| CATEGORII DOCUMENTE |
GARANTAREA OBLIGATIILOR
NOTIUNEA GARANTARII OBLIGATIILOR. ARVUNA
CLASIFICAREA GARANTIILOR OBLIGATIILOR
FIDEJUSIUNEA (CAUTIUNEA)
Garantarea obligatiilor constituie o masura de asigurare a executarii lor impotriva riscului insolvabilitatii debitorului.
Gajul general comun al creditorilor chirografari, prevazut de art. 1718 C.civ., este cea mai generala garantie pentru executarea obligatiilor.
Gajul general comun reflecta pozitia egala a creditorilor care au urmatoarele prerogative: pot actiona, pentru a inlatura neglijenta creditorului lor, pe calea actiunii oblice; pot actiona pentru revocarea actelor frauduloase facute de debitor in dauna drepturilor lor pe calea actiunii pauliene; pot lua masuri de conservare asupra patrimoniului debitorului lor si a bunurilor aflate in acest patrimoniu; pot sa procedeze la executarea silita in locul debitorului lor neglijent.
Acestea sunt si limitele maxime ale dreptului de gaj general.
Garantiile sunt mijloacele juridice care, dincolo de limitele dreptului de gaj general si in plus fata de acest drept, confera creditorului garantat anumite prerogative suplimentare constand, de regula, fie intr-o prioritate fata de ceilalti creditori, fie in posibilitatea ca, in caz de neexecutare din partea debitorului, sa urmareasca o alta persoana care s-a angajat sa execute ea obligatia ce revenea debitorului. Nu includem in notiunea de garantie clauza penala, si nici arvuna, desi si una si cealalta contribuie la executarea obligatiei.
Arvuna este o suma de bani pe care o parte contractanta o plateste in momentul incheierii contractului. Daca contractul se executa, arvuna se imputa asupra pretului sau, daca a fost platita de cealalta parte contractanta, i se restituie. Daca contractul nu se executa, iar neexecutarea se datoreaza celui ce a platit arvuna, suma respectiva nu-i va mai fi restituita, iar cand cealalta parte este culpabila de neexecutarea contractului, ea va restitui dublul sumei pe care a primit-o drept arvuna.
Conventia de arvuna se poate prezenta ca un pact comisoriu, in sensul ca, in caz de neexecutare, contractul este desfiintat, dar in loc ca partile sa fie repuse in situatia anterioara, partea culpabila de neexecutarea lui va pierde suma pe care o reprezinta arvuna.
Arvuna consta intr-o prestatie efectiva, in timp ce, in cadrul clauzei penale, suma constituind penalitatea este numai promisa.
Exista si alte modalitati juridice care indeplinesc functia de garantie, decat garantiile propriu-zise (ex. solidaritatea si indivizibilitatea).
Sediul materiei garantarii obligatiilor il reprezinta, in principal, Codul Civil, titlul Despre fidejusiune (cautiune), (art. 1646-1651), titlul XV - Despre amanet (art. 1685-1696) si mai ales titlul XVIII - Despre privilegii si ipoteci (art. 1718-1823).
Garantiile se clasifica in garantii personale si garantii reale:
A. garantiile personale sunt cele cand o alta persoana decat debitorul se angajeaza fata de creditor si executa obligatia, in cazul in care debitorul principal nu o va face (fidejusiunea).
B. garantiile reale, care constau in afectarea unui bun pentru garantarea obligatiei, adica in instituirea unui drept real accesoriu de garantie, cu privire la acest bun. De aici se naste dreptul de preferinta si de urmarire pentru creditor. Garantiile sunt gajul, ipoteca si privilegiile reale.
Exista si o forma de garantie reala imperfecta, si anume dreptul de retentie.
FIDEJUSIUNEA (CAUTIUNEA)
Definitie. Fidejusiunea este un contract prin care o persoana, numita fidejusor, se obliga fata de creditorul altei persoane sa execute obligatia celui pentru care garanteaza, daca acesta nu o va executa.
Felurile fidejusiunii. Fidejusiunea poate fi:
conventionala - cand creditorul si debitorul cad de acord asupra necesitatii unui garant;
legala - cand legea il obliga pe debitor sa aduca un fidejusor, si
judecatoreasca - cand instanta dispune aducerea unui fidejusor.
Existenta fidejusiunii legale si a fidejusiunii judecatoresti nu contrazic caracterul de contract al fidejusiunii in toate cazurile, pentru ca fidejusiunea, ea insasi, nu ia nastere decat prin conventia incheiata intre fidejusor si creditor, prin care primul isi asuma fata de cel de al doilea obligatia de garantie. Legea sau hotararea judecatoreasca obliga pe debitor numai sa dea o garantie (art. 1675 C.civ.).
Caractere juridice: Contractul de fidejusiune este unui contract:
- accesoriu - fidejusiunea urmeaza soarta obligatiei principale;
fidejusiunea nu poate depasi ca intindere obligatia principala, sau sa fie mai oneroasa decat aceasta;
fidejusiunea se intinde la toate accesoriile;
- consensual - conventia trebuie sa fie expresa;
- unilateral - da nastere la o singura obligatie, cea a fidejusorului;
- cu titlu gratuit
Conditiile cerute in persoana fidejusorului. Fidejusorul trebuie sa aiba capacitatea de a contracta. El trebuie sa fie solvabil. Daca devine insolvabil, trebuie adus alt fidejusor. De asemenea, fidejusorul trebuie sa aiba domiciliul in raza teritoriala a tribunalului judetean in care trebuie sa execute obligatia.
