Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

AdministratieDrept


Principiul specialitatii

Drept

+ Font mai mare | - Font mai mic




Principiul specialitatii

Cadrul juridic. Acest principiu este prevazut expres in art. 14 din Conventia europeana de extradare din 13.12.1957, in art. 73¹ din Legea 302/2004 si intr-o multitudine de tratete si conventii pe care Romania le-a incheiat cu diferite state.





Notiune Principiul specialitatii reprezinta regula de drept conform careia persoana extradata nu va fi urmarita, judecata, detinuta in vederea executarii unei pedepse sau supusa oricarei alte restrictii a libertatii sale individuale, pentru orice fapt anterior predarii, altul decat cel care a motivat extradarea. In cazul in care calificarea data faptei incriminate va fi modificata in cursul procedurii, persoana extradata nu va fi urmarita sau judecata decat in masura in care elementele constitutive ale infractiunii recalificate ar ingadui extradarea.

Conform Conventiei, acest principiu are urmatorul continut:

Regula specialitatii

1. Persoana care va fi predata nu va fi nici urmarita, nici judecata, nici detinuta in vederea executarii unei pedepse sau masuri de siguranta, nici supusa oricarei alte restrictii a libertatii sale individuale, pentru orice fapt anterior predarii, altul decat cel care a motivat extradarea, in afara de cazurile urmatoare:

a) cand partea care a predat-o consimte. O cerere va fi prezentata in acest scop, insotita de actele prevazute la art. 12 si de un proces-verbal judiciar consemnand declaratiile extradatului. Acest consimtamant se va da atunci cand infractiunea pentru care este cerut atrage ea insasi obligatia de extradare potrivit prezentei conventii;

b) cand, avand posibilitatea sa o faca, persoana extradata nu a parasit in cele 45 de zile urmatoare eliberarii sale definitive teritoriul partii careia ii fusese predata ori daca s-a inapoiat acolo dupa ce l-a parasit.

2. Totusi partea solicitanta va putea lua masurile necesare in vederea, pe de-o parte, a unei eventuale trimiteri a persoanei de pe teritoriul sau, iar pe de alta parte, a intreruperii prescriptiei potrivit legislatiei sale, inclusiv recurgerea la o procedura in lipsa.

3. Cand calificarea data faptei incriminate va fi modificata in cursul procedurii, persoana extradata nu va fi urmarita sau judecata decat in masura in care elementele constitutive ale infractiunii recalificate ar ingadui extradarea.”

Conform Legii 302/2004, acest principiu are urmatorul continut:

„ Regula specialitatii

(1) Persoana care va fi predata ca efect al extradarii nu va fi nici urmarita, nici judecata, nici detinuta in vederea executarii unei pedepse, nici supusa oricarei alte restrictii a libertatii sale individuale, pentru orice fapt anterior predarii, altul decat cel care a motivat extradarea, in afara de cazurile cand:

a) statul roman care a predat-o consimte; statul solicitant va prezenta in acest scop o cerere, insotita de actele prevazute la art. 38 alin. (2) si de un proces-verbal judiciar in care se consemneaza declaratiile extradatului; acest consimtamant va putea fi dat atunci cand infractiunea pentru care este cerut atrage ea insasi obligatia de extradare potrivit prezentei legi;

b) avand posibilitatea sa o faca, persoana extradata nu a parasit, in termen de 45 de zile de la liberarea sa definitiva, teritoriul statului caruia i-a fost predata, ori daca s-a inapoiat acolo dupa ce l-a parasit.

(2) Statul solicitant va putea lua totusi masurile necesare in vederea, pe de o parte, a unei eventuale trimiteri a persoanei de pe teritoriul sau, iar pe de alta parte, a intreruperii prescriptiei potrivit legislatiei sale, inclusiv recurgerea la o procedura in lipsa.

(3) Cand calificarea data faptei incriminate va fi modificata in cursul procedurii, persoana extradata nu va fi urmarita sau judecata decat in masura in care elementele constitutive ale infractiunii recalificate ar ingadui extradarea.

(4) In cazul prevazut la alin. (1) lit. a) cererea adresata statului strain se formuleaza de catre Ministerul Justitiei, in baza incheierii instantei competente sa solutioneze cauza in prima instanta, la propunerea motivata a Ministerului Public sau in baza incheierii instantei pe rolul careia se afla cauza, daca extradarea a fost acordata dupa trimiterea in judecata a persoanei extradate, dupa caz.”

Caracterizare. Regula desprinsa din analiza celor doua texte de lege are doua valente:

* persoana care va fi predata ca efect al extradarii nu va fi nici urmarita, nici judecata, nici detinuta in vederea executarii unei pedepse, nici supusa oricarei alte restrictii a libertatii sale individuale, pentru orice fapt anterior predarii, altul decat cel care a motivat extradarea (infractiunea sau pedeapsa) ,



* cand calificarea data faptei incriminate va fi modificata in cursul procedurii, persoana extradata nu va fi urmarita sau judecata decat in masura in care elementele constitutive ale infractiunii recalificate ar ingadui extradarea.

Exceptiile care fac acest principiu relativ sunt:

* statul roman care a preda persoana consimte. Acest consimtamant va putea fi dat atunci cand infractiunea pentru care este cerut atrage ea insasi obligatia de extradare,

* avand posibilitatea sa o faca, persoana extradata nu a parasit, in termen de 45 de zile de la liberarea sa definitiva, teritoriul statului caruia i-a fost predata,

* daca s-a inapoiat acolo dupa ce l-a parasit.

