Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  


AdministratieDrept


REGIMUL PENITENCIAR SPECIAL (DIFERENTIAT)

Drept

+ Font mai mare | - Font mai mic



REGIMUL PENITENCIAR SPECIAL (DIFERENTIAT)

INTRODUCERE




Regimul penitenciar general, cercetat mai inainte, cuprinde elementele comune,generale, care se aplica, in principiu, tuturor condamnatilor care executa pedeapsa inchisorii. Asa, de exemplu, dispozitiile privind regimul de ordine si disciplina, regimul de detinere, drepturi si obligatii etc. se aplica tutror condamnatilor care executa pedeapsa inchisorii in regim penitenciar.

Cu toate acestea, exista categorii de candamnati pantru care, datorita particlaritatilor de varsta, sex, antecedente penale, natura infractiunii savarsite, durata pedepsei aplicate etc. trebuie sa se creeze un regim penitenciar mai adaptat acestor categorii de condamnati, un fel de regim special. Bunaoara, pentru femei, regimul penitenciar nu poate sa fie la fel cu cel al barbatilor, in special regimul muncii; pentru recidivisti, regimul penitenciar nu poate fi la fel cu cel al condamnatilor primari. De asemenea, pentru condamnatii varstnici, nu se poate aplica in intregime regimul penitenciar general? Pentru condamnatii recidivisti, dimpotriva, trebuie creat un regim penitenciar ami sever (mai multa exigenta, mai multa disciplina s.a.m.d.), in raport cu regimul altor categorii de condamnati. In felul acesta , regimul penitenciar devine individualizat, mai adaptat, in functie de datele individuale, sociale sau cele legate de modul de comportare al diferitelor categorii de condamnati, spre a se oferi mai multe sanse de atingere a scopului de indreptare si reeducare al acestora. Individualizarea executarii pedepsei inchisorii intr-un loc de detentie in raport cu categoriile de condamnati, realizeaza asa numita individualizare pe grupe de condamnati.

Individualizarea executarii pedepsei inchisorii este o reflectare a principiului individualizarii executarii sanctiunilor penale , principiu deosebit de important in aceasta materie , fiindca el inseamna operatiunea de adaptare a pedepsei si a executarii ei la cazul individual si la persoana condamnatului in asa fel incat sa se asigure aptitudinea functionala si realizarea scopului ei*. Si , mai departe, se retine ca, pe langa individualizarea judiciara, exista si individualizarea administrativa a pedepsei , efectuata de conducerea administrativa a penitenciarului, care consta in operatiunea de adaptare a executarii pedepsei inchisorii la persoana condamnatului, dupa datele personale si sociale ale acestuia, precum si dupa datele care privesc conduita acestuia in timpul executarii. I se spune individualizare administrativa , fiindca ea este facuta la propunerea administratiei penitenciarului si hotarata de instanta de executare. Mai trebuie spus ca operatia de individualizare nu este o actiune arbitrara a organelor administrative , ci una conforma unor

*C.Bulai. Individualizarea pedepselor, in “Explicatii teoretice ale Codului penal roman”, vol.II, Bucuresti, Edit. Acad., 1970, p. 117 si urm.

norme de drept, care prevad mijloacele si criteriile de apreciere: de exemplu, datele personale , conduita condamnatului si masura in care condamnatul este receptiv la regimul de executare.

In cele ce urmeaza, ma voi opri asupra acestei forme de individualizare a executarii pedepsei inchisorii , care este reglementata prin diferite dispozitii de drept executional penal. Pentru aceasta, trebuie avut in vedere, potrivit art.3 din Legea nr.23 din 1969, urmatoarele categorii de condamnati pentru care se prevad regimuri penitenciare speciale si anume:

a)condamnati la pedeapsa privativa de libertate de lunga durata;

b)condamnati la pedeapsa privativa de libertate de scurta durata;

c)condamnati recidivisti, condamnati primari;

d)condamnati minori (si tineri-majori);

e)condamnati varstnici;

f)condamnati femei etc.

in functie de astfel de categorii de condamnati, se creeaza regimuri penitenciare speciale, regimuri care constituie forme de adaptare , de individualizare ale regimului penitenciar , pentru aceste grupe de condamnati, se creeaza regimuri penitenciare diferentiate, pentru unii, regimuri cu multa severitate (recidivistii) si pentru altii cu mai putina severitate (de exemplu: bolnavi, batrani etc.). Este, asa cum am mai aratat, o individualizare pe grupe sau pe categorii de condamnati a executarii pedepsei inchisorii.

Regimul condamnatilor la inchisoare de

lunga durata,al recidivistilor si al

celor deosebit de periculosi

1.Regimul condamnatilor la inchisoare de lunga durata

A.Condamnatii la inchisoare de lunga durata. In stiinta penitenciara, in cadrul populatiei penale, se contureaza o prima grupa, aceea a condamnatilor la pedeapsa inchisorii de lunga durata*.Organizarea regimului penitenciar al acestor condamnati este una din problemele principale ale stiintei penitenciare, ale dreptului executional penal, ca si ale practicii penitenciare. Este o problema principala, findca, in primul rand, acesti condamnati au

*G Stefani si altii, Criminologie et science pénitentiare, Paris, Dalloz, 1970, p.363 si urm.

savarsit infractiuni grave; ei reprezinta un pericol social mai mare si tratamentul lor este mai dificil; in al doilea rand, acestia raman multi ani in penitenciar, in care timp se ridica multe probleme, de exemplu, schimbari in caracterul lor social si moral; in sfarsit, ei sunt destul de diferiti intre ei, avandu-se in vedere natura diferita a infractiunilor comise (infractiuni de omor, infractiuni contra avutului public etc.). Cu toata diversitatea acestor condamnati, ei alcatuiesc o grupa aparte, unindu-i gravitatea mare a infractiunilor savarsite, exprimata in durata lunga a pedepsei inchisorii aplicate.

In reglementarile privind executarea pedepsei privative de libertate – Legea nr.23 din 1969 si Regulamentul respectiv, precum si in practica penitenciara se socotesc condamnati la pedeapsa inchisorii de lunga durata cei care au comis infractiuni deosebit de grave, cum sunt: infractiuni grave contra persoanei (omor, art.174-176 C. pen., viol urmat de moartea victimei, art.197 alin.3 C. pen.), infractiuni grave contra avutului public (delapidarea deosebit de grava, art. 223 alin. ultim C. pen.).

Potrivit Legii nr. 23/1969 (art. 26) sunt considerati condamnati la inchisoare de lunga durata:

a)cei condamnati la detentie (inchisoare) pe viata;

b)cei condamnati la pedeapsa inchisorii intre 10 si 20 de ani

c)cei condamnati la inchisoare peste 20 de ani.

Aceasta o deducem din felul penitenciarelor destinate acestor condamnati si din asemanarea regimului de detentie (art. 20 si 21 al Regulamentului).   

B.Regimul special.Avand in vedere continutul regimului penitenciar general al executarii pedepsei inchisorii, adica obligatiile si drepturile care alcatuiesc acest continut, ceea ce caracterizeaza regimul penitenciar al condamnatilor la inchisoare de lunga durata este ca unele din aceste elemente (interdictii, obligatii) se accentueaza, iar altele (drepturile) se limiteaza.

Astfel, cu privire la privarea de libertate propriu-zisa, adica regimul de detinere, acesta se inaspreste. Potrivit legii, condamnatii sunt repartizati in penitenciare speciale, in penitenciare pentru condamnati la inchisoare de lunga durata.

Aceste penitenciare sunt:

a)penitenciare pentru executarea pedepselor cu detentia pe viata;

b)penitenciare pentru executarea pedepselor cu inchisoare intre 10 si 20 de ani si mai mare.

Condamnati la inchisoare de lunga durata au urmatorul regim de detinere:

a)sunt cazati in camere cu un numar mic de paturi;

b)nu pot presta munca in afara locurilor de detinere sau in regim de semilibertate si nu pot fi folositi la supravegherea altor condamnati (art.74);

c)nu beneficiaza de permisiile prevazute de art.77 alin.1 lit.d si alin. 2 si de invoirile prevazute de art. 52 alin. 3;

d)beneficiaza de pachete, vizite, corespondenta, tigari la intervale mai mari si in cantitati mai mici decat cele stabilite pentru celelalte categorii de personae, potrivit anexei (art.20).

Pedepsele cu inchisoarea de la 10 la 20 de ani se executa in penitenciare speciale, cu acelasi regim de detentie ca si cel din art. 20 (adica nu pot presta munca in afara penitenciarului fara paza, nu pot supraveghea pe alti condamnati, nu beneficiaza de permisi si invoiri) cu deosebirea ca condamnatii pentru aceste pedepse:

a)pot fi cazati si in camere in comun ;

b)acestia pot fi propusi sa fie liberati conditionat, daca au executat partea din pedeapsa prevazuta de codul penal care este mai mare decat cea stabilita pentru condamnati ce executa pedeapsa sub 10 ani si indeplinesc celelalte conditii stabilite de legea penala.

In privinta muncii, cei condamnati la inchisoare de lunga durata sunt pusi sa munceasca, dupa ce expira perioada de carantina si totodata dupa unele verificari privind conduita, deprinderile,trasaturile de caracter (agresivitate, periculozitate, viciosi, recalcitranti, cu tendinta spre evadare etc.). Munca ce se depune va fi, pentru cei ce au o calificare profesionala, in domeniul respectiv, dar la nevoie li se poate da si o munca necalificata. Programul de munca, orele de munca, vor fi cele prevazute de lege, dar pentru acestia, daca este nevoie, programul de munca poate fi si prelungit, fara a se putea depasi 8 ore pe zi. In ceea ce priveste retributia muncii se aplica dispozitiile legale, in sensul ca ei au acest drept la remuneratia muncii ca si ceilalti condamnati.

Reeducarea acestor condamnati este o activitate importanta si complexa.

Fiind vorba de infractori care au comis infractiuni grave (omoruri, distrugeri, violuri, furturi grave etc., acestia pot fi supusi unui program de reeducare, cu doua conditii: in primul rand, sa fie observati si cercetati din punct de vedere fiziologic, psihologic si psihiatric, pentru a-i cunoaste sub aspectul sanatatii fizice si psihice, caracter, temperament, nivel mintal etc. si, in al doilea rand, procesul reeducativ sa fie diferentiat in functie de caracteristicile de personalitate ale condamnatilor. Este necesara desfasurarea unor actiuni reeducative differentiate dupa profilul condamnatilor si cu aplicarea de masuri educative adecvate acestor categorii de condamnati

( agresivi, violenti, lipsiti de stapanire de sine, lipsiti de morala si etica elementara, lacomi, cu tendinte de imbogatire fara respectarea legii etc.).Pentru unii din acesti condamnati este recomandabil tratamentul psihoterapeutic si altele.

