Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

ComunicareMarketingProtectia munciiResurse umane

INTREPRINDEREA, CENTRU DECIZIONAL

management

+ Font mai mare | - Font mai mic




INTREPRINDEREA, CENTRU DECIZIONAL

1. Decizia economica. Definitie, factori primari ai deciziei

Decizia economica reprezinta linia de actiune aleasa in mod constient in cadrul procesului de conducere al firmei dintr-un numar oarecare de posibilitati in scopul atingerii unor obiective in conditii de eficienta maxima.
Decizia este, deci, actiunea de punere in lucru a resurselor, de stabilire si atingere a obiectivelor firmei. Decizia necesita o activitate de pregatire si elaborare la care participa un numar mare de persoane si compartimente din intreprindere.
Pentru alegerea celei mai bune decizii trebuie sa existe urmatoarele elemente:
1. un obiectiv economic si/sau un scop bine determinat care sa poata fi cuantificat;
2. un volum mare de informatii care sa reflecte fenomenele si procesele economice care au loc in realitate;
3. un aparat de investigare si prelucrare a datelor.
Decizia are influente directe la nivelul grupului si de aceea in conceperea si realizarea deciziei este necesar sa se aiba in vedere caracteristicile privind postul, pregatirea, motivarea si potentialul membrilor grupului respectiv.
Decizia determina efecte directe si propagate pe plan economic, uman si tehnic cel putin la nivelul unui compartiment al firmei.
Investigatiile intreprinse au relevat faptul ca factorii primari ai deciziei de conducere sunt: decidentul si mediul ambiant.
Decidentul este reprezentat de un manager sau un organism managerial care in virtutea obiectivelor, sarcinilor, competentelor si responsabilitatilor circumscrise adopta decizia in situatia respectiva.
Tendinta dominanta la nivelul decidentilor este cresterea capacitatii lor decizionale ca urmare a cresterii nivelului de pregatire in domeniul managementului, la aceasta contribuind substantial si consultantii in management ce lucreaza in cadrul organizatiilor specializate. Tendinta caracteristica managementului firmei in momentul actual este extinderea deciziilor de grup.
Mediul ambiant decizional consta in ansamblul elementelor eterogene si exogene firmei care alcatuiesc situatia decizionala caracterizata prin manifestarea unor influente directe si indirecte semnificative asupra continutului si rezultatelor deciziei.
In mediul ambiant decizional se constata o evolutie contradictorie: pe de o parte se inregistreaza o serie de transformari de natura sa ofere premise mai bune pentru un proces decizional eficient, iar pe de alta mediul ambiant decizional tinde sa devina din ce in ce mai complex datorita adancirii diviziunii sociale, reducerea ciclului de viata al produselor si accelerearea ritmului de uzura morala.
Pe plan decizional aceste elemente se traduc intr-un numar sporit de variabile si conditii limita si in implicarea interdependentelor dintre acestea.



2. Cerintele deciziei economice si clasificarea deciziilor

Pentru a se asigura o eficienta economica maxima, decizia trebuie sa raspunda urmatoarelor cerinte:
1. sa fie fundamentata stiintific,
2. sa fie adoptata de compartimentele sau persoanele care au imputernicirea legala in acest sens,
3. sa fie luata si transmisa in timp util,
4. sa fie formulata clar si concis pentru a putea fi bine receptionata.
Ansamblul deciziilor adoptate si aplicate, structurate conform sistemului de obiective urmarit si configuratiei ierarhice manageriale alcatuiesc sistemul decizional.
In functie de ipostazele manageriale majore cu mare impact asupra rationalitatii proceselor manageriale, deciziile se pot clasifica dupa mai multe criterii:
1. dupa orizontul de timp si implicatii:
a) decizii strategice, care se refera la o perioada cuprinsa intre 3 si 5 ani, contribuie nemijlocit la realizarea obiectivelor fundamentale sau derivate si vizeaza activitatile de ansamblu ale firmei sau principalele sale componente.
b) decizii tactice, care se refera la perioade cuprinse intre 6 luni si 2 ani, contribuie la realizarea obiectivelor derivate ale firmei si vizeaza un ansamblu de activitati sau o parte din activitatile principale ale firmei.
c) decizii curente, care se refera la perioade de maxim cateva luni, contribuie la realizarea obiectivelor individuale si predomina la nivelul managementului mediu si inferior.

2. Dupa esalonul managerial la care se adopta:
a) decizii adoptate la nivel superior si sunt de tipul deciziilor strategice si tactice;
b) decizii adoptate la nivel mediu si sunt fie tactice, fie decizii curente;
c) decizii adoptate la nivel inferior si sunt numai curente.

3. Dupa frecventa cu care se adopta
a) decizii periodice care se adopta la intervale neregulate de timp, fiind dificil de anticipat si depind exclusiv de potentialul decizional al decidentului,
b) decizii unice, cu caracter exceptional si nu se repeta in viitorul apropiat.

