Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

CATEGORII DOCUMENTE




loading...



ComunicareMarketingProtectia munciiResurse umane


COMUNICAREA NONVERBALA

Cominicare

+ Font mai mare | - Font mai mic








DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
COMUNICAREA ELECTRONICA
Opinia publica si Mass-Media
Comunicarea proces de influentare sociala
ASCULTAREA
Comunicarea intre animale si om
INTERVIUL
COMUNICAREA PARAVERBALA
Sisteme de educatie. Forme de comunicare. Comunicarea didactica
Regulile comunicarii orale
COMUNICARE - NEGOCIERE - DIPLOMATIE

COMUNICAREA NONVERBALA

Dupa cum reiese chiar din denumirea ei, se realizeaza prin intermediul mijloacelor nonverbale - corpul uman, spatiul sau teritoriul, imaginea.

1.1 Comunicarea prin corp este cea mai complexa, deoarece intervine in 'intalnirile' cotidiene nu doar ca un obiect natural, ci ca un produs voluntar travestit, mascat, metamorfozat (prin imbracaminte, machiaj, tatuaj, mutilari);




Ea recurge la mijloace ca: aparenta fizica, gesturile, expresia fetei (mimica).

Legat de aparenta o mare importanta o are imbracamintea persoanei, ca furnizor de formatii adecvate sau false despre individ, de asemenea, ca facilitator al apropierii sau indepartarii unor persoane de altele, mai ales in situatiile in care imbracamintea este aproape un mijloc institutionalizat (imbracamintea de politist, de medic etc.). Uneori imbracamintea 'comunica' diverse trasaturi caracteriale ale oamenilor (fuga spre originalitate) sau intentiile lor (intentia de a se distinge, de a place ete.).

Gesturile reprezinta unul dintre cele mai importante mijloace care dau acces la o persoana; Jean Stoetzel le clasifica in trei categorii:

o       gesturi autice (care nu au nici o legatura cu comunicarea, dar care tradeaza o anumita stare afectiva a individului, de exemplu, la un examen, o persoana isi framanta mainile, tine creionul intre dinti, misca picioarele sub banca);

o       gesturi obisnuite (reverenta diplomatului, degetele ridicate ale elevilor care vor sa raspunda la lectie ete.);

o       gesturi simbolice (prin care se exprima aprobarea, indiferenta, entuziasmul; pentru a chema pe cineva se face un semn cu degetul, pentru a aproba se da din cap).

Exista chiar o stiinta a gesturilor, numita kinezica.

Contributii importante la structurarea ei a adus Ray Birdwhistell {Introduction to kinesics, 1952), care a aplicat metodologia lingvisticii structurale la studiul gesturilor. gasind o corespondenta intre unitatile verbale si cele gestuale (fenomenelor le corespund kinemele, ca fiind cele mai mici unitati de actiuni gestuale; morfemelor le corespund kinemorfemele).

Kinezica devine in conceptia lui o adevarata gramatica a gesturilor.

Exista insa nu numai o kinezica, ci si o parakinezica, deoarece gesturile au intensitate, durata, intindere, amplitudine, ritmuri constante sau in flux, caracteristici care se integreaza contextelor psihologice, sociale.

Studiind relatia dintre cultura si personalitate, Birdwhistell a ajuns la concluzia ca gestul reprezinta o a treia instanta ce se interpune intre cele doua notiuni.

El ajunge chiar la stabilirea unei stratificari sociale a oamenilor pornind de la indicii gestuali.

Corpul uman inseamna nu numai aparenta fizica sau gestica, ci si expresia fetei, mimica cu un foarte mare rol in comunicarea nonverbala. Privirea, se pare, ca se distinge ca element central al expresiei fetei. Sustinerea sau ocolirea ei, fixitatea sau mobilitatea ei tradeaza starile de admiratie, iubire, dusmanie etc.

Cercetarile au aratat ca intr-o conversatie asupra unor probleme personale, persoanele se privesc intre 50%-60% in timpul conversatiei. Prin expresia fetei putem stimula, orienta, decodifica si intelege intentiile partenerului, sustine partenerul.

