Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

AdministratieDrept


SINDICATELE SI REPREZENTANTII SALARIATILOR

Drept

+ Font mai mare | - Font mai mic




SINDICATELE SI REPREZENTANTII SALARIATILOR

1. Definitie si trasaturi.

Avand in vedere dispozitiile legale in vigoare cu incidenta in materia pe care o analizam (Constitutia, Codul muncii, Legea sindicatelor nr. 54/2003), sindicatele pot fi definite ca acele organizatii – persoane juridice independente- constituite in scopul apararii si promovarii intereselor profesionale, economice, sociale, culturale si sportive ale membrilor lor – salariati, functionari publici, alti profesionisti sau persoane in curs de calificare – prevazute in legislatia muncii interna si in documentele internationale, precum si in contractele colective de munca, ce isi desfasoara activitatea potrivit statutelor proprii.





Din definitia de mai sus se desprind principalele trasaturi caracteristice ale sindicatelor:

a.       sindicatele sunt persoane juridice independente;

b.      sindicatele sunt organizatii care reunesc persoane care exercita anumite activitati profesionale. Aceasta inseamna ca un sindicat nu poate reuni decat persoane exercitand o activitate profesionala determinata. O simpla comunitate de interese nu este suficienta pentru constituirea unei asemenea organizatii, legatura profesionala fiind determinanta.

c.       sindicatele se pot constitui in temeiul dreptului la asociere consacrat de Constitutie;

d.      sindicatele functioneaza in baza statutelor proprii. Statutul reprezinta actul de baza care da nastere unui sindicat si, totodata, cadrul normativ dupa care organizatia respectiva se conduce si isi desfasoara activitatea.

e.       scopul sindicatului consta in apararea drepturilor membrilor sai, precum si in promovarea intereselor profesionale, economice si sociale ale acestora.

Chiar daca actuala reglementare nu mai prevede caracterul apolitic al sindicatelor, este cert ca acestea nu se pot organiza pentru a urmari obiective politice. Insa, ele nu pot fi dezinteresate de modul in care un guvern administreaza afacerile tarii, dar ele nu pot desfasura direct activitati politice, nu pot participa la campaniile electorale, nu pot organiza si desfasura greve sau manifestatii cu caracter politic. Ratiunea existentei lor nu este de a apara drepturile interesele politice ale membrilor lor, ci drepturile interesele profesionale, economice ale acestora.

Notiunea si izvoarele libertatii sindicale

Libertatea sindicala este considerata un drept al omului; ea sete fondata pe legaturi naturale stabilite intre membrii unei profesii.

Libertatea sindicala da persoanelor care exercita o activitate profesionala dreptul de a-si constitui propriile sindicate si de a se afilia in mod liber; ea garanteaza ca organizatiile sindicale sa-si desfasoare activitatea in afara oricarei interventii a autoritatilor publice.

Libertatea sindicala face parte din categoria drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului: dreptul de asociere, libertatea intrunirilor, a constiintei, libertatea de exprimare, etc. Ea nu este decat o manifestare a    libertatii de asociere.

Examinand conceptul libertatii sindicale, constatam ca acesta se manifesta pe urmatoarele planuri:

pe plan individual, libertatea sindicala consta in dreptul recunoscut oricarui membru al profesiunii de a adera la un sindicat in mod liber, de a se retrage cand doreste sau de a nu adera la nici un sindicat;

in raporturile dintre sindicatele concurente, libertatea sindicala se manifesta prin principiul egalitatii si pluralitatii. Sindicatele au toate, in principiu, drepturi egale; ele se pot constitui in mod liber, fara nici o limitare a numarului membrilor lor, cu exceptia celei impuse de lege.

In raporturile dintre sindicate si stat, sindicate si angajatorii in care ele functioneaza, libertatea sindicala isi gaseste consacrarea in principiul independentei sindicale fata de aceste organe.