Minorul, interzis judecatoresc sau reprezentantul legal nu pot sa garanteze obligatia altuia (art. 1659 C.civ.).
Ce obligatii pot fi garantate. Orice obligatie, in primul rand cele banesti, si chiar si obligatiile intuitu personae.
Se garanteaza atat obligatiile prezente cat si cele viitoare, si chiar si cele numai eventuale.
Obligatia cambiala poate fi garantata. Fidejusiunea se va numi, in aceste caz, aval si se face prin mentiunea scrisa pe cambie a cuvintelor "pentru aval" sau o expresie echivalenta urmata de semnatura fidejusorului.
Efectele fidejusiunii
A. In raporturile dintre creditor si fidejusor.
In caz de neexecutare din partea debitorului, creditorul poate sa urmareasca direct pe fidejusor pentru executarea creantei. Dar obligatia fidejusorului este o obligatie accesorie, subsidiara. Fidejusorul are la dispozitie exceptiile: beneficiul de discutiune si beneficiul de diviziune (daca exista mai multi fidejusori). Pentru invocarea beneficiului de discutiune, fidejusorul: trebuie sa-l invoce inainte de judecata fondului, sa indice sumele ce pot fi urmarite, iar bunurile debitorului sa se afle pe raza tribunalului in care se va face plata (art. 1662-1668 C.civ.).
Fidejusorul poate invoca, de asemenea, exceptii de ordin general, ce decurg din insasi contractul de fidejusiune, ca si pe cele decurgand din obligatia debitorului principal.
B. Raporturile dintre fidejusor si debitorul principal.
Daca a platit datoria, fidejusorul se poate regresa (intoarce) impotriva debitoruli, chiar daca a garantat fara stiinta acestuia din urma (art. 1669 C.civ.).
Temeiul regresului il constituie, de regula, subrogatia legala in dreptul creditorului platit.
Cand fidejusorul a garantat pentru mai multi debitori principali solidari, pentru una si aceeasi datorie, fidejusorul ce a garantat pentru ei toti are regres in contra fiecaruia dintre ei pentru repetitiunea (restituirea) sumei totale ce a platit (art. 1671 C.civ.).
Fidejusorul pierde dreptul de regres impotriva debitorului principal daca:
a) nu a instiintat pe debitor despre efectuarea platii, astfel incat acesta din urma plateste a doua oara;
b) a platit datoria fara sa fi fost urmarit si fara sa fi instiintat pe debitor, care ar fi avut mijloace de stingere a datoriei (art. 1672 C.civ.).
C. Raporturile dintre fidejusori
Daca sunt mai multi fidejusori si unul a platit, el se poate intoarce, printr-o actiune in regres, impotriva celorlalti fidejusori, dar numai in cazurile prevazute de lege (art. 1673 C.civ.):
fidejusorul platitor a fost urmarit in judecata pentru a plati;
cand debitorul este in stare de insolvabilitate sau de faliment;
datoria principala ajunsese la scadenta;
cand debitorul s-a indatorat de a-l libera de garantie pe fidejusor intr-un termen determinat si acesta a expirat.
Stingerea fidejusiunii
Fidejusiunea se poate stinge in mod direct, ca urmare a stingerii obligatiei principale.
Nu se stinge insa cand plata a fost facuta nu de debitor ci de un tert care se subroga in drepturile creditorului platit (art. 1679 C.civ.).
Fidejusiunea se poate stinge pe cale directa, independent de soarta obligatiei principale, prin remitere de fidejusiune, confuziune, sau prin compensatie opusa de catre fidejusor creditorului.
Un mod de stingere specific este acela cand, prin culpa creditorului, fidejusorul nu ar mai putea intra in drepturile, privilegiile si ipotecile de care beneficia creditorul, atunci cand ar plati datoria (art. 1682 C.civ.).
Garantia suplimentara este constituita de un tert pentru pagubele ce le-ar produce gestionarul (Legea nr. 22/1969, modificata prin Legea nr. 54 din 15 iulie 1994).
Conditiile puse de Legea nr. 54/1994 pentru nasterea si valabilitatea garantiei sunt:
- contractul de garantie trebuie intocmit in forma scrisa;
- o persoana nu poate garanta mai multi gestionari;
- garantiile reciproce intre gestionari sunt oprite;
- garantia este accesorie fata de contractul de munca al gestionarului;
- garantia se instituie "intuitu personae";
- cererea pentru urmarirea garantului are caracterul unei actiuni civile;
- in procesul penal intentat impotriva gestionarului, garantul va fi introdus ca parte responsabila civilmente.
Definitie. Dreptul de retentie este un drept real de garantie imperfect, in temeiul caruia cel care detine un bun mobil sau imobil al altcuiva, pe care trebuie sa-l restituie, are dreptul sa retina lucrul respectiv, sa refuze deci restituirea, pana ce creditorul titular al bunului ii va plati sumele pe care le-a cheltuit cu conservarea, intretinerea ori imbunatatirea acelui bun.
