Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

ComunicareMarketingProtectia munciiResurse umane

Sedinta adunarii generale

management

+ Font mai mare | - Font mai mic




Sedinta adunarii generale

Sectiunea I Prezentare generala





Constituind cadrul propice de organizare a parteneriatului, pentru realizarea operei comune, societatea se cladeste pe increderea reciproca a asociatilor si pe vointa comuna de a participa la realizarea scopului comun. In acest context, societatea urmareste de cele mai multe ori, organizarea activitatii de intreprindere, privita ca obiect al activitatii sociale, si evident, realizarea de profit .

Adunarea generala a asociatilor sau actionarilor este cadrul institutionalizat in care persoanele indreptatite si interesate in acelasi timp, isi exprima vointa cu privire la bunul mers al societatii. De aceea, sedinta adunarii generale, modalitatea de desfasurare si felul in care asociatii isi expun punctele de vedere cu privire la ordinea de zi, reprezinta aspecte de o importanta deosebita, avand in vedere ca sedinta adunarii generale se doreste a fi un garant al vointei societare.

Pentru aceste considerente, legiuitorul a instituit un cadru extrem de riguros de convocare si desfasurare al sedintei, precum si sanctiuni drastice pentru nerespectarea dispozitiilor imperative emise in aceasta materie, in raport de importanta valorilor protejate.

Sectiunea a II-a Conditii de participare si desfasurarea sedintei

1. Reprezentarea asociatilor la adunarea generala

Toti actionarii au dreptul sa participe la adunarea generala, iar acest drept se exercita personal de fiecare actionar ori prin reprezentare. Actionarii nu vor putea fi reprezentati insa, decat prin alti actionari, in baza unei procuri speciale, daca prin actul constitutiv nu s-a precizat altfel[2]. De la acest principiu exista si exceptii, in cazurile in care o actiune nominativa devine proprietatea mai multor persoane, sau cand o actiune la purtator apartine mai multor persoane, situatii in care procura speciala poate fi data si altui coproprietar.

Participarea la adunarea generala prin reprezentanti da posibilitatea actionarilor sa isi manifeste vointa, insa, cu privire la reprezentarea actionarilor in adunarea generala, legiuitorul a fost ostil ideii prezentei in adunare a unor persoane straine de societate, care ar putea avea rolul unor agitatori sau ar putea raspandi in exterior anumite informatii, tulburand bunul mers al societatii[3].

Introducand conceptul de 'procura speciala', legiuitorul a inteles sa impuna existenta unui mandat distinct pentru fiecare adunare generala. Procura respectiva trebuie sa aiba un continut din care sa rezulte fara dubiu limitele in care reprezentantul poate vota, in numele actionarului absent. Din aceasta perspectiva, s-a considerat ca o procura care acorda reprezentantului puterea discretionara de vot pentru anumite probleme de vot inscrise pe ordinea de zi sau pentru alte probleme, in afara ordinii de zi, este nula. Nulitatea procurii nu afecteaza insa validitatea hotararii adunarii generale, daca majoritatea necesara adoptarii hotararii s-ar fi obtinut si fara voturile actionarului reprezentat[4].

Tocmai de aceea, potrivit art. 125 alin. 1 din Legea nr. 31/1990, actionarii nu vor putea fi reprezentati in adunarile generale decat prin alti actionari, in baza unei procuri speciale. Legea nu cere existenta unei procuri autentice pentru reprezentare, dar este evidenta necesitatea unei procuri scrise pentru a permite secretariatului adunarii sa verifice intrunirea cvorumului. De asemenea, procura trebuie sa fie data pentru o anumita adunare generala, si deci se va limita la ordinea de zi anuntata, si va trebui depusa la societate in original, in termenul in care trebuie depuse actiunile (cu cel putin 5 zile inainte de adunare) sau in termenul prevazut in actul constitutiv. Procurile depuse vor fi retinute de societate, facandu-se mentiune despre aceasta in procesul-verbal.

Aspectele mentionate au fost confirmate si de practica instantelor judecatoresti, retinandu-se intr-o speta ca 'in mod corect, instanta de fond a facut aplicarea art. 125 din Legea nr. 31/1990 republicata, in sensul ca actionarii nu vor putea fi reprezentati in adunarile generale, decat prin procuri speciale. Potrivit art. 125 alin. 3 din Legea nr. 31/1990 republicata, procurile depuse in original sunt retinute de societate si se face mentiune despre ele in procesul-verbal. Procura speciala, in sensul prevederii mai sus amintite, priveste o anumita adunare generala si o anumita ordine de zi. Procura depusa in dosarul cauzei are caracterul unei procuri generale. Mandatul este special cand se da pentru o singura operatiune juridica sau pentru anumite operatiuni determinate, si, in general, cand mandatarul primeste imputernicirea de a se ocupa de toate treburile mandantului. Specializarea presupune indicarea naturii juridice a operatiunii precum si obiectul acesteia. Or, simpla referire la modificarea contractului de societate sau a statutului nu poate fi interpretata in acest sens [5]

De la regula amintita mai sus, insusi legiuitorul a prevazut o exceptie, stabilind ca prin actul constitutiv, se poate deroga de la dispozitiile privitoare la reprezentarea numai prin actionari, stiut fiind ca in contractul de societate este esentiala vointa partilor[6].

2. Reprezentarea legala a actionarilor

Actionarii care nu au capacitatea legala, precum si persoanele juridice, participa la adunarea generala prin reprezentantii lor legali. Aceasta nu constituie totusi o exceptie de la regula reprezentarii prin actionari, care se refera la reprezentarea conventionala, pe cand situatia prezentata mai sus se refera la o situatie tipica de reprezentare legala. In cazul persoanei juridice, in masura in care este prezent la adunare reprezentantul legal al acesteia, cel care are calitatea de a o angaja in relatiile cu tertii, se considera ca persoana insasi a fost prezenta.

