Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

CATEGORII DOCUMENTE





ComunicareMarketingProtectia munciiResurse umane


Aspecte psihologice care influenteaza comunicarea

Cominicare

+ Font mai mare | - Font mai mic








DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
Comunicarea intre sefi si subordonat
Limbajul verbal de la serviciu
Aspecte psihologice care influenteaza comunicarea

Aspecte psihologice care influenteaza comunicarea




Este un adevar acceptat unanim faptul ca personalitatea si motivatia indivizilor conditioneaza comunicarea.

Aspecte privind influenta motivatiei umane asupra comunicarii

In normalitatea functionarii psihice exista o succesiune de motivati, de trebuinte care intra in joc. Datorita caracterului succesiv, in care nivelul imediat urmator de trebuinte nu se manifesta atata vreme cat nu i s-a raspuns adecvat nivelului inferior, sistemul motivatiei umane a fost modelat asemeni unor trepte piramidale cunoscute dupa numele autorului, drept 'piramida lui Maslow'.

Pe masura ce trebuintele bazale sunt, cel putin partial satisfacute, in dinamica psihica isi fac aparitia trebuintele de ordin mai ridicat. Aceasta succesiune, de la baza spre varful ei, include 5 trepte:

trebuinte de natura fiziologica, fara satisfacerea carora individul nu ar putea supravietui: satisfacerea foamei, setei, nevoii de oxigen, de sexualitate etc.;

trebuinte de natura sa-i asigure securitatea fizica si existentiala, legate de adapost, lipsa de stressori care sa-i ameninte viata, etc.

trebuinte de apartenenta care ii asigura, odata nevoile de nivel unu si doi satisfacute, trebuinte de a exista intr-un grup uman, care sa-l accepte si cu care sa relationeze (omul este prin definitie, o fiinta sociala)

trebuinte de prestigiu, tipic umane, prin care persoana se simte recunoscuta, simte ca are valoare, ca este importanta pentru ceilalti;

trebuinte de realizare personala, care intervin in situatia in persona isi pune in valoare talentele, resimte un sens al existentei proprii spre care aspira si construieste creativ.

Din aceasta perspectiva a 'piramidei trebuintelor', este important sa stim care este nivelul de satisfacere a trebuintelor bazale cand ne adresam unei persoane sau persoanelor care formeaza un grup. In masura in care cel care le vorbeste identifica corect situatia prezenta poate decide modul in care isi va transmite mesajul informational.

In cazul in care psihicul interlocutorului sau auditoriului sunt in mod evident dominate de nevoi de ordin bazal, stiind ca, atata vreme cat persoana traieste o stare acuta de nesiguranta, de incertitudine sau insecuritate legat de un nivel inferior al trebuintelor, nu este deschis psihologic pentru a se concentra pe alte probleme,    in cadrul dialogului sau expunerii referinta prima trebuie sa raspunda, sa se adreseze trebuintelor bazale nesatisfacute.

Pentru ajunge sa vorbim de valori comune pentru grupul de apartenenta, de scopurile organizatiei, trebuie sa ne asiguram ca persoanele nu se simt amenintate in trebuintele de securitate personala. Putem vorbi despre siguranta personala si daca nivelele biologice ale trebuintelor nu sunt amenintate si, cel putin partial, sunt satisfacute (nevoie de hrana, de aer, etc.).

Cand construim un discurs, cand planificam un dialog, trebuie avut in vedere sa ne adresam si sa lamurim problemele legate de nivelul de satisfacere a trebuintelor interlocutorilor. Desigur, daca ne adresam unor oameni care au ce manca, ca nu-si simt pereclitata siguranta proprie prin conditiile de viata si munca, ne putem adresa direct unor probleme legate de scopurile organizatiei, de apartenenta la grupul, putem focaliza mesajul pe aspecte legate de motivatia profesionala si sociala sau pe cerinta de a se implica creativ in actiunile grupului.

Modalitati de exprimare si transmitere a informatiei in comunicarea umana

Tinand seama de dinamica motivationala, comunicarea se poate manifesta, voluntar si involuntar, prin doua modalitati: pe cale verbala si pe cale non-verbala.

