreptul la identitate prevede, ca drept de tip colectiv si respectiv ca drepturi si libertati individuale :
(1) Statul recunoaste si garanteaza persoanelor apartinand minoritatilor nationale dreptul la pastrarea, la dezvoltarea si la exprimarea identitatii lor etnice, culturale, lingvistice si religioase.
(2) Masurile de protectie luate de stat pentru pastrarea , dezvoltarea si exprimarea identitatii persoanelor apartinand minoritatilor nationale trebuie sa fie conforme cu principiile de egalitate si de nediscriminare in raport cu ceilalti cetateni romani.
De asemenea constituantul roman a acordat grija cuvenita si romanilor din strainatate, indiferent de situatia juridica a acestora, respectiv ca au si cetatenia romana ori ca sunt numai cetateni straini si indiferent de apartenenta etnica daca sunt membrii ai comunitatilor de romani ori afirma relatii cu acestea.
Constitutia Romaniei din 2003, dispune la ARTICOLUL 7 Romanii din strainatate : Statul sprijina intarirea legaturilor cu romanii din afara frontierelor tarii si actioneaza pentru pastrarea, dezvoltarea si exprimarea identitatii lor etnice, culturale, lingvistice si religioase, cu respectarea legislatiei statului ai carui cetateni sunt.
Distinct de activitatile Ministerului Afacerilor Externe, una dintre institutiile create de constituantul roman sa vegheze in privinta dreptului la identitate si respectiv drepturile romanilor din strainatate este Avocatul Poporului, o institutie noua pentru societatea romaneasca dar care are un potential constitutional enorm si care se constituie ca barometru al democratiei. In dreptul european petitiile in privinta respectarii drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului sunt solutionate de Mediatorul European.
Capitolul IX
Pluralismul de idei, pluralismul politic si partidele politice
Ideile sunt produse ale gandirii omenesti ca rezultat al prelucrarii perceptiilor si reprezentarilor din lumea inconjuratoare. Dreptul modern recunoaste diversitatea de idei prin care se exprima personalitatea umana. Ideile se transpun in opinii, pe baza carora se formeaza constiinta fiecarui individ, care este exprimata si in calitate de conceptie despre societate. (a se vedea si Dictionar explicativ al limbii romane)
Conform prevederilor din Articolul 9 Libertatea de gandire, de constiinta si de religie al Conventiei pentru apararea drepturilor omului si libertatilor fundamentale orice persoana are dreptul la libertatea de gandire .
Constitutia Romaniei din 2003 consacra la ARTICOLUL 29 Libertatea constiintei , alineatele (1) si (2):
(1) Libertatea gandirii si a opiniilor, precum si libertatea credintelor religioase nu pot fi ingradite sub nici o forma. Nimeni nu poate fi constrans sa adopte o opinie ori sa adere la o credinta religioasa, contrare convingerilor sale.
(2) Libertatea constiintei este garantata; ea trebuie sa se manifeste in spirit de toleranta si de respect reciproc.
Diversitatea de idei si opinii permit manifestarea pluralismului in sensul formarii si exprimarii conceptiilor despre lume si viata, inclusiv in forma doctrinelor politice, ori aderarii la acestea. Conform continutului juridic din ARTICOLUL (1) Statul roman, al Constitutiei Romaniei libera dezvoltare a personalitatii umane, dreptatea si pluralismul politic reprezinta valori supreme .
In spiritul traditiilor democratice ale poporului roman (a se vedea si Petre P. Panaitescu, Istoria romanilor, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1990) si idealurilor Revolutiei romanesti din decembrie 1989, Constitutia Romaniei din 2003 statueaza la ARTICOLUL 8 Pluralismul si partidele politice, alineatul (1): Pluralismul in societatea romaneasca este o conditie si o garantie a democratiei constitutionale.
Deoarece Suveranitatea nationala apartine poporului roman si pentru ca nimeni sa nu fie mai presus de lege alineatul al doilea al ARTICOLULUI 8 Pluralismul si partidele politice din Constitutia Romaniei din 2003 dispune : Partidele politice se constituie si isi desfasoara activitatea in conditiile legii. Ele contribuie la definirea si la exprimarea vointei politice a cetatenilor, respectand suveranitatea nationala, integritatea teritoriala, ordinea de drept si principiile democratiei.
Capitolul X
Sindicatele, patronatele si asociatiile profesionale
Dreptul de asociere, Libertatea intrunirilor, alaturi de alte articole care se refera la munca si protectia sociala a muncii, interzicerea muncii fortate, dreptul la greva al muncitorilor, prevazute de Constitutia Romaniei sunt cuprinse, cat priveste continutul lor, de substantialitatea ARTICOLULUI 9 Sindicatele, patronatele si asociatiile profesionale ce dispune : Sindicatele, patronatele si asociatiile profesionale se constituie si isi desfasoara activitatea potrivit statutului lor, in conditiile legii. Ele contribuie la apararea drepturilor si la promovarea intereselor profesionale, economice si sociale ale membrilor sai.
Constatam ca textul constitutional prevede expres si distinct reglementarea in privinta asociatiilor profesionale de reglementarea altor tipuri asociative si de reglementarea referitoare la drepturile si libertatile individuale ale cetatenilor.
Existenta sindicatelor, patronatelor si a asociatiilor profesionale este consecinta exercitarii dreptului la asociere, ca drept individual, drept prevazut de Constitutia Romaniei din 2003 la ARTICOLUL 40 Dreptul de asociere; alineatul (1) reglementeaza: Cetatenii se pot asocia in partide politice, in sindicate, in patronate si in alte forme de asociere.; alineatul (4) dispune: Asociatiile cu caracter secret sunt interzise.
Cele mai numeroase asociatii din societate sunt acelea profesionale, ele avand practic si numarul cel mai mare de membrii deoarece activitatile de munca reprezinta principala preocupare in societate. Munca si protectia sociala a muncii uneste pe cetateni in asociatii profesionale. In acest sens alineatul (5) al articolului 41 garanteaza: Dreptul la negocieri colective in materie de munca si caracterul obligatoriu al conventiilor colective sunt garantate.
Este necesar sa observam ca la dezvoltarea societatii romanesti contribuie si patronatele astfel ca si acestea, ca asociatii profesionale, desfasoara, pe baza prevederilor constitutionale de la ARTICOLUL 9 Sindicatele, patronatele si asociatiile profesionale, activitati care contribuie la apararea drepturilor si la promovarea intereselor profesionale, economice si sociale ale membrilor lor .
Cu o deosebita importanta pentru cetatenii romani si pentru beneficiul societatii romanesti se constituie dispozitiile constitutionale din ARTICOLUL 45 Libertatea economica : Accesul liber al persoanei la o activitate economica, libera initiativa si exercitarea acestora in conditiile legii sunt garantate.
Capitolul XI
Relatiile internationale si dreptul international
Pentru a trasa reperele democratice ale societatii romanesti, constituantul roman a formulat reguli fundamentale si in ce priveste exercitiul suveranitatii in relatiile cu alte state. Coordonatele politicii externe romanesti si ale raporturilor juridice de drept international la care participa ca subiect de drept Statul roman sunt indicate de continutul ARTICOLULUI 10 Relatii internationale si de continutul ARTICOLULUI 11 Dreptul international si dreptul intern, ale Constitutiei Romaniei din 2003.
Conform prevederilor fundamentale inscrise la ARTICOLUL 80 Rolul Presedintelui, alineatul (1), in Constitutia Romaniei din 2003 : Presedintele Romaniei reprezinta statul roman si este garantul independentei nationale, al unitatii si al integritatii teritoriale a tarii.
Un rol important acorda sistemul juridic constitutional romanesc dispozitiilor in privinta drepturilor si libertatilor cetatenesti si respectiv drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului. Armonizarea dispozitiilor constitutionale romanesti cu Declaratia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele si cu celelalte tratate la care Romania este parte, este realizata in primul rand de ARTICOLUL 20 Tratatele internationale privind drepturile omului dar si de ARTICOLUL 17 Cetatenii romani in strainatate, de ARTICOLUL 19 Extradarea si expulzarea si de ARTICOLUL 18 Cetatenii straini si apatrizii.
Dispozitii esentiale pentru cetatenii romani si pentru relatiile juridice internationale ale Statului roman sunt evocate de ARTICOLUL 38 Dreptul de a fi ales in Parlamentul European, al Constitutiei Romaniei din 2003, al carui text enunta:
In conditiile aderarii Romaniei la Uniunea Europeana, cetatenii romani au dreptul de a alege si de a fi alesi in Parlamentul European.
Contextul ce permite aderarea Romaniei la Tratatul Atlanticului de Nord si de integrarea Romaniei in Uniunea Europeana este sustinut de caracterele relatiilor internationale ale Romaniei, respectiv relatii pasnice cu toate statele si de asemenea relatii de buna vecinatate, intemeiate pe principiile si pe celelalte norme general admise ale dreptului international ( Constitutia Romaniei din 2003, ARTICOLUL 10 Relatii internationale ).
Directionarea relatiilor juridice internationale ale Statului roman este realizata de alineatul (1) al ARTICOLULUI 11 Dreptul international si dreptul intern : Statul roman se obliga sa indeplineasca intocmai si cu buna-credinta obligatiile ce-i revin din tratatele la care este parte.
Capitolul XII
Simboluri nationale, limba oficiala si capitala tarii
Fiecare stat din lume dispune de simboluri nationale, care identifica statul respectiv si care exprima istoria societatii pe care statul o reprezinta. Simbolurile nationale ale statului sunt: drapelul, ziua nationala, imnul national, stema si sigiliul statului. Totodata in fiecare stat se declara limba oficiala si se stabileste capitala tarii.
Conform dispozitiilor inscrise in Constitutia Romaniei din 2003 ARTICOLULUI 12 Simboluri nationale:
Drapelul Romaniei este tricolor si colorile sunt asezate vertical, in ordinea urmatoare incepand de la lance: albastru, galben, rosu. (alin.(1);
Ziua nationala a Romaniei este 1 Decembrie (alin.(2);
Declararea ca simbol national a zilei 1 Decembrie reprezinta consecinta semnificatiei istorice a acestei zile pentru poporul roman si societatea romaneasca. Realizarea unirii tuturor romanilor si proclamarea unirii tuturor teritoriilor romanesti intr-un singur Stat s-au infaptuit la 1 Decembrie 1918 pe marele platou de la Alba Iulia, simbolizand unitatea natiunii romane.
Imnul national al Romaniei este "Desteapta-te romane" (alin. (3);
Revolutiile desfasurate in tarile romane la 1848 au fost si consecinta dezvoltarii culturale a poporului roman. Dintre scriitorii ardeleni se remarca ANDREI MURESANU care este autorul marsului Desteapta-te Romane.
Constitutia Romaniei din 2003 declara prin dispozitiile ARTICOLULUI 13 Limba oficiala:
In Romania, limba oficiala este limba romana.
Capitala tarii este centrul politico-administrativ al statului si de aceea municipiul care este desemnat cu aceasta calitate este reprezentativ pentru societate si pentru stat.
ARTICOLUL 14 Capitala al Constitutiei Romaniei din 2003 stabileste: Capitala Romaniei este municipiul Bucuresti.
Capitolul XIII
Drepturile si Libertatile fundamentale ale omului
A. Continutul si structura unei constitutii confera caracterele societatii si de aceea analiza textului constitutional dezvaluie toate coordonatele realitatilor politico-juridice.
Constitutiile tarilor democratice acorda un loc prioritar capitolului care declara si consacra drepturile si libertatile fundamentale ale cetatenilor. Constitutia Romaniei din 2003, a carei structura contine opt titluri, include articolele referitoare la drepturile si libertatile cetatenesti (de la art. 15 la art.53) in TITLUL II Drepturile, libertatile si indatoririle fundamentale
De asemenea din punct de vedere structural cel de-al doilea titlu constitutional distribuie articolele in cadrul a patru capitole, primele doua continand, propriu-zis, drepturile si libertatile fundamentale cetatenesti; articolele principii ale acestui titlu, ARTICOLUL 15 Universalitatea, ARTICOLUL 16 Egalitatea in drepturi, ARTICOLUL 21 Accesul liber la justitie, confera unitate si functionalitate dispozitiilor constitutionale.
O deosebita importanta o are ARTICOLUL 20 Tratatele internationale privind drepturile omului si de aceea acest articol este inclus in Capitolul I Dispozitii comune al Titlului II, alaturi de articolele care consacra principiile constitutionale in materia drepturilor si libertatilor fundamentale cetatenesti.
Capitolul II Drepturile si libertatile fundamentale al Titlului II este un substantial, declarand si consacrand seturile de drepturi si libertati cetatenesti, in functie de sfera relatiilor din societate, a valorilor sociale si de materia in care acestea se aplica:
sfera vietii, sanatatii si a integritatii fizice si psihice a individului aparata de ARTICOLUL 22 Dreptul la viata si la integritate fizica si psihica si ARTICOLUL 34 Dreptul la ocrotirea sanatatii
sfera vietii intime, familiale si private, conform prevederilor ARTICOLULUI 26 Viata intima, familiala si privata
sfera libertatii individuale, conform prevederilor de la ARTICOLUL 23 Libertatea individuala
garantarea dreptului la aparare, prin intermediul ARTICOLULUI 24 Dreptul la aparare
garantarea dreptului la libera circulatie, conferita de ARTICOLUL 25 Libera circulatie
sfera relatiilor sociale in privinta inviolabilitatii domiciliului, reglementata de ARTICOLUL 27 Inviolabilitatea domiciliului
inviolabilitatea secretului corespondentei, garantata de ARTICOLUL 28 Secretul corespondentei
sfera relatiilor sociale si a valorilor juridice ale gandirii, opiniilor, constiintei, consacrate si garantate la ARTICOLUL 29 Libertatea constiintei
sfera libertatilor de presa indicata prin reglementarea constitutionala de la ARTICOLUL 30 Libertatea de exprimare si ARTICOLUL 31 Dreptul la informatie
sfera sociala in privinta dreptului la educatie si la cultura, consacrata si garantata la ARTICOLUL 32 Dreptul la invatatura si ARTICOLUL 33 Accesul la cultura
protectia mediului inconjurator, asigurata prin intermediul reglementarii constitutionale de la ARTICOLUL 35 Dreptul la mediu sanatos
consacrarea drepturilor politice conform dispozitiilor de la ARTICOLUL 36 Dreptul de vot, ARTICOLUL 37 Dreptul de a fi ales, ARTICOLUL 38 Dreptul de a fi ales in Parlamentul European
sfera libertatilor de asociere si de opinie, conform prevederilor de la ARTICOLUL 39 Libertatea intrunirilor si ARTICOLUL 40 Dreptul de asociere
sfera sociala in privinta dreptului la munca si a protectiei sociale a muncii, reglementata la ARTICOLUL 41 Munca si protectia sociala a muncii, ARTICOLUL 42 Interzicerea muncii fortate, ARTICOLUL 43 Dreptul la greva
consacrarea si garantarea drepturilor economice, conform prevederilor de la ARTICOLUL 44 Dreptul de proprietate privata, ARTICOLUL 45 Libertatea economica, ARTICOLUL 46 Dreptul la mostenire
materia drepturilor protectiei sociale, reglementata prin ARTICOLUL 47 Nivelul de trai, ARTICOLUL 49 Protectia copiilor si a tinerilor, ARTICOLUL 50 Protectia persoanelor cu handicap
sfera relatiilor sociale in privinta familiei care se intemeiaza pe casatoria liber consimtita intre soti, astfel cum prevad dispozitiile de la ARTICOLUL 48 Familia
consacrarea si garantarea drepturilor de petitionare, prin dispozitiile de la ARTICOLUL 51 Dreptul de petitionare si ARTICOLUL 52 Dreptul persoanei vatamate de o autoritate publica
limitarea si conditionarea restrangerii exercitiului unor drepturi sau al unor libertati, dispusa numai conform prevederilor ARTICOLULUI 53 Restrangerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertati al Constitutiei Romaniei din 2003.