In acest sens, ar putea fi amintita o decizie de speta, potrivit careia 'actionarul persoana juridica este reprezentat in cadrul adunarii generale a actionarilor de organele sale de conducere, in cauza vicepresedintele consiliului de administratie. Acesta, in calitate de reprezentant legal, nu mai are nevoie de o imputernicire speciala pentru a putea participa,in numele persoanei juridice, la adunarea generala a actionarilor societatii respective.[7]'

Atat incapabilii, cat si persoanele juridice pot fi reprezentati ca orice actionar, prin alti actionari, mandatul fiind dat de reprezentantul legal.

Avand in vedere ca legea nu opereaza nici un fel de distinctie, orice actionar poate fi desemnat in calitate de mandatar, fara a fi necesar ca el insusi sa aiba drept de vot, astfel ca titularul unor actiuni cu dividend prioritar, fara drept de vot, ar putea fi imputernicit de un alt actionar sa il reprezinte cu ocazia adunarii generale[8].

3. Sanctiuni pentru incalcarea dreptului de reprezentare.

Sanctiunea prevazuta pentru incalcarea reprezentarii in adunare doar printr-un alt actionar, o constituie nulitatea hotararii, insa numai daca fara votul actionarilor nelegal reprezentati nu  s-ar fi obtinut majoritatea ceruta, deci este vorba de o nulitate relativa.

O alta restrictie ii priveste pe administratorii si functionarii societatii, carora le este interzis sa ii reprezinte pe actionari. Prin aceasta interdictie s-a urmarit impiedicarea administratorilor de a acapara un numar mare de voturi, influentand in acest fel rezultatul deliberarilor. Norma mentionata are caracter de ordine publica, administratorilor fiindu-le interzis nu numai sa participe la vot si la deliberari, dar si sa fie prezenti la adunare ca mandatari ai altor actionari, pentru a nu se ajunge in acest fel la formarea frauduloasa a cvorumului.

In doctrina s-a semnalat faptul ca anumite probleme ar putea sa apara in legatura cu identificarea rolului voturilor acelora care au incalcat interdictiile prevazute de art. 125, in sistemul votului secret. Din moment ce votul este secret, nu se poate sti in ce sens au fost exprimate voturile celor nelegal reprezentati, si, deci, nu se poate stabili rolul jucat de aceste voturi in formarea majoritatii. Desigur, exista situatii clare, in care fie voturile nule nu au putut influenta in nici un fel formarea majoritatii, fie in mod cert majoritatea a fost obtinuta prin includerea voturilor nule. In aceasta situatie se pune intrebarea care va fi soarta hotararii adoptate in asemenea conditii. Autorii lucrarilor de specialitate au exprimat puncte de vedere diferite pentru raspunsul la aceasta intrebare.

Astfel, unii au inclinat in favoarea valabilitatii hotararii, pe considerentul ca sanctiunea nulitatii nu s-ar justifica pentru situatia in care nu apare precizarea rolului ilegalitatii, adica pozitia voturilor nule. O justificare in acest sens este reprezentata de imposibilitatea dovedirii faptului ca, fara voturile celor nelegal reprezentati, nu s-ar fi putut obtine majoritatea ceruta[9].

Alti autori, insa, au considerat ca in situatia analizata, hotararea ar trebui apreciata ca fiind nula, intrucat a fost obtinuta prin frauda la lege. Din acest punct de vedere s-a interpretat ca dispozitiile legale care stabilesc caracterul secret al votului in anumite imprejurari au fost deturnate de la scopul lor firesc, voit de legiuitor, fiind folosite pentru infrangerea altor dispozitii ale legii, care interzic reprezentarea prin persoane straine de societate ori prin administratori, sau functionari. A mentine hotararea ar reprezenta o prima incurajare acordata celor care se ascund in spatele caracterului secret al votului, spre a altera formarea vointei sociale[10].

Ca o particularitate pentru societatile detinute public, ar trebui amintit ca reprezentarea actionarilor in adunarea generala a actionarilor se va putea face si prin alte persoane decat actionari, cu exceptia administratorilor, pe baza de procura speciala, potrivit reglementarilor C.N.V.M[11]. Se poate observa, ca in acest caz legiuitorul a renuntat la cerinta reprezentarii doar printr-un alt actionar, insa solicita in mod expres existenta unei procuri speciale, aspect ce este de natura sa inlature riscul unui mandat nelegal sau viciat.

Tot privitor la societatile detinute public legea precizeaza ca accesul actionarilor inscrisi in registrul actionarilor la data de referinta, in locul in care se desfasoara adunarea generala a actionarilor, este permis prin simpla dovada a identitatii acestora, facuta, in cazul persoanelor fizice cu actul de identitate sau, in cazul persoanelor juridice si al persoanelor fizice reprezentate, cu imputernicirea persoanei fizice care le reprezinta.

4. Reguli privind desfasurarea adunarii

Dispozitiile art. 129 din Legea nr. 31/1990 stabilesc o serie de reguli de forma privind constituirea valabila a adunarii generale, aceste reguli garantand libera exprimare a opiniilor actionarilor si disciplina dezbaterilor adunarii, impiedicand excesele de orice fel[12].