Referitor la izvoarele libertatii sindicale, mentionam ca principiul libertatii sindicale este inscris in toate documentele internationale privitoare la munca si la salariati:

a)      Conventiile fundamentale ale Organizatiei Internationale a Muncii in materia libertatii sindicale;

b)      Declaratia Universala a Drepturilor Omului adoptata la adunarea Generala a O.N.U.;

c)      Pactul International privind drepturile civile si politice adoptat de Adunarea Generala a Natiunilor Unite in anul 1966;

d)      Carta Sociala Europeana (1961);

e)      Conventia pentru protectia drepturilor omului si a libertatilor fundamentale (1950)

f)       Tratatul de la Roma

Printre izvoarele interne ale libertatii sindicale cele mai importante sunt Constitutia, Codul muncii si Legea nr.54/2003.

3. Libertatea sindicala individuala

3.1. Definitie

Libertatea sindicala individuala se manifesta in dreptul recunoscut oricarei persoane care exercita o profesie de a adera in mod liber la un sindicat, de a se retrage cand doreste din sindicat sau de a nu adera la nici n sindicat.

Regula este deci, ca orice persoana care exercita o profesie poate face parte dintr-un sindicat. Exista, insa, categorii de persoane, care, din anumite ratiuni, nu dispun de libertate sindicala.

3.2. Categorii de persoane care pot face parte dintr-un sindicat:

persoanele incadrate in munca, deci salariatii;

functionarii publici;

liber – profesionistii;

membrii cooperatori;

agricultorii;

persoanele in curs de calificare.

In ce priveste dreptul functionarilor publici de a constitui organizatii sindicale si de a adera la acestea dispozitiile Legii nr.54/2003 trebuie coroborate cu cele ale Legii nr.188/1999privind statutul functionarilor publici, conform caruia dreptul la asociere sindicala este garantat functionarilor publici, cu exceptia celor care sunt numiti in categoria inaltilor functionari publici, functionarilor publici de conducere si altor categorii de functionari publici carora le este interzis acest drept prin statute speciale, iar cei interesati pot in mod liber sa infiinteze organizatii sindicale, sa adere la ele si sa exercite orice mandat in cadrul acestora.

Asa cum am aratat mai sus, dispun de libertate sindicala si “persoanele in curs de calificare”, deci cele care nu au dobandit calitatea de salariat, de liber –profesionist sau de cooperator. Este vorba de acele persoane care se pregatesc in baza unor contracte de formare profesionala, in special a celor de ucenicie la locul de munca (art.205-213 din Codul muncii. Aceste persoane, desfasurandu-si activitatea (de pregatire practica si teoretica)in cadrul unor colective (de salariati, de cooperatori, etc.) susceptibile de a se sindicaliza, este normal ca si ele sa dispuna de un asemenea drept.

Salariatii minori se bucura de exercitarea libertatii sindicale in aceleasi conditii ca si salariatii majori; ei pot deveni membri de sindicat fara a fi necesara incuviintarea reprezentantilor lor legali, daca au implinit varsta de 16 ani.

3.3. Categorii de persoane care nu pot face parte intr-un sindicat

De la regula conform careia orice salariat sau persoana fizica , care exercita o meserie sau profesie poate deveni membru de sindicat exista mai multe exceptii statornicite de lege.

Astfel, nu se pot sindicaliza:

persoanele care detin functii de conducere;



persoanele care detin functii de demnitate publica;

magistratii;

cadrele militare permanente.

Se pune problema delimitarii persoanelor care detin functii de conducere..

In acest sens este necesara invocarea dispozitiilor Codului muncii, in ceea ce priveste salariatii, si pe cele ale Legii nr.188/1999, in ce priveste functionarii publici. Astfel, conform art.294 din Codul muncii prin salariati cu functii de conducere se intelege administratorii – salariati, inclusiv presedintele consiliului de administratie, daca este si salariat, directorii generali si directorii, directorii generali – adjuncti si directorii – adjuncti, sefii compartimentelor de munca – divizii, departamente, sectii, ateliere, servicii, birouri-, precum si asimilatii lor stabiliti potrivit legii sau prin contracte colective de munca ori, dupa caz, prin regulamentul intern.