Conditia necesara pentru invocarea dreptului de retentie este ca datoria detinatorului lucrului sa se afle in conexiune cu lucrul, sa fie deci un "debitum cum re junctum".
Domeniul de aplicare al dreptului de retentie.
Codul civil nu are un text generic despre dreptul de retentie, ci cuprinde numai unele aplicatii ale sale
Conditii: se cere ca bunul la care se refera dreptul de retentie sa fie proprietatea exclusiva a celui ce este debitorul detinatorului bunului.
Exemple: dreptul hotelierului sau carausului de a retine bunurile clientului pana la plata pretului, sau comostenitorul obligat in raport, care a facut cheltuieli cu bunul pe care il raporteaza, il poate retine pana la restituirea lor.
Natura juridica. Efecte
- Este un drept real de garantie imperfect, opozabil tertilor straini de raportul juridic, creditorilor chirografari, precum si celor privilegiati si ipotecari ulteriori intrarii lucrului in detentia retentorului, dar nu si fata de cei anteriori;
- nu confera prerogativa urmaririi bunului in mana altei persoane;
- este indivizibil;
- ofera o simpla detentie precara, deci nu o posesie (prin urmare, retentorul nu are dreptul la fructe si detentia sa nu este temei pentru uzucapiune);
- procedural, dreptul de retentie poate fi invocat pe cale de exceptie in litigiile privind restituirea lucrului sau a contestatiei la executarea unei hotarari privind restituirea ori evacuarea (in hotararile de partaj) bunului.
Definitie. Gajul sau amanetul este un contract accesoriu, prin care debitorul remite creditorului sau un lucru mobil pentru garantarea datoriei.
Obiectul gajului este un bun mobil corporal sau incorporal (creanta pe care debitorul o are impotriva unei alte persoane).
Contractul de gaj este reglementat de Codul civil in art. 1685-1696 si de Titlul VI al Legii nr. 99/1999 intitulat "Regimul juridic al garantiilor reale mobiliare".
Gajul poate fi cu deposedare si fara deposedare.
Creditorul care primeste gajul se numeste creditor gajist.
Formele gajului
Dupa modul de stabilire a obligatiei, poate fi: conventional, legal si judecatoresc.
Gajul conventional este stabilit de parti prin conventia lor.
Gajul legal. Legea este aceea care obliga unele persoane sa constituie un gaj (ex. Legea nr. 22/1969).
Gajul judecatoresc. Instanta dispune instituirea gajului. Art. 392 C.pr.civ. prevede: "Hotararea care obliga pe o parte ca sa dea o cautiune (gaj) sau un garant va arata si termenul cand sa se aduca acea cutiune sau sa se aduca acea cautiune sau sa se infatiseze acel garant", iar art. 395 C.pr.civ. prevede ca "Daca se primeste cautiunea (gajul - n.n.) sau garantul, actul care le primeste va fi executor, cu tot dreptul de apel". Trebuie insa precizat ca si gajul legl, ca si gajul judecatoresc, se constituie tot prin acordul de vointa al partilor, prin contractul de gaj, dar ca obligatia de a aduce gajul poate rezulta din lege sau din hotarare judecatoreasca.
Caractere juridice
Gajul este un contract:
- accesoriu grefat pe contractul principal;
- real (cel cu deposedare, pentru ca se preda bunul) sau consensual (cel fara deposedare) si
- unilateral (da nastere doar obligatiei creditorului de a pastra bunul, a-l conserva si a-l restitui debitorului cand acesta isi va executa obligatia).
Constituirea gajului
a. Constituitorul gajului trebuie sa aiba capacitate de exercitiu deplina;
b. Obiectul gajului poate fi un bun mobil corporal sau incorporal care trebuie sa fie circuitul civil.
c. Formalitatile legale cre trebuie sa fie indeplinite pentru constituirea gajului:
Gajul trebuie sa fie constatat printr-un inscris inregistrat care, de regula autentic, sa arate suma garantata si sa descrie bunurile cu care se garanteaza.
Amanetul sau ipoteca asupra bunurilor care intra sub incidenta titlului "Regimul juridic al garantiilor reale mobiliare" din Legea nr.99/1999, constituite si inregistrate inainte de data intrarii in vigoare a titlului sus-mentionat au ramas supuse dispozitiilor legale existente la data constituirii lor. In prezent inregistrarea operatiunilor privind garantiile reale mobiliare se efectueaza in Arhiva Electronica de Garantii Reale Mobiliare, care este un sistem de evidenta al prioritatii garantiilor reale imobiliare, structurata pe persoane si bunuri, intr-o baza de date unica, usor accesibila, inscrieri efectuate pe baza unui formular de aviz de garantie.
In cel mult 24 de ore de la inscrierea avizului de garantie reala, fiecare creditor este obligat sa trimita o copie de pe aceasta debitorului. In caz de neconcordanta intre datele cuprinse in formularul de aviz de garantie reala si cele cuprinse in contractul de garantie, in raporturile dintre terti si in cele dintre parti si terti vor prevala cele prevazute in formularul de aviz de garantie reala.