Sedinta adunarii generale se va tine in ziua, ora, si locul aratat in convocare. Sedinta se deschide de catre presedintele consiliului de administratie sau de persoana care ii tine locul. S-a considerat in doctrina ca adunarea generala poate fi prezidata de orice persoana aleasa de catre adunare, deoarece este normal ca organul suprem de conducere al societatii sa aiba dreptul de a-si alege presedintele de sedinta, neputand fi obligat sa accepte conducerea sedintei de catre administrator, organ subordonat adunarii generale. Este adevarat insa, ca sedinta poate fi deschisa numai de catre administrator, deoarece acesta este momentul in care se verifica daca adunarea generala este valabil constituita. Dupa efectuarea acestei verificari si constatarea validitatii constituirii, adunarea generala poate functiona in mod valabil, ceea ce ii permite sa-si aleaga si presedintele de sedinta[13].

Adunarea generala va desemna, dintre actionari, unul pana la trei secretari de sedinta, dintre actionarii prezenti. Acestia verifica lista de prezenta a actionarilor, indicand capitalul social pe care il reprezinta fiecare proces-verbal intocmit de cenzori pentru constatarea numarului actiunilor depuse, precum si indeplinirea tuturor formalitatilor cerute de lege si actul constitutiv pentru tinerea adunarii generale.

Este de mentionat ca raportul cenzorilor privind depunerea actiunilor conform art. 123 alin. 1 trebuie sa se afle la dispozitia secretarilor adunarii la inceputul sedintei.

Pe de alta parte, adunarea generala va putea hotari ca operatiunile aratate mai sus sa fie supravegheate sau indeplinite de un notar public, pe cheltuiala societatii, insa, notarul public numit in conformitate cu art. 129 alin. 3 nu se substituie secretarilor adunarii, rolul sau fiind de a sprijini activitatea secretarilor de constatare a indeplinirii conditiilor legale si statutare pentru tinerea adunarii.

Presedintele adunarii va putea desemna, dintre functionarii societatii, unul sau mai multi secretari tehnici, care sa ia parte la executarea operatiunilor amintite[14], si care ar putea chiar sa redacteze procesul-verbal al sedintei, sub controlul secretarilor sedintei.

In cazul in care, dupa anuntarea de catre secretariatul adunarii a prezentei in sala de sedinta, intra in sala noi actionari, secretariatul este obligat sa consemneze prezenta acestora si noul cvorum, in functie de care se va stabili si noua majoritate de vot, avand in vedere ca dreptul actionarului de a participa la adunarea generala este un drept fundamental, o 'prerogativa participativa[15]', ce nu poate fi ingradita decat prin lege. Daca, insa au fost adoptate hotarari, acestea nu vor fi supuse unor noi deliberari, exceptand cazul in care adunarea generala hotaraste altfel.

In alta ordine de idei, daca dupa ce s-a constatat existenta cvorumului statutar, unii actionari se retrag de la sedinta adunarii, valabilitatea hotararii adoptate nu este afectata daca in favoarea ei s-au pronuntat actionari cu o majoritate de voturi raportata la cvorumul initial, existent la inceputul sedintei. In caz contrar, adunarea nu poate lua hotarari valabile si trebuie convocata o noua adunare, pe baza unei noi publicitati.

Daca sunt indeplinite toate conditiile de cvorum cerute de lege si actul constitutiv, se trece la dezbaterea problemelor care fac obiectul ordinii de zi.

Presedintele adunarii da pe rand cuvantul fiecarui actionar care il cere, iar administratorii sunt obligati sa prezinte explicatiile necesare. in scopul pastrarii caracterului organizat al sedintei, presedintele adunarii poate decide limitarea duratei cuvantului pentru fiecare actionar, fara a crea discriminari. De asemenea, poate intrerupe cuvantul acelor actionari ale caror interventii tulbura desfasurarea sedintei, fara a avea insa competenta de a decide eliminarea acestora din sala de sedinta.



Sectiunea a III-a Dreptul de vot si exercitarea lui

1. Natura juridica a dreptului de vot

Un alt drept al actionarului, distinct de dreptul de a participa la adunarea generala este dreptul de vot, avand in vedere ca nu toti participantii la adunare au acest drept. Spre exemplu, pot participa la adunarea generala, fara drept de vot, membrii comitetului de directie, cenzorii contabili, reprezentantii obligatarilor, etc.

In ceea ce priveste natura juridica a dreptului de vot, el reprezinta un drept fundamental al actionarului care nu poate fi restrans decat in conditiile prevazute de lege, dispozitiile care il reglementeaza fiind imperative. S-a apreciat ca dreptul de vot este un drept 'functie', deoarece actionarul il exercita in interesul societatii, insa, intr-o alta opinie s-a considerat ca, nefiind obligatoriu, dreptul de vot poate fi calificat ca un drept individual al actionarului[16].

Potrivit legii, orice actiune platita da dreptul la un vot, afara de cazul cand prin actul constitutiv s-a limitat numarul voturilor apartinand actionarilor care poseda mai mult de o actiune. Deci, in principiu, actionarii exercita dreptul lor de vot in adunarea generala proportional cu numarul actiunilor pe care le poseda.

2. Dovada calitatii de actionar

Pentru a-si exercita dreptul de vot in adunarea generala, actionarii trebuie sa faca dovada calitatii lor, in conditiile legii.

Actionarii care poseda actiuni la purtator au drept de vot numai daca le-au depus la locurile aratate prin actul constitutiv sau prin instiintarea de convocare, cu cel putin 5 zile inainte de adunare[17].

