Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

CATEGORII DOCUMENTE




loading...



ComunicareMarketingProtectia munciiResurse umane


Comunicarea colectiva

Cominicare

+ Font mai mare | - Font mai mic




Comunicarea colectiva

Efectele aparitiei tiparului, scolarizarea masiva, revolutia industriala, dezvoltarea oraselor, a postei si mijloacelor moderne de comunicatie, inventiile specifice erei electronice –vor duce la aparitia unor noi modalitati de comunicare si a unor noi relatii intre oameni, cu consecinte in plan social si psihologic.




Daca in comunicarea directa, indirecta si multipla emitatorul de mesaje este unul singur, in cazul comunicarii colective – prin intermediul ziarului, radioului si televiziunii – atat emitatorul cat si receptorul devin doua grupuri: cei care scriu si tiparesc ziarul sau realizeaza o emisiune de radio si cei care-l citesc sau audiaza. Altfel formulat, comunicarea se socializeaza, devine colectiva. Mesajul insusi se socializeaza. Modalitatea de comunicare este mai complexa: ea este indirecta, multipla si colectiva. Procesul comunicarii colective se realizeaza prin intermediul unor grupuri sociale specializate, si anume: cei care constituie antreprenorii de presa si personalul lor.

Schema comunicarii colective (dupa Bernard Voyenne)

– Emitatorul si receptorul nu sunt indivizi, ci grupuri, acestea insusi fiind compuse fie din indivizi, fie din grupuri mai mici.

– Mesajele trebuie in mod obligatoriu, sa treaca printr-un organ de informare.

– Mesajele multiple sunt foarte numeroase. Receptarea lor periodica tinde catre permanenta.

Bernard Voyenne vorbeste in cartea sa „La presse dans la société contemporaine” despre trei caracteristici ale comunicarii sociale prin intermediul presei[1], care o diferentiaza de toate celelalte forme de comunicare, si anume:

  1. caracterul instantaneu, pentru ca aduce vesti aproape in acelasi timp cu desfasurarea lui sau cu un decalaj foarte mic;
  2. permanenta, pentru ca nu cunoaste nici o intrerupere si jaloneaza istoria in continuitatea ei;
  3. caracterul universal, pentru ca este prezenta peste tot si in orice moment.

In cazul comunicarii colective se vorbeste despre comunicarea de masa si, mai nou, despre mass-media (mijloace de comunicare de masa). Intre comunicare de masa si mass-media nu exista o suprapunere totala de sensuri. Mai exact, cand avem in vedere obiectul comunicarii, vorbim despre comunicare de masa, difuzare masiva (in engleza, mass communication), cand avem in vedere instrumentele, intelegem tehnicile, mijloacele de difuzare, informare colectiva, masiva sau de masa (in engleza, mass-media). In sfarsit, cand avem in vedere produsele – ansamblul mesajelor destinate unui mare public – vorbim despre comunicatiile sociale, colective sau de masa, mesaje de difuzare sociala, colectiva sau de masa, adica, in engleza, mass communications.

Fenomenul complex al mass-media face obiectul diverselor stiinte, cum ar fi: sociologia mass-media, psihologia sociala, lingvistica, cibernetica, teoria informatiei, semiotica etc. In definirea conceptului mass-media, trebuie sa avem in vedere doua aspecte esentiale:

  1. ansamblul de mesaje culturale difuzate pe scara de masa in conditiile civilizatiei tehniciste (drept continut);
  2. mijloacele tehnice de creare, elaborare si difuzare de mesaje (ca instrumente de comunicare de masa).

Componentele mass-media (radioul, televiziunea, cinematograful, cartea, marea presa, discul, publicitatea etc.) se impun cercetarii[2] din cel putin doua puncte de vedere: din punctul de vedere al continutului (a ceea ce se transmite) si din punctul de vedere al modelarii continutului (cum se transmite). Tehnicile moderne sunt cele amintite mai sus, la care se pot adauga si telefonul, magnetofonul, casetofonul, iar mesajele folosite sunt valori culturale preluate si adaptate la limbajele de comunicare de masa.

