Organizatia si mediul ambiant

Organizatia si mediul ambiant

evolutia firmei moderne este marcata, in prezent, de amplificarea interdependentelor cu mediul in care isi desfasoara activitatea - expresia acestei evolutii o reprezinta accentuarea caracterului deschis al organizatiei concepute ca sistem reflectata atat pe planul "intrarilor" - factori de productie si informatii -, cat si pe cel al "iesirilor" - bunuri materiale, informatii si servicii - prin care se integreaza in mediul ambient

cunoasterea mediului ambiant este necesara din urmatoarele considerente:

o        luarea in considerare a evolutiilor mediului ambiant este o conditie fundamentala a satisfacerii, cantitative si calitative, a unor nevoi (aflate in continua diversificare si crestere) de catre firma respectiva.

o        pe aceasta baza se asigura elaborarea de strategii si politici realiste cu un grad ridicat de fundamentare stiintifica

o        asigurarea resurselor umane, materiale, financiare si informationale de care organizatia are nevoie pentru functionarea si dezvoltarea sa nu este posibila, cantitativ si calitativ, fara luarea in considerare a factorilor de mediu.

o        evolutiile factorilor de mediu reprezinta o premise pentru  asigurarea unor subsisteme organizatorice si informationale eficace, cat si pentru adoptarea si aplicarea de decizii si actiuni care sa reflecte necesitatile si oportunitatile prezente si de perspectiva ale mediului ambiant

Mediul ambiant = include toate elementele exogene organizatiei, de natura economica, tehnica, politica, demografica, culturala, stiintifica, organizatorica, juridica, psiho-sociologica, educationala si ecologica ce marcheaza stabilirea obiectivelor acesteia, obtinerea resurselor necesare, adoptarea si aplicarea deciziilor de realizare a lor.

Factori de influenta ai mediului ambiant asupra firmei

1. factori economici: ansamblul elementelor de natura economica din mediul ambiant cu actiune directa asupra activitatilor microeconomice:

piata interna

piata externa

      Factorii economici - influenteaza decisiv constituirea, functionarea si dezvoltarea firmelor. Punctul de plecare in abordarea unor asemenea stadii specifice "vietii" unei organizatii il reprezinta studiul pietei, care furnizeaza informatii relevante referitoare la nivelul si structura cererii, nivelul preturilor, concurenta etc.

      Pe aceasta baza, conducerea organizatiei fundamenteaza deciziile de aprovizionare, productie si vanzare, alaturi de alte elemente ale strategiilor si politicilor generale ce-i sunt specifice.

      Adaptarea firmelor (romanesti) la cerintele pietei interne si internationale presupune dezvoltarea activitatilor de marketing ( anterior, acestea implica orientarea activitatilor firmei catre piata, catre nevoile de consum, asadar catre a oferi ce se cere) => piata ramane principala legatura intre productie si consum

parghiile economico-financiare: interventie a statului prin mijloace exclusive economico-financiare numite parghii economico-financiare, care sa asigure promovarea pluralismului economic si infaptuirea unui mecanism economico-financiar adecvat, centrat pe principiile economiei de piata (vezi figura).

In cadrul lor, asa cum rezulta si din figura 2 o pozitie centrala o detine motivarea materiala, realizata in principal prin intermediul sistemului de salarizare si profitului care, ca factor economic de mediu, este conceputa si se operationalizeaza cu ajutorul unor acte normative.