Prin depunerea actiunilor la purtator la locul indicat in actul constitutiv sau in instiintarea de convocare, se dovedeste proprietatea asupra acelor actiuni. Acest lucru permite detinatorului actiunilor sa participe in mod valabil la adunarea generala, iar pe de alta parte permite secretariatului adunarii generale sa verifice ponderea pe care o are actionarul respectiv din totalul voturilor. in acelasi timp, prin verificarile facute, se poate preveni accesul la adunare al unor persoane care nu au calitatea de participanti si care ar putea tulbura deliberarile, si se poate impiedica crearea unor majoritati fictive[18].

Textul de lege mentionat se refera numai la posesorii actiunilor la purtator, care vor avea drept de vot numai daca au depus actiunile pe care le detin in locurile stabilite prin actul constitutiv sau prin instiintarea de convocare, cu cel putin 5 zile inainte de adunare. Actiunile vor ramane depuse pana dupa adunare, in acest fel asigurandu-se indisponibilizarea lor. Depunerea actiunilor in termenul legal este constatata printr-un proces-verbal intocmit de cenzorii societatii. In vederea impiedicarii eventualelor abuzuri pe care societatea le-ar putea savarsi impotriva actionarilor, prin retinerea actiunilor un timp mai indelungat, Legea nr. 31/1990 modificata, prevede in plus fata de textul de lege anterior, ca actiunile nu vor putea fi retinute mai mult de 10 zile de la data adunarii.

3. Stabilirea datei de referinta

Termenul de 5 zile pentru depunerea actiunilor la purtator poate fi extins prin actul constitutiv, fiind de asemenea permis sa se impuna ca o conditie de participare la adunarea generala, dobandirea calitatii de actionar intr-o perioada determinata, anterioara tinerii adunarii. In acest sens, administratorul unic sau consiliul de administratie, dupa caz, va stabili o data de referinta pentru actionarii indreptatiti sa fie instiintati si sa voteze in cadrul adunarii generale, data care va ramane valabila si daca adunarea generala este convocata din nou din cauza neintrunirii votului. Data de referinta astfel stabilita nu va depasi 60 de zile inainte de data la care adunarea generala este convocata pentru prima oara[19].

S-a considerat ca un prim rol al datei de referinta este de a permite identificarea actionarilor care au dreptul de a participa la adunarea generala, in raport de data stabilita in mod unitar pentru toti actionarii. De asemenea, rolul datei de referinta este de a facilita societatii si actionarilor calculul dividendelor, in ipoteza in care adunarea generala decide in sensul acordarii de dividende. in lipsa unei asemenea date, este aproape imposibil de dovedit caror actionari le va fi notificata convocarea adunarii generale, iar pe de alta parte, societatea si actionarii pot fi supusi unui proces greoi de demonstrare a dreptului lor la dividende si a cuantumului dividendelor, in raport de data detinerii actiunilor.

In practica, s-a apreciat ca stabilirea datei de referinta de catre administratori nu trebuie sa constituie un mijloc prin care acestia sa excluda de la participare pe unii actionari in favoarea altora. Astfel, administratorii ar trebui sa stabileasca data de referinta pentru un moment ulterior datei la care s-au intrunit in vederea stabilirii acestei date, iar nu retroactiv, deoarece in acest din urma caz se creeaza premisele de a abuza de prevederile art. 123 alin. 2, stabilind o data de referinta care sa inlature pe noii actionari, in favoarea fostilor actionari care si-au instrainat intre timp actiunile. Odata stabilita data de referinta, ea trebuie facuta publica imediat, si nu comunicata in mod discretionar numai anumitor actionari[20].

Pentru a limita posibilitatea administratorilor de a abuza de dreptul lor de a stabili data de referinta, C.N.V.M. a dispus ca in cazul societatilor comerciale cotate pe o piata a valorilor mobiliare, data de referinta trebuie sa fie ulterioara datei la care a fost publicata in presa convocarea adunarii generale[21].

Unii autori s-au intrebat care este domeniul de aplicare a dispozitiilor art. 123 alin. 2, si anume daca se aplica tuturor actionarilor, atat celor care detin actiuni la purtator cat si celor care detin actiuni nominative. intrucat actiunile la purtator se transmit prin simpla traditiune a acestora, autorul citat a concluzionat ca textul de lege se refera numai la detinatorii actiunilor nominative, pentru cei cu actiuni la purtator, fiind suficienta depunerea actiunilor la societate cu 5 zile inainte de sedinta adunarii. insa, in aceasta situatie se genereaza o discriminare nejustificata intre cele doua categorii de actionari, de vreme ce detinatorii actiunilor la purtator au dreptul de a participa la adunarile generale daca aveau calitatea de actionar doar cu 5 zile inainte de adunare, pe cand pentru posesorii actiunilor nominative, administratorii ar putea fixa o data de referinta care sa se situeze cu 60 de zile inainte de intrunirea adunarii generale[22].

4. Exercitarea dreptului de vot in situatii speciale

Ar mai trebui adaugat ca daca actiunile sunt grevate de un drept de uzufruct, dreptul de vot conferit de aceste actiuni apartine uzufructuarului in adunarile generale ordinare, si nudului proprietar in adunarile generale extraordinare. De asemenea, daca asupra actiunilor sunt constituite garantii reale mobiliare, dreptul de vot apartine proprietarului[23].

Ratiunea acestei dispozitii consta in diversitatea obiectului celor doua feluri de adunari, considerandu-se ca din moment ce adunarea generala ordinara este competenta sa decida cu privire la activitatea curenta a societatii, exprimarea votului in aceste adunari tine de exercitarea dreptului de folosinta asupra actiunilor. In ceea ce priveste actiunile asupra carora sunt constituite garantii reale imobiliare, dreptul de vot este un drept intangibil al actionarului, iar creditorul ramane o persoana straina de societate, ce nu are nici macar un drept de folosinta asupra actiunilor, singurul drept conferit fiind acela ca in cazul in care actionarul debitor nu plateste datoria, creditorul poate sa treaca la vanzarea actiunilor ce fac obiectul garantiei sale.