Cercetatorul american H. D. Lasswell, in lucrarea sa „Structura si functia comunicarii in societate” (1948), a determinat directiile majore ale cercetarii comunicarii de masa, pornind de la ideea ca, in orice actiune de comunicare, trebuie sa avem in vedere cele cinci intrebari fundamentale: cine spune? Ce spune? Prin ce canal? Cui? Cu ce efect?

Astfel, cine? vizeaza studiul emitatorului; ce? vizeaza analiza de continut a comunicarii; prin ce canal? vizeaza analiza canalelor de comunicatie, a mediului (presa scrisa, radio, televiziune, cinema, video etc.); cui? vizeaza analiza publicului, a modului de receptare a mesajelor; cu ce efect? are in vedere analiza scopului, a eficacitatii comunicarii.

Marshall McLuhan reduce paradigma lui Lasswell la doi termeni: ce se spune? (mesaj si mijloc de comunicare) si cine? (producator si receptor). El considera ca: „Societatile se deosebesc intre ele mai mult prin natura mijloacelor prin care comunica oamenii decat prin continutul comunicarii”.



Mijloacele de comunicare de masa au o istorie destul de recenta, deoarece se bazeaza pe o tehnologie moderna (tiparul, telegrafia, telefonul, cinematograful, radioul, televiziunea), pe o revolutie industriala, dar si pe aparitia unor organizatii comerciale interesate atat in productia de masa, cat si in difuzarea de masa, aducatoare de profit. Cel mai vechi mijloc de comunicare de masa este presa (e vorba de presa moderna, care poseda toate posibilitatile pentru aparitia unor ziare de mare tiraj si la preturi accesibile unui public de masa). Inventarea rotativei, de exemplu, intre anii 1860–1870 in Statele Unite ale Americii, in Anglia, in Franta, avea sa insemne imprimarea a 12.000–18.000 de exemplare pe ora. Cercetatorii considera ca varsta de aur a marilor cotidiene este aceea a anilor 1890–1920, marcata de aparitia unui mare numar de ziare si in tiraje impresionante. In Franta se tipareau 9 milioane de exemplare in 1914, iar in S.U.A., in 1920 –27,8 milioane de exemplare.

Evident, secolul al XX-lea aduce o extraordinara diversificare a presei, atat in planul tehnicii de imprimare, cat si in cel al calitatii ziarelor, al comercializarii si difuzarii lor. Constatam existenta unei prese politice, a unei prese a elitelor intelectuale, a unei prese specializate, a unei prese pentru femei, pentru copii, a unei prese literar-artistice etc. In acest sens, in Romania putem vorbi de o adevarata revolutie a comunicarii, manifestata prin aparitia, intr-un timp foarte scurt (dupa 1989), a unui mare numar de ziare si reviste (la sfarsitul anului 1991, numarul lor atingea 2000 de titluri), prin reinfiintarea unor ziare din perioada interbelica (Universul, Dreptatea, Adevarul, Cuvantul, Dimineata etc.), prin aparitia unor posturi locale de radio si televiziune, precum si prin infiintarea unor posturi independente de televiziune.

O etapa importanta in dezvoltarea comunicatiilor moderne a fost determinata de tehnologia electronica. Ea marcheaza aparitia telegrafului (inventatorul american S.F.B. Morse a realizat un aparat electromagnetic pentru telegrafie, brevetat in 1840), a telefonului (in 1876, omul de stiinta american Alexander Graham Bell a inventat telefonul), fonografului (Thomas Edison, in 1877 si-a patentat fonograful), radioului (brevetat in 1896, inventat de fizicianul italian Guglielmo Marconi), cinematografului, televiziunii. Aparitia televiziunii este, desigur rezultatul unui lung sir de inventii in domeniul electricitatii, al radiofoniei si cinematografiei, deci a unui canal audio-video. Germania realizeaza primele experiente publice de televiziune in 1928, Anglia in 1929, Franta in 1932. Astazi, televiziunea este prezenta in majoritatea tarilor lumii, chiar si in tarile „lumii a treia”. Ideea „satului global” – de care vorbeste McLuhan – este totusi departe de a se infaptui; cauza fundamentala fiind inegalitatile dintre tarile dezvoltate, care detin 95% din statiile de emisie de televiziune, si tarile in curs de dezvoltare, care detin doar 5%.