Dispozitiile de mai sus subliniaza faptul ca extradarea, guvernata de principil specialitatii, are un caracter restrictiv. Astfel, in doctrina se arata ca acest principiu pretinde numai identificarea faptei, iar nu pe aceea a calificarii juridice. Pe cale de consecinta, nu este violat principiul specialitatii in cazul cand extradatul este condamnat pentru omor calificat, iar nu pentru omor simplu cum fusese denumita fapta pentru care s-a acordat extradarea. Deci nu denumirea este importanta, ci fondul cauzei.

Principiul specialitatii are un caracter relativ, deoarece in aplicarea si respectarea sa cunoaste si anumite exceptii. Legea 224/2006 a abrogat una dintre exceptiile acestui principiu, care tinea de vointa celui extradat.

Principiul specialitatii constituie in practica o garantie a respectarii drepturilor persoanei extradatului, prin respectarea intocmai a conditiilor in care extradarea a fost acordata, si sa impiedice eludarea normelor privind extradarea. Acesta se opune expres judecarii persoanei extradate pentru orice infractiune savarsita anterior remiterii si care n-a format obiectul cererii de extradare.

Specialitatea extradarii nu se opune insa posibilitatii de schimbare a incadrarii juridice. Cu alte cuvinte, persoana extradata poate fi judecata sub o alta incadrare juridica decat cea stabilita in cererea de extradare, dar in masura in care elementele constitutive ale infractiunii recalificate ar ingadui extradarea.

In noua procedura a Mandatului european de arestare se renunta la principiul specialitatii intre statele membre UE3. Cazurile in care se refuza executarea mandatului european sunt precis determinate si limitate.

„(1) Consimtamantul pentru urmarirea, judecarea, condamnarea sau detinerea unei persoane pentru alte fapte comise anterior predarii acesteia in baza unui mandat european de arestare se prezuma daca statul membru de executare a notificat Secretariatul general al Consiliului Uniunii Europene in acest sens, cu exceptia cazului in care autoritatea judiciara de executare dispune altfel prin hotararea de predare.

(2) Cu exceptia cazurilor mentionate la alin. (1) si (4), persoana predata autoritatilor romane nu va putea fi urmarita, judecata sau privata de libertate pentru o alta fapta anterioara predarii decat daca statul membru de executare o consimte. In acest scop, autoritatea judiciara romana emitenta va prezenta autoritatii judiciare de executare o cerere de autorizare, insotita de informatiile prevazute la art. 79 alin. (1).

(3) In situatia in care Romania este statul membru de executare, statul membru emitent va trebui sa solicite autorizarea la care se refera alin. (2), iar autoritatea judiciara romana de executare va decide, in termen de cel mult 30 de zile de la primirea cererii, daca infractiunea care motiveaza cererea a fost motivul predarii in conformitate cu dispozitiile prezentei legi si fara a aduce atingere garantiilor la care se refera art. 87.



(4) Dispozitiile alineatelor anterioare nu se aplica atunci cand intervine una dintre urmatoarele circumstante:

a) cand persoana urmarita a renuntat in mod expres in fata autoritatii judiciare de executare la regula specialitatii, inaintea predarii;

b) cand persoana urmarita a renuntat, dupa predare, sa recurga la regula specialitatii in legatura cu anumite infractiuni anterioare predarii sale. Declaratia de renuntare la regula specialitatii se da in fata autoritatii judiciare competente a statului membru emitent, intocmindu-se un proces-verbal conform dreptului intern al acestuia. Persoana urmarita are dreptul de a fi asistata de un avocat. Renuntarea la regula specialitatii trebuie sa fie voluntara si in deplina cunostinta de cauza asupra consecintelor acesteia;

c) cand, avand posibilitatea sa paraseasca teritoriul statului membru caruia i-a fost predata, persoana in cauza nu a facut acest lucru in termen de 45 de zile de la punerea sa definitiva in libertate sau s-a intors pe acest teritoriu dupa ce l-a parasit;

d) cand infractiunea nu este sanctionata cu o pedeapsa privativa de libertate;

e) cand la terminarea procesului penal nu se aplica o pedeapsa privativa de libertate sau o masura de siguranta.”

Regula specialitatii a fost initial reglementata de legea 302/2004 in art. 11. Legea 224/2006 a abrogat aparent acest articol, prin aceea ca „l-a mutat” de la art. 11 la art. 73¹. Ratiunea acestui lucru il reprezinta faptul ca la o analiza atenta s-a constatat ca aceasta regula nu este aplicabila tuturor formelor de cooperare prevazute in legea 302, ci numai extradarii si de aceea legiuitorul a stabilit acest principiu in Titloul II din aceeasi lege, in cadrul reglementarii extradarii.

Astfel, specialitatea este un principiu prevazut expres in lege, are caracter relativ, se refera la conditia privind fapta care face obiectul extradarii, este specific extradarii si are un caracrer principal.



Constantin Mitrache – „Drept penal roman, partea generala”, Casa de Editura si Presa Sansa SRL, Bucuresti, 1997, pg. 61;

Mariana Boier – „Extinderea extradarii”, in „Revista de Drept Penal”, nr. 4/1999, pg. 133;

Costica Bulai„Manual de drept penal. Partea generala.”, Editura ALL, Bucuresti, 1997, pg 115;

Art. 100 din Legea 302/2004 - Regula specialitatii;

INFORMARE NR. 57773 din 22 iunie 2006 Subiect: Principalele noutati aduse prin Legea nr. 224/2006 pentru modificarea si completarea Legii nr. 302/2004 privind cooperarea judiciara internationala in materie penala, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 534 din 21 iunie 2006. Emitent - Ministerul Justitiei, Directia Drept International si Tratate







Politica de confidentialitate

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 2942
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2020 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site