Managementul american

1. Repere specifice stilului de viata american

1.1.Principalele caracteristici ale S.U.A.

suprafata: 9,4 mil km²

populatia: 230 mil loc.

diversitate geografica deosebita

diversitate etnica; >20% din locuitorii marilor orase LA si NY s-au nascut in alta tara; locuitorii nealbi sunt majoritari in multe metropole

diversitate religioasa deosebita: catolici, protestanti de mai multe confesiuni, evrei, musulmani, budisti

oameni foarte bogati si oameni foarte saraci

democrati si republicani, dar si alte convingeri politice sau fara

diversitate profesionala deosebita

Deci, putem vorbi despre americani cu precautie; oamenii sunt unici; grupurile se aseamana si se deosebesc.

Notiunile, valorile si comportamentele predominante in randul americanilor sunt cele ale albilor din clasa de mijloc.

Cum se vad americanii

Americanii au o individualitate pronuntata, fiind convinsi ca nu pot fi influentati, simtindu-se chiar jigniti de generalizari.

Americanii considera ca tara lor este cea mai mare, mai bogata si mai puternica din lume, iar sistemul lor politic democratic, cel mai bun posibil. De aceea, ei tind sa-i considere pe straini ca "americani subdezvoltati" impiedicati de economia lor primitiva, sistemele lor sociale si neobisnuitele lor obiceiuri culturale, sa realizeze ceea ce ar fi putut realiza daca ar fi fost americani. Astfel, au tendinta de a presupune ca oamenii care s-au nascut in alte tari sunt mai putin norocosi decat ei si ca majoritatea strainilor ar prefera sa traiasca in S.U.A. Faptul ca milioane de straini incearca sa patrunda sau sa ramana ilegal in S.U.A. in fiecare an, sustine acest punct de vedere; faptul ca miliarde de straini nu incearca sa faca asta este ignorat sau minimalizat.

1.2. Individualism si intimitate

Cel mai important lucru ce trebuie inteles despre americani este atasamentul lor pentru "individualism". Inca din cea mai frageda copilarie, sunt educati sa se considere indivizi separati, responsabili pentru propria situatie in viata si nu membrii unui grup. Obiectivul parintilor este acela de a crea un individ responsabil, increzator in fortele proprii si care, la varsta majoratului sa fie pregatit pentru a parasi casa parinteasca si a-si crea propriul drum in viata. O persoana majora care inca mai locuieste cu parintii este considerata imatura, incapabila sa duca o viata normala, independenta.

In mod normal, ar trebui sa-si plateasca masa si casa. Parintii varstnici care locuiesc cu copii lor, procedeaza la fel; a plati pentru casa si masa este, altfel, un mod de a arata independenta, incredere si responsabilitate fata de sine.

Multi americani nu afiseaza respectul fata de parinti, pe care il arata oamenii din societatile traditionaliste, in care familia joaca un rol important. Ei considera ca un "accident" istoric sau biologic i-a plasat in bratele unor anumiti parinti; acestia trebuie sa isi faca datoria pana cand copiii ajung la "varsta independentei", in acel moment legatura copil- parinte destramandu-se.

Faptul ca se considera factori de decizie individuali ii impiedica pe multi americani sa-si observe apartenenta culturala, iar ideea ca factorii sociali din afara i-au construit "la fel ca pe ceilalti", le ofenseaza simtul demnitatii.

1.3. Timpul

Pentru americani, timpul este o "resursa" care, la fel ca toate celelalte resurse, poate fi mai bine sau mai prost utilizata.

"Time is money" spun ei; "ai timp destul in viata, foloseste-l rational".

Daca oamenii nu isi folosesc timpul in activitati constructive, orientate spre viitor, societatea nu va progresa. De aceea, americanii admira persoanele organizate, care isi planifica activitatea. Persoana ideala este punctuala si tine seama de timpul celorlalti.

In eforturile lor de a-si intrebuinta cat mai bine timpul, americanii sunt considerati de catre straini, in special de neeuropeni, ca niste automate de facut bani.

Oamenii de afaceri americani angajeaza frecvent "experti in eficienta" care analizeaza activitatile anterioare si sugereaza mijloacele prin care se poate realiza mai mult cu resursele investite in mod curent. In periodicele cunoscute pot fi intalnite sugestii de mijloace mai eficiente pentru a face cumparaturi, a gati, a face curatenie, a creste copiii etc.