Daca e mobil incorporal, se cere un inscris inregistrat si, in plus, sa fie notificat debitorului creantei gajate.
Efectele gajului
Creditorul are urmatoarele drepturi si obligatii:
a) sa retina lucrul, daca este gaj cu deposedare, pana la achitarea datoriei in intregime (este indivizibil);
b) dreptul creditorului de a-l revendica, pe temeiul gajului, din mainile oricui s-ar gasi; dar posesorul de buna-credinta va putea opune dobandirea in temeiul art. 1909 C.civ.;
c) creditorul are, fata de constituitorul gajului, calitatea de detentor precar, debitorul pastrand calitatea de proprietar;
d) creditorul raspunde de pieirea sau deteriorarea bunului gajat, daca acesta s-a produs din vina sa;
e) creditorul nu are dreptul de a se folosi de lucru si, daca o face, debitorul poate cere punerea bunului sub sechestru;
f) daca datoria a fost achitata, creditorul trebuie sa restituie lucrul primit in gaj.
Daca debitorul nu-si achita datoria, creditorul poate trece la realizarea gajului, ceea ce inseamna ca:
a. are dreptul sa ceara instantei ca sa-i aprobe sa retina lucrul in contul creantei, pe baza unei expertize judiciare de estimare a valorii lucrului;
b. are dreptul sa ceara vanzarea la licitatie publica a lucrului gajat, cu dreptul pentru creditor de a fi platit din lucrul gajat, cu preferinta inaintea altor creditori (art. 1686 C.civ.).
Este nula conventia prin care s-ar prevedea o vanzare altfel decat prin licitatie publica (ex. prin buna invoiala).
Stingerea gajului
1. Fiind un contract accesoriu, se stinge ca o consecinta a stingerii sau desfiintarii obligatiei principale. Lasarea gajului in mana creditorului constituie o recunoastere permanenta a datoriei, care are ca efect intreruperea prescriptiei dreptului la actiunea privind obligatia principala (art. 1694 al. 1 C.civ.).
Gajul poate supravietui daca debitorul a facut o noua (alta) datorie catre acelasi creditor dupa predarea gajului si aceasta datorie a devenit exigibila inainte de plata primei datorii.
2. Se stinge si independent de obligatia principala, prin modurile obisnuite de stingere a obligatiilor.
Remiterea voluntara de catre creditor a lucrului gajat are drept efect stingerea gajului.
Aplicatii ale gajului
Gajul este folosit pentru garantarea obligatiilor. In Legea nr. 22/1969 privind angajarea gestionarilor, modificata prin Legea nr. 54/25 iulie 1994, se fac aplicatii ale gajului pentru garantarea acoperirii prejudiciului ce ar rezulta din activitatea de gestiune.
Garantiile prevazute in aceste acte normative sunt: garantia in numerar si garantia suplimentara, constand in afectarea unor bunuri mobile de folosinta indelungata apartinand gestionarului sau unor terti. Aceasta garantie suplimentara este un adevarat gaj fara deposedare. Ea se constituie fie de catre gestionar - proprietar al bunurilor gajate -, fie de catre o terta persoana, caz in care avem de-a face cu o cautiune reala.
6. REGIMUL JURIDIC AL GARANTIILOR REALE MOBILIARE
Notiune. Obiect
Prin Titlul VI intitulat "Regimul juridic al garantiilor reale mobiliare" al Legii nr. 99 din 26 mai 1999, privind unele masuri pentru accelerarea reformei economice, s-a dat o noua reglementare regimului juridic al garantiilor reale mobiliare, destinate sa asigure indeplinirea unei obligatii civile sau comerciale nascute din orice contract incheiat intre persoane fizice si juridice.
Sunt supuse aceleiasi reglementari, in ce priveste ordinea de prioritate, publicitatea si executarea urmatoarelor acte juridice:
a) toate cesiunile drepturilor de creanta, chiar daca cesiunea nu are drept scop garantarea indeplinirii unei obligatii;
b) vanzarile conditionate, precum si orice alte acte juridice, indiferent de forma sau de denumirea lor, destinate sa garanteze indeplinirea unei obligatii cu un bun mobil, corporal sau necorporal;
c) toate formele de inchiriere, inclusiv orice leasing pe termen mai mare de un an, avand ca obiect bunurile mobile, corporale su necorporale;
d) contractele de consignatie care au ca obiect bunuri mobile, corporale sau necorporale, daca valoarea bunului dat in consignatie este mai mare decat echivalentul in lei a 1000 euro.
Dispozitiile titlului referitoare la ordinea de prioritate si la publicitatea garantiilor reale mobiliare sau aplicabile si amanetului (gajului) astfel cum este reglementat de art. 1685-1696 C.civil.
Garantia reala, care este reglementata prin titlul susmentionat constituie un drept real care are ca finalitate garantarea indeplinirii oricarei obligatii.
Garantia reala acorda creditorului garantat dreptul de a-si satisface creanta cu bunul afectat garantiei inaintea oricarui creditor negarantat si inaintea altor creditori ale caror garantii reale sau drepturi asupra bunului afectat garantiei au un grad de prioritate inferior.