Drepturile condamnatilor sunt, in principiu, aceleasi pentru toti condamnatii, inclusiv pentru condamnatii la inchisoare de lunga durata, mai cu seama drepturile referitoare la masa, adapost, odihna, sanatate etc.Acestor condamnati, cu toata gravitatea infractiunilor comise, nu li se pot ridica asemenea drepturi.Exista insa diferentieri, in sensul ca unor astfel de condamnati li se pot restrange unele drepturi cum sunt cele ce privesc contactul cu familia, prietenii etc. Unele din acestea pot fi reduse, de exemplu primirea de pachete, bani, invoiri, corespondenta etc.

Liberarea conditionata, ca ultima faza in executarea pedepsei inchisorii, nu se aplica si celor condamnati la inchisoare pe viata sau la 20 de ani ori peste 20 de ani, in sensul ca nu pot fi propusi la liberare. In schimb cei condamnati la inchisoare pe o durata intre 10 si 20 de ani, acestia pot fi propusi la liberare, daca indeplinesc conditiiile legale (executarea unei parti din pedeapsa, staruinta in munca etc.). Cu privire la executarea unei parti din pedeapsa, in lege(art. 59 C. pen.) se prevede ca, in cazul condamnatilor la detentie pe viata, acestia trebuie sa execute 20 de ani, cei condamnati la inchisoare care depaseste 10 ani, trebuie sa execute doua treimi

( spre deosebire de cei condamnati la inchisoare sub 10 ani, care trebuie sa execute numai jumatate din durata pedepsei).In privinta celorlalte conditii, ele sunt aceleasi pentru toti condamnatii.

2.Regimul condamnatilor recidivisti

Condamnatii recidivisti. Aspecte juridice si criminologice. In sens juridic, se considera ca sunt infractori recidivisti* toti aceia: a)care,dup ace a comis o infractiune si au fost condamnati pentru aceasta, la pedeapsa inchisorii mai mare de 6 luni, comit apoi alte infractiuni pentru care legea prevede inchisoarea mai mare de un an, b)precum si aceia care, dup ace au executat o pedeapsa mai mare de 6 luni de inchisoare pentru o infractiune anterioara, comit alte infractiuni pentru care legea prevede inchisoarea mai mare de un an. Exista si mica recidiva, cand, dupa condamnarea la trei pedepse cu inchisoarea pana la 6 luni sau dupa executarea a trei pedepse cu inchisoarea pana la 6 luni, se comit din nou infractiuni, pentru care legea prevede inchisoarea mai mare de un an. Este vorba deci de persoane care persista in infractionalitate, multi dintre acestia devenind un fel de infractori de profesie. Constatarea ce se desprinde de aici este ca reactia sociala contra acestor infractori, trebuie inasprita, deoarece condamnarea ori executarea pedepsei pentru infractiunea anterioara n-au avut nici un efect salutar**.

B.Regimul special

Este evident ca recidivistii constituie o categorie deosebita de condamnati. Trasatura lor caracteristica este aceea de persistenta in infractionalitate, cu toate sanctiunile aplicate ori executate pentru infractiunile comise mai inainte. De aceea, dupa cum pentru recidiva se prevede in lege si se aplica o pedeapsa ami severa, tot asa pentru executarea pedepsei inchisorii de catre recidivisti este necesar un regim penitenciar mai sever.

O conditie principala pentru aplicarea unui regim penitenciar special corespunzator pentru recidivisti este cunoasterea psho-sociala a acestora. Este evident ca persista in infractionalitate a unor infractori are la baza unele trasaturi ale personalitatii recidivistului, fiindca altfel nu se explica rezistenta si indiferenta acestuia la pedeapsa inchisorii si la executarea pedepsei. Cercetarea stiintifica distinge mai multe feluri de recidivisti: agresivi, orgoliosi, lipsiti de vointa, lipsiti de putere de stapanire de sine, nesociabili, nemilosi, lipsiti de afectivitate, fara simt moral (“moral insanity”), crescuti, de regula, in familii dezorganizate etc. Toate aceste date, particularitati, trebuie bine cunoscute si, pe baza lor, stabilit regimul penitenciar corespunzator. Mai trebuie avute in vedere categoriile de recidivisti, dupa natura infractiunilor savarsite; astfel exista: a)recidivistii la infractiuni contra persoanei (agresivi, violatori), b)recidivisti la infractiuni contra avutului public ori privat (hoti, delapidatori, sarlatani, falsificatori), c)recidivisti la infractiuni contra activitatii organelor de stat (mitiutori, mituiti), d)recidivisti la infractiuni contra

*I .Fodor, Recidiva, in “Explicatii teoretice ale codului penal roman”, Bucuresti, Edit. Acad., 1969, p.298 si urm.

**C. Rusu-Gheorghe si altii, Cauzele revenirii in detentie a unor infractori care au mai executat pedeapsa inchisorii, in “Bul. Penit.”, nr 2/1985, p47.

normelor de convietuire sociala (paraziti sociali, speculanti, vagabonzi etc.).

In privinta repartizarii condamnatilor recidivisti la penitenciare , in lege se prevede ca se va tine seama de recidiva. In general, candamnatii recidivisti, potrivit art. 27, alin. 1 din Regulament, vor fi tinuti separat de ceilalti condamnati din penitenciar, in special de condamnatii cu un comportament deosebit de periculos; ei vor fi tinuti in sectii speciale anume destinate pentru aceasta categorie de condamnati. Aceasta inseamna ca si regimul de detinere al recidivistilor va urma regimul instituit in acest tip de penitenciar; regimul de detinere va fi asemanator cu cel al condamnatilor periculosi. Desigur, in cazul recidivistilor condamnati la inchisoare de scurta durata, regimul poate fi mai putin sever.

Regimul de detinere, potrivit art. 27 alin. 2, consta in munca prestata in locuri special amenajate care sa ofere conditii de paza si supraveghere sigure. Condamnatii recidivisti sunt folositi, de regula, la activitati care presupun un effort fizic mai ridicat in procesul muncii (la incarcari de vagoane , la sapat de drumuri etc.)

Recidivistii nu pot presta munca fara paza in afara penitenciarului sau in colonii penitenciare cu regim de semilibertate, ei nu pot fi folositi de asemenea, la supravegherea altor condamnati la locul de munca( art.27 alin. 3).

Condamnatii recidivisti nu pot beneficia de permisiile prevazute de art. 77 alin. 1, lit. D (permisii de 24 ore in localitatea in care se afla penitenciarul) ,de alin. 2(permisii pana la 7 zile) si de invoirile prevazute de art. 52 alin. 3 din Legea executarii pedepselor.

Recidivistii au restrictii mai mari decat condamnatii nerecidivisti la aceiasi pedeapsa, la vizite, pachete, tigari si corespondenta. Vizitele se desfasoara fara un contact direct cu vizitatorul, adica numai vizual si auditiv (art. 27, alin.4,5 si 6 din Regulament). Condamnatii recidivisti vor fi supusi unui regim de ordine si disciplina mai severa. De altfel, o caracteristica principala a majoritatii recidivistilor este indisciplina, refuzul de a se supune la un program de viata si de munca ordonata. Asa fiind, condamnatii trebuie supusi la un regim sever de ordine si disciplina in penitenciar. In primul rand, ei trebuie sa respecte programul zilnic de activitate, program ce cuprinde activitatea in penitenciar in timpul zilei. In al doilea rand, ei trebuie sa observe toate obligatiile impuse in penitenciar(circulatie, grija in relatiile cu personalul penitenciarului, atentia si atitudinea fata de alti condamnati cand ajung in contact unii cu altii( la munca, la masa etc.)

Dar cel mai important instrument al regimului penitenciar al condamnatilor recidivisti este regimul de munca. Deoarece, in genere, recidivistii sunt refractari muncii si traiesc din expediente, din furturi, inselaciuni, falsuri, vagabondaj, cersetorie etc. , obligatia la munca trebuie sa fie impusa cu orice prêt .Dovedindu-se , in urma controlului medical apti de munca, ei trebuie incadrati in echipe de munca pe santiere, in ateliere etc., astfel incat munca sa devina efectiva si continua, la nevoie peste 8 ore pe zi.

Potrivit legii recidivistii se bucura de toate drepturile acordate condamnatilor: hrana, cazare, asistenta sanitara, legatura cu familia etc.Dar, in acest domeniu sunt posibile unele reduceri de drepturi.Asa bunaoara, pentru recidivistii cu condamnari peste 10 ani inchisoare, se acorda dreptul la pachete, vizita, corespondenta, tigari, bani la intervale de timp mai lungi ( 5-6 luni), iar recidivistilor cu condamnari pana la 2 sau 5 ani, dupa 4 luni s.a.m.d.: in regulament se prevede ca “condamnatii recidivisti poarta imbracaminte distincta” ( art.27 alin. ultim).

In ceea ce priveste actiunea de reeducare* si actiunea de calificare, acestea trebuie intensificate si indeaproape supravegheate pentru recidivisti, mai cu seama ca multi dintre acestia, inainte de condamnare, nu au muncit si nu si-au castigat existenta prin munca.Pentru aceasta, in primul rand, in timpul executarii pedepsei, este mai mult decat necesar sa munceasca sistematic si fara exceptie si sa li se faca educatia muncii, sa fie deprinsi cu munca.Pentru aceasta, supravegherea si controlul muncii trebuie sa fie stricte si nu se admit exceptii.In al doilea rand, este necesar sa se examineze si sa se realizeze calificarea lor profesionala, dat fiind faptul ca majoritatea acestora nu au o astfel de calificare.Este un specific al regimului penitenciar special al recidivistilor, tocmai acest accent pronuntat pus pe calificare si recalificare profesionala.

Regimul penitenciar special al condamnatilor recidivisti trebuie completat cu aplicarea insistenta a tratamentului medical, iar unde este cazul si a tratamentului psihologic.