In privinta functionarilor publici urmeaza sa avem in vedere dispozitiile legii nr.188/1999, astfel cum a fost modificata prin Legea nr.161/2003.

Acest act normativ stabileste ca sunt exceptati de la dreptul de asociere sindicala cei care sunt numiti in categoria inaltilor functionari publici, functionarilor publici carora le este interzis acest drept prin statute speciale.

Conform art.11 din aceasta lege in categoria inaltilor functionari publici intra:

a.       secretarul general si secretarul general adjunct al Guvernului;

b.      consilierii de stat;

c.       secretarii generali si adjunctii lor din ministere si alte organe de specialitate ale administratiei publice centrale;

d.      prefectii;

e.       subprefectii;

f.        secretarii generali din cadrul prefecturilor si cei ai judetelor si municipiului Bucuresti;

g.      directorii generali din cadrul ministerelor si ai celorlalte organe de specialitate ale administratiei publice centrale.

Conform art. 12, in categoria functionarilor publici de conducere intra:

a)         secretarii municipiilor, ai sectoarelor municipiului Bucuresti, ai oraselor si comunelor;

b)        directorii generali adjuncti, directorii si adjunctii lor din aparatul ministerelor si al celorlalte organe de specialitate ale administratiei publice centrale ;

c)         directorii executivi si adjunctii lor ai serviciilor publice descentralizate ale ministerelor si ale celorlalte organe de specialitate ale administratiei publice centrale, precum si in cadrul aparatului propriu al autoritatilor administratiei publice locale;

d)        sefii de servicii;

e)         sefii de birouri.

In legatura cu sintagma “persoane care detin functii de demnitate publica”, pentru delimitarea sferei acestor persoane, vom apela la dispozitiile Legii nr.161/2003 privind unele masuri pentru asigurarea transparentei in exercitarea demnitatilor publice, a functiilor publice si in mediul de afaceri, prevenirea si sanctionarea coruptiei. Rezulta din textele acestui act normativ ca sunt demnitati publice cele privind:

Presedintele Romaniei;

deputatii si senatorii;

consilierii prezidentiali si consilierii de stat ai Administratiei Prezidentiale;

primul-ministru, ministrii, ministrii-delegati, secretarii si secretarii de stat si functiile asimilate acestora;

alesii locali (primari, viceprimari, presedinti si vicepresedinti ai consiliilor judetene, consilierii locali si judeteni);

Referitor la personalul militar trebuie acceptat ca nu se poate sindicaliza nici clerul militar.

Potrivit art. 159 din Legea nr.109/1996 privind organizarea si functionarea cooperatiei de consum si de credit, salariatii cooperativelor de consum si de credit care au concomitent si calitatea de cooperator sau actionar in unitatea in acre isi desfasoara activitatea, nu pot fi membri de sindicat.

4. Libertatea sindicala colectiva

4.1. Notiune. Caracteristici

Spre deosebire de libertatea sindicala individuala care priveste fiecare persoana, libertatea sindicala colectiva priveste organizatiile sindicale in intregul lor.

Putem distinge urmatoarele forme de manifestare a libertatii sindicale colective:

independenta organizatiilor sindicale in raport cu autoritatile publice si cu unitatea in cadrul careia functioneaza;

dreptul sindicatului de a-si alege liber reprezentantii sau liderii;

dreptul sindicatului de a-si organiza propria activitate in mod independent;

dreptul sau libertatea sindicatului de a se asocia cu alte organizatii sindicale sau de a se afilia la acestea.