Garantia reala reglementata in titlul VI al Legii nr. 99/1999 se poate constitui cu sau fara deposedarea celui ce constituie garantia de bunul afectat garantiei.
Orice tip de obligatie "de a da", "a face" sau "a nu face" este susceptibila sa fie garantata cu garantia reala, inclusiv obligatiile prezente sau viitoare, sub conditie sau nu, divizibile sau indivizibile, determinate sau determinabile, exprimate in moneda nationala sau straina.
Garantia reala acopera in toata intinderea sa obligatia garantata. Ea poate avea ca obiect un bun mobil individualizat sau determinat generic ori o universalitate de bunuri mobile.
Daca debitorul nu isi indeplineste obligatia, garantia reala ii da creditorului garantat dreptul de a intra in posesie sau de a retine bunul afectat garantiei si dreptul de a-l vinde pentru a-si obtine plata obligatiei garantate.
Garantia reala mobiliara sa constituie numai pe baza unui contract de garantie ce se incheie in forma autentica sau prin inscris sub semnatura privata si trebuie semnat de catre debitor.
Prin inscris sub semnatura privata, in intelesul Legii nr. 99/1999, se intelege orice mod de comunicare care pastreaza inregistrata informatia pe care o contine si care poate fi reprodusa intr-o forma tangibila si care nu poate fi schimbata in mod unilateral.
Contractul de garantie trebuie sa contina o descriere a bunului afectat garantiei. Expresia "toate bunurile mobile" reprezinta o descriere suficienta.
Contractul de garantie reala este un titlu executoriu.
Pe toata durata contractului de garantie, debitorul poate administra sau dispune in orice mod de bunul afectat garantiei.
Garantia poate inceta prin indeplinirea obligatiei garantate, printr-un act liberatoriu din partea creditorului sau prin hotararea judecatoreasca.
In terment de 40 de zile de la stingerea garantiei reale, creditorul poate sa inscrie o notificare la arhiva privind stingerea garantiei reale.
Publicitatea si ordinea de preferinta a garantiilor reale. Executarea lor.
Fata de terti, inclusiv fata de Stat, o garantie reala si celelalte sarcini reale asupra bunurilor care sunt reglementate de Titlul VI al Legii nr. 99/1999 au un grad de prioritate care se stabileste de la momentul in care garantia reala sau sarcinile reale au fost facute publice prin inscrierea avizului de garantie reala la Arhiva Electronica de Garantii Reale Mobiliare.
Inscrierea la arhiva nu confera validitate unei garantii reale lovite de nulitate.
Exista si exceptii de la principiul infatisat mai sus cand:
- contractul de garantie asupra unor bunuri mobile corporale nu depaseste echivalentul in lei a 300 euro, cand publicitatea poate fi facuta fie prin inscrierea avizului de garantie sau prin luarea in posesie a bunului.
La fel garantia reala constituita pe sume de bani sau titluri ori bunuri, a caror publicitate se face numai prin posesia asupra instrumentului sau andosarea acestuia.
Inscrierea unui aviz de garantie reala este valabila pentru o perioasa de 5 ani. Creditorul poate reinnoi inscrierea, inainte de expirarea acestuia, pentru o perioada de inca 5 ani sau pentru o alta perioada. Daca inscrierea nu este reinnoita, arhiva poate sterge orice inscriere din baza sa de date.
In cazul neindeplinirii obligatiei garantate, creditorul va putea sa aleaga intre a initia procedura de executare prevazuta de Codul de procedura civila sau a executa garantia reala potrivit Titlului VI din Legea nr. 99/1999.
In cazul in care debitorul nu isi indeplineste obligatia, creditorul are dreptul de a-si satisface creanta cu bunul afectat garantiei.
In acest scop creditorul are dreptul sa ia in posesie, in mod pasnic, bunul afectat garantiei sau produsele rezultate din valorificarea acestuia, precum si titlurile si inscrisurile care constata dreptul de proprietate al debitorului asupra bunului, fara a fi necesara vreo autorizatie sau notificare prealabila si fara a plati taxe sau vreun tarif.
Pentru a putea lua in posesie bunul, contractul de garantie trebuie sa includa urmatoarea formula, redactata cu caractere majuscule de cel putin 0,5 cm: "IN CAZ DE NEEXECUTARE, CREDITORUL POATE FOLOSI MIJLOACELE PROPRII PENTRU LUAREA IN POSESIE A BUNULUI AFECTAT GARANTIEI".
Orice persoana care are posesia bunului trebuie sa il predea creditorului a carui creanta a ajuns la scadenta si a carui garantie reala are un grad de prioritate mai mare.
Daca nu este posibila luarea in posesie a unui bun afectat garantiei in forma pasnica, creditorul garantat poate, prin intermediul executorului judecatoresc sau a executorului bancar, dupa caz, sa intre in posesia bunului.
Partile pot cadea de acord, prin contractul de garantie, asupra modului de vanzare a bunurilor grevate, ca urmare a neindeplinirii obligatiei. In lipsa unui asemenea acord, creditorul trebuie sa vanda bunul afectat garantiei intr-o maniera comerciala rezonabila care sa asigure obtinerea celui mai bun pret.