B. Recunoasterea si inscrierea in DECLARATIA UNIVERSALA A DREPTURILOR OMULUI, adoptata de Adunarea Generala a Organizatiei Natiunilor Unite la 10 decembrie 1948, a valorilor si a idealului comun tuturor popoarelor si natiunilor, precum si a drepturilor si libertatilor care le intruchipeaza, a permis, prin invatatura si educatie, dezvoltarea respectului pentru aceste drepturi si libertati, iar prin masuri progresive, de ordin national si international, recunoasterea lor universala si efectiva.
Preambulul acestui act juridic universal proclama ca valori juridice:
Demnitatea inerenta tuturor membrilor familiei umane;
Libertatea, Dreptatea si Pacea in lume;
Egalitatea in drepturi
Inalienabilitatea drepturilor
Constiinta omenirii
Libertatea convingerilor si Libertatea cuvantului
Ocrotirea prin Autoritatea legii a drepturilor omului;
Dezvoltarea relatiilor prietenesti intre natiuni
Credinta tuturor popoarelor in drepturile fundamentale ale omului
O conceptie comuna despre drepturile si libertatile fundamentale ale omului
Respectul universal si efectiv fata de drepturile omului si libertatile fundamentale, precum si respectarea lor universala si efectiva
Credinta tuturor popoarelor in demnitatea si in valoarea persoanei umane
Drepturi egale pentru femei si barbati
Progresul social si imbunatatirea conditiilor de viata in cadrul unei libertati mai mari in societate
Declaratia Universala a Drepturilor Omului adoptata de ONU se constituie drept ideal comun catre care trebuie sa tinda toate popoarele si toate natiunile
Drepturile si libertatile fundamentale recunoscute, consacrate si prevazute in Declaratia Universala a Drepturilor Omului din 1948 vizeaza cele mai importante sfere ale societatii, constituite din seturi de relatii sociale si din valori proclamate, aparate si garantate astfel:
Fraternitatea generata de ratiune si constiinta, care se bazeaza pe libertatea naturala si pe egalitatea in demnitate si in drepturi, indicata la Articolul 1.
Nediscriminarea universala prevazuta in continutul Articolului 2.
Viata, libertatea si securitatea fiecarei persoane, in calitate de fiinta umana, conform Articolului 3.
Interzicerea sclaviei, a servitutii si a comertului cu sclavi, statuate prin Articolul 4.
Interzicerea torturii, a pedepselor sau tratamentelor crude, inumane sau degradante, statuate prin Articolul 5.
Recunoasterea personalitatii juridice (persoana de drept) fiecarui om, conform dispozitiilor de la Articolul 6.
Egalitatea in fata legii si dreptul la o egala protectie a legii, precum si dreptul la o protectie egala impotriva oricarei discriminari sau oricarei provocari la o asemenea discriminare care ar viola prevederile declaratiei, inscrise la Articolul 7.
Satisfactia echitabila efectiva din partea instantelor juridice nationale competente, consacrata la Articolul 8.
Interzicerea arestarilor arbitrare ori a detinerii sau exilarii arbitrare, conform Articolului 9.
Audierea in deplina egalitate si in mod echitabil si public de catre un tribunal independent si impartial, inscrisa la Articolul 10.
Prezumtia de nevinovatie stabilita de Articolul 11. alineatul 1.
Neretroactivitatea legii penale stabilita de Articolul 11. alineatul 2.
Aplicarea legii penale mai favorabile afirmata de Articolul 11. alineatul 2.
Interzicerea imixtiunilor arbitrare in privinta vietii personale, a familiei, a domiciliului, a corespondentei, conform Articolului 12.
Interzicerea atingerilor aduse onoarei si reputatiei, conform Articolului 12.
Dreptul de a circula in mod liber si de a alege resedinta in interiorul granitelor unui stat, inscris la Articolul 13. alineatul 1.
Dreptul de a parasi orice tara, inclusiv a sa, si de a reveni in tara sa, inscris la Articolul 13. alineatul 2.
Dreptul de a cauta azil si de a beneficia de azil, in caz de persecutie, inscris la Articolul 14. alineatul 1.
Dreptul la cetatenie, consacrat la Articolul 15, alineatul 1. si alineatul 2.
Dreptul la casatorie si Dreptul de a intemeia o familie, consacrate de Articolul 16.
Dreptul la proprietate, inscris la Articolul 17.
Libertatile de constiinta, consacrate la Articolul 18. si la Articolul 19.
Libertatea de intrunire si de asociere pasnica, consacrata la Articolul 20.
Dreptul de a participa la conducerea treburilor publice ale tarii si dreptul de acces egal la functiile publice, inscrise la Articolul 21., alineatul 1. si alineatul 2.
Existenta si manifestarea vointei poporului ca singura baza a puterii de stat, vointa exprimata prin alegeri nefalsificate si periodice, sustinute prin sufragiu universal si egal, indicat printr-un vot secret si liber exprimat, astfel cum stabileste Articolul 21. alineatul 3.
Dreptul la securitate sociala concretizabil prin realizarea drepturilor economice, sociale si culturale, indispensabile pentru asigurarea demnitatii persoanei si pentru libera dezvoltare a personalitatii sale, inscris la Articolul 22.
Dreptul la munca, precum si alte libertati si drepturi de munca, indicate la Articolul 23. alineatele 1., 2. si 3. si la Articolul 24.
Dreptul de a intemeia sindicate si de a se afilia la sindicate, prevazut la Articolul 23. alineatul 4.
Dreptul la odihna si recreatie, prevazut de Articolul 24.
Dreptul oricarui om la un nivel de trai care sa asigure sanatatea si bunastarea lui si a familiei sale, conform prevederilor Articolului 25. alineatul 1.
Dreptul la asigurare in caz de pierdere a mijloacelor de subzistenta in urma unor imprejurari independente de vointa sa, asa cum indica Articolul 25. alineatul 1.
Dreptul la ajutor si ocrotire deosebite acordate pentru mama si copilul, inscris la Articolul 25. alineatul 2.
Protectie sociala egala pentru copilul nascut in cadrul unei casatorii si pentru copilul nascut in afara casatoriei, acordata de Articolul 25. alineatul 2.
Dreptul la invatatura, precum si Dreptul la invatamant elementar si general gratuit si invatamant superior egal, accesibil tuturor pe baza de merit, prevazute la Articolul 26. alineatul 1.
Prioritatea acordata parintilor in alegerea felului de invatamant pentru copiii lor minori, consemnata de Articolul 26. alineatul 3.
Libertatile si drepturile de tip cultural ori afirmate datorita progresului stiintific, prevazute prin Articolul 27. alineatul 1.
Recunoasterea si ocrotirea drepturilor de autor, conform Articolului 27. alineatul 2.
Dreptul la o oranduire sociala si internationala in care drepturile si libertatile omului sa poata fi pe deplin infaptuite, consacrat la Articolul 28.
Exercitarea drepturilor si a libertatilor exclusiv prin recunoasterea si respectarea drepturilor si a libertatilor altora si numai prin ingradiri stabilite de lege pentru satisfacerea justelor cerinte ale moralei, ordinii publice si bunastarii generale intr-o societate democratica, prevazuta de Articolul 29. alineatul 2.
Interpretarea juridica in litera si spiritul Declaratiei Universale a Drepturilor Omului prin interzicerea desfiintarii ori limitarii drepturilor si libertatilor, stabilita de Articolul 30.
C. Problematica drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului tinde, in societatea democrata actuala, la diversificare si multiplicare. In acest sens Adunarea Generala a Organizatiei Natiunilor Unite a adoptat Conventia cu privire la drepturile copilului, care a intrat in vigoare si care este deschisa aderarii oricarui stat.
In acest fel se acorda copilului, din perspectiva dreptului public international, drepturile si libertatile aferente specificului varstei, prin considerarea nevoilor si cerintelor unei dezvoltari armonioase, atat fizica cat si psihica, ca premise pentru accesul, prin invatamant, la educatie, cultura si la cele mai noi descoperiri ale stiintei si tehnicii.
D. Literatura juridica valorifica, la inceput de mileniu, doctrinele juridice, filosofice si politice in privinta libertatilor si a drepturilor omului, astfel ca autori consacrati confirma atat evolutiile inregistrate de practica sociala si juridica cat si tendintele noi ale constitutionalismului. In acest sens profesorul Antonie Iorgovan sustine ca putem constata amplificarea sferei drepturilor fundamentale si totodata nuantarea teoriei, fundamentandu-se teza succesiunii unor generatii de drepturi astfel incat se poate afirma ca astazi exista o sfera, general acceptata, care obligatoriu trebuie sa se regaseasca in orice Constitutie democratica (Antonie Iorgovan, Drept constitutional si institutii politice, Teorie generala, Ed. "Galeriile J.L. Calderon" , Bucuresti, 1994).
Dezvoltarea societatii, progresul tehnic si tehnologic generat de amplificarea cercetarii stiintifice, cresterea nivelului constiintei de tip individual cat si de tip general au determinat evolutii substantiale pentru teoria si practica drepturilor omului. Toti autorii de drept public vorbesc astazi despre trei generatii de drepturi si de libertati fundamentale, indicandu-se astfel atat drumul parcurs cat si stadiul in plan teoretic si in sfera practicii din societate.
Prima generatie a drepturilor si libertatilor omului este numita generatia libertatilor individuale, fiind in fapt libertati naturale si drepturi negative (existenta lor nu presupune obligatii de tip subiectiv din partea statului, acesta trebuind sa le recunoasca si sa le consacre), concretizate prin drepturile civile si politice. Toate aceste drepturi si libertati, care isi afla esenta in dreptul natural si care sunt evocate atat de teoria jusnaturalismului cat si de teoria contractualista, s-au afirmat in lupta contra tiraniei, absolutismului, despotismului si in general a arbitrariului guvernantilor (a se vedea I. Muraru, Drept constitutional si institutii politice; A. Iorgovan, Drept constitutional si institutii politice).
A doua generatie a drepturilor si libertatilor omului , este a drepturilor cu natura juridica de drept pozitiv; ele depind de Stat in sensul ca acesta le acorda, le garanteaza si desfasoara, de asemenea, actiuni statale pentru realizarea lor. Aceste drepturi sunt drepturile sociale, economice si culturale, iar continutul lor si respectiv domeniul lor de aplicare se pot schimba de la o perioada la alta in conformitate cu interesul Statului.
Drepturile si libertatile omului de a treia generatie, numite si drepturi de solidaritate, reprezinta concretizarea cerintelor societatii din a doua jumatate a secolului XX, indicand in acelasi timp si cristalizarea noilor valori si idealuri, rezultat al experientei sociale si a cercetarilor stiintifice de la sfarsitul celui de-al doilea mileniu. Ele exprima rafinamentul vietii societatii si evolutia constiintei generale. Este vorba despre dreptul la mediu inconjurator sanatos si echilibrat ecologic, accesul la cultura nationala si universala, dreptul la pace, dreptul la dezvoltare, accesul liber la o activitate economica si libera initiativa, protectia sociala a persoanelor cu handicap, protectia copiilor si a tinerilor.
Avand in vedere scopul existentei libertatilor si drepturilor omului, natura lor juridica si caracterele lor de drepturi fundamentale, in literatura juridica, filosofica si politica, au fost definite si numite fie ca libertati necesare (Esmein) fie ca drepturi esentiale (J.J. Rousseau aprecia ca sunt daruri esentiale ale naturii).
Libertatile si drepturile omului sunt, in sensul deja indicat, drepturi individuale, respectiv sunt drepturi de tip subiectiv, spre deosebire de toate celelalte drepturi ca sunt de tip obiectiv. Datorita modului in care se realizeaza precum si datorita importantei lor ele sunt recunoscute si consacrate numai de acte juridico-politice fundamentale si institutionale precum declaratiile de drepturi, memorandumurile, constitutiile ori actele juridice cu caracter constitutional, conventiile normative (a se vedea explicatiile reputatului profesor Ioan Muraru formulate la capitolul XIII, Drepturile, libertatile si indatoririle fundamentale ale cetatenilor din lucrarea Drept constitutional si institutii politice).
Consideram necesar sa constatam ca la inceput de mileniu materia drepturilor si libertatilor omului se amplifica si se diversifica prin aparitia unor noi drepturi (dreptul la privacy, dreptul natiunilor la dezvoltare, dreptul la un nivel de viata decent, dreptul de a te indigna, dreptul de a fi lasat in pace, dreptul la nostalgie - unele dintre acestea fiind citate si comentate de profesorul Ioan Muraru in lucrarea Drept constitutional si institutii politice), ca tipologie juridica a drepturilor noi. De asemenea trebuie spus ca din perspectiva dreptului constitutional drepturile omului sunt receptate nu doar ca drepturi ale cetatenilor si din aceasta perspectiva intelese ca drepturi fundamentale ci sunt considerate in esenta lor de drepturi ale omului si de aceea domeniul de aplicare este extins la orice alta persoana, indiferent de statutul juridic pe care aceasta il detine.
Subliniem, totodata, ca interdependenta intre dreptul intern si dreptul international are astazi alte coordonate si este sustinuta cu alte intensitati, ca efect al globalizarii si al reevaluarii drepturilor si libertatilor omului. In acest sens intelegem existenta Conventiei pentru apararea drepturilor omului si libertatilor fundamentale - amendata prin Protocolul nr. 11, precum si principiile constitutionale enuntate expres prin textul de la ARTICOLUL 20 Tratatele internationale privind drepturile omului al Constitutiei Romaniei din 2003:
(1) Dispozitiile constitutionale privind drepturile si libertatile cetatenilor vor fi interpretate si aplicate in concordanta cu Declaratia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele si cu celelalte tratate la care Romania este parte.
(2) Daca exista neconcordante intre pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care Romania este parte, si legile interne, au prioritate reglementarile internationale, cu exceptia cazului in care Constitutia sau legile interne contin dispozitii mai favorabile.
In acest sens drepturile omului sunt considerate in primul rand ca drepturi esentiale, respectiv ca drepturi individuale, sustinute juridic ca drepturi naturale consacrate prin declaratiile de drepturi si in acelasi timp ca drepturi cetatenesti, respectiv ca drepturi fundamentale, atat la nivel national, ca drepturi consacrate de Constitutie, cat si la nivel de federatie, confederatie, ori la nivel regional, de exemplu ca drepturi si libertati europene in virtutea calitatii juridice de cetatean european, astfel cum se preconizeaza in Proiectul de Tratat instituind o Constitutie pentru Europa.
Pentru consacrarea si pentru realizarea drepturilor omului sunt de principiu rationamentele, care valorifica esenta lor, conform carora se exclude orice incercare de ierarhizare a libertatilor si a drepturilor ori a libertatilor sau a drepturilor in interiorul fiecarei sfere juridice, precum si conform carora exista interdependente de substantialitate care confera indivizibilitate genetica intre toate drepturile si libertatile, astfel ca existenta si exercitiul unora este de neconceput fara celelalte.