Trebuie amintit ca in cazul in care actiunile fac obiectul unui sechestru judiciar, in doctrina s-a propus recunoasterea dreptului de vot sechestrului judiciar atat in adunarile generale ordinare, cat si in cele extraordinare, dar in cazul acestora din urma, dreptul de vot poate fi exercitat numai cu autorizarea prealabila a tribunalului[24].

5. Restrictii ale exercitarii dreptului de vot

Ca o restrangere a exercitiului dreptului de vot, art. 126 din lege stabileste ca administratorii nu pot vota, in baza actiunilor pe care le poseda, nici personal si nici prin mandatar, descarcarea gestiunii lor sau o problema in care persoana sau administratia lor ar fi in discutie. A permite administratorilor sa cumuleze functia de mandatar al actionarilor si de gestionar, inseamna a-i permite acestuia sa influenteze hotararile care privesc raspunderea sau activitatea lor.

Textul omite insa sa precizeze care este sanctiunea ce intervine in cazul incalcarii acestei interdictii. In doctrina, s-a sustinut ca aceasta este nulitatea hotararii daca, fara votul administratorilor, nu s-ar fi obtinut majoritatea necesara[25]. Alti autori au considerat ca sanctiunea ar fi tragerea la raspundere a administratorilor pentru prejudiciul cauzat societatii, daca fara votul lor nu s-ar fi obtinut majoritatea ceruta, prin analogie cu situatia administratorului actionar ce are un interes contrar celui al societatii, reglementata de art. 127. Este cert ca la baza celor doua interdictii sta aceeasi ratiune, si anume conflictul de interese intre actionar si societate, or, la identitate de situatii se impun solutii identice[26].

Secretariatul adunarii are obligatia de a inlatura din calculul cvorumului si al voturilor, drepturile de vot apartinand administratorilor-actionari, ceea ce nu inlatura obligatia lor de a se abtine de la vot.

Administratorii pot vota insa situatia financiara anuala, daca, detinand cel putin jumatate din participarea la capitalul social, nu se poate forma majoritatea legala, fara votul lor[27]. Aceasta norma a fost edictata din ratiuni de necesitate.

O alta restrictie a dreptului de vot este reglementata de art. 127 din lege, potrivit caruia, actionarul care, intr-o anumita operatiune, are, fie personal, fie ca mandatar al altei persoane, un interes contrar aceluia al societatii, va trebui sa se abtina de la deliberarile privind acea operatiune. De vreme ce dreptul de vot are o functie sociala, este justificata interdictia aplicabila actionarului de a vota in privinta unor probleme in care interesul sau personal prevaleaza. Pe de alta parte, dispozitia din art. 127 constituie o cerinta deontologica esentiala, o norma de bune moravuri, aplicabila tuturor tipurilor de societate[28].

Sanctiunea care intervine pentru nesocotirea acestei interdictii a dreptului de vot, este raspunderea actionarului pentru daunele aduse societatii, daca fara votul sau nu s-ar fi format majoritatea necesara[29].

Pentru a exemplifica situatia aratata este de consemnat o solutie a practicii judiciare: 'unul din obiectele adunarii generale din 15 august 1994 a fost propunerea de majorare a capitalului social al societatii parate la valoarea de 150 milioane lei, drept legal - art. 75 si art. 153 din Legea nr. 31/1990 si prevederile din statutul si contractul societatii. Acest drept apartine tuturor actionarilor si fiecaruia in parte, deci a cere examinarea si solutionarea lui, este cert in interesul societatii, iar apelanta nici nu contesta aceasta. Drept urmare, nu constituie un impediment abtinerea de la vot a CCI. Maramures. in cadrul acestei hotarari, CCI. Maramures a cerut, ca urmare a majorarii capitalului social, sa cumpere un pachet de actiuni prin care cota sa fie de 45%, iar noile actiuni sa fie cumparate de ea si actionarii fondatori la valoarea nominala de 10.000 lei, cereri discutate si aprobate prin hotararea adoptata. Cererea privind majorarea cotei de participare la capitalul social majorat este o cerere legala, conform art. 9, 61 si 161 din Legea nr. 31/1990 si a prevederilor din statutul societatii. Astfel, prin actul de constituire s-a admis ca aceasta sa detina un pachet majoritar de actiuni de 30% si in cadrul actiunilor emise pentru majorarea capitalului social, ea are un drept preferential de cumparare in raport de numarul de actiuni pe care le poseda. Deci era in drept sa obtina inca 30% din noile actiuni, ceea ce duce la detinerea unei cote de 45%. Fiind un drept legal si hotarat prin insusi actul de constituire al societatii, care nu interzice aceasta, exercitarea lui nu este facuta in dauna societatii si in scopul prejudicierii ei, deci nu avea obligatia sa se abtina de la vot. Hotararea prin care actionarilor fondatori, printre care si apelanta, li se permite ca, din actiunile emise pentru marirea capitalului social, sa cumpere actiuni la valoarea nominala de 10.000 lei, evident nu este in dauna societatii, a actionarilor carora li se asigura acelasi drept, deci nici sub acest aspect nu se impune abtinerea de la vot. Ea nu este o hotarare nelegala[30]'.

6. Conventii asupra dreptului de vot

Dreptul de vot nu poate fi cedat, iar orice conventie privind exercitarea intr-un anumit fel a dreptului de vot este nula[31].