Inainte de vanzare, sub sanctiunea nulitatii si a raspunderii pentru pagubele cauzate, creditorul trebuie sa faca o notificare a vanzarii catre debitor si fata de ceilalti creditori inscrisi, precum si proprietarului bunului daca debitorul nu e proprietarul lui.
Definitie. Ipoteca este o garantie reala imobiliara, care nu comporta deposedarea celui ce o constituie.
Ipoteca poate fi:
a) legala cand ia nastere in virtutea unei dispozitii speciale a legii, sau
b) conventionala, cand ia nastere din conventia partilor, cu formele prevazute de lege.
Sediul materiei il constituie art. 1746-1815 C.civ., completate cu unele prevederi ale legislatiei speciale in materie.
Caractere juridice
Ipoteca este:
a) un drept real accesoriu care acorda creditorului ipotecar dreptul de preferinta si de urmarire;
b) o garantie imobiliara (deci se poate institui doar asura imobilelor care se afla in circuitul civil si sunt imobile prin destinatie impreuna cu accesoriile lor, precum si asupra uzufructului unor imobile);
c) supusa principiului specializarii sub dublu aspect:
sa fie determinata atat asupra imobilului afectat de garantie, cat si:
asupra valorii creantei garantate (dar la gestionari e valabila chiar daca valoarea creantei nu este precizata in momentul incheierii contractului de garantie, fiind suficienta mentionarea creantei ce urmeaza a fi garantata);
d) indivizibila, adica continua sa existe chiar daca a fost platita o parte din datorie.
Ipoteca conventionala
E necesar ca cel ce o constituie sa aiba capacitatea deplina de exercitiu si capacitatea de a instraina imobilul.
Ocrotitorul minorului nu poate garanta cu un imobil al minorului datoria unei alte persoane.
Cel ce o constituie trebuie sa fie proprietarul actual al bunului.
Bunurile viitoare nu pot forma obiectul unei ipoteci.
Conditia suspensiva sau rezolutorie a dreptului de proprietate afecteaza si ipoteca.
Forma. Este un contract solemn, deci sub sanctiunea nulitatii absolute se incheie prin inscris autentic.
Tot sub sanctiunea nulitatii este prevazuta si obligatia de specializare, adica indicarea, in actul de constituire al ipotecii, a imobilului ipotecat si a sumei garantate.
Formele de publicitate nu tin de solemnitatea contractului, ci doar de asigurarea opozabilitatii si a rangului de preferinta a ipotecii.
Ipoteca legala ia nastere in virtutea unei dispozitii legale a legii, fara a fi, in principiu, necesara o conventie speciala.
In art. 1753 C.civil sunt enumerate mai multe ipoteci legale, dintre care in prezent mai sunt in vigoare cele prevazute de pct. 3, "ipotecile statului, ale comunelor si stabilimentelor publice asupra bunurilor perceptorilor si administratorilor contabili".
Art. 902 alin. 2 Cod civil instituie ipoteca asupra imobilelor "proprietatea erezilor testatorului sau ale oricarei persoane obligate a plati un legat, care sunt personal datori a-l achita, fiecare in proportie cu partea ce ia din succesiune".
Legea nr. 22/1969 privind angajarea gestionarilor, constituirea de garantii si raspunderea in legatura cu gestionarea bunurilor, modificata prin Legea nr. 54 din 8 iulie 1994, precizeaza ca este vorba despre gestionarul agentului economic, autoritatii sau institutiei publice. Garantarea cu ipoteca se face printr-un contract scris, fara sa se ceara forma autentica. Imobilul poate fi proprietatea gestionarului sau a unui tert.
Si in materie de cumparare a locuintelor au fost reglementate ipoteci asupra locuintelor dobandite.
Astfel art. 15 alin. 4 din Legea nr. 85/1992 (modificata de Legea nr. 76/1994) instituie ipoteca asupra locuintei pentru garantarea pretului de catre unitatea vanzatoare a locuintei dobandite din fondul de stat. O alta ipoteca este instituita de ar. 18 din Legea locuintei nr. 114 din 21 octombrie 1996.
Potrivit art. 16 din Ordonanta Guvernului nr. 11/1996, in cazul in care a fost introdusa actiune pentru realizarea unor creante bugetare, odata cu aceasta se poate cere instantei luarea impotriva debitorului si a persoanelor care, potrivit legii, raspund solidar cu acesta, a masurilor asiguratorii, printre care si ipoteca asiguratorie asupra bunurilor imobile ce apartin celor chemati in judecata.
In sfarsit, Codul de procedura penala, in art. 166 alin. 3, prevede posibilitatea instituirii sechestrului, inclusiv asupra bunurilor imobile ale invinuitului sau inculpatului, de catre organul de urmarire penala sau de instanta de judecata.
Pentru bunurile imobile sechestrate, organul care a dispus instituirea sechestrului cere organului competent luarea inscriptiei ipotecare asupra bunurilor sechestrate.
Publicitatea ipotecara
Orice sarcina reala imobiliara trebuie supusa publicitatii, spre a deveni opozabila fata
de terti.
Art. 93 din Regulamentul de organizare si functionare a birourilor de carte funciara al judecatoriilor prevede ca "Inscrierea in Cartea funciara a actului juridic are ca efect opozabilitatea fata de eventualii titulari de drepturi reale imobiliare cu acelasi obiect, de la acelasi autor, care au efectuat aceasta operatiune sau au efectuat-o ulterior".