sistemul bancar: credite, taxe, dobanzi

bursa de valori

regimul de investitii

2. factori de management (exogeni):  strategia nationala economica, sistemul de organizare, modalitatile de coordonare, mecanismele de control ale supra-sistemelor din care face parte organizatia respectiva, mecanismele motivationale, calitatea studiilor metodelor si tehnicilor manageriale furnizate de stiinta
3. factori tehnici si tehnologici exercita o influenta importanta asupra firmelor romanesti si managementului lor, influentand in principal inzestrarea tehnica si ritmul modernizarii produselor si tehnologiilor: nivelul tehnic al utilajelor disponibile pentru cumparare, calitatea tehnologiilor disponibile, calitatea cercetarilor la care firma are acces, numarul inventiilor, brevetelor inregistrate si licentelor
4. factori demografici numarul populatiei, structura ei socio-profesionala, ponderea populatiei ocupate, populatia activa, rata natalitatii si mortalitatii etc.
5. factori socio-culturali structura sociala a populatiei, ocrotirea sanatatii, invatamantului, cultura, stiinta, mentalitatea invatamantul - rol decisiv, contribuie la ameliorarea structurii socio-profesionala a populatiei
6. factori politici: politica economica, sociala, a stiintei, politica invatamantului, politica externa, politica altor state, politica organismelor internationale
7. factori naturali: (ecologici) resursele naturale, apa, solul, clima etc.
8. factori juridici: legi, decrete, etc regelementari juridice

Comportamentul organizatiei fata de mediul ambiant

Pot fi evidentiate doua tipuri de comportamente atitudinale:

1. o atitudine pasiva (reactiva) - 'asteptarea' producerii modificarilor in cadrul mediului ambiant si incercarea de adaptare prin schimbare la asemenea provocari. Este din pacate, tipul de comportament predominant la majoritatea organizatiilor din toate tarile. Acest comportament, aparent mai comod din punct de vedere managerial, determina multiple repercusiuni negative la nivelul functionalitatii si performantelor organizatiilor.
2. atitudinea 'agresiva' (provocativa) fata de mediul ambiant, in sensul anticiparii schimbarilor produse in cadrul acestuia si preintampinarii aparitiei unor disfunctionalitati majore - generate de astfel de schimbari - asupra functionalitatii, eficientei si eficacitatii organizatiei. Conditia fundamentala a succesului acestui gen de comportament o reprezinta existenta unui management cu adevarat profesionist, anticipativ, exercitat de manageri profesionisti.

Principalele mutatii economice in mediul ambiant al organizatiei romanesti

Definire si succinta caracterizare a economiei de piata

Managementul si evolutiile actuale si viitoare ale organizatiilor din Romania au o puternica determinare contextuala, superioara situatiei din majoritatea tarilor, generata de trecerea la un nou sistem economic, politic si social.

Ca urmare, este necesara prezentarea conceptului de economie de piata = un sistem economic caracterizat prin:

      obiectivul urmarit de firme este maximizarea profitului. Scopul tuturor deciziilor si actiunilor managerilor vizeaza direct si indirect realizarea unui profit cat mai mare de catre firma

      economia nationala este alcatuita in proportie covarsitoare din agenti economici (nu administrativi), in principal firme. Agent economic = organizatie ce urmareste obtinerea de profit, utilizand predominant mijloace economice, a carei supravietuire si dezvoltare sunt conditionate de realizarea profitului. Cel mai frecvent agent economic in conditiile economiei de piata - intreprinderea sau firma

      managementul si functionarea agentilor economici se realizeaza folosind preponderent parghii economice: pret, salariu, credit, dobanda, investitie, profit etc. Acestea inlocuiesc directivele, planurile birocratice, indicatiile si celelalte elemente specifice economiei de supercentralizate

      in ansamblul dirijarii si functionarii economiei nationale, piata are rolul decisiv, este principalul regulator al activitatii economice. Marimea si evolutia preturilor, salariilor, creditelor, dobanzilor se stabilesc pe piata in functie de raporturile cerere-oferta, in cadrul reglementarilor juridice si economice emise de catre factorii decidenti macrosociali.

      suportul economic al economiei de piata il constituie proprietatea privata, care este necesar sa fie predominanta. Proprietatea privata este cea care garanteaza "de facto" dreptul de posesie, folosinta, uzufruct, fara de care nu exista veritabili agenti economici. Preponderenta proprietatii private este determinanta pentru aparitia economiei de piata.