Pentru intelegerea corecta a materiei drepturilor si libertatilor omului sa indicam si tipologia clasificatoare ca rezultat al aplicarii criteriului continutului drepturilor si libertatilor cetatenesti enuntat si utilizat in literatura juridica de reputatul profesor Ioan Muraru. Drepturile si libertatile omului, ca drepturi cetatenesti se clasifica astfel:
Inviolabilitatile, respectiv acele drepturi si libertati care exprima esenta fiintei umane si sunt formulate ca drepturi de tip individual, fiind aparate valori fundamentale ca viata, libertatea de miscare, integritatea fizica si psihica, dreptul la un spatiu personal etc
Categoria inviolabilitatilor include Dreptul la viata, Dreptul la integritate fizica, Dreptul la integritate psihica, Libertatea individuala, Dreptul la aparare, Dreptul la libera circulatie, Dreptul la respectarea si ocrotirea vietii intime, a vietii familiale si a vietii private, inviolabilitatea domiciliului.
Categoria drepturilor si libertatilor social-economice si culturale, respectiv acele drepturi si libertati care permit desfasurarea vietii in societate prin asigurarea climatului necesar societizarii si socializarii individului. Sfera drepturilor si libertatilor social-economice si culturale indica necesitatea organizarii cadrelor sociale si conferirea de conditii de natura economica fara care existenta sociala nu este posibila.
Identificam in cadrul acestei categorii Dreptul la invatatura, Accesul la cultura, Dreptul la ocrotirea sanatatii, Dreptul la mediu sanatos, Dreptul la munca, Dreptul la protectia sociala a muncii, Interzicerea muncii fortate, Dreptul la greva, Dreptul de proprietate privata, Libertatea economica, Dreptul la mostenire, Dreptul la nivel de trai decent, Dreptul la casatorie, Dreptul la o familie, Dreptul copiilor si tinerilor la un regim special de protectie sociala, Dreptul de asistenta al copiilor si tinerilor in realizarea drepturilor lor, Dreptul persoanelor cu handicap la protectie speciala.
Categoria drepturilor exclusiv politice evidentiaza calitatile omului de fiinta sociala, calificat de Aristotel drept " zoon politikon " dispunand de " apetitus societatis " prin punerea in valoare a constiintei sociale, la nivel individual si la nivel general. Datorita existentei acestei categorii de drepturi fiecare individ dispune de vocatia de a participa la constituirea vointei generale si la administrarea societatii, respectiv, din perspectiva conceptuala, la exprimarea suveranitatii nationale si la actul guvernarii.
Aceasta categorie se constituie din Dreptul de vot, Dreptul de a fi ales si Dreptul de a fi ales in Parlamentul European.
Drepturile si libertatile social-politice alcatuiesc acea categorie de drepturi cetatenesti care se refera la seturile de relatii sociale care sunt incluse de sfera vietii societatii civile, indicandu-se calitatea juridica de detentor originar al puterii publice. Existenta societatii nu poate fi conceputa fara drepturile si libertatile social-politice care instituie echilibrul necesar intre individ si societate. Se permite astfel manifestarea, intr-un cadru legal, a receptarii lumii inconjuratoare si formarii unor reprezentari pe baza carora sa se constituie gandurile, opiniile si constiinta juridica, sa se exprime liber acestea, sa fie respectate si acceptate ca expresie a vocatiei plurale, sa circule neingradit informatia de interes public, si respectiv sa se asigure participarea la viata sociala in cadrul grupurilor sociale constituite pe alte criterii decat criteriile strict politice.
Aceasta categorie inglobeaza Libertatea constiintei, Libertatea de exprimare, Dreptul la informatie, Secretul corespondentei, Libertatea intrunirilor, Dreptul de asociere. Drepturile si libertatile din aceasta categorie sunt cunoscute ca libertati de opinie deoarece manifestarea constiintei prin intermediul opiniei formeaza substanta juridica a acestora.
E. Consacrarea, enuntarea, garantarea si apararea drepturilor si libertatilor omului ca drepturi fundamentale prin Constitutia Romaniei respecta logica de enumerare corespunzatoare continutului drepturilor si libertatilor si a sferei de relatii sociale careia acestea ii asigura reglementarea.
ARTICOLUL 22 Dreptul la viata si la integritate fizica si psihica este constituit din mai multe drepturi, enumerate la alineatul (1): dreptul la viata, dreptul la integritate fizica, dreptul la integritate psihica.
(1) Dreptul la viata, precum si dreptul la integritate fizica si psihica ale persoanei sunt garantate.
Sunt indicate totodata interdictii, in calitate de garantii juridice ale drepturilor enumerate:
(2) Nimeni nu poate fi supus torturii si nici unui fel de pedeapsa sau de tratament inuman ori degradant.
Pedeapsa cu moartea este interzisa.
Dreptul la viata pe care il are orice om trebuie sa fie si este protejat de lege (interna si internationala). Este in fapt un drept inerent persoanei umane, ca drept natural, si de aceea nimeni nu poate sa se afle la dispozitia arbitrara a altcuiva in privinta acestui drept. Abolirea pedepsei cu moartea a validat conceptual esenta dreptului la viata.
Dreptul la integritate fizica are in vedere corpul persoanei (viata in sensul ei fizic - utilizand formularea profesorului Ioan Muraru) si vizeaza "demnitatea fizica" a fiintei umane astfel ca orice atingere sau vatamare este sanctionata de lege.
Analiza celor doua drepturi, aflate in stransa legatura, prilejuieste enuntarea unor delicate probleme juridice sesizabile daca discutam despre eutanasie, transplantul de organe umane etc
Dreptul la integritate psihica, ce identifica si ocroteste valoarea sociala cu reprezentativitate pentru fiinta umana. Integritatea si stabilitatea psihicului confera pilonii existentei constiintei, a gandurilor si opiniilor.
Interzicerea torturii, in toate formele sale, si a pedepselor sau tratamentelor inumane ori degradante, de toate tipurile, asigura integritatea fizica si psihica a persoanei si totodata respectul, din aceasta perspectiva, a demnitatii umane. Cu atat mai mult interzicerea pedepsei cu moartea garanteaza si elogiaza viata, ca drept natural al omului si ca valoare suprema.
ARTICOLUL 23 Libertatea individuala evoca natura si totodata scopul existentei drepturilor pozitive cetatenesti si se prezinta ca un articol complex, atat in continut cat si in structura.
La alineatul (1) al art. 23 constituantul roman consacra, in forma a doua drepturi pozitive, libertatea individuala si dreptul la siguranta persoanei, catalogate ca inviolabilitati :
(1) Libertatea individuala si siguranta persoanei sunt inviolabile.
Acest alineat are valoare unui reguli constitutionale deoarece statueaza legatura intre libertate si drept si intrucat acestea sunt indicate ca inviolabilitati.
La alin. (2) al art. 23 se stabileste exceptia de la regula, cazurile care pot fi considerate relevante si respectiv procedurile juridice obligatorii care trebuiesc respectate. Exceptia poate fi concretizata de trei forme juridice (ele exprima o singura problematica juridica si anume privarea de libertate si incalcarea sigurantei persoanei) astfel: arestarea, retinerea, perchezitionarea .
Perchezitionarea unei persoane, respectiv a controlului de tip corporal (a se vedea si art. 27 in privinta perchezitiei domiciliului), este permisa numai in cazurile si cu procedura prevazute de lege.
Numai legea, strictto senssu, poate sa reglementeze cazurile si sa prevada procedurile judiciare pentru perchezitionarea, retinerea sau arestarea unei persoane ( alineatul (2) al art. 23).
Retinerea unei persoane, ca lipsire de libertate, nu poate depasi 24 de ore ( alineatul (3) al art.23).
Arestarea preventiva (institutie juridica distincta si care are regim juridic specific) se dispune numai in cursul procesului penal si se dispune de numai de judecator. Conform dispozitiilor constitutionale s-a inlaturat posibilitatea ca aceasta masura judiciara sa poata fi dispusa de procuror, stiut fiind ca magistrat este si procurorul, alaturi de judecator.
Atentia deosebita acordata de legiuitorul roman libertatii individuale este dovedita si de limitele juridice stabilite la alineatul (13) al art. 23 care exclud posibilele sanctiuni privative de libertate de alta natura decat aceea penala, de exemplu de natura administrativa (inchisoarea administrativa):
Sanctiunea privativa de libertate nu poate fi decat de natura penala.
ARTICOLUL 23 stabileste imperativ in privinta arestarii preventive si respectiv a retinerii, in continuarea reglementarii, patru seturi de reguli cu natura constitutionala:
- arestarea preventiva se poate dispune pentru cel mult 30 de zile (alin. 5);
- arestarea preventiva se poate prelungi cu cate cel mult 30 de zile (alin. 5);
- durata totala a arestarii preventive nu trebuie sa depaseasca un termen rezonabil, si nu mai mult de 180 de zile (alin 5);
- instanta este obligata, in faza de judecata, in conditiile legii, sa verifice periodic legalitatea si temeinicia arestarii preventive, dar nu mai tarziu de 60 de zile (alin. 6);
- sa dispuna punerea in libertate a inculpatului, de indata, daca temeiurile care au determinat arestarea preventiva au incetat sau daca instanta constata ca nu exista temeiuri noi care sa justifice mentinerea privarii de libertate (alin. 6);
- masura arestarii preventive poate fi revocata deoarece incheierile instantei privind masura arestarii preventive sunt supuse cailor de atac, de tipul recursului, prevazute de lege (alin. 7).
- motivele retinerii sau ale arestarii i se aduc, de indata, la cunostinta celui retinut sau arestat, in limba pe care acesta o intelege (alin. 8);
- invinuirea se aduce la cunostinta, in cel mai scurt termen, numai in prezenta unui avocat, fie acesta ales de catre parte ori numit din oficiu (alin. 8);
- punerea in libertate a celui retinut sau arestat este obligatorie daca motivele acestor masuri au disparut, precum si in alte situatii prevazute de lege (alin. 9);
dreptul persoanei arestata preventiv de a cere punerea sa in libertate provizorie, sub control judiciar sau pe cautiune;
prezumtia de nevinovatie, ca principiu de drept, pe baza caruia orice persoana este considerata nevinovata pana la momentul in care hotararea judecatoreasca de condamnare este definitiva (alin. 11);
- nici o pedeapsa nu poate fi stabilita sau aplicata decat in conditiile si in temeiul legii (alin. 12).
Libertatea individuala, ca inviolabilitate cu natura constitutionala, este complet consacrata juridic daca sunt prevazute si garantiile constitutionale si legale care sa permita realizarea eficienta; astfel in Constitutia Romaniei din 2003 la ARTICOLUL 24 este prevazut Dreptul la aparare al persoanei, garantie constitutionala completata prin dispozitiile legale ale Codului de procedura penala - Art. 6 Garantarea dreptului de aparare dispune la primul alineat: Dreptul de aparare este garantat invinuitului, inculpatului si celorlalte parti in tot cursul procesului penal. (a se vedea si lucrarea publicata de Societatea de studii penale intitulata Codul de procedura penala, Ed. Caminante, Bucuresti, 2003 precum si lucrarea intitulata Codul penal, Codul de procedura penala, Ed Rosetti, 2003, ce enumera anumite Decizii ale Curtii Constitutionale prin care s-a pronuntat respingerea exceptiei de neconstitutionalitate a Art. 6 alin. 1 din Codul de procedura penala).
ARTICOLUL 24 Dreptul la aparare este consacrat si se constituie ca drept subiectiv deosebit de important al cetatenilor.
Alineatul (1) consfinteste, in continut, dreptul la aparare. De asemenea Codul de procedura penala dispune: (2) In cursul procesului penal, organele judiciare sunt obligate sa asigure partilor deplina exercitare a drepturilor procesuale in conditiile prevazute de lege si sa administreze probele necesare in aparare..
Alineatul (2) indica timpul si modalitatile exercitarii dreptului la aparare astfel: In tot cursul procesului, partile au dreptul sa fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.; conditia juridica in privinta asistarii partilor, ca modalitate a exercitarii dreptului la aparare si/sau ca indeplinire a obligatiilor legale de tipul garantii juridice, este indeplinita fie ca este cazul alegerii unui avocat fie ca avocatul a fost numit din oficiu. Dreptul la aparare este formulat, pe baza dispozitiilor constitutionale, si ca garantie legala procesual penala la Art. 6 Garantarea dreptului de aparare in Codul de procedura penala, stabilindu-se, totodata, imperativ, durata aplicarii si domeniul de aplicare al dispozitiilor legale astfel: Art. 6 (1) Dreptul de aparare este garantat invinuitului, inculpatului si celorlalte parti in tot cursul procesului penal. ; Art. 6 (4) Orice parte are dreptul sa fie asistata de aparator in tot cursul procesului penal.
Modalitatile exercitarii dreptului sunt in directa legatura cu obligatiile juridice, si acestea garantii legale ale dreptului la aparare si ale exercitarii dreptului, obligatii legale reglementate de Codul de procedura penala la alineatul (3) si respectiv alineatul (5) ale Art. 6 astfel: (3) Organele judiciare au obligatia sa-l incunostinteze, de indata si mai inainte de a-l audia, pe invinuit sau pe inculpat despre fapta pentru care este cercetat, incadrarea juridica a acesteia si sa-i asigure posibilitatea pregatirii si exercitarii apararii. ; (5) Organele judiciare au obligatia sa incunostinteze pe invinuit sau inculpat, inainte de a i se lua prima declaratie, despre dreptul de a fi asistat de un aparator, consemnandu-se aceasta in procesul-verbal de ascultare. In conditiile si in cazurile prevazute de lege, organele judiciare sunt obligate sa ia masuri pentru asigurarea asistentei juridice a invinuitului sau inculpatului, daca acesta nu are aparator ales.
ARTICOLUL 25 Libera circulatie din Constitutia Romaniei din 2003 consacra si garanteaza constitutional un drept obiectiv ce contine libertatea juridica a fiecarei persoane de a circula liber in tara si in strainatate. La alineatul (1) al art. 25 se dispune ca legea stabileste conditiile exercitarii acestui drept, problematica juridica ce se refera la documente specializate de identificare a persoanei, la regimul vizelor de acces pe teritoriul statelor etc ; existenta acestor dispozitii constitutionale nu constituie limitare ori incalcare a dreptului la Libera circulatie. Textul de la alineatul (2) al art. 25 indica trei drepturi de natura subiectiva distincte, care fac parte, alaturi de libertatea juridica de a circula liber, din continutul dreptului obiectiv, ce au ca titular pe cetateanul roman caruia: A) ii este asigurat dreptul de a-si stabili domiciliul sau resedinta in orice localitate din tara; B) ii este asigurat dreptul de a emigra; C) ii este asigurat dreptul de a reveni in tara.
Acest drept se constituie ca implinire a idealului si valorilor Revolutiei romane din 1989 si a fost construit juridic si consacrat constitutional ca un drept de tip nou (a se vedea in acelasi sens si calificarea juridica a profesorului Si constitutionalistului roman Ioan Muraru).
ARTICOLUL 26 Viata intima, familiala si privata, care are un domeniu de aplicare vast. Aplicarea si respectiv realizarea dispozitiilor acestui articol au trei coordonate: a) obligatiile autoritatilor publice; b) drepturile si libertatile care alcatuiesc dreptul persoanei fizice de a dispune de ea insasi; c) conditiile si limitele exercitarii Dreptului la viata intima, familiala si privata
De asemenea acest drept este in directa legatura cu activitatile de jurnalism, precum si cu protectia juridica a datelor personale si cu dreptul la propria imagine.
Formularea din textul primului alineat este declarativa: (1) Autoritatile publice respecta si ocrotesc viata intima, familiala si privata si atribuie in sarcina Autoritatilor publice seturi de obligatii prin indeplinirea carora sa se dea satisfactie atat respectului cat si ocrotirii fiecarui drept si/sau libertate care se inscrie in continutul dreptului. Precizam ca formele juridice si respectiv modalitatile de exercitare a drepturilor si (cu atat mai mult) a libertatilor nu pot fi enumerate limitativ ci numai enuntate exemplificativ.