Interdictia cesiunii dreptului de vot este extinsa la toate formele de societate, art. 128 continand o norma de principiu. Mai mult, interdictia este absoluta, ea consacrand functia sociala a dreptului de vot si urmarind sa previna actele administratorilor de alterare a modului de formare a vointei sociale, prin manipularea actionarilor absenteisti sau indiferenti[32].

Dupa cum s-a mai aratat in prezenta lucrare, votul trebuie sa fie manifestat in mod spontan si liber, sa exprime vointa sincera a actionarului, formata in urma deliberarilor din adunare. De aceea, dreptul de vot nu poate face obiectul unei tranzactii, separate de actiune, iar actionarul trebuie sa aiba libertatea deplina sa voteze dupa convingerea sa, in cadrul adunarii. Conventia prin care actionarul este obligat sa voteze intr-un anume fel, conform directivelor date de o persoana sau un grup de persoane inainte de adunare, este nula absolut. De asemenea, o clauza in actul constitutiv care ar nesocoti aceasta interdictie nu poate fi valabila.

Incalcarea dispozitiei art. 128, duce la nulitatea conventiei si nicidecum a hotararii adunarii generale, care nu este cu nimic alterata, pentru simplul motiv ca societatea nu are mijlocul necesar sa cerceteze daca fiecare vot in parte este liber exprimat sau nu. Aceasta inseamna ca actionarul care a incheiat o conventie privind exercitarea dreptului de vot nu poate fi tinut de nici o obligatie ce ar decurge dintr-o astfel de conventie.

Doctrina si practica au constatat ca intre actionari si persoane straine de societate, conventiile asupra dreptului de vot se pot realiza si prin folosirea unor mijloace legale cum ar fi:



- instrainarea titlului, reala sau simultana, in formele prevazute de lege pentru fiecare din cele doua categorii de actiuni (prin traditiune, in cazul actiunilor la purtator si prin declaratia facuta in registrul de actiuni, subscrisa de cedent si cesionar in cazul actiunilor nominative);

- conventia de mandat, incheiata in forma si cazurile prevazute de lege;

- grevarea actiunilor cu un drept de gaj sau de uzufruct aparent, prin mecanismul simulatiei[33].

Aceste conventii, care de altfel reprezinta mijloace legale, dar folosite in scop prohibit de lege sunt lovite de nulitate, in conditiile in care se face dovada cauzei lor reale, si anume exercitarea intr-un anume fel a dreptului de vot.

Sanctiunea civila a nulitatii este insotita si de pedepse penale. Astfel, art. 279 alin. 1 pct. 3 din Legea nr. 31/1990 pedepseste cu inchisoarea sau amenda penala fapta actionarului care, in cazurile nepermise de lege, isi ia, in schimbul unui avantaj material, obligatia de a vota intr-un anumit sens in adunarile generale sau de a nu lua parte la vot. Conform alin. 2, cu aceeasi pedeapsa este sanctionata si persoana care determina pe un actionar ca, in schimbul unei sume de bani sau al unui alt avantaj material, sa voteze intr-un anumit fel in adunarile generale, sau sa nu ia parte la vot.

Sectiunea a IV-a Adoptarea hotararilor

1. Votul deschis si votul secret

Principiul, in ceea ce priveste adoptarea hotararilor este ca acestea se iau prin vot deschis, fiind necesar ca ele sa reflecte rezultatul dezbaterilor. Orice actionar are dreptul de a lua cuvantul cu privire la oricare din punctele inscrise pe ordinea de zi si poate cere explicatii.

Modalitatea de manifestare a dreptului de vot deschis este stabilita de adunare, in una din urmatoarele forme: votul prin ridicarea mainii, votul prin buletin de vot sau votul prin apel nominal, metode care sa asigure o contabilizare fidela a rezultatului votului.

Totusi, in mod exceptional, votul secret este obligatoriu pentru alegerea membrilor consiliului de administratie si a cenzorilor, pentru revocarea lor si pentru luarea hotararilor referitoare la raspunderea administratorilor[34] Ratiunea legii a fost aceea ca, fara aceasta masura, influenta personala a administratorilor asupra actionarilor ar falsifica libertatea voturilor

Dispozitia referitoare la obligativitatea votului secret are un caracter de ordine publica, iar unii autori au apreciat ca pentru identitate de ratiune, si principiul votului deschis are tot un caracter de ordine publica. In acest sens, s-a socotit ca actul constitutiv nu poate prevedea votul secret si pentru alte deliberari, cu exceptia celor anume stabilite de lege, avand in vedere ca votul secret poate determina anumite dificultati in legatura cu stabilirea sensului in care au votat actionarii care cer anularea hotararii, de aceea nu trebuie extins pe calea clauzelor statutare. in plus, daca legiuitorul ar fi dorit sa acorde dreptul de derogare, ar fi prevazut-o expres[35].

Dimpotriva, alti autori au considerat ca actul constitutiv poate prevedea votul secret pentru luarea oricarei hotarari, nu numai a celor la care face referire art. 130 alin. 2 din Legea nr. 31/1990 .

In cadrul adunarii generale, administratorii sunt obligati sa dea explicatii asupra desfasurarii operatiunilor sociale, dar numai in masura in care in acest fel nu prejudiciaza interesele societatii, prin dezvaluirea unor secrete comerciale. Numai adunarea generala poate decide, in mod suveran asupra oportunitatii dezvaluirii unor asemenea informatii comerciale.

Principiul unanimitatii si majoritatii

Intr-o singura situatie, legiuitorul a instituit regula unanimitatii adoptarii hotararilor adunarii generale, si anume, in situatia societatilor cu raspundere limitata, cand pentru hotararile avand ca obiect modificarea actului constitutiv este necesar votul tuturor asociatilor, in afara de cazul in care actul constitutiv prevede altfel[37].