Este un lucru cert, iar stiinta criminologiei si cea penitenciara atesta ca multi condamnati recidivisti fac parte din categoria infractorilor inadaptati social, adica a acelora care sufera de anumite tulburari psihice ( psihopati, psihonevrotici), de anumite tulburari caracteriale sau sunt instabili emotional activi. Ei sunt responsabili din punct de vedere juridic, dar puterea de stapanire si vointa sunt slabe ori deficiente.Pentru astfel de condamnati, tratamentul psihologic,(indeosebi psihoterapia), este recomandabil, fiindca aceasta ajuta condamnatul sa se cunoasca pe sine insusi si sa incerce sa se stapaneasca si sa se comporte normal in cadrul convietuirii sociale.



In sfarsit, pentru condamnatii recidivisti este necesar sa se faca apel si la sanctiunile disciplinare.Este cunoscut ca recidivistii sunt, in general, indisciplinati, refractari la ordine si disciplina, ca nu respecta suficient programul zilnic de activitate, disciplina si ordinea in munca etc.In aceste situatii, sanctiunile disciplinare( avertisment, retragerea dreptului de a primi pachete, izolarea etc.) devin instrumente utile de disciplinare si reeducare.Bineinteles, administrarea acestora trebuie sa se faca cu respectul demnitatii condamnatului si al dispozitiilor legale in materie.

3.Regimul condamnatilor cu comportament deosebit de periculos

In teoria criminologica si penologica, categoria infractorilor si condamnatilor periculosi este cu noscuta si cercetata.In dreptul penitenciar s-au facut unele cercetari fara insa a se insista prea mult in aceasta problema.In schimb, in practica penitenciara si in cea executional-penalaproblema a fost retinuta si dezbatuta. Condamnatii si detinutii in penitenciare, care in mod persistent au avut conflicte cu alti condamnati ori cu personalul de paza si supravghere, care au

*I. Bacioiu, Detinuti reveniti in penitenciar- subiect de analiza si particularizare a activitatilor reeducative, in “Bul. Penit.” Nr. 1/1982, p. 43

incercat sa evadeze ori au avut alte conduite asemanatoare(refractari la ordinea si disciplina la locul de detentie, la activitatea de munca ori reeducare) s-au facut cunoscuti ca atare , iar

conducerile penitenciarelor au luat, de regula , masuri disciplinare severe. Un pericol pe care il constituie acesti condamnati consta in dezordinea si impiedicarea disciplinei in penitenciare si in influentarea negative a altor condamnati si detinuti. S-a emis si solutia existentei unor penitenciare speciale, pentru aceasta categorie de condamnati si detinuti

Prin noul proiect de lege privind executarea pedepselor s-a introdus, pe de o parte, in sistemul penitenciarelor, penitenciare speciale pentru executarea pedepselor de catre condamnatii cu un comportament deosebit de periculos, iar, pe de alta parte, regimul de detentie si executare special. Prin art. 23 al Regulamentului se prevede ca “regimul de detinere este asemanator aceluia stabilit pentru condamnatii recidivisti in art.27”. Trebuie amintit ca apropierea intre recidivisti si condamnatii periculosi este facuta si prin aceea ca, condamnatii recidivisti sunt internati in penitenciare pentru condamnatii periculosi (art.27) si ca atare, regimul de detentie este apropiat. In art. 27 se prevede ca recidivistii sunt detinuti separat de ceilalti condamnati in penitenciarele pentru condamnatii cu un comportament deosebit de periculos sau in sectii anume afectate acestei categorii de condamnati.

In esenta, regimul acesta de detentie al condamnatilor deosebit de periculosi, asemanator recidivistilor, consta potrivit art.27 din Regulament, in:

a) munca este prestata in locuri special amenajate si folosirea acestora la activitati care presupun efort fizic mai ridicat in procesul muncii;

b) acestia nu pot presta munca fara paza in afara penitenciarului sau in colonii penitenciare cu regim de semilibertate sau la supravegherea altor condamnati;

c) condamnatii periculosi nu pot beneficia de permisii si invoiri din penitenciar;

d )restrictii mai mari la pachete, tigari, corespondenta;

e) vizitele familiei se desfasoara fara contact direct, condamnatii stand la distanta;

f) acesti condamnati poarta costumul penitenciar(imbracaminte distincta).

Din dispozitiile cuprinse in art. 23 alin. 2 din Regulament rezulta ca, condamnatii cu comportament deosebit de periculos provin fie din repartitia initiala la penitenciare, indata dupa condamnare, pe baza datelor de la dosarul condamnatului, culese pe parcursul urmaririi penale si a judecatii. Dar ei pot proveni si dintr-o transferare anterioara de la un alt penitenciar, unde s-au dovedit turbulenti, indisciplinati si violenti. Tot din dispozitiile art.23 alin. 2 mai rezulta ca, condamnatii sunt detinuti in penitenciarul pentru condamnatii cu comportament periculos timp de 3 pana la 12 luni.De aici se mai poate conchide ca penitenciarele pentru acesti condamnati sunt la fel de penitenciare “disciplinare”, fiindca in acest articol se mai prevede ca, in raport cu comportamentul condamnatului, durata detinerii poate fi redusa de judecatorul pentru executarea pedepselor, dupa executarea cel putin a unei treimi sau majorata fara a depasi insa 12 luni.

REGIMUL CONDAMNATILOR LA INCHISOARE DE SCURTA DURATA SI DURATA MIJLOCIE

Regimul condamnatilor la inchisoare de scurta durata

Condamnatii la inchisoare de scurta durata. Daca am socoti situatia condamnatilor numai dupa sanctiunile prevazute in legea penala pentru diferitele infractiuni, am constata ca marea majoritate a infractiunilor sunt infractiuni usoare si ca pentru ele se prevad pedepse usoare, adica inchisoare pe termen de cateva luni sau pe termen de 1 an sau 2 ani; multe alte infractiuni sunt sanctionate cu amenda alternativa cu inchisoare pana la 3-6 luni.Ca urmare, cele mai frecvente infractiuni sunt cele pentru care instantele aplica pedepse cu inchisoare de scurta durata ( 1-3 luni,6 luni, pana la 1 - 2 ani).

In afara de acestea, pedepsele de scurta durata sunt aplicate pentru o mare varietate de

infractiuni, cum ar fi : infractiuni contra persoanei, infractiuni contra avutului privat sau public, infractiuni contra normelor de convietuire sociala etc.

Executarea pedepsei inchisorii de scurta durata ridica probleme privind locul( penitenciarul) de executare, regimul de detinere si multe alte probleme privind regimul penitenciar al acestora.

In privinta locului de detinere, in legea si regulamentul respectiv, in art.26 pct. 3 se prevede ca pedeapsa inchisorii pana la 10 ani se executa in penitenciare pentru executarea acestei pedepse (“ penitenciare pentru executarea pedepselor in inchisoare cu o durata de pana la 10 ani “).

Dar in art. 27 alin. 1 se prevede ca “ in fiecare judet si in municipiul Bucuresti va functiona un penitenciar pentru detinutii arestati preventiv si pentru cei sanctionati cu inchisoarea contraventionala”.Totodata, in lege se prevede ca ”judecatorul pentru executarea pedepselor va putea dispune ca pedepsele cu inchisoarea cu o durata pana la 2 ani sau restul de pedeapsa pana la aceasata durata sa fie executata in penitenciarele prevazute in alin. 1

( adica penitenciare pentru arestatii preventiv si cei sanctionati contraventional) in raport cu capacitatea acestora.

Din aceste dispozitii rezulta ca, pedeapsa inchisorii de scurta durata pana la 2 ani se executa in penitenciarele destinate arestatilor preventiv si celor sanctionati cu inchisoarea contraventionala.Pentru cei sanctionati cu inchisoare pana la 2 ani aceste penitenciare sunt potrivite, ele fiind adecvate pentru un regim de detinere si regim de executare specific acestor condamnati.Pana la infiintarea acestor penitenciare, condamnatii la inchisoare pana la 2 ani vor executa pedeapsa in celelalte penitenciare prevazute in art. 26, dar in sectii speciale si separate. Asa fiind, si in aceste sectii se poate crea un regim adecvat condamnatilor la inchisoare de scurta durata.

In privinta regimului de detinere al condamnatilor de scurta durata (1-2-5 ani), in art.22 al Regulamentului pentru executarea pedepselor se prevede :

a) condamnatii care sunt staruitori in munca si disciplinati pot presta munca fara paza in afara locului de retinere sau in regim de semilibertate si pot fi folositi la supravegherea altor condamnati la locurile de munca, dupa ace au executat partea de pedeapsa prevazuta de art.74 din Legea executarii pedepselor si indeplinesc conditiile stabilite de acest articol;

b) pot fi propusi a fi liberati conditionat, daca au executat partea de pedeapsa prevazuta de C. pen. si indeplinesc si celelalte conditii privind comportarea si antecedentele penale;

c)pot beneficia de permisiile prevazute de art. 74 alin.1 lit. d si alin. 2 din Legea executarii pedepselor si de invoirile prevazute de art. 52 alin. 3 din aceeasi lege, daca indeplinesc conditile stabilite de lege;

d)beneficiaza de pachete, vizite, tigari, corespondenta, la intervale mai scurte si in conditiile prevazute in anexa.

Regimul penitenciar al acestor condamnati se mai caracterizeaza prin accentul care se pune pe munca, mai cu seama in cazul celor care fura, insala, lenevesc. In ceea ce priveste calificarea profesionala, pentru cei ce nu au o asemenea calificare, munca este si mai necesara. Dificultatea consta in aceea ca pentru cei condamnati pe termen scurt(cateva luni sau un 1-2 ani) nu este timp sufficient pentru un proces de reeducare si de calificare profesionala completa. Dar pentru cei condamnati pentru un an sau doi, reeducarea si recalificarea se pot efectua. In cadrul regimului penitenciar trebuie sa se dea atentie sporita muncii si calificarii profesionale a acestor condamnati.

Drepturile acestor condamnati in cadrul regimului penitenciar, sunt cele legale, adica se respecta dreptul la intretinere, petitionare, ocrotirea sanatatii si de vizite, corespondenta. Fiind vorba de condamnati pentru infractiuni usoare, potrivit reglementarilor in materie, ei se bucura de drepturi mai largi: de mai multe vizite ale membrilor familei, de o mai lunga corespondenta si altele.