Dreptul la viata intima, familiala si privata (cum se poate constata si din titulatura) are trei piloni: a)viata intima; b)viata familiala; c)viata privata. Legiuitorul a considerat demnitatea, reputatia si onoarea, ca valori aflate la fundamentul protectiei vietii de natura particulara a fiecarui individ. Probleme speciale exista in privinta acestui drept atunci cand ne referim ori cand sunt in cauza persoane publice ori personalitati din diferite domenii ale societatii. In acest sens atat doctrina cat si practica juridica sunt in acord ca sfera vietii intime, familiale si private a unui cetatean normal nu are aceleasi dimensiuni si respectiv aceeasi putere de atractie cu sfera vietii intime, familiale si private a unei persoane publice sau personalitati. Componenta si consistenta fiecarei sfere, in privinta comportamentelor si a atitudinilor, este diferita atat datorita tipului de comportamente specifice naturii activitatii cat si datorita "interesului" de a se dezvalui anumite comportamente sau atitudini.
Existenta si exercitarea acestui drept si totodata marcarea continutului acestui drept aduce in discutie o problematica juridica, importanta si interesanta, raportul dintre interesul public si interesul privat. Stabilirea domeniului de aplicare al interesului public se face in functie de natura activitatilor si de calitatea persoanei aflate in cauza.
Alineatul (2) al Art. 26 prevede ca Persoana fizica are dreptul sa dispuna de ea insasi, dispozitie care evoca esenta si respectiv originea dreptului cetatenesc ca drept natural. Dreptul persoanei de a dispune de ea insasi contine doua coordonate: a) libertatea fiecarei persoane de a-si cauta fericirea si de a-si satisface oricare dorinta de natura psihologica - este vorba despre planul spiritual si al constiintei individuale; b) dreptul fiecarei persoane de a dispune de propriul sau corp si de libertatea sa - este vorba despre planul material si sunt vizate domenii noi ca transplantul de organe si tesuturi umane, euthanasia, participarea in timpul vietii la experimente stiintifice, schimbarea sexului sau acordarea unor institutii academice a dreptului de a utiliza corpul dupa momentul incetarii vietii.
Dreptul consacrat la Art. 26 al Constitutiei Romaniei din 2003 nu poate fi exercitat si nu poate fi invocat daca: A. sunt incalcate drepturile si libertatile altora ( a se vedea si dispozitiile art. 57 Exercitarea drepturilor si a libertatilor din Constitutia Romaniei din 2003) ; B. se incalca ori este lezata ordinea publica; C. se aduce atingere bunelor moravuri ale societatii, asa cum sunt acestea configurate in fiecare epoca.
ARTICOLUL 27 Inviolabilitatea domiciliului se inscrie in categoria inviolabilitatilor constitutionale datorita importantei continutului juridic pentru desfasurarea vietii sociale. Alineatul (1) declara domiciliul si resedinta inviolabile. Precizam ca o persoana poate sa dispuna atat de un domiciliu cat si de resedinta ori resedinte, practic toate acestea constituind obiect al protectiei juridice. Totodata alineatul (1) stabileste domeniul de aplicare, in privinta persoanelor care pot intra sub incidenta dispozitiilor constitutionale si legale, cat si modalitatile prin care se poate incalca inviolabilitatea domiciliului: Nimeni nu poate patrunde sau ramane in domiciliul ori in resedinta unei persoane fara invoirea acesteia. Conditia care este situata la fundamentul acestui articol este consimtamantul titularului domiciliului si/sau al resedintei, care daca este acordat valabil si nu este viciat nu ridica problema aplicabilitatii acestui articol.
Alineatul (2) al Art. 27 prevede un set de exceptii, in forma derogarilor de la lege, care se legitimeaza prin existenta urmatoarelor situatii juridice:
a) executarea unui mandat de arestare sau a unei hotarari judecatoresti;
b) inlaturarea unei primejdii privind viata, integritatea fizica sau bunurile unei persoane;
c) apararea securitatii nationale sau a ordinii publice;
d) prevenirea raspandirii unei epidemii.
Atentie speciala a fost acordata institutiei juridice a perchezitiei domiciliale datorita faptului ca aceasta are girul interesului public si nu este de admis ca sa poata fi folosita pentru alte scopuri decat acelea afirmate prin Constitutie si prin legi ori sa acorde puteri discretionare: (3) Perchezitia se dispune de judecator si se efectueaza in conditiile si in formele prevazute de lege.
Perchezitiile in timpul noptii sunt interzise, in afara de cazul infractiunilor flagrante.
ARTICOLUL 28 Secretul corespondentei realizeaza demarcarea dintre comunicarea privata si comunicarea publica. Este protejat astfel interesul persoanei in privinta formularii acelor ganduri si opinii exteriorizate numai, la momentul respectiv, pentru comunicarea de tip privat ce are ca valoare intimitatea. Relatiile din societate sunt alcatuite si pe baza acestui gen de comunicare si legiuitorul considera, in spiritul Declaratiei Universale a Drepturilor Omului si al Conventiei europene a Drepturilor omului ca prin apararea si garantarea secretului corespondentei se asigura protectia juridica a acelor seturi de relatii sociale care permit echilibrul in societate intre viata publica si viata privata. Formularea textului constitutional poate fi valorificata pentru a cuprinde orice mijloc legal de comunicare: Secretul scrisorilor, al telegramelor, al altor trimiteri postale, al convorbirilor telefonice si al celorlalte mijloace legale de comunicare este inviolabil.
ARTICOLUL 29 Libertatea constiintei recunoaste si evoca natura umana, capacitatea omului de a recepta, prin propriile simturi, mediul inconjurator, de a prelucra cunostintele si informatiile, de a formula ganduri si opinii, de a le pune in relatie in cadrul unui intreg pe care il numim constiinta a individului, care se manifesta atat la nivel individual cat si prin constiinta colectiva. Fara libertatile care sunt consacrate de Art. 29 nu ar fi posibil exercitiul libertatilor de opinie deoarece gandurile, creatiile, ideile, opiniile, informatiile si constiintele nu ar fi cotate juridic. Libertatea juridica a constiintei este alcatuita, in principal, din doua libertati recunoscute si consacrate international: libertatea gandirii si a opiniilor si libertatea credintelor religioase. Coordonatele protectiei constitutionale sunt directionate pentru: neadmiterea ingradirilor interzicerea constrangerilor, garantarea libertatii constiintei, exercitarea dreptului si a libertatilor in spirit de toleranta, libertatea credintelor religioase si existenta autonoma a cultelor religioase, dreptul parintilor sau al tutorilor de a asigura potrivit propriilor convingeri educatia copiilor minori
(1) Libertatea gandirii si a opiniilor, precum si libertatea credintelor religioase nu pot fi ingradite sub nici o forma. Nimeni nu poate fi constrans sa adopte o opinie ori sa adere la o credinta religioasa, contrare convingerilor sale.
(2) Libertatea constiintei este garantata; ea trebuie sa se manifeste in spirit de toleranta si de respect reciproc.
(3) Cultele religioase sunt libere si se organizeaza potrivit statutelor proprii, in conditiile legii.
(4) In relatiile dintre culte sunt interzise orice forme, mijloace, acte sau actiuni de invrajbire religioasa.
(5) Cultele religioase sunt autonome fata de stat si se bucura de sprijinul acestuia, inclusiv prin inlesnirea asistentei religioase in armata, in spitale, in penitenciare, in azile si in orfelinate.
(6) Parintii sau tutorii au dreptul de a asigura, potrivit propriilor convingeri, educatia copiilor minori a caror raspundere le revine.
In succesiunea reglementarii constitutionale, la Art. 30 si la Art. 31 sunt consacrate drepturile si libertatile de presa, care asigura comunicarea publica a informatiilor de interes public si respectiv exteriorizarea in public a constiintelor. Este posibila astfel manifestarea personalitatii in sensul diversitatii prin care se prezinta aceasta si totodata realizarea transferului de informatii, idei, opinii. Alaturi de Art. 29, grupul format din drepturile si libertatile consacrate la Art. 30 si la Art. 31 stau la baza constructiei opiniei publice si respectiv la formarea si manifestarea constiintei colective
ARTICOLUL 30 Libertatea de exprimare dispune inviolabilitatea tuturor modalitatilor sau a formelor prin care se exprima gandurile, ideile, opiniile, credintele, creatiile. In privinta creatiilor sa constatam folosirea sintagmei creatii de orice fel ca fiind ilustrativa pentru libertatea de constiinta. Esenta libertatii de exprimare este relevata de comunicarea de tip public. Formele de comunicare in public sunt multiple, enumerarea lor prin textul constitutional nefiind limitativa: prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare in public.
Garantiile juridice de tip constitutional ale acestei importante libertati sunt transpuse ca institutii indispensabile libertatii presei, respectiv interzicerea cenzurii - alin. (2), asigurarea libertatii de a infiinta publicatii - alin. (3), interzicerea suprimarii oricaror publicatii - alin. (4).
Constituantul roman, constient de anumite excese care ar fi posibile in exercitarea libertatii de exprimare, a stabilit limitele exercitiului libertatii astfel:
(6) Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viata particulara a persoanei si nici dreptul la propria imagine.
(7) Sunt interzise de lege defaimarea tarii si a natiunii, indemnul la razboi de agresiune, la ura nationala, rasiala, de clasa sau religioasa, incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la violenta publica, precum si manifestarile obscene, contrare bunelor moravuri.
Pentru fapte ilicite, de drept civil, de drept administrativ si de drept penal in ramurile dreptului exista formele corespunzatoare de raspundere juridica, respectiv raspunderea juridica civila, raspunderea administrativa, raspunderea penala. Este vorba despre repararea prejudiciului cauzat, plata unei amenzi, executarea unei pedepse penale.
Referitor la raspunderea civila pentru informatia sau pentru creatia adusa la cunostinta publica este atat necesar cat si ilustrativ sa constatam "palierele" pe care actioneaza acesta si anume: in primul rand raspunderea civila revine editorului sau realizatorului; in al doilea rand raspunderea civila revine autorului; in al treilea rand raspunderea civila revine organizatorului manifestarii artistice, proprietarului mijlocului de multiplicare, al postului de radio sau de televiziune.
Deosebit de importanta este teza finala a alineatului (8) de la Art. 30, prin care Constitutia Romaniei dispune:
Delictele de presa se stabilesc prin lege.
Daca se considera ca este necesara incriminarea anumitor fapte in categoria delictelor de presa, ca delicte de opinie, competenta stabilirii acestora a fost atribuita exclusiv legii. De asemenea daca prin notiunea "delicte de presa" se intelege infractiuni de presa trebuie sa precizam ca exista neconcordanta cu dispozitiile constitutionale de la ARTICOLUL 73 Categorii de legi, care dispune la alineatul (3) litera h) ca infractiunile, pedepsele si regimul executarii acestora se stabilesc numai prin lege organica
Daca se considera ca termenul juridic delict indica fapte ilicite de natura administrativa si fapte ilicite de natura civila atunci, cat timp este in vigoare actuala Constitutie, acestea nu pot fi reglementate si sanctionate decat de lege.
Se impune precizarea ca in reglementarea romaneasca actuala nu exista infractiuni de presa, iar in privinta infractiunilor de drept comun savarsite prin presa tendinta este a dezincriminarii penale si a trecerii faptelor ilicite la regimul juridic civil ori administrativ precum si a cresterii influentei codurilor deontologice, in sens normativ-juridic.
ARTICOLUL 31 Dreptul la informatie, spre deosebire de Libertatea de exprimare, afirma importanta interesului public si a liberei circulatii a informatiilor de interes public pentru organizarea societatii, in sensul de a avea cunostinta despre treburile publice si totodata in privinta problemelor de interes personal prin intermediul informatiilor care circula in societate. In societatile de tip democratic "transparenta" in privinta informatiilor este o conditie constitutiva, astfel ca alineatul (1) dispune: Dreptul persoanei de a avea acces la orice informatie de interes public nu poate fi ingradit. Chiar daca textul constitutional al acestui alineat pune accentul pe accesul la orice informatie, este necesar sa constatam ca in Declaratia Universala a Drepturilor Omului si in Conventia europeana a Drepturilor omului dreptul la informatie este alcatuit din libertatea de a cauta informatii, libertatea de a primi informatii, libertatea de a raspandi informatii, prin orice mijloace si independent de frontierele de stat.
Legiuitorul roman a formulat Art. 31 pe directia obligatiilor care revin autoritatilor publice pentru ca informatia de interes public sa circule liber si pentru ca cetatenilor sa li se asigure informarea corecta si prompta. Alineatul (2) se adreseaza direct si imperativ autoritatilor publice dispunind: Autoritatile publice, potrivit competentelor ce le revin, sunt obligate sa asigure informarea corecta a cetatenilor asupra treburilor publice si asupra problemelor de interes personal. Alineatul (4) se adreseaza mijloacelor de informare in masa, fie ca acestea sunt publice fie ca sunt private, vizand in special acuratetea informatiei: Mijloacele de informare in masa, publice si private, sunt obligate sa asigure informarea corecta a opiniei publice.
Problematica veritatii informatiilor este atat de domeniul legii cat si de domeniul codurilor deontologice (al functionarilor publici, al jurnalistilor etc) iar in ultima instanta tine de echilibrul societatii si de formarea opiniei publice. Ca este astfel se dovedeste prin dispozitiile alineatului (3) care stabileste limite ale exercitiului dreptului la informatie si respectiv inlatura obligatiile autoritatilor publice daca se afla in cauza interese si respectiv masuri de protectie a tinerilor sau de securitate nationale. Enuntul textului constitutional este: Dreptul la informatie nu trebuie sa prejudicieze masurile de protectie a tinerilor sau securitatea nationala.
Informarea corecta a opiniei publice este facilitata, pe langa existenta mijloacelor de informare in masa private si de asigurarea autonomiei Serviciilor publice de radio si de televiziune
Aceeasi obligatie la corecta informare impune - social, profesional si juridic - ca Serviciile publice de radio si televiziune sa garanteze grupurilor sociale si politice importante exercitarea dreptului la antena
ARTICOLUL 32 Dreptul la invatatura reglementeaza o importanta sfera a societatii alcatuita din acele relatii sociale care pun in valoare cultura si rolul acesteia in societate, precum si formarea culturala a cetatenilor prin educatie. Acest drept constitutional implica si evoca dreptul la educatie. Cel mai important sistem social pentru realizarea educatiei si punerea in valoare a culturii este Sistemul de invatamant, care asigura atat instructia cat si perfectionarea profesionala.
Alineatul (1) al Art. 32 prevede atat formele de instructie prin educatie, gradele de invatamant cat si natura acestora:
(1) Dreptul la invatatura este asigurat prin invatamantul general obligatoriu, prin invatamantul liceal si prin cel profesional, prin invatamantul superior, precum si prin alte forme de instructie si de perfectionare.
Modul de realizare a dreptului la educatie prin instructie este indicat: la alineatul (5) Invatamantul de toate gradele se desfasoara in unitati de stat, particulare si confesionale, in conditiile legii. si la alineatul (2) Invatamantul de toate gradele se desfasoara in limba romana. In conditiile legii, invatamantul se poate desfasura si intr-o limba de circulatie internationala.