Rangul inscrierii e determinat de data si ora inscrierii.
Rangul poate fi schimbat prin conventia partilor pentru ipoteci.
Inscrierea ipotecii se face in Cartea funciara de la judecatoria din raza teritoriala a caruia se afla situat imobilul.
Tertii in materie de publicitate imobiliara sunt creditorii chirografari, ceilalti creditori ipotecari, precum si dobanditorii ulteriori ai imobilului.
In caz de concurs intre doi creditori de rang diferit, cel cu rang prioritar - deci cel care a inregistrat ipoteca mai intai - va avea dreptul sa se despagubeasca integral din pretul imobilului ipotecat, si apoi din restul celalalt creditor.
Intabularea se face la cerere, pe baza titlului dreptului, in temeiul incheierii judecatorului de carte funciara.
Inscrierea ipotecii in Cartea funciara va mentiona:
1) identificarea persoanei in favoarea careia se inscrie ipoteca;
2) titlul juridic ce justifica garantia ipotecii;
3) cuantumul creantei;
4) specificul creantei (pret, daune, renta, etc.).
Urmarirea creantei ipotecare se noteaza in cartea funciara.
Dobanzile, rentele sau celelalte prestatiuni scadente dupa notare vor avea rangul ipotecar al ipotecii.
Inscrierea ipotecii conventionale, conserva dreptul de ipoteca timp de 15 ani de la data inregistrarii, dupa care se perima.
Pentru a conserva efectele inscrierii initiale, este necesar ca inainte de expirarea termenului mentionat sa se procedeze la reinnoirea inscrierii.
Stergerea (radierea) si reducerea inscriptiilor ipotecare.
Daca datoria a fost achitata in intregime, ipoteca ramane fara obiect, iar inscrierea ei trebuie sa fie stearsa (radiata).
Daca plata a fost numai partiala, inscriptia urmeaza a fi restransa prin operatia denumita reducerea inscriptiei.
Radierea si reducerea se realizeaza prin efectuarea unei mentiuni in registrul in care s-a facut inscrierea.
Efectele ipotecii
A. Fata de debitor. Debitorul pastreaza mai departe detentia bunului ipotecat. El are dreptul sa-i culeaga fructele ca orice proprietar. Debitorul il poate si instraina, dar ipotecat, adica grevat de ipoteca.
B. Fata de creditor. Creditorul ipotecar are dreptul sa urmareasca bunul in mainile oricui s-ar gasi. Are deci un drept de urmarire si un drept de preferinta.
C. Efecte fata de tertii dobanditori ai imobilului. Dobanditorul poate opune creditorului exceptii si de asemenea:
poate recurge la procedura purgai pentru degrevarea imobilului de ipoteca;
poate sa-l plateasca pe creditorul urmaritor, caz cand se subroga in drepturile acestuia;
poate delasa imobilul in mana creditorului dupa o anumita procedura, caz in care urmarirea se va face fara participarea sa;
poate lasa ca procedura executarii silite sa-si urmeze cursul impotriva sa.
In toate ipotezele el are recurs in garantie de drept, impotriva debitorului principal.
Stingerea ipotecii poate avea loc:
- pe cale accesorie, ca urmare a stingerii raportului de obligatie garantat;
- pe cale principala, prin moduri proprii de incetare, independente de raportul principal, cum sunt:
renuntarea creditorului la ipoteca;
purga obtinuta de dobanditorul imobilului ipotecat;
prescriptia;
anularea actului constitutiv al ipotecii;
rezolutiunea dreptului de proprietate al constitutorului;
pieirea imobilului (garantia se stramuta asupra indemnitatii de asigurare);
exproprierea imobilului (ipoteca la fel se stramuta asupra despagubirilor).
PRIVILEGIILE
Definitie. Privilegiile sunt acele garantii care confera titularului dreptul de preferinta in realizarea creantei, chiar si inaintea creditorilor ipotecari.
Sediul materiei il constituie, art. 1722-1745, 1780-1815 C.civil, si art. 409 din Codul de procedura civila.
Privilegiile se pot clasifica in trei categorii:
privilegii generale:- asupra tuturor bunurilor debitorului, mobile si imobile;
asupra tuturor bunurilor mobile;
privilegii speciale asupra anumitor bunuri mobile;
privilegii speciale asupra anumitor bunuri imobile.
Natura juridica
Privilegiile pot fi calificate, in unele situatii, ca fiind drepturi reale, titularul privilegiului beneficiidn atat de dreptul de urmarire al bunului ce face obiectul privilegiului, cat si de dreptul de preferinta. Este cazul privilegiilor imobiliare si al unor privilegii mobiliare, cum ar fi privilegiul creditorului gajist.
In alte situatii, privilegiile apar ca simple cauze de preferinta a unor creditori chirografari, care vor fi despagubiti cu preferinta (art. 409 C.pr.civ.).
Privilegii generale
Privilegiile generale se pot grupa in doua categorii:
A) Privilegii generale asupra tuturor bunurilor mobile si imobile cum sunt:
a) privilegiul cheltuielilor de judecata;
b) al statului pentru obligatiile, persoanelor fizice sau juridice, de plata a impozitelor care fac obiectul Ordonantei Guvernului nr.11/1996 privind executarea creantelor bugetare.