4.2. Raporturile sindicatului cu patronatul

Raporturile dintre sindicatul si angajatorul in care acesta s-a constituit si isi desfasoara activitatea sunt multiple si diferite, dupa cum interesele celor doua parti sunt convergente sau divergente.

Ca regula, interesele lor sunt convergente, deoarece atat sindicatul, cat si angajatorul urmaresc desfasurarea unei activitati rentabile, eficiente, aducatoare de beneficii.

Ele sunt divergente pentru ca, in timp ce patronatul, urmareste obtinerea unor castiguri mari cu cheltuieli cat mai mici, sindicatele doresc salarii mai mari pentru membrii lor, conditii de munca mai bune ceea ce presupune cheltuieli sporite pentru patronat, implicit beneficii diminuate.

Datorita unor astfel de ingerinte se incearca uneori slabire fortei sindicale prin diverse mijloace.



Legea , insa, interzice orice act de ingerinta al patronilor sau al organizatiilor patronale, fie direct, fie prin reprezentantii sau membrii lor in constituirea organizatiilor sindicale sau in exercitarea drepturilor lor.

Mai mult, angajatorul trebuie sa sprijine activitatea sindicala. In acest sens, art. 22 din Legea nr. 54/2003 prevede: Unitatile in care sunt constituite organizatii sindicale care au dobandit reprezentativitate, in conditiile legii, sunt obligate sa puna, cu titlu gratuit, la dispozitia organizatiilor sindicale, spatiile corespunzatoare functionarii acestora si sa asigure dotarile necesare desfasurarii activitatii prevazute de lege.

4.3. Raporturile sindicatului cu organele statului

In cadrul acestor raporturi libertatea sindicala se manifesta prin guvernarea principiului independentei sindicatelor.

Sindicatele se constituie in mod liber, fara sa aiba nevoie de vreo autorizatie administrativa si fara sa indeplineasca vreo formalitate, cu exceptia dobandirii personalitatii juridice.

Sindicatele sunt chemate sa colaboreze cu statul in cadrul dezbaterii unor probleme de interes national. Interventia statului prin restrangerea libertatii sindicale, va fi justificata numai in cazul cand ea este impusa de problemele generale si esentiale ale societatii, cand prin actiunile lor, sindicatele incalca legea, ordinea si linistea publica.

Constituirea organizatiilor sindicale

5.1. Statutul

Potrivit art 5. Din Legea sindicatelor, constituirea, organizarea, functionarea, reorganizarea si incetarea activitatii organizatiei sindicale se reglementeaza prin statutul adoptat de membrii sai, cu respectarea legii.

Statutele organizatiilor sindicale trebuie sa cuprinda prevederi cel putin cu privire la:

a.       scopul constituirii, denumirea si sediul organizatiei sindicale;

b.      modul in care se dobandeste si inceteaza calitatea de membru al organizatiei sindicale;

c.       drepturile si indatoririle membrilor;

d.      modul de stabilire si incasarea a cotizatiilor ;

e.       marimea si compunerea patrimoniului initial, etc.

Statutul trebuie aprobat in adunarea generala si semnat de cel putin 15 membri fondatori (numarul minim pentru constituirea unui sindicat).

Aceste persoane pot sa-si desfasoare activitatea nu numai la acelasi angajator, ci si la angajatori diferiti, cu conditia insa ca ele sa actioneze in aceeasi ramura sau profesiune.

5.2. Conducerea organizatiei sindicale

La data constituirii organizatiei trebuie desemnati si membrii organelor de conducere.

Legea stabileste conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca cumulativ cei in cauza:

a)      sa fie membri ai organizatiei sindicale respective;

b)      sa aiba capacitatea de exercitiu deplina;

c)      sa nu execute pedeapsa complementara a interzicerii dreptului de a ocupa o functie sau de a exercita o profesiune de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru savarsirea infractiunii.

Prin statut se stabilesc denumirea organelor de conducere, modul de alegere si revocarea, durata mandatului si atributiile lor.