In societatea moderna Statul face eforturi deosebite pentru a instrui cetatenii, deoarece progresul societatii si nivelul civilizatiei se afla in relatie de "progresie geometrica" cu efortul public in domeniul instructiei prin educatie. Pentru aceste motive si cu aceste scopuri Constituantul roman a decis ca invatamantul general este obligatoriu - Art. 32. alin. (1) si totodata, la alineatul (4) a statuat: Invatamantul de stat este gratuit, potrivit legii. Statul acorda burse sociale de studii copiilor si tinerilor proveniti din familii defavorizate si celor institutionalizati, in conditiile legii.
Desi ca natura juridica activitatile din sistemul de invatamant sunt calificate drept serviciu public, orice activitate de instructie prin educatie avand utilitate publica, realizarea acestui tip de activitate presupune anumite coordonate pe care le poate asigura la nivel universitar numai autonomia care este garantata - alin. (6).
Constructia societatii romanesti pe baza si cu idealurile Revolutiei din 1989 a permis democratizarea invatamantului din tara noastra si pe alte doua directii, substantiale si structurale:
consacrarea si garantarea dreptului persoanelor apartinand minoritatilor nationale de a invata limba lor materna si dreptul persoanelor apartinand minoritatilor nationale de a putea fi instruite in limba lor materna (alin. (3);
obligatia Statului de a asigura libertatea invatamantului religios, potrivit cerintelor specifice fiecarui cult (alin. (7).
ARTICOLUL 33 Accesul la cultura consacra un drept constitutional, pentru prima data inclus in sistemul drepturilor fundamentale, ca drept ce face parte din categoria drepturilor noi. Constatam ca acest drept se recomanda prin chiar continutul sau si se afla in coroborare cu libertatea constiintei:
(1) Accesul la cultura este garantat, in conditiile legii.
(2) Libertatea persoanei de a-si dezvolta spiritualitatea si de a accede la valorile culturii nationale si universale nu poate fi ingradita.
(3) Statul trebuie sa asigure pastrarea identitatii spirituale, sprijinirea culturii nationale, stimularea artelor, protejarea si conservarea mostenirii culturale, dezvoltarea creativitatii contemporane, promovarea valorilor culturale si artistice ale Romaniei in lume.
Dreptul de acces la cultura include libertatea persoanei de a-si dezvolta spiritualitatea si respectiv dreptul de a accede la valorile culturii nationale si universale si presupune seturi de obligatii corelative dreptului de acces la cultura, obligatii care sunt in sarcina Statului si care asigura dezvoltarea societatii romanesti.
ARTICOLUL 34 Dreptul la ocrotirea sanatatii este un drept constitutional ce face parte din categoria drepturilor sociale si este indispensabil unei societati de tip modern care are nevoie de cetateni sanatosi si vigurosi. Realizarea dreptului subiectiv al cetatenilor la ocrotirea sanatatii este garantat, astfel ca nu pot exista impedimente de natura sa minimalizeze eficacitatea acestui drept.
Din perspectiva obligatiilor ce revin Statului, in privinta aplicarii Dreptului la ocrotirea sanatatii, prevederile constitutionale stabilesc structurarea acestora pe doua categorii:
- adoptarea de masuri care sa fie eficiente pentru asigurarea igienei si a sanatatii publice, ca masuri cu natura administrativa (alin. (2);
- masuri de natura legislativa, stabilite numai potrivit legii, pe tipuri de activitati si pe categorii de masuri, conform alineatului (3):
Organizarea asistentei medicale si a sistemului de asigurari sociale pentru boala, accidente, maternitate si recuperare, controlul exercitarii profesiilor medicale si a activitatilor paramedicale, precum si alte masuri de protectie a sanatatii fizice si mentale a persoanei se stabilesc potrivit legii.
Prin intermediul textului constitutional se enumera, enuntiativ, domeniile care fac obiectul dreptului la ocrotirea sanatatii, iar cu ajutorul interpretarii juridice se pot identifica si alte domenii.
ARTICOLUL 35 Dreptul la mediu sanatos este inscris in Constitutie ca un drept de tip nou, anuntandu-se astfel constituirea unei noi generatii de drepturi fundamentale. Este practic solutionata juridic problematica echilibrului ecologic si asigurarea mediului inconjurator sanatos. Cele doua drepturi de tip subiectiv enuntate (alin. (1) au valoare de principii constitutionale, astfel ca esenta lor, mecanismele juridice de functionare si domeniul de aplicare exprima continutul si nu forma de prezentare juridica.
Constatam ca structura articolului este complexa deoarece fiecare alineat are continut specializat: alineatul (1) consacra principiile si drepturile; alineatul (2) statueaza garantiile juridice si indica obligatiile juridice ale Statului; alineatul (3) este calificat in categoria indatoririlor cetatenesti deoarece stabileste obligatiile persoanelor fizice si ale persoanelor juridice cat priveste protectia mediului si ameliorarea acestuia.
(1) Statul recunoaste dreptul oricarei persoane la un mediu inconjurator sanatos si echilibrat ecologic.
(2) Statul asigura cadrul legislativ pentru exercitarea acestui drept.
(3) Persoanele fizice si juridice au indatorirea de a proteja si a ameliora mediul inconjurator.
Consacrarea in Legea fundamentala a acestui drept obiectiv desavarseste politica legislativa de armonizare normativa europeana.
DREPTURILE POLITICE DE BAZA
ARTICOLUL 36 Dreptul la vot consacra dreptul obiectiv care recunoaste si evoca esenta fiintei umane, exprimata de Aristotel prin afirmatiile juridico-filosofice zoon politicon si respectiv apetitus societatis, si in acest sens se inscrie in setul de drepturi naturale, declarate pozitiv ca drepturi universale
Fiind bazat pe recunoasterea colectiva, dreptul realizeaza organizarea societatii nu doar in calitate de modalitate organizatorica dar si ca scop (ce este totdeauna prioritar altor scopuri sau finalitati sociale). [N. Popa, I. Mihailescu, M.C. Eremia, Sociologie Juridica, Ed. Universitatii Bucuresti, Ed. a 2-a, pag. 5].
Dreptul de vot este dreptul pozitiv ce consacra capacitatea individului de a fi persoana de drept si de a realiza personalitatea juridica ca vointa juridica exprimata pentru organizarea societatii si astfel pentru afirmarea idealurilor juridice si a scopurilor concordante acestora, conform continutului ARTICOLULUI 2 Suveranitatea al Constitutiei Romaniei din 2003.
Prin dreptul de vot se exprima acea vointa individuala prin care se formeaza vointa colectiva, inteleasa ca vointa generala, respectiv ca vointa a societatii.
(1) Cetatenii au drept de vot de la varsta de 18 ani, impliniti pana in ziua alegerilor.
Nu au drept de vot debilii sau alienatii mintal, pusi sub interdictie, si nici persoanele condamnate, prin hotarare judecatoreasca definitiva, la pierderea drepturilor electorale.
ARTICOLUL 37 Dreptul de a fi ales este afirmat ca drept corelativ dreptului de vot si exprima, in mod natural, eficienta, prin diversitate, a administrarii societatii, conform vointei generale pronuntate prin drepturile electorale, si afirmata ca vointa de guvernare
Prin continutul pe care il enunta acest articol este un articol constitutiv deoarece stabileste conditiile minimale pentru a ocupa functii publice, exponente ale vointei statale.
Nu este consacrat dreptul de a fi ales aceluia care nu beneficiaza de dreptul de vot
Dreptul de a fi ales se poate realiza numai prin indeplinirea conditiilor constitutionale substantiale participative (a se vedea Art. 16 alin. (3) si respectiv Art. 40 alin. (3).
Totodata exercitiul Dreptului de a fi ales devine efectiv daca sunt implinite cerintele alineatului (2):
Candidatii trebuie sa fi implinit, pana in ziua alegerilor inclusiv, varsta de cel putin 23 de ani pentru a fi alesi in Camera Deputatilor sau in organele administratiei publice locale, varsta de cel putin 33 de ani pentru a fi alesi in functia de Presedinte al Romaniei.
ARTICOLUL 38 Dreptul de a fi ales in Parlamentul European
Inteles ca drept institutional de armonizare acest drept se constituie si este consacrat in calitate de corolar al Dreptului de vot evocand recunoasterea europeana a Romaniei.
Respectand regulile de tip juridic si afirmand consistenta morala si politica a societatii romanesti ARTICOLUL 38 al Constitutiei Romaniei din 2003 consacra
In conditiile aderarii Romaniei la Uniunea Europeana, cetatenii romani au dreptul de a alege si de a fi alesi in Parlamentul European.
Drepturile politice de baza, percepute ca drepturi electorale, satisfac idealurile de tip social ale persoanelor si ale societatii, ca perspectiva axiologica si valorizatoare a personalitatii juridice si a vocatiei constructive.
ARTICOLUL 39 Libertatea intrunirilor inscrie constitutional un drept pozitiv din categoria drepturilor social-politice prin intermediul caruia sunt consacrate libertatile de intrunire, respectiv de organizare in mod pasnic a unor manifestari de tip grupal, prin care sunt exprimate public, cu scopul sensibilizarii opiniei publice, a acelor idei, opinii si atitudini ce reprezinta gruparea respectiva.
Mitingurile, demonstratiile, procesiunile sau orice alte intruniri sunt libere si se pot organiza si desfasura numai in mod pasnic, fara nici un fel de arme.
ARTICOLUL 40 Dreptul de asociere din Constitutia Romaniei din 2003 prezinta continutul unui drept social-politic care este situat de constitutionalismul modern in imediata apropiere a drepturilor politice, ca drepturi de baza. Totodata Dreptul de asociere, ca drept de tip individual, permite punerea in valoare a Art. 8 Pluralismul si partidele politice si a Art. 9 Sindicatele, patronatele si asociatiile profesionale, intelese ca principii constitutionale si ca drepturi de tip colectiv.
Alineatul (1) al Art. 40 indica dreptul de asociere libera si enumera enuntiativ cele mai importante forme de asociere:
Cetatenii se pot asocia liber in partide politice, in sindicate, in patronate si in alte forme de asociere.
Celelalte alineate ale articolului constitutional stabilesc conditiile de legalitate pentru ca dreptul de asociere sa poata fi exercitat. Aceste conditii le incadram juridic astfel: conditii de respectare a constitutionalitatii, conditii de incompatibilitate, conditii de stabilire a unor interdictii. Este necesar sa constatam ca prin constitutionalitate, incompatibilitate si prin interdictii sunt evocate totodata principii constitutionale cu scopul asigurarii bunei functionari a mecanismelor juridice constitutionale si a realizarii valorilor societatii.
Dealtfel diversitatea formelor de asociere ilustreaza multitudinea domeniilor vietii sociale si indica importanta fiecaruia pentru cuprinderea in ansamblul social atat a interesului public cat si a interesului privat si pentru armonizarea acestora.
Alineatul (2) stabileste conditiile de respectare a constitutionalitati prin indicarea principiilor, a scopurilor ori a tipurilor de activitati catre care poate fi indreptata neconstitutionalitatea:
Partidele sau organizatiile care, prin scopurile ori prin activitatea lor, militeaza impotriva pluralismului politic, a principiilor statului de drept ori a suveranitatii, a integritatii sau a independentei Romaniei sunt neconstitutionale.
Alineatul (3) statueaza in privinta conditiilor de incompatibilitate si enunta care sunt categoriile de functionari publici carora li se aplica incompatibilitatile:
Nu pot face parte din partide politice judecatorii Curtii Constitutionale, avocatii poporului, magistratii, membrii activi ai armatei, politistii si alte categorii de functionari publici stabilite prin lege organica.
Alineatul (4) dispune cu putere imperativa in privinta obligatiei constitutionale de a declara legal ca publice asociatiile. Astfel nu se poate constitui si nu poate activa, constitutional si legal, asociatia (latto senssu) care are caracter secret. Este de fapt vorba despre activitatile obscure, nelegale, anticonstitutionale care sunt indreptate impotriva spiritului si atitudinilor de tip democratic si de aceea, conform dispozitiilor de la ARTICOLUL 40 alin. (4):
Asociatiile cu caracter secret sunt interzise.
ARTICOLUL 41 Munca si protectia sociala a muncii
Textul constitutional prezinta un set de drepturi si libertati cetatenesti cu referire la munca si la protectia sociala a muncii. Este de fapt un drept pozitiv conceput cu o structura complexa, pentru a se indica astfel indisolubila legatura care exista intre toate drepturile si toate libertatile care alcatuiesc setul constitutional.
La alineatul (1) constituantul a consacrat dreptul la munca si a stabilit ca acesta nu poate fi ingradit. Se recunoaste astfel activitatea prin intermediul careia fiecare individ isi asigura veniturile necesare traiului zilnic, de o maniera legitima si legala. Acelasi alineat afirma libertatea in privinta alegerii profesiei, a meseriei, a ocupatiei, a locului de munca.
Cetatenii care au calitatea de salariati dispun de un grup de masuri juridice prin care se asigura protectia sociala. Fiecare masura vizeaza un domeniu distinct din sfera muncii si respectiv din sfera protectiei sociale a muncii astfel incat sa fie asigurata eficacitatea protectiei. Masurile de protectie (Art. 41 alin. (2) privesc: securitatea salariatilor, sanatatea salariatilor, regimul de munca al tinerilor, regimul de munca al femeilor, instituirea legala si legitima a unui salariu minim brut pe tara, existenta repausului saptamanal, acordarea de concediu de odihna platit, prestarea muncii in conditii deosebite sau speciale, existenta si aplicarea masurii prin care fiecare individ sa beneficieze de formarea profesionala. Pot fi luate in considerare si alte situatii specifice care sa necesite adoptarea unor reglementari de tip normativ ori adoptarea unor masuri specifice.
Alineatul (3) statueaza regula in privinta timpului de munca pe zi de lucru apreciindu-se ca: Durata normala a zilei de lucru este, in medie, de cel mult 8 ore.
Constitutia Romaniei din 2003 a formulat in privinta retributiei muncii principiul potrivit caruia la munca egala, femeile au salariu egal cu barbatii.
Progresul constitutionalismului roman este dovedit si prin numeroasele garantii constitutionale, dintre care identificam pe acelea in privinta dreptului la negocieri colective in materie de munca si respectiv in privinta caracterului obligatoriu al conventiilor colective de munca.
Inlaturarea oricarei forme a exploatarii muncii este realizata si prin afirmarea, cu natura constitutionala, a dreptului la negocieri colective in materie de munca si a asigurarii caracterului obligatoriu al conventiilor colective de munca.
Totodata interdictia constitutionala dispusa la ARTICOLUL 42 Interzicerea muncii fortate valorifica libertatea muncii si califica munca in plan axiologic. Conform alineatului (1): Munca fortata este interzisa. Nu se incadreaza in dispozitiile de la alineatul (1) munca, activitatile si prestatiile identificate de textul constitutional de la alineatul (2) literele a), b), c).
ARTICOLUL 43 Dreptul la greva este adresat de asemenea salariatilor care numai in scopul apararii intereselor profesionale, economice si sociale pot valorifica dreptul la greva. Categoriile de interese enumerate prin textul constitutional, respectiv profesionale, economice si sociale, sunt in directa legatura cu munca si cu traiul zilnic al individului, astfel ca dreptul la greva nu poate fi exercitat in scop politic. Deoarece exercitiul acestui drept poate genera efecte negative in activitatile productive si astfel afecta echilibrul social, legiuitorul a impus conditii si limite pentru exercitiul acestui drept.
ARTICOLUL 44 Dreptul de proprietate privata este un drept constitutional esential din categoria drepturilor social-economice. Acest drept pozitiv are in vedere proprietatea privata; proprietatea publica este reglementata de alte norme constitutionale. Ca drept de traditie in setul drepturilor si libertatilor acordate cetateanului dreptul de proprietate privata confera persoanei maretia individualitatii si ii recunoaste capacitatea de a se organiza pentru propriile activitati.