B) Privilegii generale asupra tuturor bunurilor mobile. Ele privesc bunurile mobile, dar se pot extinde si asupra celor imobile, dupa indestularea creditorilor ipotecari si privilegiatilor ipotecari.
Ordinea in care se executa privilegiile asupra tuturor mobilelor e stabilita de art. 1729 C.civ., astfel:
cheltuielile de judecata facute in interesul comun al creditorilor;
cheltuielile de inmormantare;
cheltuielile pentru ingrijirea medicala (a ultimei boli) pe un an de zile;
creante care rezulta din retributia curenta a anilor de serviciu si a celor ce lucreaza cu ziua;
pretul obiectelor de subzistenta al debitorului si familiei sale timp de 6 luni.
Art. 409 C.pr.civ. stabileste, in ceea ce privesc veniturile debitorului din munca, urmatoarea ordine:
obligatii de intretinere;
plata despagubirilor pentru repararea daunelor cauzate prin moarte sau prin vatamari corporale;
plata datoriilor catre stat izvorate din impozite si taxe;
plata despagubirilor pentru repararea pagubelor cauzate patrimoniului statului;
toate celelalte datorii.
In prezent, creantele ce constau in impozite, taxe, contributii, amenzi si alte sume care, in conformitate cu Legea finantelor publice, constituie creante bugetare, se executa potrivit ordinei de preferinta stabilita de art. 71 din Ordonanta Guvernului nr. 11/1996.
Ordinea de preferinta este urmatoarea:
a) creantele reprezinta cheltuielile facute cu urmarirea si conservarea bunurilor al caror pret se distribuie;
b) creante reprezentand salariile si alte datorii asimilate acesora, pensii, ajutoare pentru incapacitate de munca, precum si creantele reprezentand obligatia de reparare a pagubelor cauzate prin moarte, vatamarea integritatii corporale sau a sanatatii;
c) creantele care rezulta din obligatii de intretinere, alocatii pentru copii sau alte sume platite periodic pentru asigurarea mijloacelor de existenta;
d) creantele statului din impozite, taxe si alte obligatii fiscale;
e) creante din imprumuturi de stat;
f) creante ce reprezinta despagubiri pentru repararea pagubelor produse proprietarilor publici prin fapte ilicite;
g) creante izvorand din imprumuturi bancare, livrari de produse, prestari de servicii sau alte lucrari, precum si din chirii;
h) creante ce reprezinta amenzi cuvenite bugetului de stat sau bugetelor locale, dupa caz;
i) alte creante.
In cazul creantelor de acelasi rang, suma se repartizeaza intre creditori proportional cu creanta fiecaruia.
Privilegii speciale asupra anumitor bunuri mobile
Ele pot fi grupate in trei categorii, care cuprind cele 8 cazuri prevazute de Codul civil (art. 1730 C.civ.):
A.- privilegii recunoscute pe baza constituirii exprese sau tacice a unui gaj (ex. privilegiul creditorului gajist asupra bunului ce face obiectul gajului, a carausului pentru cheltuielile de transport);
B.- privilegii speciale recunoscute creditorilor pe ideea cresterii, sporirii patrimoniului debitorului (ex. privilegiul vanzatorului unui bun mobil cat timp bunul se afla la cumparator, privilegiul care garanteaza creanta de plata a pretului);
C.- privilegii speciale recunoscute creditorilor pentru faptul conservarii unor bunuri in patrimoniul debitorului.
In ordinea de preferinta stabilita de Codul civil, cheltuielile de conservare a lucrului premerg celelalte privilegii speciale imobiliare.
Privilegii speciale asupra anumitor bunuri imobile
Creditorii in favoarea carora functioneaza aceste privilegii sunt despagubiti chiar inaintea creditorilor ipotecari si sunt considerate ipoteci privilegiate.
Art. 1737 C.civ. stabileste cinci privilegii speciale imobiliare:
al vanzatorului unui imobil pentru pretul neincasat al imobilului;
al imprumutatorului cumparatorului care i-a imprumutat o suma de bani pentru plata pretului imobilului cumparat;
al copartasilor asupra imobilelor succesiunii;
al arhitectului, constructorilor si al lucratorilor asupra imobilului construit pentru plata lucrarii;
privilegiul imprumutatorului care a dat bani cu titlu de imprumut pentru plata lucrarilor efectuate de constructori, si
privilegiul asupra imobilelor succesiunii, recunoscut creditorilor succesiunii si legatarilor care au cerut separatia de patrimoniu.
Pentru conservarea privilegiilor, titularii trebuie sa efectueze formalitatile de publicitate care sunt comune cu cele prevazute de legi pentru ipoteci.
In caz de concurs de creditori privilegiati imobiliari, au preferinta cei care au un privilegiu general asupra mobilelor si imobilelor debitorului si, in continuare, privilegiatii imobiliari si creditorii ipotecari.
|
Politica de confidentialitate | Termeni si conditii de utilizare |
Vizualizari: 1683
Importanta: 
Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2024 . All rights reserved