1.2 Comunicarea prin spatiu si teritoriu.

Omul este extrem de grijuliu cu spatiul in care traieste. El isi delimiteaza si amenajeaza teritoriul in functie de nevoi si imprejurari.

Tocmai modul de delimitare si amenajare a spatiului 'comunica' multe informatii despre individ. Dintr-o perspectiva sociologica si antropologica, pot fi desprinse trei tipuri de teritorii: tribale, familiale, personale (Desmond Morris, 1977).

Dintr-o perspectiva psihologica si psihosociala ne ocupam mai ales de ultimul tip de teritoriu, mai strans legat de particularitatile psihice ale omului.

Studiul relatiilor spatiale, ca mod de comunicare, revine unei stiinte numite proxemica.

Printre problemele studiate de ea putem enumera: jocul teritoriilor, maniera de a percepe spatiul in diferite culturi, efectele simbolice ale aspectelor spatiale, distantele fizice ale comunicarii.



Edward T. Hall exceleaza in studiul rolului distantelor spatiale in comunicare. Cartea lui, The Hidden Dimension, aparuta in 1966, este considerata a fi o veritabila gramatica a spatiului. Dupa el,exista patru tipuri de distante (intima, personala, sociala, publica) ce regleaza comunicarea in functie de respectarea sau incalcarea lor fiecare dintre ele se asociaza diferit cu celelalte categorii de mijloace ale comunicarii.

De exemplu,:

in distanta intima (corp la corp sau maximum 15-40 cm, vocea are un rol minor, se exprima involuntar unele vocale);

in distanta personala (45-75 cm, pana la maxim 125 cm vocea este normala, familiara);

in distanta sociala (125-210 cm, un maxim de 210-360 cm, vocea este plina si distincta, mai intensa;

in distanta publica (3,60-7,50 m si cu un minimum de peste 7,50 m, discursul este formalizat, gesturile stereo; interlocutorul devine un simplu spectator, iar comunicarea un spectacol).

1.3 Comunicare prin imagini.

Viata modrema a adus cu sine o multitudine de mijloace imagistice de comunicare (afis, fotografii, benzi desenate, ilustratii, cinema, televiziune).

Comunicarea prin imaginea omniprezenta, creaza un paradox: desi mai putin interactiva, deoarece se exercita intr-un singur sens, ea este mult mai eficienta - afecteaza un numar extrem de mare de persoane.

Asadar, intre reciprocitatea si amploarea ei exista o oarecare incompatibilitat, care se datoreaza tehnicii care nu ofera destinatarului posibilitatea de raspuns imediat,

diferentelor de competenta: in timp ce toti oamenii stiu sa manuiasca limbajul, lucrul nu-i valabil si pentru imagine, fapt care duce la accentuarea inegalitatii dintre emitator si receptor.

0 mare importanta in aceasta forma de comunicare o are mesajul lingvistic care insoteste imaginea, o completeaza sau o exprima.

Important este si contextul, el facand sa varieze semnificatia ei.

Abraham Moles (1988) a stabilit chiar un indice de iconicitate,iar J. Bertin a efectuat studii asupra ''graficii, definita de el ca limbajul ochilor.

Proliferarea comunicarii prin imagini, desi omniprezenta este considerata de unii autori ca reprezentand un fenomen de regresiune culturala, el impiedicand dezvoltarea altor forme de comunicare (se pierde, de exemplu, gustul pentru lectura).

Mijloacele nonverbale ale comunicarii au, in totalitatea lor, urmatoarele roluri:

1)de a transmite ceva (idei, informatii, intentii, trasaturi de caracter);

2)de a nuanta si preciza comunicarea (care devine, astfel, aprobativa sau dezaprobativa, receptiva sau nereceptiva);

de a ajuta persoanele sa se exprime si sa se inteleaga reciproc mult mai bine (pentru realizarea acestui ultim rol, mijloacele nonverbale trebuie sa le insoteasca pe cele verbale, in nici un caz nu pot actiona independent).

De Vito stabileste sase functii ale comunicarii nonverbale asociate celei verbale.   

Astfel, ea accentueaza, completeaza, contrazice, regleaza, repeta, substituie comunicarea verbala



loading...






Politica de confidentialitate

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 1044
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2020 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site