S-a considerat in acest sens ca, daca adunarea legal constituita nu poate lua hotarari din cauza neintrunirii votului tuturor asociatilor, atunci hotararea pur si simplu nu se poate lua, iar asociatii nemultumiti se pot eventual retrage din societate. Cu titlu de exemplu, practica judiciara a stabilit ca revocarea din functie si modificarea remuneratiei administratorilor numiti prin contractul de societate pot fi hotarate doar de unanimitatea asociatilor, iar nu de asociatii care reprezinta majoritatea absoluta a capitalului social[38].

Distinct de cele mentionate mai sus ar trebui adaugat, ca in situatia societatilor pe actiuni deschise, care pot avea zeci si sute de actionari, este practic imposibila prezenta acestora in adunarile generale, astfel incat hotararile sa fie adoptate in unanimitate. Absenteismul actionarilor la adunarea generala este o realitate, dezinteresul lor fiind justificat de unicul scop al plasarii capitalului: obtinerea de profit[39].

Pentru a face posibila adoptarea hotararilor, legiuitorul a recurs la principiul majoritar, prezumandu-se ca vointa actionarilor prezenti reprezinta si vointa actionarilor absenti, fapt ce determina ca hotararile adoptate in aceste conditii sa fie obligatorii si pentru ei.

S-a instituit totusi, un prag valoric al capitalului reprezentat de actionarii prezenti in adunare, diferentiat dupa felul adunarii, ordinara sau extraordinara si dupa cum adunarea se afla la prima sau la a doua convocare.

Sectiunea a V-a Procesul-verbal al sedintei

1. Natura juridica a procesului-verbal

Validitatea hotararilor adunarii generale depinde de validitatea procesului-verbal constatator al derularii dezbaterilor. Cat priveste forta probanta a procesului-verbal de sedinta, acesta a fost calificat drept un mijloc de proba 'sui generis', care presupune proba contrara, conform legii comerciale. El nu a fost socotit act sub semnatura privata, nefiind semnat de toate partile participante, si nici act autentic deoarece persoanele determinate chiar prin lege, cu redactarea si semnarea lui, nu au calitatea oficiala care sa-i confere autoritatea actului autentic. De asemenea, procesul-verbal nu a fost echivalat probatoriu nici cu un registru comercial, deoarece el nu este redactat de comerciant[40].

In aceasta situatie, s-a considerat ca procesul-verbal al sedintei este prin el insusi un mijloc de proba, distinct de domeniul supus probatiunii reglementat de art. 46 Cod comercial. Asadar, prin procesul-verbal de sedinta se justifica numai respectarea normelor legale si statutare privitoare la tinerea sedintelor.

Chiar daca legea prevede anumite formalitati imperative pentru redactarea si intocmirea procesului-verbal, totusi acesta, si in conditiile in care ar fi semnat de toti actionarii, nu are o natura contractuala. Acest aspect a fost relevat si de practica instantelor judecatoresti. Astfel, s-ar putea exemplifica: 'in esenta apelanta sustine faptul ca prin procesul-verbal incheiat, care ar reprezenta o conventie sau un contract, partile litigante au convenit cu putere de lege, sa modifice cuantumul capitalului social al respectivei societati. In realitate, acest proces-verbal poate avea relevanta numai intre semnatari, in mod corect instanta de fond respingand actiunea ca inadmisibila '

2. Continutul procesului-verbal

Procesul-verbal al sedintei este un element esential pentru valabilitatea hotararii adunarii generale, lipsa lui ducand la nevalabilitatea hotararii. Data fiind importanta deliberarilor din adunarea generala, dispozitiile care reglementeaza continutul procesului-verbal si conditiile intocmirii acestuia sunt de ordine publica. Lipsa unuia din elementele mentionate atrage nulitatea procesului-verbal, si pe cale de consecinta, nulitatea hotararilor adoptate.

Astfel, procesul-verbal al sedintei va constata:

  • indeplinirea formalitatilor de convocare;
  • data si locul adunarii generale;
  • actionarii prezenti si numarul actiunilor reprezentate;
  • dezbaterile in rezumat;
  • declaratiile facute de actionari in sedinta, cand acestia au cerut sa fie consemnate[42].

In acest sens, s-a retinut intr-o speta, ca ' obiectiunea privind hotararea adunarii generale de constituire a societatii comerciale pe actiuni se constata intemeiata, intrucat din procesul-verbal din 17 iunie 1994 nu rezulta ca s-a facut convocarea adunarii generale, nici numarul participantilor la aceasta adunare generala si nici situatia voturilor. Procesele-verbale intocmite ulterior pronuntarii hotararii de autorizare a societatii nu pot suplini omisiunile si incalcarea dispozitiilor obligatorii, astfel ca nefiind indeplinite conditiile de forma prevazute de lege, in mod nelegal s-a dispus autorizarea transformarii societatii cu raspundere limitata in societate pe actiuni..[43]'

Daca adunarea generala are mai mult de un secretar, fiecare este obligat sa semneze  procesul-verbal.

Legea nu prevede un termen pentru redactarea procesului-verbal al adunarii generale, insa avand in vedere termenul de 15 zile prevazut in art. 131 alin. 4 care se refera la publicitatea hotararilor, s-a apreciat ca redactarea procesului-verbal trebuie facuta in acelasi termen in care trebuie depusa hotararea adunarii generale la registrul comertului[44].