Institutiile juridice care exista pe baza acestui drept pozitiv sunt importante si numeroase:
consacrarea dreptului de proprietate privata (alin. (1);
recunoasterea creantelor asupra statului (alin. (1);
garantarea constitutionala a dreptului de proprietate privata si a creantelor asupra statului (alin. (1);
stabilirea continutului dreptului de proprietate privata precum si continutul si natura juridica a creantelor asupra statului revine legii (alin. (1);
indicarea limitelor acestor drepturi pozitive se face prin lege (alin. (1);
indiferent de titular (individul; Statul si unitatile administrativ-teritoriale, care pot avea proprietati si in regim de proprietate privata a statului), proprietatea privata este garantata si ocrotita in mod egal de lege (alin. (2);
cetatenii straini si apatrizii pot dobandi dreptul de proprietate privata asupra terenurilor numai in conditiile rezultate din aderarea Romaniei la Uniunea Europeana si din alte tratate internationale la care Romania este parte, pe baza de reciprocitate, in conditiile prevazute prin lege organica (alin. (2); constructiile pot fi dobandite, in conditiile legii, de cetatenii straini si apatrizi;
cetatenii straini si apatrizii pot dobandi dreptul de proprietate privata asupra terenurilor prin mostenire legala (alin. (2);
nimeni nu poate fi expropriat (alin. (3);
exproprierea este totusi admisa, numai daca este stabilita potrivit legii, numai pentru o cauza de utilitate publica, si numai cu dreapta si prealabila despagubire (alin. (3);
sunt interzise nationalizarea sau orice alte masuri de trecere silita in proprietate publica a unor bunuri pe baza apartenentei sociale, etnice, religioase, politice sau de alta natura discriminatorie a titularilor (alin. (4);
autoritatea publica poate folosi pentru lucrari de interes general, subsolul oricarei proprietati imobiliare, cu obligatia de a despagubi proprietarul pentru daunele aduse solului, plantatiilor sau constructiilor, precum si pentru alte daune imputabile autoritatii (alin. (5);
despagubirile care se acorda pentru expropriere (alin. 3) ori pentru lucrari de interes general (alin. 5) se stabilesc de comun acord cu proprietarul sau, in caz de divergenta, prin justitie (alin. (6);
proprietarul, in virtutea dreptului de proprietate, are obligatia de a respecta sarcinile generate de protectia mediului, asigurarea bunei vecinatati, prevederile legale, existente ca obicei (alin. (7);
averea (proprietatea privata) dobandita licit nu poate fi confiscata (alin. (8);
caracterul licit al dobandirii proprietatii private (averii) se prezuma (alin. (8);
numai in conditiile legii pot fi confiscate bunurile destinate, folosite sau rezultate din infractiuni ori contraventii (alin.(9).
Conform prevederilor constitutionale de la ARTICOLUL 136 Proprietatea , proprietatea este publica sau privata (alin. (1). La alineatul (5) al acestui articol, care din punctul de vedere al structurii de tip constitutional este incadrat in Titlul IV Economia si finantele publice, se dispune imperativ:
Proprietatea privata este inviolabila, in conditiile legii organice.
ARTICOLUL 45 Libertatea economica consacra un drept pozitiv care contine acea libertate ce permite accesul liber al oricarei persoane la o activitate economica, la libera initiativa si respectiv exercitarea acestora in conditiile legii. Prin intermediul acestei libertati juridice se confirma caracterul democratic si liber al vietii economice si sociale din Romania. In acest sens libera initiativa, accesul liber al persoanei la o activitate economica si exercitarea acestora sunt garantate.
Libertatea economica este situata la congruenta cu Dreptul de proprietate privata si cu Dreptul la mostenire.
ARTICOLUL 46 Dreptul la mostenire statueaza un drept sacru, care are aceeasi natura juridica ca si Dreptul de proprietate privata. Institutia juridica a mostenirii pune in valoare proprietatea si drepturile generate de aceasta. Prin Constitutia Romaniei din 2003 domeniul de aplicare al Art. 46 in privinta dreptului la mostenire a fost extins, astfel ca se aplica atat cetatenilor romani cat si cetatenilor straini si apatrizilor.
ARTICOLUL 47 Nivelul de trai contine norme juridice prin care este indicat nivelul considerat de o societate democratica, conform standardelor internationale si resurselor de care dispune acea societate, ca asigurand fiecarui cetatean roman un trai decent. Pentru realizarea echilibrului in societate si respectiv pentru a face realizabil traiul decent pentru fiecare individ care traieste in societate in calitate de cetatean reglementarea constitutionala stabileste pe de o parte obligatii in sarcina Statului, dispuse pe doua coordonate: obligatii de tip general prin care Statul ia masuri de dezvoltare economica (alin. (1); obligatii corelative drepturilor de natura subiectiva precum obligatia Statului de a lua masuri de protectie sociala (alin. (1).
Alineatul (2) al Art. 47 prevede drepturile de natura subiectiva ale cetatenilor in privinta asigurarilor sociale si a formelor acestora precum si a drepturilor in legatura cu masurile de asistenta sociala:
Cetatenii au dreptul la pensie, la concediu de maternitate platit, la asistenta medicala in unitatile sanitare de stat, la ajutor de somaj si la alte forme de asigurari sociale publice sau private, prevazute de lege. Cetatenii au dreptul si la masuri de asistenta sociala, potrivit legii.
Normele juridice continute de Art. 47 sunt dispuse in structura Constitutiei astfel incat pe de o parte sa afirme existenta lor ca institutie juridica distincta si pe de alta parte sa fie realizata armonizarea cu acele articole constitutionale care permit valorizarea si respectiv eficacitatea in asigurarea nivelului de trai decent.
ARTICOLUL 48 Familia se refera la unitatea de baza in organizarea societatii si reglementeaza juridic modul de recunoastere statala pentru constituirea si recunoasterea acesteia.
Confirmand traditiile din societatea romaneasca, constituantul roman stabileste la alineatul (1) urmatoarele principii juridice aplicabile in materia Dreptului familiei:
familia se intemeiaza pe casatoria liber consimtita intre soti;
familia se bazeaza pe egalitatea intre soti;
familia include dreptul si indatorirea parintilor de a asigura cresterea, educatia si instruirea copiilor.
Alineatul (2) indica valoarea juridica a casatoriei civile si a casatoriei religioase, prin indicarea normei permisive conform careia casatoria religioasa poate fi celebrata numai dupa casatoria civila .
Totodata la alineatul (2) se prevede expres ca principalele institutii juridice ale familiei, respectiv conditiile de incheiere, de desfacere si de nulitate a casatoriei, se stabilesc prin lege ( de lege lata Codul Familiei; de lege ferenda Codul Civil ).
Articolul 48 consacra la alineatul (3) un principiu constitutional cu aplicare pentru ramura dreptului familiei si in materie de mostenire si care este situat in sfera de aplicare a Articolului 16 al Constitutiei Romaniei din 2003, in privinta egalitatii in drepturi a cetatenilor.
Conform Art. 48 alin. (3): Copiii din afara casatoriei sunt egali in fata legii cu cei din casatorie .
ARTICOLUL 49 Protectia copiilor si a tinerilor evoca interesul acordat generatiilor de copii si de tineri care se bucura de un regim special de protectie si de asistenta in realizarea drepturilor lor. Pentru a confirma atentia acordata copiilor si tinerilor si pentru a inlatura orice obstacol din calea unei dezvoltari firesti in contextul societatii romanesti actuale, la alineatele (3) si (4) constituantul roman a impus urmatoarele interdictii:
(3) Exploatarea minorilor, folosirea lor in activitati care le-ar dauna sanatatii, moralitatii sau care le-ar pune in primejdie viata ori dezvoltarea normala sunt interzise.
(4) Minorii sub varsta de 15 ani nu pot fi angajati ca salariati.
Statului ii revin seturi de obligatii juridice ce produc efecte in privinta protectiei sociale a copiilor si a tinerilor si respectiv pentru participarea libera a tinerilor la viata politica, sociala, economica, culturala si sportiva a tarii.
ARTICOLUL 50 Protectia persoanelor cu handicap indica un drept care are consistenta afirmarii si asigurarii egalitatii cetatenilor si care tine cont de specificul situatiilor in care se afla anumite persoane. Pretuirea acordata acestora, in speta persoanelor cu handicap, dovedeste atat democratizarea societatii romanesti cat si spiritul modern al societatii romanesti. Prevederile constitutionale de la Art. 49 alin. (2), prin care se acorda ajutoare pentru ingrijirea copilului bolnav ori cu handicap sunt desavarsite prin protectia persoanelor cu handicap de la Art. 50:
Persoanele cu handicap se bucura de protectie speciala. Statul asigura realizarea unei politici nationale de egalitate a sanselor, de prevenire si de tratament ale handicapului, in vederea participarii efective a persoanelor cu handicap in viata comunitatii, respectand drepturile si indatoririle ce revin parintilor si tutorilor.
DREPTURILE GARANTII
ARTICOLUL 51 Dreptul de petitionare este conceput ca drept pozitiv pus la dispozitia cetatenilor pentru valorificarea opiniilor, parerilor, doleantelor ori pentru a raspunde intrebarilor adresate precum si pentru a se indrepta greselile ori a se inlatura abuzurile, in privinta activitatilor autoritatilor publice si a actiunilor functionarilor publici. Calificarea juridica atribuita acestui drept, respectiv drept din tipologia garantiilor, este legitimata intrucat permite fiecarui cetatean sa participe la viata cotidiana a societatii si la solutionarea treburilor publice, constituindu-se astfel ca garantie a realizarii tuturor celorlalte drepturi si libertati cetatenesti
Dreptul de petitionare este construit juridic ca drept de a se adresa autoritatilor publice prin petitii.
Structura dreptului de petitionare are doua componente: A. dreptul cetateanului de a se adresa prin petitii autoritatilor publice; B. dreptul organizatiilor legal constituite de a adresa petitii.
Regimul juridic al petitiilor impune ca petitiile sa fie semnate ( este vizata identitatea petitionarului ) si din acest daca o singura petitie este semnata de mai multe persoane ea este constitutional adresata si necesita, ca o conditie de validitate, sa exprime numai opinia semnatarului ( semnatarilor ), respectiv petitia sa fie formulata numai in numele semnatarului ( semnatarilor ), asa cum prevede alin.(1) ori sa fie adresata de organizatiile legal constituite exclusiv in numele colectivelor pe care le reprezinta, conform alin. (2).
Aplicarea, cu efectele scontate, a dreptului de petitionare impune in sarcina Autoritatilor publice, conform competentelor care rezulta din functiile indeplinite pentru exercitarea puterii de stat, obligatii juridice, ce sunt corelative drepturilor si libertatilor cetatenesti, indicate prin textul constitutional al Art. 51 alin. (4):
Autoritatile publice au obligatia sa raspunda la petitii in termenele si in conditiile stabilite potrivit legii.
Substanta si respectiv natura juridica a acestui drept si implicit domeniul lui de aplicare aduc in prim plan doua componente: A. termenele in interiorul carora raspunsul trebuie formulat; B. conditiile de respectat pentru formularea raspunsului sau pentru a legitima absenta acestuia.
Precizam ca Exercitarea dreptului de petitionare este scutita de taxa, aspect care dovedeste dorinta de a facilita cetatenilor utilizarea dreptului de petitionare, ca drept de esenta democratica.
ARTICOLUL 52 Dreptul persoanei vatamate de o autoritate publica
Constitutia Romaniei din 2003, ca rezultat al constitutionalismului cu traditie romaneasca, a consemnat si a consacrat, pentru realizarea idealurilor Revolutiei romane din 1989, dreptul de natura subiectiva de care poate dispune orice persoana de drept pentru a se apara chiar impotriva Autoritatilor publice, in cazurile si situatiile juridice cand persoana a fost lezata de aceste autoritati.
Structura Art. 52 dispune institutiile juridice pe care le contine pe patru paliere de drept:
consacrarea dreptului (alin. (1); forma de consacrare a acestui drept este indreptatirea, in sensul de prezumtie de legitimitate.
Dreptul este atribuit si poate fi exercitat de orice persoana vatamata intr-un drept al sau ori intr-un interes legitim de o autoritate publica
Vatamarea juridica sa se fi produs printr-un act administrativ sau prin nesolutionarea in termen legal a unei cereri adresate.
Persoana vatamata este indreptatita sa obtina, in functie de cazul invocat: A. recunoasterea dreptului pretins; B. recunoasterea interesului legitim; C. anularea actului administrativ; D. repararea pagubei produse.
conditiile si limitele pentru exercitare (alin. (2); dreptul pe care il are persoana vatamata de o autoritate publica nu poate fi exercitat decat in conditiile si cu limitele stabilite prin lege organica.
Statul raspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare, care este stabilita in conditiile legii.
raspunderea Statului nu inlatura raspunderea magistratilor , care si-au exercitat functia cu rea credinta sau grava neglijenta
EXERCITIUL DREPTURILOR SI AL LIBERTATILOR
ARTICOLUL 53 Restrangerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertati reglementeaza conditiile si cazurile cand se pot manifesta restrangeri in exercitiul unor drepturi si al unor libertati.
Este esential sa indicam interdictia de a se stabili limite, de a se restrange ori de a fi suprimate drepturile si libertatile constitutionale, intelese ca drepturi si libertati ale omului. Nu trebuie sa fie confundate drepturile si libertatile cu exercitiul acestora. Articolul 53 are ca obiect restrangerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertati. Restrangerea exercitiului vizeaza limite stabilite pentru exercitarea drepturilor si libertatilor cetatenesti.
Domeniul de aplicare al Articolului 53 cuprinde unele drepturi si unele libertati.
Constituantul roman statueaza in sensul permisiunii juridice, respectiv ca exercitiul unor drepturi sau al unor libertati poate fi restrans; este important sa indicam aceasta calificare juridica a legiuitorului pentru a realiza distinctia necesara dintre permisiune (care pretinde aprecieri circumstantiale) si obligatie constitutionala.
Orice restrangere va putea fi dispusa numai daca se impune.
Datorita puterilor ascunse pe care le presupune existenta prevederilor Art. 53 si pentru a nu permite manifestarea unor puteri discretionare Constitutia Romaniei din 2003 impune expres si limitativ cazurile pentru care se poate impune restrangerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertati, formulate la alin. (1), ca atare, prin enumerare limitativa:
apararea securitatii nationale;
apararea ordinii publice;
apararea sanatatii publice;
apararea moralei publice;
apararea drepturilor si a libertatilor cetatenesti;
desfasurarea instructiei penale;
prevenirea consecintelor unei calamitati naturale;
prevenirea consecintelor unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.
Constatam ca se au in vedere numai cauze de interes public
Pilierul de sustinere al sferei drepturilor si libertatilor cetatenesti este constituit de Teza I de la alineatul (2) al Art. 53:
Restrangerea poate fi dispusa numai daca este necesara intr-o societate democratica.
Valoare politico-juridica de sinteza democratia constitutionala este stavila din fata oricarei incercari care ar destabiliza echilibrul din societatea romaneasca si este de aceea criteriul juridic si politic pentru aprecierea masurii necesare care restrange exercitiul unor drepturi sau al unor libertati.