Limbajul este mijlocul uman de comunicare, orala sau scrisa, prin care ne relevam sau ne ascundem nu numai opiniile, ci si intentiile (ostile, neutre, amicale), anxietatile, temerile, frustrarile, aspiratiile, satisfactiile, sentimentele si starile emotionale. Toate acestea sunt transmise intentionat si neintentionat, prin cuvinte, modularea cuvintelor in expresia verbala, astfel incat sa putem comunica, sa putem fi receptati de Celalalt (persoana sau grup de persoane). Capacitatea de percepere psihologica a exprimarii prin cuvinte este indispensabila in orice mediu de lucru, atat pentru cel care vrea sa-si exprime ideile si informatiile de care dispune, cat si pentru cei care receptioneaza si inteleg comunicarea.



Din aceste puncte de vedere, o comunicare verbala eficienta depinde de mai multi factori pe care ii vom trece in revista aici, dar la care ne vom referi mai pe larg, cu exemple, in capitole ulterioare:

capacitatea de a vorbi acelasi limbaj. Desi pare ca acest lucru este o evidenta, este un factor indispensabil in comunicare sa ne adresam unui interlocutor care stapaneste nu numai limba in care vorbim, dar mai ales limbajul (nivel de dezvoltare al vocabularului, termenii tehnici, dialectul, jargonul comunitar etc.);

Intelegerea conotatiilor cuvintelor folosite in mesaj de ambii actori ai comunicarii, emitent si receptor. Daca cel care recepteaza atribuie o semnificatie diferita cuvintelor din care este format mesajul emitentului, se poate obtine o 'decodificare' eronata, uneori aberanta in care sensul original, intentionat, este inlocuit cu alte semnificatii;

Disponibilitatea celui care asculta de a asculta si intelege mesajul; acest aspect depinde si de motivatie, dar si de starea afectiva si /sau fiziologica. Depresia sau fericirea care il inunda, emotia necontrolata, sau oboseala, stresul, anxietatea, sunt numai cativa dintre principalii factorii care pot indisponibiliza receptia. In acelasi timp, aici intervin si factori care tin de capacitatea de a crea conditii care sa asigure exprimarea libera a informatiei esentiale (lipsa de control si restrictii);

Capacitatea celui care vorbeste de a nu suscita ostilitatea interlocutorului, care include atentia spre conditia de spirit a celuilalt: a menaja sentimentele mai delicate, a nu ataca direct stima de sine, orgoliul si amorul propriu; aici sunt incluse si aspecte legate de tonul folosit (un ton condescendent transmite informatia ca cel care vorbeste isi afirma superioritatea personala si implicit inferioritatea auditoriului;

Intentia reala a celui care vorbeste de a transmite un mesaj clar, organizat si lipsit de echivoc. Un mesaj intentionat, limpede ca sens cere implicit un dialog cu interventii la fel de clare din partea celorlalti participanti. Cum vom vedea, datorita unor stari de insecuritate personala, de care se poate chiar sa nu fie pe deplin constient, omul poate folosi cuvintele ca pe un mijloc de aparare, cu intentia de a tine la distanta auditoriul, a manipula auditoriul, a mistifica un subiect pe care nu il stapaneste complet;

Atitudinea de deschidere si modestie rationala a celor implicati in comunicare: toti suntem egali pentru ca exista in toti participantii nevoia si dorinta sincera de a intelege, de a cunoaste, de a evolua in functie de ceea ce afli. Dar acest lucru tine de o personalitate puternica, dispusa sa-si recunoasca propriile limite, sa-si cunoasca propriile carente si sa-si modifice preconceptiile pentru a fii mereu in pas cu existenta.