2.Regimul condamnatilor la inchisoare de durata mijlocie

Prin Legea nr. 23/1969 si prin proiectul de lege din 1992 privind executarea pedepselor, condamnatii la inchisoare pana la 10 ani apartin unei singure categorii de condamnati, chiar daca unii sunt condamnati pe termene pana la 1,2 eventual 3 ani, iar altii pe termene de 5-7 ani si altii pana la 10 ani. Mai mult, tot prin lege se prevede ca toti acesti condamnati executa pedeapsa in penitenciare anume destinate acestor categorii de condamnati( “penitenciare pentru executarea pedepselor cu inchisoare cu o durata pana la 10 ani”-art.26 pct. 3). Consideram totusi ca, condamnatii la inchisoare pe o durata de peste 3-5 ani pana la 10 ani constituie o categorie distincta si anume condamnatii la inchisoare de durata mijlocie. Acestia executa pedeapsa in penitenciarele aratate in art. 25 pct.3 si cu un regim de executare special. Condamnatii pe durata de 2-3 ani sunt condamnati de scurta durata si executa pedeapsa in penitenciare pentru arestati preventiv si pentru cei condamnati la inchisoare contraventionala.

Conform art.22 din Regulament, regimul de detinere pentru acesti condamnati (de la 3 sau 5 ani la 10 ani) in aceste penitenciare, este urmatorul:

a)condamnatii care sunt stariutori in munca si disciplinati pot presta munca fara paza in afara locului de detinere sau in regim de semilibertate si pot fi folositi la supravegherea altor condamnati la locul de munca, dupa ce au executat partea de pedeapsa prevazuta de lege ( art.74 din Legea executarii pedepselor) si indeplineste conditile stabilite de acel articol;

b) pot fi propusi sa fie liberati conditionat, daca au executat partea de pedeapsa prevazuta de codul penal si indeplinesc si celelalte conditii privind comportarea si antecedentele penale;

c) pot beneficia de permisiile prevazute de art.77 alin.1 lit. d si alin.2 din Legea executarii pedepselor si de invoirile prevazute in art.52 alin.3 din aceeasi lege, daca indeplinesc conditiile stabilite de lege;

d) beneficiaza de pachete, vizite, tigari, corespondenta la intervale si in conditiile prevazute in anexa;

In ceea ce priveste regimul de munca, ca si remuneratia muncii, precum si celelalte obligatii si drepturi, condamnatii acestia, in comparatie cu cei sanctionati cu inchisoarea pana la 2 ani, au un regim mai aspru, insa li se aplica regimul de detinere progresiv, ca si celorlalti condamnati.

In privinta regimului de executare ei ocupa o pozitie intre condamnatii la inchisoare pana la 2 ani si condamnatii pana la 10 ani eventual 12. Fata de cei condamnati pana la 2 ani, condamnatii acestia au un regim si tratament mai sever, dar fata de condamnatii la inchisoare peste 10 ori 12 ani ei au un regim si un tratament mai putin sever.

REGIMUL PENITENCIAR AL CONDAMNATILOR MINORI SI TINERI-MAJORI

1.Regimul penitenciar al condamnatilor minori

Proiectul de lege privind executarea pedepselor de catre categoria condamnatilor minori cuprinde multe dispozitii si indeosebi, dispozitii prin care se acorda o protectie speciala, cu accente evident de scolarizare, reeducare si recalificare profesionala, in scopul resocializarii si reintegrarii lor sociale. S-a creat astfel un regim penitenciar special, mai cu seama ca, totodata, se propun si penitenciare speciale pentru condamnatii minori. Desigur, condamnatii minori se supun, in primul rand, regimului penitenciar general, cu privire la regimul de detinere , la regimul de ordine si disciplina, la regimul muncii si altele, dar totodata se pune accent deosebit si pe un regim special de executare.

Sper deosebire de legislatia noastra executiv penala de dinainte de revolutie, care in sistemul penitenciarelor nu prevedea penitanciare speciale pentru acesti condamnati, proiectul de lege in materie cuprinde in mod expres penitenciare pentru minori(art. 26, pct.b). Apoi, in lege

s-a inscris in cap.II, in seciunea I, intitulata “Principii generale”, o dispozitie de principiu potrivit careia “minorilor li se asigura un regim propriu de executare a pedepselor, care sa tina seama de particularitatile si necesitatile fizice si psihice proprii varstei acestora, ca si de protectia si asistenta speciala care trebuie acordata tuturor minorilor in vederea asigurarii dezvoltarii armonioase a acestora”(art.8 alin.3).

De asemenea, in art.10 alin.2 se prevede ca pentru “femei, minori, persoane in varsta, se aplica dispozitiile de protectie prevazute in lege”. Exista, asadar, o orientare certa in privinta executarii pedepselor de catre minori spre regim propriu (diferentiat) si de protectie care se apropie de standardele europene si O.N.U.

2.Internarea si repartitia minorilor in penitenciare

A.Internarea. Pentru intrarea si repartizarea condamnatilor minori in penitenciar, in lege s-au prevazut dispozitii speciale de protectie. Astfel, in art. 13 alin. 1 se prevede ca in cazul minorilor, in cel mai scurt timp de la incarcerare, administratia penitenciarului are obligatia sa instiinteze pe parinti sau pe avocat de incarcerarea minorului condamnat. Explicatia este de ordin umanitar si de protectie a minorului, astfel ca acesta sa nu ramana fara nici un ajutor moral, iar parintii sa nu ramana fara nici o stire despre minor.

Interesanta este si prevederea din art. 24 alin. 1 privind personalul penitenciarului, ca acest personal, sa fie unul care sa intruneasca urmatoarele conditii:

a)integritate morala,

b)omenie (“umanism”) si aptitudini, nivel intelectual, capacitate si pregatire profesionala.

In lege se mai spune ca la aceste penitenciare se cere un personal cu pregatire corespunzatoare pentru acesta categorie de condamnati (pregatire psihologica, educative, cunoasterea legislatiei executional-penal etc.). Penitenciarul trebuie sa fie asigurat cu specialisti in stiintele umane (pedagogie, psihologie etc.).

De o importanta deosebita pentru executarea pedepsei de catre condamnatii minori este comisia de specialisti (art. 28 alin.3) de pe langa conducerea penitenciarului formata din medic, psiholog, educator, jurist, care are menirea sa observe si sa analizeze in mod stiintific comportamentul minorilor, sa consemneze rezultatele in fisele personale ale acestora si pe baza lor sa conchida asupra comportarii viitoare si , in final, sa faca propuneri directorului cu privire la liberarea conditionata, recompense, sanctiuni disciplinare etc.

B.Repartizarea. Condamnatilor minori li se aplica toate dispozitiile art. 36-37 si art. 11-25 din Regulament, tinandu-se seama de toate criteriile legale(durata pedepsei, recidiva etc.). In lege si regulament sunt inscrise o seama de dispozitii privind repartizarea minorilor in penitenciar care sunt proprii si protectoare pentru ei. Astfel, in art. 36 alin .2 al Legii se prevede ca la repartizarea condamnatilor minori se va avea in vedere ca acestia sa execute pedeapsa intr-un penitenciar cat mai aproape de domiciliu. Este o prevedere care, pe cat posibil, trebuie sa fie avuta in vedere indeosebi in cazul minorilor. Tot in lege se mai prevede direct ca minorii sa fie repartizati separat de majori, spre a-i feri de influenta negativa a acestora (art.37 alin. 1). Se va tine seama, de asemenea, de prevederile din art 37 alin. 2 potrivit carora la repartizarea in camere si la formarea grupelor se vor avea in vedere gradul de cultura, mediul social familial din care provin, comportarea etc.Pentru minori se prevede ca, in cazul celor care urmeaza cursuri de scolarizare sau calificare, repartizarea in camere si formarea grupelor se va face si tinandu-se seama de repartizarea pe clase si ateliere(art 37 alin.3).

3.Regimul de detinere, de scolarizare, de munca, reeducare

Regulile si principiile generale privind executarea pedepselor privative de libertate (art. 5-25) se aplica tuturor condamnatilor care executa o astfel de pedeapsa. Drepturile condamnatilor se obligatiile administratiei penitenciare privind executarea se exercita deopotriva condamnatilor majori dar si celor minori. Dar, dupa lege si in anumite limite, regimul de detinere si tratamentul minorilor, ca tinerilor(18-21 ani), sunt diferentiate fata de cele ale majorilor. Despre aceste diferente sau regim special al minorilor in lege sunt inscrise dispozitii exprese si speciale.

A.Regimul de detinere. Principiul dominant in materie de regim de detinere al condamnatilor minori* la inchisoare este cel al detinerii diferentiate dupa categoria de condamnati si dupa felul penitenciarelor in care categoriile de condamnati sunt pusi sa execute pedeapsa. Acest principiu este sintetic exprimat in art. 38 al proiectului, unde se prevede ca “condamnatii vor fi supusi regimului de detinere stabilit pentru felul penitenciarului la care au fost repartizati si categoria de condamnati din care face parte”. In cazul condamnatilor minori,

regimul de detinere este cel stabilit pentru categoria de condamnati minori si felul penitenciarului unde acestia executa pedeapsa. In ipoteza in care sectiile pentru condamnati minori sunt organizate in penitenciarele pentru majori, acestea vor fi strict delimitate, pentru a impiedica contactul nemijlocit cu alte categorii de condamnati (art. 25 alin.12).

Regimul de detinere examinat pentru diferitele categorii de condamnati la inchisoare, este axat pe idea executarii pedepsei in etape succesive, de la una mai grea spre una sau unele ami usoare. Este asa numitul regim de detinere progresiv, consacrat in proiectul de lege (art 39.). Etapele sunt mai grele sau mai usoare dupa urmatoarele criterii:

a)munca sub paza si supraveghere este mai grea, iar munca fara paza in afara locului de detinere sau la supravegherea altor condamnati ori in semilibertate este mai usoara;

b)posibilitatea de propunere pentru liberare conditionata;

c)acordarea de invoiri sau permisii in timpul executarii;

d)acordarea sau beneficierea de mia multe si ami dese (ori ami putine si mai rare) pachete, vizite, tigari, bani, corespondenta.

Dupa aceste criterii, regimul de detinere al condamnatilor la pedeapsa inchisorii de lunga durata este sever si greu, fiindca nu pot presta munca fara paza, nu beneficiaza de propunere la liberare conditionata mai devreme, nu li se acorda dreptul la pachete mai des, nici permisii ori invoiri. Dimpotriva, regimul de detinere este mai usor cand condamnatul poate presta munca fara paza, poate beneficia de invoiri, liberare conditionata etc.