Inlaturarea oricaror posibilitati de manifestare a excesului de putere, a abuzului de drept, a puterilor discretionare, precum si a oricaror interpretari eronate, prin textul constitutional se dispun (imperativ) conditiile de existenta si aplicare a masurii de restrangere a exercitiului unor drepturi sau a unor libertati:
A. Masura trebuie sa fie proportionala cu situatia care a determinat-o.
B. Masura trebuie sa fie aplicata in mod nediscriminatoriu.
C. Masura trebuie sa fie aplicata fara a aduce atingere existentei dreptului sau a libertatii.
Capitolul XIV
Indatoririle fundamentale
Consacrarea constitutionala a seturilor de drepturi si de libertati cetatenesti, care genereaza obligatii juridice corelative pentru Stat, determina, in virtutea institutiei cetateniei, instituirea de indatoriri fundamentale, fara realizarea carora nu ar fi posibila integritatea societatii romanesti si exercitiul suveranitatii nationale.
Daca drepturile si libertatile cetatenesti sunt invocate cu aplomb despre indatoriri nu prea se vorbeste, uitandu-se ca acestea asigura atat echilibrul sistemului politico-juridic cat si afirmarea structurilor de tip institutional juridic.
Indatoririle fundamentale ale cetatenilor alcatuiesc alaturi de drepturile si libertatile fundamentale ale cetatenilor temelia societatii romanesti si a Statului.
Desi textul constitutional nu expune decat patru articole care exprima obligatiile pozitive construite de legislator, fiecare articol incorporeaza esenta constitutionala si spirit juridic, impletite cu valori si idealuri, care dau demnitate si onorabilitate in indeplinirea lor.
Fiecare indatorire fundamentala se raporteaza la seturile de drepturi si de libertati ale omului, le evoca si le conditioneaza juridic fara a le distruge substanta si fara a le stanjeni in propria lor existenta.
ARTICOLUL 54 Fidelitatea fata de tara dispune cu solemnitatea cuvenita o indatorire care este determinata de apartenenta la poporul roman si la societatea romaneasca, si care permite functionarea suveranitatii.
Alineatul (1) declara: Fidelitatea fata de tara este sacra.
La alineatul (2) se dispune: Cetatenii carora le sunt incredintate functii publice, precum si militarii, raspund de indeplinirea cu credinta a obligatiilor ce le revin si, in acest scop, vor depune juramantul cerut de lege.
La ARTICOLUL 70 Mandatul deputatilor si al senatorilor alineatul (1) se dispune: Deputatii si senatorii intra in exercitiul mandatului la data intrunirii legale a Camerei din care fac parte, sub conditia validarii alegerii si a depunerii juramantului. Juramantul se stabileste prin lege organica.
In cadrul dispozitiilor de la TITLUL III Autoritatile publice, CAPITOLUL II Presedintele Romaniei, ARTICOLUL 82 Validarea mandatului si depunerea juramantului, alineatul (2) se stabileste:
Candidatul a carui alegere a fost validata depune in fata Camerei Deputatilor si a Senatului, in sedinta comuna, urmatorul juramant:
" Jur sa-mi daruiesc toata puterea si priceperea pentru propasirea spirituala si materiala a poporului roman, sa respect Constitutia si legile tarii, sa apar democratia, drepturile si libertatile fundamentale ale cetatenilor, suveranitatea, independenta, unitatea si integritatea teritoriala a Romaniei. Asa sa-mi ajute Dumnezeu.
ARTICOLUL 55 Apararea tarii stabileste o indatorire fundamentala, ce revine cetatenilor romani. Acest articol contine prevederi constitutionale noi, la nivelul reglementarilor internationale in materie, care in substanta sunt indicate de ideea formarii armatei de profesionisti si de formarea pregatirii pentru apararea tarii prin alte tipuri de activitati si alte mijloace decat serviciul militar obligatoriu.
(1) Cetatenii au dreptul si obligatia sa apere Romania.
(2) Conditiile privind indeplinirea indatoririlor militare se stabilesc prin lege organica.
(3)Cetatenii pot fi incorporati de la varsta de 20 de ani si pana la varsta de 35 de ani, cu exceptia voluntarilor, in conditiile legii organice.
ARTICOLUL 56 Contributii financiare formuleaza reguli sociale in materie de impozite si taxe, respectiv ale sistemului public de venituri astfel ca sarcinile publice sa fie sustinute din bani publici
Articolul 56 statueaza la alin. (1) obligatiile juridice, la alin. (2) principiul juridic in privinta sistemului public de venituri iar la alin. (3) interdictiile si respectiv exceptiile acestui aliniat.
(1) Cetatenii au obligatia sa contribuie, prin impozite si prin taxe, la cheltuielile publice.
(2) Sistemul legal de impuneri trebuie sa asigure asezarea justa a sarcinilor fiscale.
(3) Orice alte prestatii sunt interzise, in afara celor stabilite prin lege, in situatii exceptionale.
ARTICOLUL 57 Exercitarea drepturilor si a libertatilor
Consistenta constitutionala, exprimata clar, concis si fara echivoc prin textul constitutiv, exprima indatorirea cetateneasca ce produce efecte in privinta tuturor drepturilor si libertatilor consacrate de Constitutie. Continutul acestui articol are vocatia indicarii limitelor sau a determinarilor necesare eficientei drepturilor si libertatilor omului, cu scopul realizarii organizarii societatii si al indeplinirii idealurilor juridice afirmate prin principiile declaratiilor de drepturi si al actelor cu caracter constitutional.
Constitutia Romaniei din 2003 stabileste reglementativ:
Cetatenii romani, cetatenii straini si apatrizii trebuie sa-si exercite drepturile si libertatile constitutionale cu buna credinta, fara sa incalce drepturile si libertatile celorlalti.
Conceptul de buna credinta se constituie in sensul afirmarii acesteia ca ideal juridic si ca scop pentru politica legislativa dar si in calitate de criteriu pentru identificarea si aprecierea modului de exercitare a drepturilor si a libertatilor constitutionale. Exercitarea drepturilor si a libertatilor nu poate sa produca efecte de incalcare a drepturilor si libertatilor celorlalti.
Capitolul XV
Institutia Avocatului Poporului
Constitutia Romaniei din 2003, pentru a exprima democratizarea societatii romanesti, ca beneficiu al Revolutiei din 1989, a consacrat institutia Avocatului Poporului, pentru apararea drepturilor si libertatilor fundamentale sa fie eficace. Originile acestei institutii juridice le gasim in spatiul juridic suedez, cu titlul de Ombudsman. Astazi, in dreptul european, o astfel de institutie se constituie ca barometru al democratiei si este numita Mediatorul european. Puterea politico-juridica a acestei institutii este astazi recunoscuta nu numai cu semnificatie juridica dar si in sens politic si social.
CAPITOLUL IV Avocatul Poporului stabileste competentele si modul de functionare al institutiei la ARTICOLUL 58 Numirea si rolul, ARTICOLUL 59 Exercitarea atributiilor, ARTICOLUL 60 Raportul in fata Parlamentului
Ratiunea existentei institutiei Avocatului Poporului este apararea drepturilor si libertatilor persoanelor fizice.
O deosebita importanta, in privinta rolului acestei institutii in sistemul democratic romanesc, o reprezinta a doua teza a Art. 60, care se refera la Rapoartele pe care le prezinta Avocatul Poporului:
Rapoartele pot contine recomandari privind legislatia sau masuri de alta natura, pentru ocrotirea drepturilor si a libertatilor cetatenilor.
Capitolul XVI
Curtea Constitutionala a Romaniei
Respectarea principiilor si reglementarilor constitutionale este supravegheata si asigurata in statul de drept de institutii care fara sa fie componente ale puterilor statului, sunt investite de puterea constituanta cu rolul de pilon pentru sustinerea si asigurarea echilibrului puterilor statului (legislativa, administrativa, judecatoreasca).
Curtea Constitutionala a Romaniei este, conform Art. 142, garantul suprematiei Constitutiei. Pentru realizarea acestui scop juridic Curtea Constitutionala se pronunta asupra constitutionalitatii legilor. Este controlul de constitutionalitate necesar functionarii oricarei societati de tip democratic si se exercita atat ante-factum cat si post-factum.
Competentele si modul de functionare sunt detaliate, conform dispozitiilor de la TITLUL V Curtea Constitutionala prin Lege organica. Deciziile Curtii Constitutionale au caracter general-obligatoriu, se publica in Monitorul Oficial al Romaniei si au putere numai pentru viitor.
In calitate de garant al suprematiei Constitutiei, Curtea constitutionala, ca natura juridica, este organism statal cu rol de pilon de sustinere a echilibrului public, fiind situat intre puterea constituanta si puterea legislativa, dar fara a face parte din Legislativ, Executiv, Judecatoresc.
Capitolul XVII
Autoritatile publice
Organizarea societatii de tip democratic in Romania se realizeaza si in privinta Autoritatilor publice, in primul rand, prin dispozitiile constitutionale; Titlul III Autoritatile publice al Constitutiei Romaniei din 2003 reglementeaza competentele Autoritatilor, structura Autoritatilor si stabileste de asemenea toate celelalte reguli constitutionale necesare bunei functionari a fiecarei institutii.
Este important sa amintim sensul constitutional pe care circula puterea de reprezentare si sa constatam natura juridica a fiecarui palier.
Puterea este detinuta de popor si exercitata ca suveranitate, si este transmisa ca putere de reprezentare ( se transmite numai o parte a acestei puteri ), ce este exercitata ca putere de stat ( in sensul de putere publica, ce contine cele trei functii care genereaza competentele necesare asigurarii eficientei ). Puterea publica contine si exprima functia de a stabili comandamentul juridic (imperare), functia de gestionare cotidiana a treburilor publice din societate (administrare), functia de solutionare a conflictelor din societate (jurisdictio). Functiile indicate sunt cristalizate in calitate juridica de competente, care, pe al treilea nivel, sunt distribuite numai prin Constitutie, catre Autoritatile Publice, care exercita, prin intermediul competentelor puterea de stat. Dispunand prin Lege organica ( de organizare si functionare ) de o structura institutionala corespunzatoare realizarii competentelor, Autoritatile publice distribuie functionarilor publici atributiile specifice fiecarei activitati de tip public.
Constitutia Romaniei din 2003 stabileste la TITLUL III Autoritatile publice astfel:
Functia legislativa este in competenta autoritatii publice numita Parlament ( CAPITOLUL I Parlamentul
Functia executiva (administrativa) este inclusa in competentele mai multor autoritati publice numite: Presedintele Romaniei (CAPITOLUL II Presedintele Romaniri), Guvernul Romaniei (CAPITOLUL III Guvernul) Administratia publica CAPITOLUL V Administratia publica, SECTIUNEA 1 Administratia publica centrala de specialitate, SECTIUNEA a 2-a Administratia publica locala
Functia de infaptuire a justitiei este in competenta autoritatii publice numite Autoritatea judecatoreasca (CAPITOLUL VI Autoritatea judecatoreasca)
Autoritatile publice lucreaza pentru interesul public si rezolva toate treburile de tip general (ale societatii ). Eficienta activitatii institutiilor publice, corespunzatoare fiecarei tipologii de autoritati publice, se regaseste in gradul de civilizatie al fiecarei societati.
Functionarea puterilor statului este asigurata de principiul separatiei si echilibrului puterilor
PARLAMENTUL ROMANIEI este organul reprezentativ suprem al poporului roman si unica autoritate legiuitoare a tarii
Conform dispozitiilor de la ARTICOLUL 61 Rolul si structura Parlamentul este calificat juridic ca organul reprezentativ suprem. Din punct de vedere al competentei si totodata sub aspect functional Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a tarii, ceea ce inseamna ca numai Parlamentul poate adopta legi, ca acte juridice normative primare si originale. Parlamentul are deci rolul de legislator.
Structura Parlamentului este bicamerala, asa cum se prevede la alin. (2): Parlamentul este alcatuit din Camera Deputatilor si Senat.
Conform dispozitiilor de la ARTICOLUL 62 Alegerea Camerelor sistemul juridic pentru alegeri este votul universal, egal, direct, secret si liber exprimat, precizat de Legea electorala. (alin (1) Numarul deputatilor si al senatorilor se stabileste prin Legea electorala. (alin (3)
Durata mandatului este de 4 ani si poate fi prelungita de drept.
Camerele lucreaza in doua sesiuni ordinare pe an (Art. 66 alin. (1)
Actele juridice adoptate de Camera Deputatilor si de Senat sunt: legi, hotarari, motiuni (Art. 67). Sedintele sunt publice. Camerele sunt alcatuite din deputati si senatori. Articolul 69 Mandatul reprezentativ dispune:
(1) In exercitarea mandatului, deputatii si senatorii sunt in serviciul poporului.
(2) Orice mandat imperativ este nul.
Principala functie a Parlamentului Romaniei este legiferarea. Actele juridice normative sunt stabilite la Articolul 73 Categorii de legi. Alineatul (1) enunta: Parlamentul adopta legi constitutionale, legi organice si legi ordinare.
Initiativa legislativa apartine, dupa caz, Guvernului, deputatilor, senatorilor sau unui numar de cel putin 100.000 de cetateni cu drept de vot ( Art. 74).
Procedura de adoptare a actelor juridice normative este diferentiata dupa categoria de legi, astfel:
A. Legile constitutionale se adopta conform dispozitiilor de la ARTICOLUL 151 Procedura de revizuire de la TITLUL VII Revizuirea Constitutiei
(1) Proiectul sau propunerea de revizuire trebuie adoptata de Camera Deputatilor si de Senat, cu o majoritate de cel putin doua treimi din numarul membrilor fiecarei camere.
"(2) Daca prin procedura de mediere nu se ajunge la un acord, Camera deputatilor si Senatul, in sedinta comuna, hotarasc cu votul a cel putin trei patrimi din numarul deputatilor si senatorilor.
(3) Revizuirea este definitiva dupa aprobarea ei prin referendum, organizat in cel mult 30 de zile de la data adoptarii proiectului sau a propunerii de revizuire.
B. Legile organice, datorita importantei lor, sunt adoptate pe baza dispozitiilor de la ARTICOLUL 76 alin. (1) care precizeaza:
(1) Legile organice si hotararile privind regulamentele Camerelor se adopta cu votul majoritatii membrilor fiecarei Camere.
C. Legile ordinare, ca acte juridice cu putere normativa, sunt adoptate conform dispozitiilor constitutionale de la ARTICOLUL 76 alin. (2), care indica:
(2) Legile ordinare si hotararile se adopta cu votul majoritatii membrilor prezenti din fiecare Camera.
Promulgarea legilor constituie o etapa foarte importanta in procedura de adoptare a legilor, deoarece pe de o parte inainte de promulgare se poate cere, o singura data, reexaminarea legii si pe de alta parte fara parcurgerea etapei promulgarii legea nu poate sa produca efecte juridice deoarece nu poate fi pusa in vigoare. Semnificatia promulgarii este aceea a colaborarii intre puterile publice, respectiv intre legislativ si executiv, precum si a transmiterii comandamentului juridic, asa cum a fost acesta formulat in forma definitiva, de la varful piramidei institutiilor executive catre toate palierele inferioare, pana la baza. Articolul 77 prevede la alin. (1):
Legea se trimite, spre promulgare, Presedintelui Romaniei. Promulgarea legii se face in termen de cel mult 20 de zile de la primire.
Intrarea in vigoare a legilor reprezinta ultima etapa a procedurilor constitutionale de adoptare a legilor si marcheaza existenta legii ca drept obiectiv. Aceasta etapa procedurala este alcatuita din doua componente care sunt concepute ca institutii juridice:
Publicarea in Monitorul Oficial al Romaniei
Intrarea in vigoare propriu-zisa, care, in general, se produce la trei zile de la data publicarii ori in special la o data ulterioara prevazuta in textul ei.
Monitorul Oficial este jurnalul oficial in care se publica actele juridice normative astfel ca valoare juridica are numai o astfel de publicare si nu orice alt tip de publicare, de exemplu publicarea prin intermediul presei scrise.