In acest context, industria "fast-food"-ului poate fi privita ca un exemplu de produs al culturii americane. Restaurantele McDonald's s-au raspandit in intreaga lume, fiind privite ca simboluri ale societatii si culturii americane; ele aduc nu numai hamburgerii, ci, scot totodata in evidenta viteza, eficienta si curatenia.

2. Managementul american

Managementul nord-american se constituie ca un model pentru numeroase tari ale lumii. Cele mai raspandite si utilizate concepte si metode de management sunt furnizate de S.U.A. De aici, necesitatea si importanta cunoasterii caracteristicilor de baza ale managementului companiilor nord- americane.

2.1. Caracteristici contextuale ale managementului din S.U.A.

Traditional, S.U.A. au actionat in sensul promovarii proprietatii private si a spiritului de intreprinzator. Rezultanta economica a acestor dimensiuni o constituie existenta unui foarte puternic sector privat, care se imbina cu un sector public bine determinat. Asa se explica relativa stabilitate economica a S.U.A. comparativ cu majoritatea celorlalte tari occidentale.

Piata interna a S.U.A. este foarte larga, datorita nu numai dimensiunii tarii din punct de vedere al populatiei, ci si al existentei unei foarte numeroase si puternice clase de mijloc.

Piata neagra (paralela cu cea oficiala) este foarte redusa comparativ cu alte tari - cum ar fi Italia sa Spania - limitandu-se de fapt la produsele interzise sau comercializate in conditii restrictive, cum ar fi drogurile si armele de foc. In consecinta, firmele americane sunt orientate cu predilectie spre piata interna si isi orienteaza strategiile de dezvoltare in primul rand dupa cererea si oferta autohtona.

O alta trasatura economica definitorie pentru S.U.A. o constituie existenta unui puternic sector bancar care constituie concomitent o facilitate esentiala si un factor determinant pentru infiintarea, functionarea si managementul companiilor.

Referitor la relatiile intreprindere, guvern si administratia de stat, acestea au la baza o legislatie cuprinzatoare, foarte bine pusa la punct. Respectandu-se fundamentele conceptiei clasice privind libera intreprindere, se stabilesc in mod precis zonele de interventie a statului pentru:

asigurarea functionarii normale a economiei de piata, ferind-o de pericolul monopolizarii;

subventionarea unor activitati de importanta nationala: aparare, invatamant, ocrotirea sanatatii etc;

protejarea intereselor majore americane in relatiile cu alte state.

Dintre modalitatile concrete prin care administratia federala si cele locale intervin in desfasurarea activitatilor economice, mentionam:

aplicarea legii antitrust a lui Sherman din 1876 care urmareste evitarea instaurarii dominatiei monopoliste, ce ar limita libera concurenta si libertatea de miscare a agentilor economici;

organizarea unor agentii guvernamentale care se implica puternic in reglementarea si controlul anumitor activitati economice, cele mai puternice fiind Comisia Federala de Comert si Comisia Federala de Medicamente. Aceste agentii se implica puternic in economia americana, generand uneori stari conflictuale cu cercurile si agentii economici.

Din punct de vedere politic, S.U.A. este dominata de doua mari partide - Democrat si Republican - care de peste 200 de ani se succed la conducerea tarii. Partidul Democrat se manifesta intrucatva ostil cercurilor economice cele mai puternice, avand in centrul atentiei interesele agentilor economici mici si mijlocii si protectia sociala. Complementar, Partidul Republican este considerat ca fiind un puternic suport al principalelor grupuri economice, acordand o atentie mai redusa protectiei economice si sociale a categoriilor sociale cu venituri reduse.

2.2. Elementele specifice managementului intreprinderilor nord-americane

Comparativ cu managementul nipon, cel nord-american se caracterizeaza printr-un plus de diversitate, de unde dificultatea suplimentara a delimitarii unor caracteristici generale.

2.2.1. Incadrarea in abordarea cvadridimensionala a lui Hofstede

Atat S.U.A. cat si Canada se caracterizeaza printr-un puternic individualism. Cetatenii se bucura de o mare libertate de actiune individuala, initiativa lor economica fiind incurajata prin multiple modalitati. Individul este considerat ca fiind principalul artizan al dezvoltarii si prestigiului acestor doua natiuni.

Distanta fata de putere este redusa, existand consens la nivel national pentru diminuarea inegalitatilor dintre indivizi pe baza incurajarii si recompensarii celor valorosi. In consecinta, frecvent se recurge la descentralizari ale sistemelor economice si de management, cu efecte pozitive asupra calitatii vietii cotidiene si functionalitatii sistemelor de management.