Din acest punct de vedere, regimul de detinere al minorilor este mai usor, fiindca:

a)ei, daca trebuie sa termine scolarizarea ori invatamantul obligatoriu, nu sunt obligate sa munceasca, iar muncesc, muncesc mai mult la treburi gospodaresti interne;

b)beneficiaza de pachete, bani , vizite mai multe;



c)pot primi invoiri si permisii;

d)pot fi propusi la liberare conditionata. Ei nu pot munci in afara locului de detinere fara paza, datorita varstei, iar nesupragherea lor in afara locului de detinere este periculoasa.

Regimul de detinere al condamnatilor mai este determinat de alte idei:

a)el presupune si cere ca sa fie intemeiat pe cunoasterea condamnatilor, pe observarea si

*E. Garcia Mendez, Principalele probleme referitoare la copii aflati in detentie, in Rev. penitenc., nr.3-4, 1995, p.25

analizarea comportarii si trasaturilor de caracter si mentalitate al condamnatilor, pe notarile, si

consemnarile in fisele individuale ale acestora (art.39-40). Aceasta sarcina revine comisiei de specialisti (medic, psiholog, educator, sociolog etc.)de pe langa conducerea (directorul) penitenciarului, comisie care efectiv realizeaza aceasta sarcina. De altfel, notarile si caracterizarile condamnatilor se impropateaza trimestrial;

b)hotararea privind stabilirea regimului de detinere revine judecatorului pentru executarea pedepsei, care , la propunerea sau avizul comisiei de specialisti, ia hotararea respective; c)regimul de detinere este elastic, modificabil si individualizat, in functie de condamnat si de comportarea acestuia(art. 40 al legii).

In art. 25 al Regulamentului se prevede explicit ca, in penitenciarele pentru minori “condamnatii au un regim special de detinere”, in care se tine seama de:

a)particularitatile si necesitatile fizice si psihice proprii varstei acestora;

b)de protectia si asistenta speciala care trebuie asigurata, in scopul dezvoltarii acestora.

Intre aceste coordonate de baza, regimul de detinere al minorilor capata trasaturi proprii.

Astfel, in art. 25 alin. 2 se prevede ca condamnatii minori au toate drepturile prevazute de lege pentru condamnatii majori, dar si unele drepturi speciale acordate minorilor. Se mai prevede ca dispozitiile din Legea executarii pedepselor se completeaza cu dispozitiile din Regulamentul pentru executarea pedepselor si cu cele cuprinse in Regulamentul de ordine si disciplina interioara in care se face mereu referire la minori(art. 25 alin. 3). Mentionam mai jos unele din aceste dispozitii speciale pentru minori.

Astfel: a)minorii primesc hrana zilnica in cantitati mai mari decat adultii, corespunzator varstei lor, astfel cum este stabilit prin ordinul ministrului justitiei si ministrului sanatatii (art.25 alin.4);

b)minorilor li se asigura 8 ore de somn neintrerupt, precum si program zilnic de exercitii fizice in are liber si de sport, astfel cum a fost stability de comun acord cu medical (art.25 alin.5);

c)minorii pot primi vizite si pachete la intervale de timp mai scurte si in cantitati mai mari decat condamnatii majori (art.25 alin.6);

d)vor fi facilitate contactele cu familia, precum si cu reprezentantii organismului special pentru asistenta si reintegrarea sociala ai minorilor si a institutiilor de educatie cultural-stiintifica, de caritate (art. 25 alin. 7). Minorii vor avea, de regula , o tinuta sport(art.25 alin.8).

B.Scolarizarea si calificarea profesionala.

In prezent se prevad urmatoarele obligatii:

Condamnatii minori care nu au absolvit ciclurile de invatamant obligatoriu sunt obligati sa urmeze cursurile organizate in cadrul penitenciarului, potrivit art. 59 din Legea executarii pedepselor.

Ceilalti minori care nu au o calificare si se apreciaza ca este necesar sa se recalifice, sunt obligati sa urmeze formele de calificare sau recalificare organizate in penitenciar(art.25 alin.g)

C.Munca condamnatilor minori.

Munca in cadrul unei pedepse privative de libertate constituie un element pozitiv, in sensul ca ajuta la mentinerea sanatatii fizice si psihice(capacitate intelectuala, vointa), care apoi va ajuta la incadrarea in munca si posibilitatea castigarii existentei prin munca proprie (art.61 din Lege). In lege se mai prevede ca, condamnatii sunt obligati sa munceasca, tinandu-se seama de starea sanatatii, a capacitatii fizice si intelectuale, pentru munca se cere avizul medicului(art.61 alin.2). Cele de mai sus sunt valabile cu atat mai mult pentru minori, care, in mai multe cazuri, n-au muncit si nu muncesc.

Condamnatii minori, indeosebi cei care n-au terminat cursurile de invatamant obligatoriu si apoi cei care nu au o calificare profesionala, in timpul executarii pedepsei in principiu, sunt obligati sa munceasca (art. 61-73). Potrivit art. 62, se excepteaza, adica nu sunt obligati sa munceasca:

a)condamnatii minori care urmeaza o forma de invatamant sau o calificare profesionala, cu exceptia cazului prevazut in art.55 alin.1 (cei ce urmeaza invatamantul superior)

b)minorii care nu pot fi folositi la munca in mediu toxic sau vatamator, iar tinerii in cazurile prevazute de normele de protectie a muncii vor fi folositi in raport cu calificarea profesionala pe care o au si conform cerintelor de forta de munca ale locului de detinere (art. 63).

Ei pot fi folositi in munca productiva , in fabrici sau ateliere din sistemul penitenciar sau un contract de concesionare la agentii economici ori in interesul locului de detinere(art. 64). Durata programului de munca este de 8 ore pe zi care poate fi prelungita cu o ora sau doua, cu exceptia muncilor unde se prevede o durata mai mica si care nu poate fi prelungita.

In privinta drepturilor la retributia muncii, minorilor care muncesc, se apreciaza ca, se aplica dispozitiile legale in materie (40% din retributia ce li se cuvine). De asemenea, daca unii minori cauzeaza in timpul muncii unele pagube materiale, obligatia de reparare a acestora le revine si lor.

Amintim si dispozitiile legale privind valorificarea unor drepturi in momentul liberarii, ca si unele drepturi ce apar dupa liberare ex.:asistenta ce trebuie acordata cu privire la incadrarea in munca, precum si asistenta postpenala mai larga, cea cu privire la reintegrarea sociala, toate acestea se vor rezolva potrvit normelor legale.

D.Educatia si ridicarea nivelului cultural

O componenta importanta a regimului penitenciar al condamnatilor minori o constituie actiunea de educare si reeducare ce trebuie dusa in timpul executarii pedepsei. In proiectul de lege, pe langa conceptul de regim, s-a introdus si conceptul de tratament al condamnatilor. Iar in acest ultim concept se cuprind: drepturile acordate condamnatilor, conditiile de viata, casa, masa, asistenta medicala etc., instructia si educatia condamnatilor. Iar despre educatie se trateaza in art 54-60, cu trimiteri directe la educatia minorilor (si tinerilor), art 55,56 etc. De asemenea, in Regulamentul de executare ,tratamentul minorilor, educatia minorilor este reglementata indeaproape(art.25, 28, 29 etc.).

Ceea ce se subliniaza in dispozitiile privind actiunea de educare a minorilor este, in primul rand, caracterul stiintific al acestei actiuni, in sensul ca trebuie sa duca o munca de cunoastere a minorilor sub aspecte fizice si psihice, dar si sub aspecte sociale (familiale), nivel de instructie si cultura. In functie de aceste elemente se va trasa un program de educatie a condamnatilor minori; in al doilea rand, se preconizeaza o indivizualizare reala a actiunii de educare, pe baza analizarii si examinarii personalitatii condamnatului minor(art. 38 si urm.), actiuni duse de specialisti (medici, psihologi, educatori etc.).In sfarsit, educarea trebuie sa aiba la baza notarile si concluziile specialistilor cu privire la fiecare condamnat, notari facute de comisia de specialisti si consemnate trimestrial in fisele individuale-obligatorii-ale condamnatilor minori (art.40).

Mijloacele de educare sunt multiple.In lege se prevad actiuni educative organizate de personalul de specialitate, anume educatorii, psihologii, juristii, profesorii, invatatoriietc.; atitudine si contributie educativa pot si trebuie sa aiba personalul de supraveghere al penitenciarului, medicii penitenciarului, in asa fel incat sa se creeze un climat exigent sub raportul moralei, necesara in orice societate. In zilele noastre, insa, un rol educativ important il au mijloacele de informare in masa, radio, televiziunea, cinematograful. Programele de transmisie radio si TV, prin continutul lor bine alcatuit, pot influenta pe condamnatii minori.

In ceea ce priveste ridicarea nivelului cultural, al nivelului de cunostinte al condamnatilor minori, aceasta este o obligatie importanta ce revine administratiei penitenciarului, fiindca multi condamnati minori, indeosebi cei in varsta de 14-16 ani, dar multi si in varsta de 16-18 ani, nu au un nivel de instructie, de cunostinte, de cultura.Ei sunt in proces de dezvoltare, de formare neterminata. Unii n-au scoala elementara neterminata, nu au cunostinte elementare despre munca, despre comportarea necesara in societate, nu au cunostinte si atitudini morale elementare. Nu au cunnostinte elementare despre legi si respectul legilor. Pentru toate aceste motive, condamnatii minori trebuie supusi nu nuami unui proces de scolarizare , dar si unui proces de instructie si ridicare a nivelului lor de cultura elementara, fara de care nu exista respect pentru valorile sociale primare- respect fata de semenul lor, respect fata de bunuri, fata de societate. In aceasta privinta , in proiectul de lege s-au inscris multiple dispozitii si obligatii pentru administrarea penitenciarului cu privire la minori.

In sfarsit, trebuie amintita si parghia recompenselor si sanctiunilor disciplinare, componente necesare ale regimului penitenciar si ale executarii pedepselor privative de libertate . Fata de condamnatii minori se vor lua si folosi, cu precadere, mijloacele educative, instructive, munca si calificare profesionala. In cazurile in care acestea nu sunt suficiente si eficace, este necesar sa se aplice si mijloace de stimulare cum sunt premiile, recompensele etc. Dar mai greu este cu condamnatii minori indisciplinati, care nu muncesc, care comit mereu acte de incalcare a obligatiilor ce le revin in timpul executarii pedepsei inchisorii; fata de acestia este necesar sa se aplice masuri disciplinare-avertisment, ridicarea unor drepturi si chiar izolarea. In proiect se prevede, ca fata de condamnatii minori sanctiunile disciplinare trebuie aplicate cu multa grija, in limite absolut necesare.