Economia de piata = sistem economic caracterizat prin faptul ca obiectivul economic urmarit de agentii economici, majoritari la nivel national, este maximizarea profitului, managementul si functionarea firmelor se realizeaza folosind preponderent parghii economice, piata are rolul decisiv in dirijarea si functionarea economiei nationale, iar proprietatea privata este predominanta.

Principalele modalitati de trecere la economia de piata

Proiectarea si implementarea sistemului economiei de piata - proces foarte cuprinzator, foarte complex ce cuprinde un ansamblu de mutatii profunde, astfel:

1. Instituirea unui sistem de protectie sociala: are menirea de a facilita si contribui la realizarea ajustarilor sociale inevitabile, ca urmare a restructurarilor economice asociate economiei de piata, asigurand suportabilitatea lor sociala. Componente:

indexarea salariilor in raport cu evolutia preturilor

instituirea unor indemnizatii de somaj pentru persoanele care raman fara locuri de munca drept urmare a restructurarilor economice si a rentabilizarii activitatii crearea unei retele de orientare profesionala, care sa indrume formarea si reprofilarea profesionala, in functie de necesitatile societatii 

punerea in opera a unui sistem de reciclare a personalului pentru a fi in masura sa efectueze noi categorii de munca, in functie de evolutiile economiei nationale s.a.

2. Descentralizarea sistemului de management al economiei romanesti: descentralizarea rapida si eficace este necesar sa se realizeze concomitent "de sus in jos" (= adoptarea de legi, decrete etc. concretizate in masuri radicale, atat de restrangere a sferei prerogativelor ce revin guvernului, ministerelor etc., cat si a dimensiunii acestora) si de "jos in sus" (= asumarea de sarcini, competente si responsabilitati sensibil amplificate de catre firme, in conditiile existentei de mijloace financiare si materiale indispensabile desfasurarii activitatii, astfel incat acestea sa fie nevoite sa apeleze cat mai putin la factorii decizionali macrosociali.).

Continutul economic al descentralizarii este necesar sa il reprezinte liberalizarea utilizarii parghiilor economice (preturi, credite, salarii, investitii). Competentele privind folosirea acestor instrumente de baza ce revin firmelor este necesar sa fie amplificate si operationalizate.

3. Elaborarea si aplicarea unei strategii de reforma economica si dezvoltarea sustinuta a economiei romanesti cuprinzatoare si realista. Pt. Romania este necesara o strategie economica globala profesionista, structurata pe:

misiune

obiectivele economice fundamentale nationale pentru PIB, productivitate, rata inflatiei, deficitul bugetar, rata somajului, a cursului de schimb s.a.

optiunile strategice referitoare la amploarea si ritmul privatizarii, pietele externe spre care se orienteaza Romania, ramurile si subramurile pe care se focalizeaza dezvoltarea economiei, tipurile de tehnologii utilizate, modalitatile de atragere de capitaluri straine, tipurile de dezvoltare regionala etc.

resursele pentru dezvoltare, structurate in interne, atrase si imprumutate

termenele strategiei, de regula intre 3 si 7 ani

avantajele competitive prin care se precizeaza care sunt atuurile economiei Romaniei comparativ cu cele ale altor economii nationale, prin care se asigura competitivitatea economica pe plan intern si international

4. Liberalizarea folosirii parghiilor economice trebuie bine proiectata, avand in vedere efectele economice, sociale si politice, atat imediate, cat si in "lant", pe care le determina, la nivel de firma si cetatean, de economie nationala si populatie. Liberalizarea utilizarii oricarei parghii economice trebuie precedata de o pregatire psihologica a populatiei.