Presedintele adunarii generale, secretariatul general, sau chiar adunarea generala nu au dreptul de a decide, ca anumite dezbateri, care pot fi considerate confidentiale, sa nu fie mentionate in procesul-verbal, deoarece prin aceasta modalitate s-ar incalca dreptul la informare al actionarilor absenti de la dezbaterile adunarii. in vederea protejarii informatiilor confidentiale ale societatii, actionarii pot decide insa, publicarea in extras a procesului-verbal, fara a include mentiunile considerate confidentiale.

Procesul-verbal al sedintei adunarii generale va fi trecut in registrul sedintelor si al deliberarilor adunarii generale, care poate fi consultat de catre orice actionar interesat. Practica judiciara a apreciat ca nu este necesara dovedirea interesului din partea unui actionar pentru a cerceta procesul-verbal al sedintei.



Mona-Lisa Belu Magdo, Conceptul de societate in materie civila si comerciala, Dreptul Privat al
Afacerilor, nr. 4/2003, pag. 18.

Art 124 din Legea societatilor comerciale nr. 31/1990

Marius Scheaua, op. cit, pag. 171

Stanciu D. Carpenaru, C, Predoiu, S. David, Gh. Piperea, op. cit., pag. 275.

Curtea de Apel Bucuresti, sectia comerciala, decizia nr. 2662/1999, publicata in Culegere de practica
judiciara in materie comerciala-1999, Editura Rosetti, Bucuresti, 2001, pag. 137.

Art. 124 alin. 4 din Legea nr. 31/1990



Curtea de Apel Bucuresti, Sectia comerciala, decizia nr. 3099/23 mai 2001, publicata in Pandectele
Romane nr. 3/2002, pag. 93.

Marius Scheaua, op. cit., pag. 172

M. Pascu, N. Ciovarnache, Gh. Nistorescu, Regimul juridic al societatilor comerciale, Partea I, Legea
nr.31/1990, Editura Edicop S.R.L., Bucuresti, 1992, pag.71-72.

Marius Scheaua, op. cit., pag. 173

Legea nr. 297/2004

Stanciu D. Carpenara, C. Predoiu, S. David, Gh. Piperea, op. cit., pag. 279

Stanciu D. Carpenaru, C. Predoiu, S. David, Gh. Piperea, op. cit., pag. 280

Art. 129 alin. 5 din Legea nr. 31/1990 republicata in M.Of. nr. 1066/2004

Octavian Capatina, op. cit., pag. 300.

Elena Carcei, op. cit., pag. 213.

Art.123 alin.1 din Legea nr. 31/1990

Stanciu D. Carpenaru, C. Predoiu, S. David, Gh. Piperea, op. cit., pag. 270

Art.123 alin.2 din Legea ni. 31/1990.

Stanciu D. Carpenaru, C. Predoiu, S. David, Gh. Piperea, op. cit., pag. 271

Art. 4 alin.3 din Instructiunile C.N.V.M. nr. 8/1996 privind adunarile generale ale detinatorilor de
valori mobiliare emise de societati comerciale deschise, astfel cum a fost modificat prin Instructiuriile
C.N.V.M. nr. 3/1998, publicate ni M.Of. nr. 166/28.04.1998.

Marius Scheaua, op. cit, pag. 168

Art. 124 din Legea nr. 31/1990.

Stanciu D. Carpenaru, C. Predoiu, S. David, Gh. Piperea, op. cit., pag. 273.

E. Florescu, Discutii privind competenta instantelor judecatoresti, cu referire la unele hotarari ale adunarii generale a actionarilor societatilor comerciale, ori ale judecatorului delegat, publicat in 'Dreptul' nr.l2/1998,'pag.34.

Marius Scheaua, op. cit, pag. 174.

Art. 126 alin. 2 din Legea nr. 31/1990

Stanciu D. Carpenaru, C.Predoiu, S. David, Gh. Piperea, op. cit, pag. 276

Art. 127 alin. 2 din Legea nr. 31/1990

Curtea de Apel Cluj, sectia civila si de contencios administrativ, decizia nr. 167/1995, publicata in Ion
Turcu, op. cit., pag. 356-358.

Art. 128 din Legea nr. 31/1990

Stanciu D. Carpenaru, C. Predoiu, S. David, Gh. Piperea, op. cit., pag. 278

Elena Carcei, op. cit., pag. 221.

Art. 130 alin. 2 din Legea nr. 31/1990

Maritis Scheaua, op. cit., pag. 177.

Stanciu D. Carpenaru, C. Predoiu,S. David, Gh. Piperea, op. cit., pag. 282.

Art. 192 alin. 2 din Legea nr. 31/1990.

Curtea Suprema de Justitie, sectia comerciala, decizia nr. 4109/12.11.1998, publicata in Revista de
Drept Comercial, nr.4/2000, pag. 133.

Elena Carcei, op. cit., pag. 218.

Elena Carcei, op. cit., pag. 212.

Tribunalul Bucuresti, sectia comerciala, decizia nr. 344/1995, publicata in Tribunalul Bucuresti,
Culegere de practica judiciara comerciala- 1990-1998, Editura AII Beck, Bucuresti, 1999, pag. 712-714.

Art. 131 alin 1 din Legea nr. 31/1990.

Curtea Suprema de Justitie, sectia comerciala, decizia nr. 157/1996, publicata in Buletinul
Jurisprudentei, Culegere de decizii pe anul 1996 ale C.S.J., Editura Proema, Baia Mare, 1997, pag. 226-227.

Stanciu D. Carpenaru, C. Predoiu, S. David,Gh. Piperea, op. cit, pag. 283.







Politica de confidentialitate

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 838
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2020 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site