REGIMUL CONDAMNATILOR FEMEI SI AL VARSTNICILOR

1.Regimul femeilor

In principiu, femeile condamnate sunt supuse aceluiasi tratament, aceluiasi regim penitenciar ca si ceilalti condamnati, regim stabilit prin lege. Femeile condamnate trebuie sa respecte aceleasi obligatii si interdictii ca si barbatii condamnatii. Obligatiile privind detinerea, obligatiile privind ordinea si disciplina interna sunt comune tuturor condamnatilor.Femeile au in penitenciar, de asemenea, aceleasi drepturi ca si barbatii condamnati.

Cu toate acestea, s-au impus unele diferentieri. Astfel, prima deosebire consta in aceea ca femeile executa pedeapsa privativa de libertate separat de barbati. In acest scop s-au creat penitenciare speciale sau sectii speciale de femei in penitenciarele existente (art.26 alin. ultim). Penitenciarele speciale si sectiile speciale au atras dupa ele personal special, adecvat, adica femei, indeosebi personalul de supraveghere si cel de specialitate( medici, educatori etc.)*.

Exista, apoi, o a doua deosebire in ceea ce priveste obligatia la munca in penitenciar, in sensul ca femeile vor fi puse sa execute o munca potrivita (de exemplu, in ateliere de tesatorie, croitorie si altele asemanatoare).Regimul penitenciar al femeilor cere ca acestea sa nu fie folosite in munci grele, pe care le pot efectua mia mult barbatii ( de exemplu incarcari, descarcari, constructii etc.). Femeile au, de asemenea, dreptul, in conditiile legii, la regim penitenciar semiliber.In privinta volumului de munca, a normelor ce trebuie indeplinite, se va tine seama de puterea de munca a femeilor si , pe cat posibil , se va evita prelungirea muncii peste 8 ore zilnic.

In art.43 se prevede in mod expres ca “femeile gravide, celor care au nascut in timpul executarii pedepsei sau au copii mai mici de un an la locul de detinere, nu li se poate prelungi durata zilei de munca peste 8 ore”(art.65).

De asemenea , nu se poate prelungi durata zilei de munca condamnatelor care muncesc in mediu toxic sau vatamator( art.62 alin. 2). In lege se mai prevede ca “femeile gravide nu vor fi folosite la munca in perioada stabilita de normele legale cu privire la concediul ce se acorda femeilor incadrate in munca inainte si dupa nastere si nici la munca in mediu toxic sau vatamator”(art.62).

2.Regimul varstnicilor

O categorie de condamnati careia i se aplica un regim penitenciar special este aceia a condamnatilor varstnici.Se are in vedere la condamnatii varstnici starea sanatatii fizice si psihice, imprejurari care justifica unele forme de tratament si regim de detinere potrivit starii lor. In principiu, ca si in cazul femeilor condamnate, legislatia privind executarea pedepsei

*Van Helmond, Le traitement pénitentiaire de femmes, in “Rev. sc. Crim. Dr. pen.”, 1969

privative de libertate se aplica si condamnatilor batrani. In penitenciar, in principiu ei au aceleasi obligatii si drepturi ca si ceilalti condamnati. Regulile privind regimul de detinere, ordinea si disciplina in penitenciar, reguli inscrise in lege si in regulament, sunt obligatorii si pentru condamnatii in varsta.

Cu toate acestea, exista unele situatii si unele obligatii care pentru varstnici ar fi mai greu de indeplinit. Asa fiind, condamnatii varstnici sunt tratati in unele privinte mai bland. Astfel, potrivit legislatiei noastre penitenciare, ca si legislatiei muncii, varstnica se considera persoana care a implinit 60 de ani(barbati) si 55 ani(femeile).In legea penala se prevede (art. 56 alin.3 C.pen.) ca barbatii nu mai au obligatia muncii in timpul executarii pedepsei

privative la libertate. Se prevede totusi ca acesti condamnati pot fi admisi la munca daca ei cer asta. Motivul pentru care s-a admis scutirea de munca a varstnicilor consta, in primul rand, in faptul ca, de la ceasta varsta, capacitatea de munca a omului scade si munca devine mai grea si ami greu de indeplinit.

In ceea ce priveste munca in treburile gospodaresti ale penitenciarului, tinand seama de faptul ca acestea sunt activitati mai usoare si nu cer efort similar cu munca in productie (atelier, santiere etc.), de faptul ca aceste munci nu sunt retribuite, afara de cazurile speciale, la astfel de munci gospodaresti si cu consimtamantul lor, varstnicii pot fi folositi.

Acelasi lucru cu privire la posibilitatea folosirii varstnicilor pentru paza celorlalti condamnati. Caci, daca varstnicii nu mai pot fi folositi la munca, in schimb ei pot fi folositi la paza altor condamnati, bineinteles daca indeplinesc conditiile prevazute de lege.

Liberarea conditionata se acorda in modalitati specifice in cazul varstnicilor. In primul rand, trebuie sa amintim ca potrivit Codului penal si Legii din 1969, de liberare conditionata profita si cei varstnici. Exista insa un specific, in ceea ce priveste aplicarea liberarii conditionate in cazul varstnicilor, anume partea din pedeapsa ce trebuie executata fiind mai mica decat in cazul condamnatilor majori care muncesc. Art.60 alin. 4 C.pen. prevede ca condamnatii batrani pot fi liberati conditionat numai dupa ce executa o patrime, in cazul pedepsei inchisorii pana la 10 ani si a unei treimi in cazul pedepsei inchisorii peste 10 ani (spre deosebire de condamnatii care muncesc pentru care se cere executarea a jumatate sau, dupa caz, a doua treimi din pedeapsa). De asemenea, nu se mai cere executarea efectiva a unei fractiuni din pedeapsa, in cazul cand aceasta a fost redusa datorita muncii prestate.

Stiinta penitenciara retine ca o problema, in legatura cu condamnatii in varsta inaintata, procesul de imbatranire fizica si mai ales psihica, care presupune slabirea functiilor fizice si psihice.Ca urmare, multe acte de conduita in viata de penitenciar a condamnatului batran- neexecutare de ordine, neluarea de masuri igienice etc. isi au cauza intr-un asemenea proces de slabire. Asemenea acte de conduita “rea” usor pot fi interpretate ca acte de indisciplina, cand, in realitate, sunt acte necontrolate si lipsite de constiinta urmarilor lor negative. De aceea, se impune acestor condamnati sa fie retinuti mereu sub observatie si control medical si psihologic.

REGIMUL UNOR CONDAMNATI INADAPTATI SOCIAL SI A UNOR CONDAMNATI BOLNAVI

1.Regimul condamnatilor inadaptati social

O alta categorie de condamnati, la care executarea pedepsei privative de libertate pune probleme privind regimul penitenciar si care prezinta unele particularitati, este aceea a inadaptatilor social si a condamnatilor bolnavi ori handicapati.

A.Inadaptatii social. Din aceasta categorie de condamnati, o prima grupa o constituie inadaptatii social sau deviantii social cum mai sunt denumiti. Este vorba de persoane care au o structura psihica si experienta de viata care le face dificil procesul de adaptare sau integrare sociala. In definirea inadaptatilor social se porneste de la procesul general al adaptarii sociale. Potrivit acestuia, “fiinta umana traieste in continuu contact cu mediul fizic si social in care-si desfasoara viatal pentru a-si asigura existenta, ea trebuie sa se integreze cat mai armonic in acest mediu; la unele persoane adaptarea se face usor, la unele cu dificultati, iar la altele nu reuseste. Satisfacerea trebuintelor si nazuintelor noastre nu se poate obtine decat printr-o adaptare la mediul in care traim”*. Asta inseamna o adaptare la mediul profesional, la mediul familial, in mediul locului de munca, al vecinatatii etc. Criteriul adaptarii este reusita, succesul, acomodarea sau impacarea si buna colaborare cu oamenii din aceste medii de viata. Criteriul nereusitei adaptarii este esecul, nemultumirea si necooperarea cu oamenii din aceste micromedii de viata.

Mai mult, procesul de adaptare intalneste obstacole , interne sau externe, care inseamna “tensiune si conflicte emotionale”. Astfel de incordari psihice sunt uneori de scurta durata, alteori de lunga durata. In acest ultim caz, tensiunile si conflictele emotionale , nemultumirile si starile de incordare psihica duc la inadaptare sociala, iar persoanele care sunt in asemenea situatii devin niste inadaptati social, adica persoane cu dezacord cu mediul social si care nu se pot integra social. Numim asadar, inadaptati(sau dezadaptati) social, oamenii care traiesc sub apasarea unor framantari sau incordari psihice si in stare de conflict cu lumea inconjuratoare si care este o stare de durata**.

B.Categorii de inadaptati social. Prima categorie de inadaptati social este aceia a condamnatilor care au suferit si sufera de diferite psihopatii*** si a doua grupa a celor ce sufera de diferite psihonevroze. Aceste stari psihice nu sunt stari de boala psihica (stari psihotice), ci numai stari de tulburare psihica, de instabilitate emotiva****, de lipsa de echilibru si control psihic suficient. Acestea sunt stari ce depasesc starea psihica normala, dar nu trec in zona starilor psihice morbide. Ele, dimpotriva, fac trecerea de la omul normal si

*P. Stefanescu-Goanga, Al. Rosca, S. Cupcea, Adaptarea sociala, Cluj, Edit. Institutului de psihologie al Universitatii din Cluj, 1938, p. 1.