Combinarea unui pronuntat individualism cu o distanta redusa fata de putere constituie o caracteristica pentru majoritatea tarilor occidentale dezvoltate.

Dimensiunea evitarii incertitudinii prezinta o valoare medie in S.U.A. si Canada comparativ cu celelalte tari investigate de Hofstede. In general, nord-americanii acorda o atentie deosebita mijloacelor prin care se cauta minimizarea riscurilor asociate viitorului, prin elaborarea de planuri si programe si prin promovarea unor structuri organizatorice cu grad ridicat de formalizare. In acelasi timp, este insa larg raspandita perceptia ca viitorul este incert si greu de influentat. Exemple in acest sens ar fi - larga utilizare si credibilitate a prevederilor zodiacelor, evitarea utilizarii numarului 13 la numerotarea etajelor imobilelor etc. Urmare a acestei ambivalente privind incertitudinea este promovarea unui comportament relativ echilibrat la nivelul agentilor economici.

Referitor la dimensiunea masculinitate- feminitate, societatile nord-americane se caracterizeaza printr-un puternic caracter masculin. Expresiile sale concrete sunt:

diferentierea puternica a rolurilor sociale pe sexe;

goana dupa bani, ce caracterizeaza mentalitatea majoritatii nord-americanilor;

statutul social ridicat de care se bucura oamenii de succes, acesti "supermani" beneficiind de o reclama sociala deosebita.

Aceste elemente marcheaza puternic managementul la nivelul agentilor economici, maximizarea profitului fiind obiectivul urmarit cu prioritate, salariatii de sex masculin fiind avantajati la salarizare si promovare, motivarea prin castiguri banesti fiind primordiala.

2.2.2. Optiuni strategice predilecte

Investigatiile asupra optiunilor strategice efectuate in intreprinderile nord-americane indica, pe langa marea lor diversitate si cateva elemente comune, deosebit de importante in studiul managementului in viziune comparata.

Larga raspandire a intreprinderilor mici - 95% din cele 5 milioane de intreprinderi nord-americane au sub 100 de salariati, iar peste jumatate din total au mai putin de 5 angajati. Din cele cca 700.000 de noi intreprinderi care se infiinteaza annual in medie in S.U.A., peste 99% sunt intreprinderi foarte mici. Explicatia rezida in avantajele acestora:

flexibilitate ridicata;

receptivitate mai ridicata la inovatii;

apropierea fata de furnizori si beneficiari etc.

Intelectualitatea si informatizarea intreprinderilor - Evolutiile economiei S.U.A. au marcat ascendentul muncii industriale asupra celei agricole si, cu un anumit decalaj, a muncii intelectuale fata de cea fizica. Daca in anul 1830, 70% din populatia ocupata lucra in agricultura, in prezent procentul a scazut sub 3%. In paralel are loc o crestere a numarului de specialisti utilizati in economie, astfel ca, in 1956, pentru prima data numarul acestora este superior muncitorilor; in 1985 dora 12% din forta de munca ocupata lucra nemijlocit in productie.

Suportul dinamicii acestor fenomene il reprezinta in mare masura informatizarea accelerata a societatii nord-americane. Dupa aprecierile cunoscutului specialist John Naisbitt, in 1985, 65% din forta de munca ocupata lucra in sectorul informational fata de numai 17% in 1950.

Robotizarea - s-a impus puternic in economia americana, in special, in ultimele 2 decenii. In anul 1990 in industria automobilelor se foloseau peste 100.000 roboti, iar numarul si domeniile de aplicare ale acestora cresc in continuu.

Robotizarea determina mutatii in structura si numarul personalului angajat, reclamand existenta unor posturi de specialitate si management, in conditiile obtinerii unei productivitati inalte.

Tendinta de amplasare a intreprinderilor in zonele rurale a inceput sa se manifeste din anul 1982 de cand, tot mai multi intreprinzatori au apelat la aceasta optiune strategica. Dintre principalele motive exemplificam:

forta de munca mai ieftina;

costuri de productie mai reduse;

absenta sindicatelor;

stimulente financiare acordate de catre stat si autoritatile locale;

etica a muncii net superioara, specifica microcolectivitatilor teritoriale etc.

De retinut ca in ultimii ani se dezvolta in zonele rurale firme bazate pe tehnica de varf, intrucat exodul din orase la tara a cuprins cu prioritate cadrele de inalta calificare.