La toate acestea se adauga o noua cucerire a epocii moderne: calculatorul. Cu ajutorul lui, informatiile pot fi pastrate si prelucrate in diverse moduri cu o maxima rapiditate. Prin capacitatea sa exceptionala de a memora cantitati imense de date, se modifica profund modalitatea de comunicare, calculatorul capatand un rol fundamental in evolutia societatii in general, a presei, in special. Calculatorul devine nu numai o banca importanta de date pentru ziare, ci si un mod modern de editare, prin prelucrarea stirilor, punerea lor in pagina etc. Calculatorul poseda un mare potential comunicativ, prin introducerea tehnologiei informatice care, in esenta ei, este comunicationala. Procesul informatizarii produce transformari substantiale in sfera comunicarii. Se modifica mediul de comunicare, care devine unul specializat, destinat doar cunoscatorilor, ceea ce provoaca o anumita inegalitate in procesul comunicarii. In acelasi timp, se observa tendinta de mondializare a contextului comunicarii, ceea ce inseamna integrarea comunicarii intr-o industrie a comunicarii, adica de asigurare a accesibilitatii ei. In lucrarea lui Alvin Töffler[3], e pusa urmatoarea intrebare: „Va fi computerul eroul comunicarii?” Raspunsul este fara echivoc: „Computerul va universaliza nevoia de dialog a fiintei umane intr-o forma contemporana, dar, mai ales, in forme ale viitorului comunicational. La fel ca Dialogurile platoniciene, poate nu va formula concluzii si va pastra cu grija frumusetea si bogatia limbii naturale, asa cum opera filosofului antic devenea idealul limbii clasice grecesti. Tehnologia informationala va da fiinta unei noi realitati, existenta artificiala. Prin codurile si limbajele sale, ea va aspira nu numai la siguranta si destinderea sensurilor univoce, ci si la participarea la procesul mai larg al democratizarii vietii sociale”.

Daca adaugam la toate acestea tehnologia mai noua a Internetului, cu multiplele sale posibilitati de comunicare, vom fi de acord, impreuna cu Alvin Töffler, ca „noul sistem mass-media este un accelerator de powershift” (putere in miscare). Totul este ca intre mijloacele moderne de comunicare sa existe o conlucrare complexa, pe diverse planuri.   

Vom incheia discutia prezenta despre modurile si mijloacele de comunicare trecand in revista functiile mass-media in societatea contemporana – dat fiind importanta sporita a acesteia astazi:

  1. Cea mai importanta functie a presei, a mass-media, in general, este aceea de a informa. Ratiunea aparitiei presei aceasta a fost: de a informa, de a inregistra, de a comunica (=schimb de informatii) ce se intampla in lume. Informatia este sangele viu al unui ziar. Drama omenirii ia nastere ca urmare a faptului ca descoperirea se face mult mai repede decat informarea. Faptele evolueaza prea repede pentru ca omul sa poata lua cunostinta clara de ele. Sociologul american Alvin Töffler, in „Puterea in miscare”, considera ca lupta pentru putere va inseamna lupta pentru stapanirea informatiilor (natura puterii se schimba in functie de cunoastere, si are loc o „alchimie a informatiei”). In opinia sa, cele trei principale surse ale puterii sunt, violenta, averea si cunoasterea, iar cunoasterea devine resursa centrala a economiei avansate. Avutia inseamna, deci, informatie. Intre cele trei surse ale puterii intervine o dinamica a schimbarii in favoarea celei din urma. Societatea viitorului va fi, in sensul cel mai democratic,o societate a informatiei sau nu va fi deloc.
  2. A doua functie fundamentala a mass-media este cea formativa, modelatoare, de a exprima si forma opinii, comportamente, mentalitati, de a contribui la ridicarea nivelului general de cunoastere si de educatie a populatiei in domeniile culturii si civilizatiei.