**P. Stefanescu-Goanga si colab., op. cit. p.10.

***V.C. Versele, Table ronde sur les délinquants psyhopathes, Cambridge, 1969, in “Rev. Sc. crim. et. dr. pén.,nr.3/1970

****P. Stefanescu-Goanga si colab., op. cit., p.10.

echilibrat psihic spre omul cu tulburari psihice, dar fara a se ajunge la boala. Psihopatii si

psihonevroticii nu sunt alienati mintal. Ei isi pastreaza constiinta treaza, judecata normala si raspund penal, proba ca au fost condamnati ca oameni ce raspund penal. Cu toate acestea, starile psihopatice si cele psihonevrotice sunt piedici in adaptarea sociala, atat in momentul comiterii infractiuni care a dus la condamnare, cat si in timpul executarii pedepsei, precum si in perioada reintegrarii sociale dupa liberarea definitiva din penitenciar. De aceea, in timpul executarii pedepsei inchisorii, pentru inadaptatii social trebuie sa se aiba in vedere un regim penitenciar special, adecvat. Pentru aceasta sunt necesare cateva cuvinte despre psihopatiile si psihonevrozele de care sufera acesti condamnati.



a)Starile (sau constitutiile) psihopatice*, forme de tulburare si instabilitate emotiva, sunt: 1)starea de hipermotivitate, care consta intr-o stare de emotivitate ridicata, care se manifesta ca o sensibilitate exagerata, nervozitate accentuata si care creeaza dificultati de acomodare la viata cu alti oameni(conflicte, suparai, nemultumiri, jigniri, plangeri etc.); 2)Starea de orgoliu exagerat, starea paranoida, caracterizata prin egocentrism, megalomanie, revendicari exagerate, susceptibilitati si interpretari gresite despre alti oameni etc. Orice om normal manifesta dorinta de afirmare de sine, mandrie, dar in limite permise. Paranoidul, orgoliosul, dimpotriva, depaseste limitele normale se ajunge la conflicte cu alti oameni si nu se poate adapta social ; dar trebuie subliniat ca orgoliosul, paranoidul nu se confunda cu paranoicul, care este bolnav psihic si apartine psihiatriei; 3)starea perversa,adica o structura psihica dominata de tendinta combativa exagerata cu privire la tot ce sta in calea dorintelor si revendicarilor proprii ale celui ce sufera de aceasta stare,; este vorba de violenta exagerata pana la cruzime; acest fel de psihopatie este carecterizata si prin lipsa de afectivitate; acest om provoaca conflicte, violente si nu se poate adapta social; 4)starea sau constitutia cicloida, adica tendinta spre activitate exagerata, spre agitatie urmata de starea de depresie, pasivitate exagerata. Astfel de ciclu a activitatii devine o piedica in adaptarea sociala; starea cicloida nu se confunda cu boala psihica, mania-depresiune, care-i o stare de alienatie mintala.

b)Psihonevrozele sunt stari ce depasesc starea psihica normala, dar nu sunt stari de boala psihica. Ele constituie stari de tulburare psihica, de stari nervoase, care, de asemenea, reprezinta piedici in calea asigurarii integrarii sociale. Cele mai importante psihonevroze sunt: neurastenia, stare caracterizata prin slabiciune fizica si psihica, prin stari de oboseala, insomnie, dureri de cap, preocupari anxioase etc., care slabesc puterea de adaptare sociala; psihastenia, stare de neliniste, obsesii, acte incoerente, teama, descurajare etc.; isteria, stare de simulari si tulburari psihice, insotite de stari convulsive, stari de lesin etc.; adaptarea celor ce prezinta asemenea stari la conditii sociale este dificila.

C.Regimul special(tratament).Ceea ce caracterizeaza aceste categorii de inadaptati sau instabili emotional este faptul ca acestia sunt constienti de starea in care se afla si rationali in

gandirea lor. Afectivitatea lor insa nu este stapanita si nici asezata. De aici neincrederea in sine si nesiguranta , reactii disproportionate cu diferite situatii in care sunt pusi. In penitenciar sunt

*P. Stefanescu-Goanga si colab., op.cit., p.12 si urm

inadaptati si suferinzi moral. Ordinea si disciplina, din aceasta cauza , sunt incalcate uneori, iar in realtiile cu alti condamnati vin usor in conflict. De aceea, unul din primele lucruri este un examen phihologic si psihiatric serios si un diagnostic exact efectuat de medicul, psihologul si psihiatrul penitenciarului. Dupa aceea, supunerea la un tratament competent si complet. In regimul penitenciar trebuie sa se tina seama de specificul lor psihic si moral. La nevoie, unii din acestia pot fi internati in spitalele de specialitate.

2.Regimul unor condamnati bolnavi

A.Condamnati bolnavi psihic. In aceasta privinta se face distinctia intre bolnavi temporari (acuti) si bolnavi cronici (de lunga durata).

a)Bolnavii acuti (temporari) sufera de boli trecatoare (pneumonii, intoxicatii etc.) si sunt tratati de medicii penitenciarului ori sunt internati in infirmeria ori in spitalul penitenciarului. Dupa insanatosire, ei se intorc in penitenciar la regimul obisnuit, de inainte. Bineinteles, zilele petrecute in spital, potrivit legii, conteaza in durata executarii pedepsei.

b)Bolnavii fizici cronici sunt cei care sufera de boli fizice de durata si care au nevoie de un tratament special si indelungat. Din aceasta grupa mai fac parte alcoolici si morfinomanii. Natura diferita a bolilor fizice cronice implica diagnostic si tratament, regim spitalicesc si regim penitenciar diferentiat.

Bolnavii fizici cronici sunt diferiti. Unii sufera de boli cronice pulmonare (tuberculoza) . Acestia trebuie tratati in spitale de specialitate (spitale T.B.C.). Alti bolnavi fizici cronici sufera de astm (astmatici); multi sufera de boli cardiace, de boli digestive s asa mai departe. Acesti bolnavi nu mai pot urma regimul penitenciar si trebuie sa fie tratati in spitale de specialitate iar, la nevoie, internati in astfel de spitale sau sectii speciale din spitale generale. Dar, printre acesti bolnavi fizici cronici se gasesc multi care au urmat un tratament spitalicesc si si-au imbunatatit sanatatea si apoi se intorc in penitenciar. Pentru acestia se pune problema unui regim penitenciar special. Astfel, pentru bolnavii T.B.C., cu debilitati pulmonare, se cere izolare de ceilalti condamnati; pentru bolnavii cardiaci se cere crutarea de la munci grele si un program lung; pentru alti bolnavi (infirmi etc.), se cere scutire de munca ori punere la munci in ateliere speciale sau la munci usoare s.a.m.d.

B.Condamnatii bolnavi psihic. Este vorba de cei suferinzi de boli psihice, de cei care sufera de schizofrenie, paranoia ori manie-depresiva. Ceea ce-i caracterizeaza pe toti acestia este lipsa constiintei clare ca sunt bolnavi, lipsa de judecata, lipsa de vointa si pericolul social pe care il reprezinta. Unii din acesti condamnati, devenind bolnavi mintal sau psihotici , se transforma in sursa de indisciplina , influenta negativa asupra celorlalti condamnati si, ceea ce-i mai important, executarea pedepsei de catre acestia devine fara sens; acesti condamnati nu mai inteleg rostul si actiunea de executare a pedepsei; mentinerea lor in penitenciar devine dificila, ba chiar imposibila. Indisciplina la care se dedau este o indisciplina izvorata din lipsa de discernamant, din cauza de tulburari psihice si, din aceasta cauza, o indisciplina care nu poate fi combatuta si remediata cu mijloace sanctionarii in penitenciar.Acesti condamnati, in aceasta situatie, trebuie examinati medical, depistati si trimisi spre a fi supusi unui tratament special.

Depistarea acestor bolnavi se face prin examene medico-psihologice si psihiatrice, care se pot efectua in penitenciare, prin orgnizarea de consultatii de catre specialisti sau prin trimiterea celor suspecti de aceste boli la centre de catre specialisti sau prin trimiterea celor suspecti de aceste boli la centre de observatie si spitale psihiatrice. Dupa examinare, se poate ca unii sa fie gasiti ca suspecti de astfel de boli.Cei depistati ca suspecti de boli mintale sau psihotice sunt pusi sub observatie se, eventual, tratati, daca simptomele ii arata ca fiind bolnavi usor. Cei depistati ca bolnavi mintal in mod cert (psihoticii) sunt pusi la tratament adecvat.

Tratamentul se poate face numai in spitale sau institutii medicale speciale, in sensul ca acesti bolnavi sa fie internati in spitale psihiatrice sau in sectii speciale ale spitalelor penitenciare, fiindca acestia trebuie supravegheati in mod deosebit. Psihotici pun si unele probleme juridice privind executarea pedepsei privative de libertate in continuare, (intreruperea executarii pedepsei), deoarece executarea pedepsei in continuare nu-si poate atinge scopul, iar tratamentul in penitenciar este dificil de executat.

C.Alcoolici si morfinomanii. Categoria de bolnavi sau anormali frecvent intalnita in penitenciar, este aceea a alcoolicilor si morfinomanilor (consumatori de substante stupefiante si toxice). Este vorba aici de alcoolici si toxicomani cronici, de acele persoane care in mod sistematic consuma bauturi alcoolice ori stupefiante si care, din aceasta cauza, au ajuns sa aiba un sistem nervos debilitat, fiind lipsiti de discernamant si de o capacitate deplina de a-si dirija actiunile. Gradul in care responsabilitatea acestora este atinsa este diferit. La unii este vorba de o usoara slabire a responsabilitatii , la altii este vorba de o slabire ami accentuata, iar la altii de o slabire totala. Statisticile din diferite tari indica un procent de aproximativ 10%; intr-o tara ca Franta de exemplu, in anul 1986 s-au inregistrat 2600 de condamnati alcoolici.

In penitenciar, in cazul alcoolicilor si toxicomanilor, trebuie sa se ia, intre altele, anumite masuri de combatere a starii de alcoolizare in care sa gasesc unii condamnati. Aceste masuri pregatesc terenul pentru cele ce se vor lua dupa liberarea conditionata. Masurile ce se pot lua inpenitenciar sunt: interdictia de a cumpara bauturi alcoolice si stupefiante sau limitarea la anumite bauturi slabe si in cantitate redusa. In art. 35 al Regulamentului se prevede expres, ca “consumarea bauturilor alcoolice este interzisa detinutilor”. Daca condamnatul are voie sa munceasca in afara penitenciarului i se interzice intrarea in localuri unde se vand bauturi alcoolice; in cazuri grave, anumiti condamnati sunt supusi unui tratament medical de dezalcoolizare. Statisticile arata ca un anumit procent dintre acestia (15-30%) se vindeca sau isi amelioreaza situatia.