Intrarea in vigoare a legii marcheaza un moment extrem de important deoarece efectele juridice se vor produce numai de la acest moment pentru viitor. De la acest moment legea devine pentru toti cetatenii obligatorie.
Procedurile complexe pentru adoptarea legilor dovedesc importanta actelor juridice normative pentru reglementarea relatiilor din societate si evoca principiul publicitatii, respectiv aducerea la cunostinta a regulilor care au forta normativa si care la nevoie pot fi aduse la indeplinire prin forta de constrangere a statului.
PRESEDINTELE ROMANIEI este institutia de tip constitutional care este situata la cel mai inalt nivel deoarece Presedintele Romaniei este Sef al Statului si reprezinta, in aceasta calitate, statul roman (alineatul 1 al Art. 80). Presedintele este garantul independentei nationale, al unitatii si al integritatii teritoriale a tarii (alineatul 1 al Art. 80). Din perspectiva competentelor atribuite prin Constitutie institutia Presedintelui Romaniei este pilonul care sustine si totodata garanteaza buna functionare a societatii si respectiv a puterilor statului ( alin. (2).
Presedintele Romaniei are si exercita functia de reprezentare si functia de supraveghere si mediere.
Presedintele Romaniei este ales prin vot universal, egal, direct, secret si liber exprimat ceea ce ii confera legitimitate pentru exercitarea atributiilor generate de competentele stabilite de Constitutie. Fiind ales direct de societate Presedintele reprezinta societatea si din acest motiv poate cere poporului sa-si exprime, prin referendum, vointa cu privire la problemele de interes national (ARTICOLUL 90 Referendumul
Presedintele este inzestrat cu atributii si in privinta numirii Guvernului (Art. 85), al participarii la activitatile Guvernului (Art. 87), raporturile cu Parlamentul (Art. 88), Dizolvarea Parlamentului (Art. 89), atributii in domeniul politicii externe (Art. 91), atributii in domeniul apararii (Art. 92), atributii cat priveste masurile exceptionale
Actele Presedintelui Romaniei sunt Decretele.
GUVERNUL ROMANIEI face parte din puterea executiva si exercita conducerea generala a administratiei publice.
Conform dispozitiilor articolului 102 din Constitutia Romaniei Guvernul asigura realizarea politicii interne si externe a tarii, potrivit programului sau de guvernare, program care a fost acceptat de Parlament.
Structura guvernului este indicata la alin. (3):
Guvernul este alcatuit din prim-ministru, ministrii si alti membri stabiliti prin lege organica.
Raspunderea membrilor guvernului este stabilita la Art. 109 alin. (1):
Guvernul raspunde politic numai in fata Parlamentului pentru intreaga sa activitate. Fiecare membru al guvernului raspunde politic solidar cu ceilalti membri pentru activitatea Guvernului si pentru actele acestuia.
Activitatea guvernului exprima complexitatea si diversitatea relatiilor din societate si este calificata ca activitate administrativa.
Investirea Guvernului se realizeaza de Parlament care acorda incredere Guvernului cu votul majoritatii deputatilor si senatorilor. In continuare, conform Art. 110 alin. (1) Guvernul isi exercita mandatul pana la data validarii alegerilor parlamentare generale.
Actele juridice ale Guvernului sunt hotararile si ordonantele. O anumita importanta in privinta raporturilor Parlamentului cu Guvernul o are ARTICOLUL 115 Delegarea legislativa
ADMINISTRATIA PUBLICA CENTRALA DE SPECIALITATE
Puterea administrativa isi identifica o a doua componenta in Administratia publica centrala de specialitate, realizata prin structurile institutionale corespunzatoare competentelor acesteia. Conform dispozitiilor de la ARTICOLUL 116 structura Administratiei publice centrale de specialitate este constituita din ministere si alte organe de specialitate ale administratiei publice centrale
(1) Ministerele se organizeaza numai in subordinea Guvernului.
Alte organe de specialitate se pot organiza in subordinea Guvernului ori a ministerelor sau ca autoritati administrative autonome.
ADMINISTRATIA PUBLICA LOCALA
In privinta administratiei publice locale este necesar sa identificam specificul activitatii acesteia, mecanismele juridice ale realizarii competentelor acesteia, natura juridica a acestei activitati si esenta juridica concretizata in principiile juridice care guverneaza acest tip de activitate. ARTICOLUL 120 Principii de baza consacra la alineatul (1) principiile de activitate, directiile de actiune generate de acestea si scopul juridica politic al societatilor democratice:
(1) Administratia publica din unitatile administrativ teritoriale se intemeiaza pe principiile descentralizarii, autonomiei locale si deconcentrarii serviciilor publice.
Aceste principii exprima ideea valorificarii potentialului local.
AUTORITATEA JUDECATOREASCA
A treia putere a statului este Justitia cu rolul de a solutiona conflictele ivite in societate. In sistemul juridico-politic european puterea judecatoreasca are alte competente si corespunzator alte tipuri de mecanisme juridice pentru indeplinirea functiilor publice in stat.
ARTICOLUL 124 Infaptuirea justitiei evoca substantialitatea activitatilor jurisprudentiale:
(1) Justitia se infaptuieste in numele legii.
(2) Justitia este unica, impartiala si egala pentru toti.
(3) Judecatorii sunt independenti si se supun numai legii.
Reglementarea constitutionala de la ARTICOLUL 126 stabileste:
(1) Justitia se realizeaza prin Inalta Curte de Casatie si Justitie si prin celelalte instante judecatoresti stabilite de lege.
Ministerul public este reglementat prin articolele 131 si 132 care stabilesc rolul Ministerului Public si statutul procurorilor.
La Art. 131 alin. (1) se dispune: In activitatea judiciara, Ministerul Public reprezinta interesele generale ale societatii si apara ordinea de drept, precum si drepturile si libertatile cetatenilor.
Articolul 132 alineatul (1), referitor la statutul procurorilor prevede: Procurorii isi desfasoara activitatea potrivit principiului legalitatii, al impartialitatii si al controlului ierarhic, sub autoritatea ministrului justitiei.
Consiliul Superior al Magistraturii asigura independenta justitiei.
Capitolul XVIII
Activitatile economice in societate
Revolutia romana din 1989 a deschis perspective noi pentru societatea romaneasca, conform reperelor europene traditionale. In acest sens Constitutia Romaniei din 2003 statueaza la ARTICOLUL 135 Economia natura economiei si finantelor publice in societatea romaneasca si sensul de realizare al acestora:
(1) Economia Romaniei este economie de piata, bazata pe libera initiativa si concurenta.
Desfasurarea activitatilor economice implica anumite tipuri de proprietate, consacrat, aparate si garantate juridic. Proprietatea este publica sau privata (Art. 136 alin.(1). Proprietatea publica este garantata si ocrotita prin lege si apartine statului sau unitatilor administrativ teritoriale (alin (2). Proprietatea privata este inviolabila, in conditiile legii organice (alin. 5).
Conform dispozitiilor ARTICOLULUI 138 Bugetul public national, acesta cuprinde Bugetul de stat, bugetul asigurarilor sociale de stat si bugetele locale (ale comunelor, oraselor si ale judetelor). La ARTICOLUL 137 Sistemul financiar se precizeaza:
(2) Moneda nationala este leul, iar subdiviziunea acestuia banul. In conditiile aderarii la Uniunea Europeana, prin lege organica se poate recunoaste circulatia si inlocuirea monedei nationale cu aceea a Uniunii Europene.
Capitolul XIX
Integrarea euro-atlantica a Romaniei
Constitutia Romaniei din 2003 a inscris dezvoltarea politica, sociala, economica si juridica a Romaniei in contextul conventiilor si al tratatelor cu vocatie democratica europeana si de aceea aderarea Romaniei la tratatele constitutive ale Uniunii Europene sunt evocate ca scop politico-juridic. Progresul juridic si politic confirmat de evolutiile domeniilor economic si social au transformat Romania intr-un spatiu capabil sa asigure transferul unor atributii catre institutiile comunitare si respectiv al exercitarii in comun cu celelalte state a competentelor prevazute in tratatele constitutive ( nota bene: Proiectul de Tratat instituind o Constitutie pentru Europa
In sensul constitutional afirmat si sustinut prin dispozitiile ARTICOLULUI 11 Dreptul international si dreptul intern si ale ARTICOLULUI 20 Tratatele internationale privind drepturile omului, in evolutie progresiva si in contextul valorificarii traditiilor democratice romanesti, al culturii si civilizatiei generate de poporul roman, sustinute si afirmate in spatiul politico-juridic romanesc cu vocatie europeana, se inscriu dispozitiile alineatului (2) al Art. 148 Integrarea euroatlantica, ce precizeaza:
Ca urmare a aderarii, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum si celelelte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate fata de dispozitiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.
Intrarea Romaniei in NATO, considerata scutul de rezistenta al democratiei a dovedit vointa poporului roman de aderare la valorile democratiei si la atitudinea si respectiv spiritul culturii si civilizatiei europene a mileniului al treilea, ca regasire si afirmare a traditiilor confirmate de inventiile, inovatiile si capodoperele culturale si artistice care au reprezentat si reprezinta poporul roman.
Integrarea euroatlantica si respectiv aderarea Romaniei la conventiile constitutive ale Europei contemporane valorifica originea culturii si a civilizatiei romanesti si consacra modernitatea vietii in societatea romaneasca.
Nimic din ceea ce a reprezentat esenta democratica, spiritul liber, natura umana si respectul acordat fiintei umane nu a fost si nu este indiferent poporului roman
BIBLIOGRAFIE SELECTIVA
Constitutia Romaniei, modificata si completata prin Legea de revizuire a Constitutiei Romaniei nr. 429/2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 758 din 29 octombrie 2003, republicata de Consiliul Legislativ, in temeiul art 152 din Constitutie, cu reactualizarea denumirilor si dandu-se textelor o noua numerotare (art. 152 a devenit, in forma republicata, art. 156 ) in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 767 din 31 octombrie 2003.
Legea de revizuire a Constitutiei Romaniei nr. 429/2003, adoptata de Camera Deputatilor si de Senat in sedintele din 18 septembrie 2003 ( cu respectarea prevederilor articolului 147 alineatul (1) din Constitutia Romaniei si publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 669 din 22 septembrie 2003) a fost aprobata prin Referendumul national din 18 - 19 octombrie 2003, revizuirea devenind astfel definitiva, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 758 din 29 octombrie 2003 si a intrat in vigoare la data de 29 octombrie 2003, data publicarii in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 758 din 29 octombrie 2003 a Hotararii Curtii Constitutionale nr. 3 din 22 octombrie pentru confirmarea rezultatului Referendumului national din 18 - 19 octombrie 2003 privind Legea de revizuire a Constitutiei Romaniei.
Constitutia Romaniei, in forma initiala, a fost adoptata in sedinta Adunarii Constituante din 21 noiembrie 1991, a fost publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.233 din 21 noiembrie 1991 si a intrat in vigoare in urma aprobarii ei prin Referendumul national din 8 decembrie 1991.
Declaratia universala a drepturilor omului adoptata de Adunarea generala a O.N.U. prin Rezolutia 217 A (III) la 10 decembrie 1948.
Conventia pentru apararea Drepturilor Omului si a Libertatilor fundamentale adoptata la Roma la 4 noiembrie 1950 si care a intrat in vigoare, in urma ratificarii ori a semnarii, la 3 septembrie 1953, ratificata de Romania prin Legea nr. 30 din 1994 publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 135 din 31 mai 1994 si modificata prin Legea nr. 79 din 6 iunie 1995 privind ratificarea Protocolului 11 la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale referitor la restructurarea mecanismului de control stabilit prin conventie, incheiat la Strasbourg la 11 mai 1994 publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 147 din 13 iulie 1995 (numita si Conventia Europeana a Drepturilor omului).
Constitutiile Romane - culegere ce contine Constitutiile din 1866, 1923, 1938, 1948, 1952, 1965, publicata de Regia Autonoma "Monitorul Oficial", Bucuresti.
Tratat instituind o Constitutie pentru Europa
GENEZA CONSTITUTIEI ROMANIEI 1991, Lucrarile Adunarii Constituante, Regia Autonoma "Monitorul Oficial", Bucuresti, 1998.
Tudor Draganu, Drept constitutional si institutii politice, Tratat elementar, vol. I si Vol. II, Ed. LUMINA LEX, Bucuresti, 1998.
Ion Deleanu, Drept constitutional si institutii politice, Tratat, vol.I si vol. II, Ed. EUROPA NOVA, Bucuresti, 1996.
Ioan Muraru, Simina Elena Tanasescu, Drept constitutional si institutii politice, Ed. All Beck, Bucuresti 2004.
Antonie Iorgovan, Drept constitutional si institutii politice, Teorie generala, Ed. "Galeriile J.L. Calderon", Bucuresti, 1994.
Cristian Ionescu, Tratat de drept constitutional contemporan, Ed. All Beck, Bucuresti, 2003.
Mihai Constantinescu, Antonie Iorgovan, Ioan Muraru, Simina Elena Tanasescu, Constitutia Romaniei revizuita - comentarii si explicatii, Ed. All Beck, Bucuresti, 2004
Mihai Constantinescu, Ioan Muraru, Antonie Iorgovan, Revizuirea Constitutiei Romaniei, Explicatii si comentarii, Ed. Rosetti, Bucuresti, 2003.
Ioan Muraru, Mihai Constantinescu, Simina Tanasescu, Marian Enache, Gheorghe Iancu, Interpretarea Constitutiei, Doctrina si practica, Ed. LUMINA LEX, Bucuresti, 2002.
Ioan Muraru, Mihai Constantinescu, Drept parlamentar romanesc, Ed. All Beck, Bucuresti, 2005
Antonie Iorgovan, Tratat de drept administrativ, vol. I, editia 4, Ed. All Beck, Bucuresti 2005
Dana Apostol Tofan, Drept administrativ, volumul I, Ed. All Beck, Bucuresti, 2003
Ioan Vida, Puterea executiva si administratia publica, Editura Regia autonoma "Monitorul Oficial', Bucuresti, 1994
Ioan Muraru, Avocatul poporului - institutie de tip ombudsman, Ed. All Beck, Bucuresti
Elena Simina Tanasescu, Legile electorale - comentarii si explicatii, Ed. All Beck, Bucuresti 2004
Viorel Mihai Ciobanu, Tratat teoretic si practic de procedura civila, Ed. National, Bucuresti, 1997
Paul Negulescu, Curs de Drept constitutional roman, Bucuresti, 1927.
Constantin Dissescu, Drept constitutional, Bucuresti, 1915.
Jurisprudenta Curtii Constitutionale:1999 Bucuresti, 2001, Curtea Constitutionala.
Hotarari ale Curtii Europene a Drepturilor Omului Culegere selectiva, Ed. POLIROM, Iasi, 2000.
Otto A. Bird, The idea of justice, Institute for Philosophical Research, Concepts in western thought series, General editor: Mortimer J. Adler, FREDERICK A. PRAEGER, Publishers, New York, Washington, London, Published in the United States of America in 1967, Library of Congress Catalog Card Number: 67-20472.
May It Please the Court., Edited by Peter Irons and Stephanie Guitton, Published in the United States by the NEW PRESS, New York, 1993.
A. Hauriou, Droit constitutionnel et institutions politiques, Paris, Ed Montchrestien, 1967
Jean Gicquel, Droit Constitutionnel et institutions politique, Ed. Montchrestien, 1997
|
Politica de confidentialitate | Termeni si conditii de utilizare |
Vizualizari: 1296
Importanta: 
Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2024 . All rights reserved