2.2.3. Principalele tipuri de structuri organizatorice ale firmelor nord-americane

a. Structura pe domenii sau functiuni, utilizata de regula de intreprinderile ce fabrica un singur produs sau o familie de produse. In fruntea lor se afla un singur manager, ce are in subordine mai multe departamente specializate: productie, vanzari, marketing, finante si personal. Acestea sunt conduse de catre un director sau sef de departament si asigura expertiza specifica pentru intreaga intreprindere.

b. Structura organizatorica pe produs, specifica intreprinderilor ce fabrica mai multe familii sau grupe de produse. Pentru fiecare produs complex sau familie de produse se organizeaza un departament sau o fabrica, conduse de un director general, in subordinea caruia se afla compartimentele de productie si cele functionale, pe domenii. La nivelul intregii intreprinderi exista un manager general, ce poate dispune si de unele servicii centrale, de regula finante si resurse umane, care il ajuta in dirijarea si controlarea ansamblului activitatilor.

c. Structura organizatorica geografica, se utilizeaza in intreprinderile producatoare ce efectueaza si distribuirea produselor, sau in companiile comerciale mari. Cel mai frecvent activitatea acestora este structurata pe divizii de productie si/ sau comerciale care se ocupa de o anumita piata. Tipic pentru companiile mari din S.U.A. este crearea de divizii pentru pietele estica, vestica, centrala si sudica. Frecventa, acest tip de structura se combina cu precedentele. Concret se foloseste structurarea geografica pe piete a activitatilor de vanzari si marketing - deci cele comerciale - si pe produs sau domenii a celorlalte activitati.

d. Structura organizatorica matriciala este specifica intreprinderilor implicate in promovarea progresului tehnic prin activitati de cercetare- proiectare- dezvoltare. Specific acestui tip de structura este faptul ca, pe langa compartimentele clasice specializate, apar in functie de necesitati, structuri matriciale conduse de catre un sef de proiect, deosebit de flexibile. Aceasta structura prezinta insa si un dezavantaj datorita dublei subordonari a angajatilor, atat sefului de proiect, cat si sefului de compartiment sau departament.

e. Structura organizatorica de tip retea, conturata recent, in ultimul deceniu, se caracterizeaza prin existenta unei firme centrale, de sine statatoare, care are ca obiect de activitate armonizarea contributiilor mai multor companii din domeniul productiei sau serviciilor, in scopul satisfacerii cerintelor pietei. Definitoriu pentru acest tip de structura organizatorica este centrarea sa pe activitatea de "public relations", mijloacele de actiune fiind telefonul, fax-ul, redactarea de materiale, organizarea de intalniri si cultivarea relatiilor de prietenie in diverse cercuri. Se pare ca este una dintre structurile organizatorice ale viitorului.

f. Structura organizatorica de tip familiar este cea clasica, fiind utilizata in intreprinderile mici. Patronul este conducatorul organizatiei, fiindu-i subordonati direct cei cativa salariati. Conducerea acesteia are un pronuntat caracter informal, el fiind nu numai manager, ci si executant, volumul si complexitatea, relativ redusa a muncii de conducere neridicand probleme deosebite.

2.2.4. Conducerea resurselor umane

Intreprinerile nord-americane si-au bazat evolutiile dinamice preponderent pe factorul tehnic. Abia din anii 1980 in numeroase companii a avut loc reconsiderarea factorului umen, ca urmare a ponderii deosebit de ridicate a costului fortei de munca in pretul marfurilor, precum si a influentei japoneze. Potrivit rezultatelor unor investigatii empirice, in 1982 cheltuielile cu forta de munca in intreprinderile din S.U.A. erau duble fata de cele din Japonia si de peste 10 ori mai mari decat cele din tarile in curs de dezvoltare.

Astfel, factorul uman a inceput sa fie abordat prioritar, ca resursa de baza a intreprinderii. Corespunzator, are loc schimbarea terminologiei utilizate: spre exemplu, "managerul de personal" a devenit "managerul resurselor umane" (HRM, human resources manager). Principalele sale obiective sunt:

participarea concreta la elaborarea strategiei de ansamblu a firmei;

elaborarea unei strategii specifice privind resursele umane, armonizata cu precedenta.