4. Dupa posibilitatea anticiparii lor
a) decizii anticipate, cand perioada adoptarii si principalele elemente implicate se cunosc cu mult timp inainte;
b) decizii imprevizibile, atunci cand perioada adoptarii si principalele elemente implicatii se cunosc cu putin timp inainte, iar calitatea lor depinde de intuitia si capacitatea decidentului.
5. Dupa amploarea sferei decizionale a decidentului
a) decizii integrale - sunt deciziile cu caracter curent si se adopta din initiativa decidentului fara avizul esalonului ierarhic superior;
b) decizii avizate de tipul deciziei strategice si a celor tactice si necesita avizul esalonului ierarhic superior.
6. Dupa sfera de cuprindere a decidentului
a) decizii participative, atunci cand sunt adoptate de catre organele de management participativ si sunt de tipul deciziilor strategice si a celor tactice si necesita un consum mare de timp;
b) decizii individuale - se adopta de catre un singur cadru de conducere si se bazeaza pe experienta si capacitatea decizionala a managerului respectiv.



3. Etapele procesului decizional

In cadrul procesului decizional este necesara parcurgerea mai multor etape:
1. Identificarea si definirea problemei ce semnifica recunoasterea situatiei care impune luarea deciziei si determinarea obiectivelor urmarite prin aceasta;
2. Precizarea corespunzatoare a obiectivului prin stabilirea corelatiei intre obiectivele de ansamblu ale intreprinderii si problema data astfel ca obiectivul stabilit trebuie sa fie real, mobilizator si stimulator.
3. Stabilirea alternativelor sau variantelor decizionale.
In aceasta etapa creativitatea tinde sa joace un rol foarte important in luarea deciziei. Esential in aceasta etapa este adunarea principalelor informatii ce caracterizeaza fiecare curs prelabil de actiune si ordonarea lor logica.
In acest scop se intocmesc liste cuprinzand elemente necesare evaluarii alternativelor identificate, evidentiind in acelasi timp limitele, avantajele si dezavantajele fiecarei alternative.
4. Alegerea celei mai convenabile dintre alternative, adica a deciziei. In prealabil trebuie stabilite criteriile de evaluare a fiecarei variante posibile si de aceea pentru adaptarea deciziei, se cere folosirea modalitatilor participative de luare a deciziei.
5. Aplicarea deciziei necesita luarea in prealabil a unui ansamblu de masuri sistematizate sub forma unui plan de actiune si pregatirea climatului psihosocial in cazul in care decizia antreneaza schimbari radicale in activitatea agentilor economici.
6. Evaluarea rezultatelor obtinute determina masura in care obiectivele fixate au fost indeplinite si se stabilesc cauzele care au generat eventualele abateri.




4. Legatura dintre sistemul decizional si cel informational al firmei

Sistemul decizional este foarte strans legat de sistemul informational. Functionarea adecvata a firmei si realizarea obiectivelor cuprinse in previziunile sale nu sunt posibile doar printr-o buna organizare structurala a firmei.
Este necesara existenta unui sistem informational care sa ofere materia prima informationala necesara stabilirii si indeplinirii obiectivelor manageriale.
De aceea procesul managerial este inteles ca un proces de folosire a informatiilor.
Legatura dintre sistemul decizional si cel informational se poate prezenta astfel:
- in primul rand, la intrare, sistemul informational furnizeaza sistemului decizional datele de care acesta are nevoie si pe care le prelucreaza dandu-le forma adecvata pentru a putea fi folosite in cadrul procesului decizional;
- in al doilea rand, datele, odata prelucrate si luata decizia, aceasta este preluata de catre sistemul informational si dirijata spre compartimentele unde ea trebuie sa ajunga pentru a putea fi pusa in practica;
- in al treilea rand, sistemul decizional necesita chiar in interiorul sau un circuit intermediar de informatii in conditiile in care firma este condusa prin intermediul managementului participativ.

Caracteristicile intreprinderilor moderne
Acestea sunt caracterizate prin marea varietate a circuitelor si fluxurilor informationale, care in functie de directiile de vehiculare, pot fi de trei tipuri:
- verticale - cand se stabilesc intre posturi si compartimente situate pe niveluri ierarhic diferite si intre care exista relatii de subordonare nemijlocite;
- orizontale, cand se stabilesc intre posturi si compartimente situate pe acelasi nivel ierarhic, intre care exista relatii de cooperare sau functionale;
- oblice, cand se stabilesc intre posturi si compartimente situate per nivele ierarhice diferite, intre care nu exista relatii de subordonare nemijlocita, relatiile fiind de natura functionala sau de control