5.3. Dobandirea personalitatii juridice

Pentru dobandirea personalitatii juridice de catre organizatia sindicala, imputernicitul special al membrilor fondatori ai sindicatului, prevazut in procesul verbal de constituire, trebuie sa depuna o cerere de inscriere la judecatoria in a carei raza teritoriala isi are sediul, impreuna cu actele prevazute in art. 14 din Legea nr.54/2003.

In termen de cel mult 5 zile de la inregistrarea cererii, judecatoria este obligata sa examineze daca au fost depuse toate actele necesare si daca actul constitutiv si statutul sunt conforme prevederilor legale.

In cazul in care se constata ca cerintele legale pentru constituirea organizatiei sindicale nu sunt indeplinite, presedintele completului de judecata citeaza pe imputernicitul special, caruia ii solicita in scris remedierea neregularitatilor constatate, in termen de cel mult 7 zile.

Daca acesta nu se conformeaza, va fi pronuntata solutia de respingere a cererii de acordare a personalitatii juridice.

Hotararea judecatoreasca pronuntata poate fi atacata cu recurs.

Daca nu se actioneaza pentru dobandirea personalitatii juridice prin depunerea actelor necesare la judecatoria competenta, sindicatul nu exista ca persoana juridica, dar el poate exista ca o asociatie nedeclarata, ca o grupare de fapt doar. Nu poate sta in justitie in nume propriu, dar nu poate fi exonerat de raspundere civila pe motivul ca ii lipseste personalitatea juridica.

5.4. Consecinte ale personalitatii juridice

In calitate de persoana juridica, organizatia sindicala dispune de un patrimoniu, are dreptul de a contracta si de a sta in justitie, este responsabila pentru actele sale ilicite.

Organizatia sindicala este titulara unui patrimoniu. Ea poate dobandi, in conditiile prevazute de lege, cu titlu gratuit sau oneros, orice fel de bunuri mobile si imobile necesare realizarii scopului pentru care este infiintata.

O caracteristica a regimului bunurilor o constituie insesizabilitatea (partiala) a celor necesare functionarii organizatiei sindicale. Astfel bunurile mobile si imobile dobandite de catre o organizatie sindicala, necesare intrunirilor acesteia, bibliotecii sau cursurilor de pregatire si perfectionare a membrilor organizatiei sindicale nu pot fi urmarite, cu exceptia celor necesare pentru plata datoriilor catre stat (art. 23)

O alta consecinta a personalitatii juridice este aceea ca organizatiile sindicale pot incheia diferite contracte, conventii, acorduri cu alte persoane juridice si cu persoane fizice. Cel mai important dintre ele este contractul colectiv de munca, in urma negocierii conditiilor de munca, in temeiul Legii nr.130/1996. Alte contracte de natura comerciala, bancara pot fi incheiate cu propria unitate in care isi desfasoara activitatea sau cu alte asemenea unitati. Sindicatele pot incheia contracte individuale de munca cu ocazia angajarii personalului salariat, in cadrul activitatii proprii.

Sindicatul poate figura ca reclamant sau ca parat in fata oricarei instante de judecata si nu numai in cauze care il privesc in calitate de persoana juridica, ci si in cele care apara drepturile membrilor sai. Sindicatul poate fi parte in litigiile referitoare la executarea, modificarea, suspendarea sau incetarea contractului colectiv de munca, in cele privind declansarea sau continuarea grevei, etc.

Ca price persoana juridica sindicatul are organe proprii de conducere, care actioneaza in numele sau. Responsabilitatea sindicatului angajata prin organele sale poate fi contractuala (de ex. in ipoteza nerespectarii contractului colectiv de munca) sau delictuala (de ex. in cazul unei greve ilegale).

Daca sindicatul este raspunzator de actele organelor sale, el nu raspunde de cele ale membrilor sai, nici in materie delictuala, nici in materie contractuala.