Pentru a fi in masura sa realizeze aceste obiective, managerul resurselor umane trebuie sa intruneasca mai multe caracteristici:

sa cunoasca bine operatiile ocazionate de angajarea, repartizarea si dezvoltarea resurselor umane;

sa fie in masura sa aplice strategia specifica domeniului resurselor umane, in corelatie cu strategia de ansamblu a firmei;

sa actioneze ca un consultant profesional privind resursele umane pentru cei din compartimentele de productie si functionale, ceea ce implica posedarea unor apreciabile cunostinte privind structura organizatorica, schimbarile si dezvoltarea organizationala, controlul desfasurarii activitatilor.

In concluzie, managerul resurselor umane este unul din principalii colaboratori ai conducerii de varf a intreprinderii, contributia sa fiind considerata ca esentiala pentru asigurarea competitivitatii.

2.2.5. Rolurile managerilor americani

Pentru a caracteriza continutul si caracteristicile muncii cadrelor de conducere din S.U.A., in ultimul deceniu si jumatate se face frecvent apel la abordarea lui Mintzberg privind rolurile specifice muncii acestora. Pe baza unor aprofundate cercetari de teren, Mintzberg (New York, 1973 - The Nature of Managerial Work) considera ca munca managerilor poate fi cel mai adecvat descrisa prin identificarea si analiza rolurilor efectiv interpretate de manager. El identifica 10 roluri pe care le grupeaza pe 3 domenii, astfel:

a.  rolurile de reprezentare, leader si contactor de persoane- in domeniul interpersonal;

b.  rolurile de monitor, transmitator de informatii si purtator de cuvant - in domeniul informational;

c.  rolurile de intreprinzator, manuitor de disfunctionalitati, alocator de resurse si negociator - in domeniul decizional.

Concluziile cercetarilor au aratat ca cele mai importante dintre aceste roluri sunt cele de leader si de alocator de resurse. Pe ansamblu, diferentele intre managerii nord-americani, in functie de domeniu si tipul intreprinderii sunt relativ mici, datorate specificitatii acestora si coordonatelor contextuale in care companiile si managerii isi desfasoara activitatea.

Referitor la calitatile, cunostintele si aptitudinile managerilor, cercetarile arata ca cele mai importante se refera la latura umana a managementului, avand in vedere elemente cum ar fi:

comunicarea verbala si in scris;

aptitudinea de a-i asculta pe ceilalti;

stapanirea de sine in conditii de stress.

Pe plan secund se afla abilitatile conceptuale, urmate de cele tehnice, ultimele fiind cele politice.

Din punct de vedere al caracteristicilor muncii de management se apreciaza ca definitorii pentru managerii americani sunt:

conciziunea;

varietatea abordarilor;

fragmentarea pronuntata a zilei de munca.

Asa se explica preferinta managerilor pentru comunicatii verbale - convorbiri telefonice si intalniri in special. O alta dominanta a muncii de conducere o constituie orientarea predilecta spre solutionarea problemelor curente, ceea ce are ca efect acordarea unui timp insuficient pentru studiu si autodezvoltare. Relativ frecvente sunt situatiile de criza pe care managerii sunt nevoiti sa le solutioneze, de unde importanta si ponderea laturii umane a conducerii, a planificarii pe termen lung si a perfectionarilor organizatorice.

2.2. Veniturile directorilor companiilor din S.U.A.

Nivelul veniturilor directorilor de companii din S.U.A. se situeaza pe primul loc in lume. Avand in vedere importanta deosebita pe care o prezinta motivarea directorilor pentru evolutia companiilor, prezentam elementele cele mai importante privind structura veniturilor, evolutia lor in timp si principalii factori care le influenteaza.

Inainte de a aborda problema motivarii managerilor din S.U.A., trebuie sa precizam ca acestia - mai ales atunci cand se afla in posturi de conducere superioara - poseda pe langa pregatirea de baza intr-un anumit domeniu - tehnic, economic sau juridic - si o formatie speciala in calitate de conducatori: o diploma de "master business degree" sau un doctorat in management. In proportie de cca 20% din managerii marilor companii au obtinut aceste titluri la Harvard University. Proportii ridicate detin si universitatile: Yale, Princeton, Columbia, Stanford, Cornell etc.

Bibliografie

Eugen Burdus, Management Comparat, 2006

Hofstede, G., Culture's Consequences - International Differences in Work-Related Values, SAGE Publications, 1991Hofstede, G., Cultures and Organizations Software of the Mind, Mc. Graw-Hill, 1991

Hofstede, G.,Managementulk structurilor multiculturale

Nicolescu, O., Noutati in managementul international, Editura Tehnica, Bucuresti, 1993

Nicolescu, O., Management comparat, Editura Economica, Bucuresti, 1997