Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  


AdministratieDrept


EXHEREDAREA (DEZMOSTENIREA)

Drept

+ Font mai mare | - Font mai mic



EXHEREDAREA (DEZMOSTENIREA)

SECTIUNEA I




NOTIUNEA DE EXHEREDARE

Exheredarea sau dezmostenirea este dispozitia de ultima vointa a testatorului prin care acesta inlatura de la mostenire unul sau mai multi mostenitori legali, rude sau sot supravietuitor. Inlaturarea de la mostenire este posibilitatea oferita de a se deroga de la regulile devolutiunii legale a mostenirii prin inlaturarea de la succesiune a persoanei neagreate, indiferent de motive. Aceasta dispozitie a celui care lasa mostenirea poate fi cuprinsa intr-o dispozitie testamentara nicidecum nu se poate face printr-o actiune in justitie motivata de faptul ca cel dezmostenit nu contribuie la intretinerea parintelui.[1]

Institutia dezmostenirii este cunoscuta de multa vreme in istorie. In dreptul roman exheredarea era permisa fara restrictie. Pater familias, inzestrat cu mare putere de decizie in privinta averii sale pe care o controleaza si a persoanelor pe care le are sub proprie putere, putea sa inlature de la succesiune pe eredele sau.[2] El este intalnit in vechiul ius civile care impunea testatorului alternativa de a institui ori exhereda expres si trebuia indeplinite mai multe conditii: sa apara in testament; sa fie pura si simpla; sa priveasca intreaga mostenire. Sub incidenta dreptului pretorian regimul dezmostenirii este privit in stransa legatura cu reformarea domeniului succesoral. In timpul lui Iustinian regimul mostenirii este simplificat, dar este admisa in cazuri limitative in cuprinsul Novelei CXV.

In epoca feudala societatea era preocupata de principiul conservarii bunurilor in familie, ca patrimoniul sa ramana nestirbit, si astfel era ostila dezmostenirii. Cel care dispunea prin testament nu putea conferi prin testament titlul de mostenitor, nici nu putea sa-l rapeasca celui ce il avea in virtutea legii. Codificarile domnitorilor Caragea in Tara Romaneasca (1818) si Calimachi in Moldova (1819), sunt puternic inraurite de pravilele si legiuirile bizantine care au circulat prin tarile romanesti. Insa Codul Caragea o admite in mod restrictiv, dar fara a clarifica pe deplin semnificatia acesteia, cum o face foarte precis o alta codificare contemporana, despre care exegetii codului nostru sustin ca a fost folosit ca sursa de inspiratie Codul civil austriac de la 1811, la randul sau puternic influentat de culegerile de legiuire ale imperiului romano-germanic.

Codul civil roman de la 1864 si legislatia civila de dupa acesta nu prevad dispozitii referitoare la exheredare, dar nici nu o interzic prin texte exprese. In acest context exista portiunea legitima din mostenire de care mostenitorul nu poate sa fie lipsit, fara vointa lui, de catre dispunator prin testament. Acea parte din mostenire este rezerva care ramane la adapostul dreptului mostenitorului impotriva vointei testatorului. In schimb, testatorul poate, in conditiile codului civil, sa-i dezmosteneasca pe erezi cat priveste cotitatea disponibila, limita in care se exprima exheredarea.[3]

Deci testatorul nu poate exercita nelimitat dreptul de exheredare la absolut toate categoriile de mostenitori legali, legea stavileste acest drept protejand o serie de mostenitori legali denumiti mostenitori rezervatari prin instituirea rezervei succesorale. Ei sunt aparati impotriva vointei excesive a testatorului prin acte de liberalitate care le face atat inter vivos (ex. donatii) cat si mortis causa (ex. legate).

Testatorul insa, poate dispune de ceea ce depaseste rezerva mostenirii, parte care se numeste cotitate disponibila.

Deci exheredarea poate sa aiba loc pentru cotitatea disponibila in ce-i priveste pe mostenitorii rezervatari (clasa I si sotul supravietuitor), pe de o parte si exheredarea (dezmostenirea) fara nici o ingradire pe ceilalti mostenitori legali nerezervatari, pe de alta parte. Dezmostenirea mostenitorului legal, rezervatar sau nerezervatar, are drept consecinta pierderea vocatiei concrete la mostenire, nu si a titlului de mostenitor. El este citat la dezbaterea procedurii mostenirii, necontencioasa sau contencioasa, are calitate procesuala, la fel mostenitorii legali rezervatari pot cere reducerea liberalitatilor excesive in limita cotitatii disponibile.



SECTIUNEA A II-A

FELURILE EXHEREDARII

Dezmostenirea poate fi directa sau indirecta si exheredarea cu titlu de sanctiune.

Exheredarea directa este cea care rezulta dintr-o declaratie de vointa expresa a testatorului de a inlatura de la mostenire pe unul sau mai multi mostenitori legali. Exheredarea directa poate sa fie partiala, in cazul in care vizeaza pe unii dintre mostenitorii legali; partea din mostenire ce s-ar fi cuvenit exheredatilor va profita celorlalti mostenitori. Ea va fi totala, daca toti mostenitorii legali sunt inlaturati de la mostenire, situatie in care, daca lipsesc mostenitorii rezervatari, sau legatari, mostenirea va reveni statului. Clauzele dezmostenirii se vor interpreta restrictiv in sensul ca vor fi dezmostenite potrivit clauzelor aratate expres, acele persoane nominalizate mergandu-se prin excludere in ordine.

Dezmostenirea totala nu poate privi si statul, iar daca ar fi inserat in testament si o asemenea dispozitie aceasta va fi lovita de nulitate absoluta, deoarece ar avea ca obiect, in lipsa mostenitorilor rezervatari oprirea devolutiunii mostenirii si scoaterea unor bunuri din circuitul civil, lasandu-le fara stapan, ceea ce este lipsit de sens economic.[4]

Exheredarea indirecta este realizata prin instituirea unor legate care epuizeaza intreaga mostenire. In acest fel este consumata intreaga cotitate disponibila (dezmostenind pe rezervatari si pe ceilalti mostenitori legali) ori daca consuma intreaga mostenire, inlaturand rudele care nu au favoarea de a fi mostenitori legali. Cu alte cuvinte prin instituirea de legatari, mostenitorii legali nerezervatari pot fi dezmosteniti total, iar mostenitorii rezervatari in limita cotitatii disponibile.

Daca legatul este ineficace (nul, revocat, caduc) exheredarea isi pierde efectul propus, dezbaterea mostenirii urmandu-si cursul obisnuit. Efectele pierdute pot sa fie mai largi sau mai restranse, dupa cum constituie cauze de ineficacitate luate fiecare in mod concret.



C. Apel Craiova: S. civ., Dec. nr. 2569/1978, publicata in R.R.D. 1/1979, p. 157-158

Paulus: in Digestele XXVIII-2.11; Ulpianus: Digestele XXXVII-4.8.3; Gaius: II 123 - M. D. Bocsan: Testamentul in dreptul roman, Ed. Lumina Lex, 2000, pag. 84-87; M. Eliescu: op. cit., p. 285-286

C. Hamangiu, I. Rosetti-Balanescu, Al. Baicoianu: op. cit., vol. III, p. 368, M. Eliescu: op. cit., p. 286; Fr. Deak: op. cit., p. 298.

D. Macovei, M. S. Striblea: op. cit., p. 423






Politica de confidentialitate



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 2127
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2021 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site