Activitati sindicale

6.1. Activitati sindicale potrivit Legii nr.54/2003

Organizatiile sindicale se constituie in scopul apararii drepturilor si promovarii intereselor profesionale, economice, sociale, culturale si sportive ale membrilor acestora.

Potrivit art. 28 din aceasta lege, organizatiile sindicale apara drepturile membrilor lor, ce decurg din legislatia muncii, statutele functionarilor publici, contractele colective de munca si contractele individuale de munca, precum si din acordurile privind raporturile de serviciu ale functionarilor publici, in fata instantelor judecatoresti, organelor de jurisdictie, a altor institutii sau autoritati ale statului, prin aparatori proprii sau alesi.

In exercitarea atributiilor respective ele au dreptul de a intreprinde orice actiune prevazuta de lege, inclusiv de a formula actiune in justitie in numele membrilor lor, fara a avea nevoie de un mandat expres din partea celor in cauza. Actiunea nu va putea fi introdusa sau continuata de sindicat, daca cel in cauza se opune sau renunta la judecata.

6.2. Activitati sindicale prevazute de Codul muncii

Codul muncii prevede atributii ale sindicatelor in mai multe situatii, de exemplu:



sa fie consultate cu privire la planul de masuri sociale in cazul concedierilor colective, sa primeasca informatii relevante in legatura cu acesta, sa formuleze propuneri pe marginea lor, sa-si dea acordul asupra mijloacelor si metodelor de evitare a consecintelor respective sau de reducere a numarului de salariati afectati si de atenuare a consecintelor;

sa primeasca notificarea angajatorului privind intentia de concediere colectiva si sa propuna masuri in vederea evitarii concedierilor ori diminuarii salariatilor concediati;

sa-si dea acordul asupra normelor de munca elaborate de angajator;

sa fie consultate la elaborarea regulamentului intern;

sa asiste, prin reprezentanti, la efectuarea cercetarii disciplinare prealabile, pe salariatii in cauza – membrii ai sindicatelor respective.

Pluralismul sindical

Din principiul libertatii sindicale decurge o consecinta extrem de importanta: se pot constitui sindicate diferite in aceeasi ramura sau in acelasi domeniu de activitate si chiar in aceeasi unitate. Ca urmare, si la nivel national exista mai multe confederatii sindicale.

Este ceea ce se numeste pluralismul sindical considerat, in anumite limite, un factor pozitiv, o manifestare a democratiei sociale. Insa trebuie subliniat ca un salariat nu poate face parte in acelasi timp decat dintr-un singur sindicat.

Printre confederatiile sindicale existente la nivel national enumeram:

a.       Confederatia Nationala a sindicatelor Libere din Romania – FRATIA, este cea mai importanta confederatie, cuprinzand 5.800 de sindicate si, aproape, 1.500.000 de sindicalisti;

b.      Confederatia Nationala Sindicala “Cartel Alfa”, constituita di 2000 de sindicate si care numara pana la 700.000 de sindicalisti;

c.       Blocul National Sindical;

d.      Confederatia Sindicatelor Democratice;

e.       Confederatia Sindicala Meridian.

8. Asocierea si afilierea sindicala

8.1 Asocierea sindicala

Legea nr.54/2003 prevede ca organizatiile sindicale legal constituite se pot asocia dupa criteriul ramurii de activitate, al profesiunii sau dupa criteriul teritorial.

Doua sau mai multe organizatii sindicale constituite la nivelul unor unitati diferite din aceeasi ramura de activitate sau profesiune se pot asocia in vederea constituirii unei federatii..

Doua sau mai multe federatii sindicale din ramuri de activitate sau profesiuni diferite se pot asocia in vederea constituirii unei confederatii sindicale.

Federatiile sindicale si confederatiile pot constitui din sindicatele componente, uniuni sindicale.