„The medium is the message”, afirma Marshall McLuhan, dar tot el adauga: „the medium is the massage”. Altfel spus, mijlocul reprezinta mesajul, mijlocul influenteaza modul de receptare a mesajului, el nu ramane neutru. „Mijlocul are valoare de mesaj formativ” este o idee fundamentala a intregii opere a lui McLuhan. Modul in care sunt selectate si comentate stirile depinde de diverse criterii, subiective sau obiective, de diverse interese, personale sau de grup, de gradul general de cultura al ziaristilor, de etica lor profesionala, de receptorii acestor stiri.




  1. A treia functie importanta a mass-media este cea comerciala. Dupa cum se stie, stirile sunt acelea care vand ziarul. Intr-o societate democratica, schimbul liber de informatii, accesul liber la informatie sunt necesare ca aerul pentru organism. Dar sunt stiri si () stiri. O informatie este rezultatul unei selectii (subiective), a unei optiuni, a unui filtru (gazetarul, grupul actionar, redactia). Intre emitatorul si receptorul de informatii poate sa existe o identitate de interese, valori si atunci functia formativa a presei are un rol benefic, dar cand nu exista aceasta identitate, functia amintita se transforma in manipulare, care are drept scop (mascat) denaturarea adevarului, abaterea voita de la informatia exacta, obiectiva. Marile agentii de presa au transformat informatia in marfa, ele vand si cumpara informatii aducatoare de profit. Cele doua mijloace consacrate de manipulare a maselor sunt publicitatea si propaganda. Imensele cheltuieli ce se fac in lume pentru publicitate au drept scop formarea la clienti a unei convingeri capabile sa-i transforme in cumparatori. Arta de a convinge presupune afirmatia si repetitia, variatia aspectului anunturilor. Un mare rol in publicitate il are ilustratia, ca si metoda imaginilor comparative.
  2. A patra functie a mass-media este cea recreativa, de divertisment.

Omul modern traieste sub o continua stare de stres, supus zilnic bombardamentului informational care-i artificia-lizeaza viata, rupandu-l de natura, de trebuintele sale fundamentale firesti, falsificandu-i opiniile. Marea masa de oameni mediatizati, iradiati cu informatii contradictorii, confuze are, de cele mai multe ori, sentimentul de obiect si nu de subiect, de asistenta pasiva la evenimentele care o afecteaza. De aici, nevoia de aparare, de relaxare, de divertisment. Prin urmare, raspunzand la aceasta nevoie, mai toate ziarele publica glume, caricaturi, radioul si televiziunea au emisiuni speciale de umor. Astazi insa,divertismentul nu mai este un simplu divertisment, pentru ca reprezinta in ultima instanta, tot o forma (mascata) a unei atitudini, a unei optiuni. In fond, ultimele doua functii mass-media, cea comerciala si cea recreativa, au tot un rol formativ (pozitiv sau negativ dupa caz). Alvin Töffler observa rolul imens al televiziunii (o numeste piata de imagerie in extindere) si puterea ei extraordinara de influentare, care se datoreaza caracterului de spectacol, dar care adesea zugraveste o imagine falsa a realitatii. El vorbeste despre substratul intentionat al acestui spectacol, dar si despre continutul neintentionat, prezent in toate programele si reclamele de televiziune. Nimic din toate acestea nu este ignorat sau uitat de catre spectator. Totul se indosariaza in minte,formand o parte din banca generala de cunostinte despre lume a persoanei respective. Din acest motiv, simpla distractie nu mai este simpla.

Incheiem aici discutia noastra despre principalele probleme ce fac obiectul de studiu al teoriei comunicarii, pentru a vedea – in cele ce urmeaza – cum se manifesta acestea in cadrul relatiilor publice, ce accente capata ele pentru a putea vorbi – in final – de managementul comunicarii.



Bernard Voyenne, La presse dans la société contemporaine, in Collection U., Libraire Armand Colin, Paris, 1962, p. 25.

Gina Stoiciu, Orientari operationale in cercetarea comunicarii de masa, Ed. Stiintifica, p. 16.

Alvin Töffler, Powershift / Puterea in miscare, Ed. Antet, 1995, p. 349.



loading...






Politica de confidentialitate

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 1006
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2020 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site