5. Privatizarea unei parti majore a economiei romanesti

obiectivele privatizarii pentru Romania pot fi divizate in trei categorii principale:

1. economice: rentabilizarea sau cresterea rentabilitatii activitatilor (la nivel de firma sau sector de activitate)
2. politice: asigurarea fundamentului economicnecesar democratizarii vietii politice
3. sociale: asigurarea la nivel superior a bunurilor si serviciilor de care are nevoie un individ, concomitant cu sporirea veniturilor si imbunatatirea conditiilor de munca si de viata

privatizarea imbraca mai multe forme:

1. efectuarea de investitii, de catre personae, in mod individual sau in asociatie
2. improprietarirea  unei parti a populatiei cu o parte din actiunile societatilor comerciale
3. infiintarea de firme private cu participarea capitalului strain
4. crearea de firme mixte cu capital de stat si privat, romanesc si strain

6. Atragerea intensa a capitalului strain: are drept efect accesul la tehnologii superioare, know-how in domenii mai putin cunoscute sau ramase in urma, cresterea nivelului de pregatire a personalului, etc.

7. Remodelarea sistemului fiscal: a sistemului de impozite, care sa stimuleze cresterea economica, investirea sumelor aflate in posesia populatiei, atragerea de capital strain prin incurajarea investitiilor, controlul inflatiei
8. Restructurarea sistemului vamal
9. Formarea pietei capitalurilor
10. Dezvoltarea pietei muncii
11. Realizarea convertibilitatii monedei nationale
12. Implementarea managementului profesionist

Organizatia, ca obiect al managementului

Conceptul de organizatie si rolul sau decisiv in functionarea economiei de piata

Organizatia = grup de persoane care deruleaza activitati comune orientatea spre realizarea unuia/mai multor obiective. Complexitatea conceptului de "organizatie" este data de:

      urmareste realizarea unuia/mai multor obiective ce reprezinta exprimarea cantitativa/calitativa a scopurilor pentru care a fost infiintata

      implica valorificarea unei game variate de resurse

      depinde alte organizatii, prin prisma resurselor incluse in procesel de munca si a manierei de realizare a obiectivelor proprii

      deruleaza procese de munca ce vizeaza obtinerea unui anumit tip de rezultate

      dispune de procese de management si manageri implicati in derularea acestora.

Economia de piata situeaza firmele pe primul plan al activitatii economice.

Pentru a fi eficienta, o economie trebuie sa cuprinda si sa se bazeze pe firme rentabile, competitive

Firma (intreprinderea) = grup de persoane, organizate conform unor cerinte juridice, economice, tehnologice si manageriale, care concep si desfasoara procese de munca, folosind frecvent si mijloace de munca, concretizate in bunuri si servicii, cu scopul obtinerii unui profit (de regula, cat mai mare).

Abordata ca sistem, firma are urmatoarele caracteristici:

 

Organizatia prezinta o serie de trasaturi definitorii:

a.      este un sistem complex, intrucat incorporeaza resurse umane, materiale, financiare si informationale, ce cuprind o varietate de elemente

b.      este un sistem socio-economic, intrucat procesele de munca generatoare de valoare sunt realizate de salariati, de acaror calitate depinde eficienta activitatilor

c.      este un sistem deschis, adica se manifesta ca o componenta a altor sisteme cu care se afla in relatii pe multiple planuri

d.      este un sistem organic adaptiv, adica se schimba permanent, sub influenta factorilor endogeni si exogeni

e.      este un sistem tehnico-material, adica intre mijloacele de munca, materiile prime si materialele utilizate exista legaturi manifestate prin dependenta tehnologica dintre subdiviziunile sale (ex. firmele cu specializare dupa procese tehnologice: turnatorie, topitorie, prelucrari la cald etc.)

f.       are un puternic caracter operational, efectuoriu

Tipuri de firme

a. dupa forma de proprietate:

- privata

- de stat

- mixta

b. dupa numarul posesorilor de capital

      firma individuala

      firma de grup:

      firma familiala (patrimoniul in proprietatea unei familii)

      intreprinderea cooperatista (activitati similare, mici intreprinzatori)

      societatea pe actiuni

c. conform legislatiei in vigoare:

      regii autonome

      societati comerciale

o        in nume colectiv obligatii garantate cu patrimoniul social si cu raspunderea nelimitata si solidara a participantilor

o        in comandita simpla obligatii garantate cu patrimoniul social si cu raspunderea nelimitata si solidara a asociatilor comanditati; comanditarii raspund numai pana la concurenta aportului

o        in comandita pe actiuni sunt emise actiuni; obligatii garantate cu patrimoniul social si cu raspunderea nelimitata si solidara a asociatilor comanditati; comanditarii sunt obligati doar la plata actiunilor

o        pe actiuni

o        cu raspundere limitata obligatii garantate cu patrimoniul social asociatii sunt obligati doar la plata partilor sociale

c. dupa marimea firmei:

      microintreprinderi (max. 9 salariati)

      mici (10-49 salariati)

      mijlocii (50-249 salariati)

      mari (peste 250 salariati).

d. dupa apartenenta nationala:

      nationale - totalitatea bunurilor posedate sunt in proprietatea unei persoane fizice sau juridice din tara respectiva

      mixte (joint-venture) - capital partial autohton, partial strain, sediu in Romania sau in alta tara

      internationale - capitalul capitalul apartine unor proprietari din tara de origine unde se afla activele si pasivele. Veniturile si rezultatele se obtin in mare parte in tara de origine si in parte, in strainatate (prin exporturi). Managerii apartin, in majoritatea cazurilor, tarii de origine.

      multinationale - capitalul apartine actionarilor din mai multe tari, cu o predominanta a actionarilor din tara de origine; sediul in 1-2 tari; activele si pasivele sunt raspandite; veniturile si profitul sunt obtinute pe teritoriul mai multor state; managerii pot fi de diferite nationalitati.

      transnationale - capitalul apartine in mod predominant actionarilor din 2-3 tari; sediul in 1-2 tari; veniturile si profitul se obtin pe teritoriul mai multor state; managerii au nationalitati diferite; conducerea este exercitata de echipe multinationale; exportul de capital este activitate specifica lor.

e. dupa caracterul obiectului muncii

      extractive

      de prelucrare

Intreprinzatorul si firma

      "sanatatea" economiei unei tari depinde in mare masura de numarul intreprinderilor nou create in fiecare an.

      in orice economie, intreprinzatorul este factorul cu pondere decisiva in crearea firmelor.

      Jean Marie Toulouse specialist canadian, intreprinzatorul este o persoana care creeaza o noua intreprindere.

Caracteristici ale intreprinzatorului:

      Este un realizator de lucruri noi, un creator de activitati; intreprinzatorul este inzestrat cu abilitatea de a percepe perspectivele economice si sociale noi si a realizarii pe aceasta baza de lucruri noi sau a efectuarii activitatilor anterioare intr-un mod diferit, inovand deci.

      Intreprinzatorii sunt persoane cu reactii rapide in dublu sens.

      Intreprinzatorul este o persoana caracterizata printr-un grad mare de implicare in activitatea de introducere a noului sau de inovare a existentului.

      Motivarea pentru actiune a intreprinzatorilor rezida din insatisfactiile acestora. (materiale sau morale)

      alta trasatura definitorie pentru intreprinzator este finalizarea eforturilor si implicarii sale prin infiintarea unei firme.

Intreprinzatorul = o persoana care initiaza sau dezvolta o afacere, prin care se deruleaza activitati noi, implicandu-se nemijlocit, in mod intens, in vederea obtinerii de profit.

Spirit de intreprinzator = capacitatea pe care o poseda anumite persoane de a crea anumite activitati economice noi, pe baza unui efort si implicare personala intensa, asumandu-si riscuri multiple, depasind adversitatile mediului si obtinand in final profitul.