5. Comunicarea in cadrul intreprinderii


In prezent, comunicarea in intreprindere este tot atat de vitala cum informatia este cunoscuta ca materie prima pentru decizie si ea se utilizeaza la diferite nivele, dupa cum urmeaza: in primul rand intre oameni, apoi intre servicii si compartimente, precum si intre intreprindere si mediul inconjurator.
Comunicarea poate fi de trei feluri:
- descendenta - cand opereaza incepand de la varful piramidei organizationale pana la baza sa;
- ascendcenta - cand mesajele individuale urca pana la conducerea firmei;
- laterale - cand are loc schimbul de mesaje intre colaboratori.
In practica, comunicarea se stabileste sub forme foarte variate si anume: ea poate fi mai mult sau mai putin organizata.
Astfel, activitatile practice aflate sub controlul conducereii intreprinderii favorizeaza comunicarea fara ca ea sa fie sistematic organizata.
Pe de alta parte, organizarea de reuniuni care necesita obligatia prezentarii de rapoarte presupune sistematizarea comunicatiei in cadrul intreprinderii.
De asemenea, mesajele sunt transmise sub forme variate. Ele se pot prezenta sub forma de scrisa, orala, in limbaj curent sau codificat.
Pe de alta parte, reteaua de informatii poate sa fie mai mult sau mai putin complexa.
Sistemul de comunicare care functioneaza in intreprindere combina toate formele elementare.
Principalele componente ale comunicarii sunt: emitentii, receptorii, canalele de comunicatie, mijloacele tehnice de comunicare si suporturile materiale de comunicare.
Calitatea comunicarii se poate imbunatati pe doua cai, si anume:
- prima presupune scurtarea retelei de informare; cu cat o retea este mai scurta, cu atat se micsoreaza riscul de parazitare al ei. organizarea de reuniuni care permite oamenilor sa intre in contac direct consituie un progres din acest punct de vedere;
- simplificarea codificarii si formalizarea codificarii. Operatiunea de codificare si apoi decodificarea, poate, prin complexitatea ei, sa multiplice riscul aparitiei erorilor. Punerea in practica a procedurilor standard de formalizare si de circulare a mesajelor reduc riscul aparitiei erorilor.
Metode si tehnici de adaptare a deciziilor de grup: Braitt, Gordon.



6. Metode si tehnici folosite in procesul decizional

1. Simularea in procesul decizional
Simularea reprezinta un proces de stabilire a deciziilor cu ajutorul unor modele care constituie reprezentari simplificate ale unor sisteme reale.
Etapele simularii decizionale sunt:
a) determinarea domeniului care va fi simulat;
b) stabilirea factorilor economici, tehnici si juridici care actioneaza in domeniul respectiv si a legaturilor elementele domeniului si factorii respectivi;
c) elaborarea modelelor economice si matematice care prezinta mai bine procesele simulate;
d) elaborarea programelor pe calculator;
e) simularea si adaptarea deciziilor.
2. Metoda de simulare 'Monte Carlo' pentru adoptarea deciziilor in conditii de incertitudine
Simularea deciziilor economice poate fi aplicata tuturor claselor de probleme care cuprind reguli de functionare, politici si proceduri cum ar fi cele privind adaptarea deciziilor, controlul deciziilor si politica de preturi.
Actiunea tehnica de simulare nu este de fapt un procedeu de optimizare a deciziei. Rezolvarea problemelor cu ajutorul tehnicilor de simulare presupune utilizarea unor algoritmi interactivi si existenta unor pasi bine determinati in vederea atingerii obiectivului presupus.
Datele de intrare sunt, de obicei, variabile aleatoare obtinute in urma generarii lor de catre un generator de numere aleatoare.
Metoda 'Monte Carlo' se bazeaza pe utilizarea unor astfel de variabile aleatoare, deoarece pentru modelele ce implica existenta unui numar mare de variabile decizionale, metoda foloseste in mod necesar tehnica de calcul, iar algoritmul metodei este prezentat in succesiunea etapelor sale interactive.
Pasii metodei 'Monte Carlo' sunt urmatorii:
1. Se determina variabilele sau componentele cele mai semnificative ale modelului.
2. Se determina o masura a eficacitatii pe care o au variabilele modelului studiat.
3. Se schiteaza distributiile de probabilitate cumulata ale modelului.
4. Se stabilesc sirurile de numere aleatoare care sunt intr-o corespondenta directa cu distributiile de probabilitate cumulata ale fiecarei variabile.
5. Pe baza examinarii rezultatelor obtinute se determina solutiile posibile ale problemei.
6. Se genereaza un set de numere aleatoare folosind tabelele de numere aleatoare.
7. Utilizand fiecare numar aleator si distributia de probabilitate, se determina valorile fiecarei variabile.
8. Se calculeaza valoarea variabila functionala de performanta.
9. Se reiau incercarile de la pasul 6 si 8 pentru fiecare solutie posibila.
10. Pe baza rezultatelor obtinute se ia o decizie cu privire la solutia optima.
3. Tabelul decizional
Reprezinta o tehnica facultativa pentru adoptarea operativa a deciziilor cu caracter repetitiv.
Aplicarea acestor materii presupune intocmirea unui tabel structural in patru cadrane, in care se stabilesc urmatoarele:
- primul cadran cuprinde obiectivele
- al doilea - combinatiile posibile de obiective
- al treilea - actiuni sau operatii posibile pentru realizarea obiectivelor
- al patrulea stabileste alternative decizionale, combinatii de actiune sau operatii necesare realizarii obiectivelor.


Pe plan decizional aceste elemente se traduc intr-un numar sporit de variabile si conditii limita si in implicarea interdependentelor dintre acestea.












Politica de confidentialitate

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 686
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2020 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site