Factorii non-verbali sunt mult mai pregnanti in comunicarea umana decat suntem in general constienti; sunt specialisti ale caror studii indica ca, de fapt, pe cale verbala se transmite doar aproximativ 20% din ceea ce comunicam unii cu altii si restul informatiei se transmite nonverbal! Desi vom detalia in cateva dintre capitolele acestei lucrari care sunt si cum putem folosi aceste surse, vom trece aici in revista principalele cai de comunicare non-verbala:

expresivitatea faciala, definita ca mimica; transmite de exemplu masura in care cineva este atent, de acord sau nu, obosit si / sau plictisit, enervat etc.;



miscarea corporala, definita ca gestica este o sursa importanta de mesaje directe sau indirecte despre intentiile si atitudinea vorbitorului, despre congruentele sau intre ceea ce spune si simte, in general despre starea sa emotionala;

limbajul propriu-zis al gesturilor; unele gesturi se pot forma in cadrul exercitarii unei profesii, deci au o natura relativ conventionala (aprobarea se manifesta prin clatinarea capului in sus - jos pe verticala, etc.); sunt si gesturi care exprima stari psihice sau chiar o conditie psihica ce domina persoana (ticurile);

inflexiunile vocii; gemete, sunete nedefinite, suspine, tonul interogativ, tonul plangaret, iata doar cateva exemple care comunica in contextul conversatiei si pot chiar schimba sensul a ceea ce se transmite verbal;

tacerea; poate semnifica aprobare sau dezaprobare, dar si indiferenta, perplexitate, asteptare; evaluarea corecta a tacerii interlocutorului sau a grupului caruia i te adresezi ca vorbitor, poate sa-ti aduca informatii importante despre adecvarea la expectatiile grupului, despre participarea Celuilalt sau despre momentul cand poate interveni o pauza sau, dimpotriva, o reluare cu alte cuvinte, o reconsiderare a celor spuse anterior;

expresia prin simbolizare sau prin aducerea in prim plan a unor elemente grafice, sau sonore; reclama si publicitatea traiesc mai ales din utilizarea acestor forme de comunicare.

Sunt necesare cursurile de formare?

Daca intr-adevar comunicarea este elementul cheie care face ca organizatia sa fie viabila si eficienta, corolarul acestei afirmatii este ca membrii semnificativi ai unei organizatii, cei care organizeaza si conduc la diferitele ei nivele unde comunicarea si intelegerea raporturilor interpersonale devine o 'atributie de serviciu', trebuie sa fie abilitati cu aceasta capacitate de a comunica eficient.

In societatile care au deja un mare grad de experienta si de competenta in domeniu, s-au introdus cursuri de formare in domeniul comunicarii cu durata in general de una - doua saptamani, conduse de un psiholog specializat, sau de persoane deja formate in stiinta si arta comunicarii.

In cadrul cursului se desfasoara de regula aplicatii si exercitii prin care cursantii ajung sa se auto-cunoasca si sa efectueze sarcini de comunicare care pot varia de la punerea in joc a unei situatii, pana la jocul de rol.

Dupa realizarea fiecarei sarcini, psihologul analizeaza in grup activitatea fiecarui participant, individualizeaza si clarifica greselile de abordare, discuta modalitatile de a interveni cu corectii etc.

De multe ori, in cadrul acestor cursuri, principala dificultate pentru participant este ca initial, sa-si recunoasca si identifice propriile prejudecati, sentimente interioare (uneori neconstiente) de inferioritate, schemele mentale (cognitive) disfunctionale si chiar a slabei capacitati de a folosi mijloace clare si adecvate de exprimare.

Din acest punct de vedere, in primele sale faze cursul cere acceptarea optimizarii si abia apoi se poate pune problema urmatoare, respectiv schimbarea felului de a fi! Acest lucru antreneaza adesea sentimentul de frustrare, de a nu fi inteles, de umilire si de manie datorata sentimentului de umilinta consecutiv descoperirii defectelor (mai ales in fata altor persoane).

Totusi, treptat, pe masura ce se trece de primele experiente si pe masura ce intelegerea incepe sa-si faca loc, pe masura ce invatarea si exersarea vor aduce si sentimentul de adecvare, starile de disconfort scad ca densitate si intensitate si se instaleaza o atmosfera mai degraba de joc si de competenta, de incredere si de colegialitate si camaraderie.









Politica de confidentialitate

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 1204
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2020 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site