3. Regimul de detinere. In proiectul de lege privind executarea pedepselor s-au inscris despozitii exprese privind condamnatii bolnavi. In primul rand, s-a dispus ca acestia sa fie detinuti in unitati speciale. In capitolul “Sistemul penitenciarelor”, in art.26 pct 7 al proiectului , s-a prevazut ca acesti condamnati executa pedeapsa privativa de libertate in “spitale-sanatorii si camine penitenciare pentru detinutii bolnavi si handicapati”.

Constatarea pe care trebuie s-o facem in legatura cu aceste unitati spitalicesti destinate condamnatilor bolnavi si handicapati este: a)aceste unitati sunt de mai multe feluri, anume spitale, sanatorii si camine penitenciare; b)proiectul nu specifica ce categorie de condamnati sunt internati in spitale, care in sanatorii si care in camine panitenciare. Dupa intelesul comun, in spitale se interneaza bolnavii cu stari acute, cu tratament imediat, in sanatorii bolnavii cronici (T.B.C.), iar in camine, probabil condamnatii batrani. In art.26 al Regulamentului se prevede ca “regimul de detentie in spitalele, sanatoriile si caminele penitenciare pentru condamnatii bolnavi sau handicapati este cel stabilit de Ministerul Justitiei si Ministerul Sanatatii”.

TRATAMENTUL UNOR CONDAMNATI

1.Conceptul de tratament

In ultimele decenii problema tratamentului delicventei* a devenit o problema mult dezbatuta. Ea se cerceteaza de criminologie, de stiinta penitenciara si se dezbate in congrese nationale si internationale de criminologie, penologie.Mai mult decat atat, ideea tratamentului delicventilor** a fost preluata si de O.N.U., iar in 1958 s-a adoptat si o rezolutie privind “prevenirea crimei si tratamentul delicventei”. Ceea ce este ami dificil este faptul ca pana acum inca nu exista o unitate de vederi asupra conceptului insusi de tratament.

Intr-o prima parere, tratamentul are un sens medical***, adica tratamentul vizeaza oamenii bolnavi si este legat, in domeniul executarii pedepsei privative de libertate, de ingrijire medicala a condamnatilor bolnavi in scopul vindecarii.Trebuie precizat ca , vorbind de tratamentul medical al condamnatilor, se presupune ca este vorba de cauze medicale ale infractionalitatii, care, prin tratament medical, pot fi eliminate. Ori, cauzele infractionalitatii

sunt multiple si diverse(psihologice,sociale etc.) si care nu pot fi reduse din cauze medicale.

Intr-un procent redus, cauzele infractiunilor pot fi medicale, de exemplu, in cazul unor persoane care in urma unor boli fizice raman cu sechele nervoase care pot modifica comportamentul omului sau in cazul unor boli psihice(nevroze etc.) ori boli psihiatrice( manie, dezechilibru mintal). In aceste cazuri, este posibil sa se aplice un tratament medical pentru ca anumiti condamnati care sufera de asemenea sechele de boli fizice ori psihice sa nu mai comita infractiuni.

Intr-o alta parere, unii autori dau un sens mai larg notiunii de tratament. Astfel, se sustine ca tratament in dreptul penal si in criminologie inseamna “reactiunea sociala ce se ia

*Université de Strassbourg, Le traitement des délinquants (Quatriéme Congrés français de criminologie, Strassbourg, 1963), Paris, P.U.F.,1966,p.295-303.

**Lygia Négrier-Dormont, Régime pénitentiaire-Traitment, in La Criminologie, Col, Les cours de droit, Paris, 1089, p.249

***Ibidem p295-297

contra persoanelor care au infrant regulile impuse de autoritatile de stat si care a facut obiectul unei hotarari judiciare ca urmare a comiterii unei infractiuni”*. Potrivit acestui punct de vedere, reactia aceasta sociala include masuri de siguranta, masuri preventive, pedepse de tot felul, masuri educative etc. Ori, este evident ca aceasta reactie sociala, desi are un sambure de adevar , este prea larga si da conceptului de tratament un sens prea larg, fiindca: a)tratament inseamna ingrijire, pe cand pedepsele si celelalte sanctiuni penale inseamna mai mult constrangere; b)pedeapsa, reactia sociala cu continutul de mai sus, inseamna mai curand “achitarea unei datorii facuta de infractor ca urmare a comiterii unei infractiunisi care se plateste catre societate intr-un scop expiator intimidant”**. De aceea , conceptul de tratament in acest scop larg si predominant represiv (“plata unei datorii”) este greu de acceptat.

In sfarsit, intr-o parere, tratamentul delicventului inseamna, intr-un sens, vindecarea acestuia de delicventa, de comiterea de infractiuni si de inlaturare a cauzelor comiterii de infractiuni. Mai departe, tratament inseamna o “actiune individuala intreprinsa cu privire la infractor in vederea incercarii remodelarii personalitatii acestuia in scopul indepartarii lui de recidiva si a favorizarii reclasarii lui sociale”***.Se pare ca in acest sens, notiunea de tratament este mai bine conturata si are un continut comparabil cu acela de tratament al delicventului, fiindca: a)implica atitudinea de ingrijire, ajutorare sau remodelare si reeducare a unei persoane care a comis o infractiune; b)tratamentul implica o actiune individuala sau de grup fata de condamnat dupa ce s-a produs reactia sociala statala fata de persoana condamnata(condamnarea, pedepsirea); c)actiunea are ca scop vindecarea, inlaturarea cauzelor comiterii de infractiuni, readaptarea si reintegrarea sociala a condamnatului. De aici, trasatura caracteristica a tratamentului, aceea de corijare, reeducare, ingrijire, trasare si remodelare a condamnatului.

In proiectul de lege alaturi de regim, a intrat si conceptul de tratament. In proiectul de

lege , dupa sectiunile I-IV (despre: principii generale, sistemul penitenciarelor, primirea si

repartizarea condamnatilor), urmeaza sectiunea a V-a, intitulata “regim si tratament”(art.38-82). Din reglementarea data rezulta ca regimul inseamna un mod de detinere, de izolare, paza, supraveghere, locuri de detinere, conditi de viata in timpul detinerii(incaperi, hrana, igiena etc.).Tratamentul, in cadrul regimului de detinere, semnifica modul de tratare al detinutilor, modul de ingrijire, de influentare si reeducare; modul de instruire, de munca si calificare profesionala, obligatii si drepturi, aplicare de sanctiuni disciplinare si recompense. In lege sunt dispozitii despre individualizarea tratamentului, criteriile de individualizare a tratamentului(art. 38), tratamentul minorilor, stabilirea tratamentului (art.39), tratamentul femeilor. Rezulta ca acest concept este larg si ca tratamentul este cuprins in norme juridice si deci obligatoriu.

*Ibidem, p207

**Ibidem,p207

***G. Stefani si altii, op.cit., p.244

2.Felurile tratamentului

In lumina celor de mai sus, tratamentul condamnatilor este de mai multe feluri, in functie de felurile condamnatilor si al detelor principale care il caracterizeaza. Astfel, se mentioneaza, ca tipuri de tratamente ale condamnatilor:

-tratament medical ce se aplica condamnatilor care, inainte sau dupa intrarea in penitenciar, se imbolnavesc mintal (devin alienati mintal, iresponsabili), indiferent de categoria in care se afla (barbati-femei, minori-majori etc.) si care sufera de anumite boli psihice*. Un astfel de tratament este prevazut de normele de drept si drept executional penal. Acestor persoane li se aplica, in loc de executarea pedepsei, masuri de siguranta speciale (obligarea la tratament medical, internare medicala, internare intr-un institut medico-educativ). Tratamentul medical se executa de catre specialisti, medici in spitale generale sau spitale penitenciare.

-tratamentul psihologic** este un tratament ce vizeaza starea psihica a condamnatului, anume a condamnatului care este normal sau a condamnatului care sufera de anumite tulburari psihice usoare, tulburari care nu inlatura responsabilitatea (capacitate mintala) a condamnatului si nici raspunderea penala; asa este cazul cu tulburarile de natura psihopata sau de natura nevrotica(oboseala psihica, astenie, apatie etc.).Astfel de tratamente se aplica de catre specialisti(psihologi, medici etc.), si care nu implica internare in spital , ele putandu-se efectua in stare de libertate. Tratamentul psihologic este diferit dupa tipul condamnatului si se folosesc metode stiintifice adecvate. Un tratament psihologic special este psihoterapia, fie individuala, fie de grup. Penologia si stiinta penitenciara mentioneaza si cerceteaza cu tratamentul social (sociologic)*** este mentionat printre felurile de tratamente aplicate unor condamnati, ami ales acelora care sufera de inadaptare sociala sau intampina greutati in relatiile familiale, profesionale si, in general, in privinta respectarii regulilor de convietuire sociala. Si acest tratament se face de catre oameni competenti, in timpul executarii pedepsei in penitenciar, dar ami ales, in stare de libertate. Tratamentul social ridica probleme importante a caror cunoastere este hotaratoare pentru eficienta tratamentului. El are la baza ideea ca executarea pedepsei in penitenciar implica o rupere si o instrainare de viata sociala normala, ceea ce ar trebui evitat, pe cat posibil. Condamnatul poate fi resocializat eficient nu priin indepartarea de societate si izolarea intr-un loc de detinere(penitenciar), ci cautandu-se modalitati de executare a pedepsei in societate, in colectivele de oameni. Un tratament social, sociologic, cum este denumit, il constituie, de exemplu, aplicarea suspendarii conditionate a executarii pedepsei sau executarea pedepsei inchisorii prin munca. Intr-o astfel de modalitate de executare a pedepsei inchisorii, condamnatul poate fi mai bine resocializat decat in penitenciar.

*J. Dublineanu, Le traitement psychiatàique, in “Le traitement des délinquants”,P.U.F., Paris, 1966, p.16

**I.Roumajon, Le traitement psychologique individuel du délinquant, in “Le traitement des délinquants”, P.U.F., Paris, 1966, p.145-157

***Chr. Debuyst, Le traitement envisagé du point de vue social et sociologique, in “Le traitement des délinquants”, Paris, P.U.F., p.205-237

Este mentionat, in aceasta ordine de idei si tratamentul instructiv si educativ, care in fond

este tot o forma de tratament, de ingrijire a condamnatului si de resocializare . Instructia si educatia, in aceasta conceptie, sunt moduri de tratament prin care condamnatul invata codul comportarii in societate, in scopul reintegrarii lui sociale dupa liberarea definiva.






Politica de confidentialitate



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 3099
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2021 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site