Federatiile, confederatiile si uniunile sindicale teritoriale, pentru a exista si a functiona ca atare, trebuie sa se constituie si sa se inregistreze la instanta judecatoreasca competenta, care este, dupa caz, tribunalul judetean sau al municipiului Bucuresti, in a    carui raza teritoriala isi are sediul.

8.2. Afilierea sindicala

Organizatiile sindicale se pot afilia la organizatiile internationale similare. De exemplu, Federatia Sindicatelor din Invatamantul Preuniversitar si Federatia Sindicatelor Libere di Invatamant sunt afiliate la “Education International” – organizatie internationala cuprinzand sindicatele din invatamant.

Dizolvarea si reorganizarea sindicatelor.

9.1. Dizolvarea

Legea stabileste o singura forma de dizolvare: prin hotararea membrilor sau a delegatilor acestora adoptata conform statutelor proprii.

Organizatiile sindicale nu pot fi dizolvate si nu li se poate suspenda activitatea in baza unor acte de dispozitie ale autoritatilor administratiei publice sau ale patronatelor.

Unul din efectele principale ale dizolvarii priveste patrimoniul, si anume acesta se imparte conform dispozitiilor din statut sau, in lipsa unor astfel de prevederi, potrivit hotararii adunarii de dizolvare.

Daca statutul nu prevede modul de distribuire a patrimoniului si nici adunarea de dizolvare nu a luat vreo hotarare in aceasta privinta, tribunalul judetean sau al municipiului Bucuresti, sesizat de orice membru al organizatiei sindicale, hotaraste asupra distribuirii patrimoniului, atribuindu-l unei organizatii din care face parte sindicatul sau, daca nu face parte din nici o organizatie, unei alte organizatii sindicale cu specific asemanator.

Reorganizarea sindicatelor

In ceea ce priveste reorganizarea, aceasta se infaptuieste conform dispozitiilor dreptului comun in materie, prin oricare din formele prevazute: fuziune, absorbtie si divizare.

Specific organizatiilor sindicale poate fi sciziunea, adica divizarea unui sindicat ca urmare a unor disensiuni interne. Ea este altceva decat iesirea dintr-o federatie sau confederatie. Sciziunea, fie ca se datoreaza minoritatii sau majoritatii, presupune impartirea bunurilor, a arhivei, atribuirea sediului, etc.

Hotararile asupra patrimoniului se iau de catre organele de conducere ale acesteia, daca statutul nu prevede altfel.

Reprezentantii salariatilor

Institutia reprezentantilor salariatilor a fost reglementata de legea nr.130/1996 privind contractul colectiv de munca. Conform acestui act normativ, contractul colectiv de munca se poate incheia si in unitatile in care nu exista organizatii sindicale sau acestea nu intrunesc conditiile de reprezentativitate. In acest caz, salariatii isi aleg reprezentantii la negociere prin vot secret. La alegerea lor vor participa cel putin jumatate plus unu din numarul total al salariatilor.

Rezulta astfel ca reprezentantii salariatilor constituie o alternativa a sindicatelor, ei putand exista doar in lipsa acestora, coexistenta fiind exclusa.

Pentru existenta reprezentantilor salariatilor trebuie indeplinite mei multe conditii:

acestia se pot organiza numai la nivelul angajatorilor cu mai mult de 20 de salariati, deci cu cel putin 21 de salariati;

nici unul dintre salariatii acelui angajator sa nu fie membru de sindicat;

reprezentantii in discutie sa fie alesi si mandatati special in scopul promovarii si apararii intereselor salariatilor.

Din cele ce preced reiese ca reprezentantii salariatilor sunt cei angajati, alesi de colegii lor, sa-I reprezinte in relatiile cu angajatorul si sa exercite unele din atributiile prevazute pentru sindicate.

Trebuie subliniat ca existenta reprezentantilor salariatilor nu este obligatorie, legea instituie doar o posibilitate si nu o obligatie pentru salariati de a-si alege reprezentantii.







Politica de confidentialitate

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 742
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2020 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site