CATEGORII DOCUMENTE |
Comunicare | Marketing | Protectia muncii | Resurse umane |
Rolul interlocutorilor in actul comunicarii - variabile psihologice, cognitive si sociale. Stiluri de comunicare. Imaginea de sine.
Variabile psihologice
Specificul temperamental al locutorilor influenteaza in chip substantial comunicarea interpersonala. Sub rezerva ca nu exista tipuri temperamentale in stare pura, prezentam patru tipuri clasice de temperament si interferentele conturate in relatiile dintre ele:
Sangvinicul reprezinta tipul cel mai agreabil sub raport comunicational, adaptabil unor stiluri variate:
dezvolta relatii interpersonale cu usurinta, este sociabil, optimist, creativ, flexibil, cu simtul umorului (puncte forte)
refuza programele rigide, nu poate spune nu, gaseste scuze, se plictiseste repede, pierde notiunea timpului, este motivat de emotii si emotiv, are capacitate de concentrare redusa, vorbeste mult (puncte slabe)
nevoia emotionala a sangvinicului este de a fi privit, recunoscut, aprobat. Apreciaza partenerii de discutie care asculta si se entuziasmeaza, care lauda si aproba si ii displac cei care critica si nu ii apreciaza simtul umorului.
Colericul spirit autoritar, extravertit, nestapanit, usor irascibil:
puncte forte: isi asuma provocari, rezolva, ia decizii, organizeaza, conduce, inspira incredere
puncte slabe: prea mare siguranta de sine, se desprinde greu de punctele de vedere proprii, tinde sa devina dependent de activitatea profesionala, autocrat, dominator, arogant, manipulator, nepasator, cu teama de a nu pierde controlul. Este inclinat spre rigiditate si intoleranta. Lipsit de rabdare, activ, deranjeaza adeseori si da nastere la conflicte pe care le da imediat uitarii: iesiri nervoase frecvente, intoleranta fata de opiniile opuse, dorinta unei permanente schimbari, inclinatie spre proiecte grandioase, dar niciodata terminate. Din aceste considerente, atrage atentia majoritatii, insa, in raporturile de comunicare cu ceilalti, se plaseaza pe pozitii putin favorabile
stabileste usor relatii de comunicare cu tipul temperamental sangvinic datorita capacitatii acestuia din urma de a se adapta
nevoia emotionala a colericului este de a finaliza performant tot ceea ce intreprinde si de a fi apreciat pentru aceasta (spre deosebire de melancolici pentru care sentimentul de multumire nu depinde de aprecierea celorlalti). Apreciaza partenerii de discutie cooperanti, care il sprijina si i se subordoneaza si ii displac partenerii independenti, neloiali, lipsiti de simtul responsabilitatii.
Flegmaticul nu ridica probleme in plan comunicational, calmul, lentoarea, seriozitatea, echilibrul emotional, meticulozitatea, rezistenta la efort, stabilitatea opiniilor si caracterul previzibil al reactiilor ii confera statutul de om de incredere, cu conditia de a-i fi respectat ritmul propriu.
puncte forte: calm, echilibrat, spiritual, sobru, afabil, demn de incredere, conciliant, stabil, bun ascultator, consecvent, bun manager
puncte slabe: neimplicat, apatic, incapatanat, se mobilizeaza greu, indiferent, lipsit de perseverenta, putin adaptabil la schimbare
in plan emotional, are nevoie, mai mult de cat celelalte tipuri temperamentale, de sentimentul pretuirii de sine care are ca resorturi respectul si pretuirea din partea celorlalti. Incercati sa il ascultati, trecand dincolo de lentoarea exprimarii, sa reluati si sa discutati ideile sale. Flegmaticul apreciaza partenerii de discutie care iau decizii in locul lui, il respecta si ii recunosc calitatile si ii displac cei care forteaza si asteapta prea mult de la el.
Melancolicul intampina dificultati de comunicare, manifestand tendinta de inchidere in sine si de suspiciune generalizata. Lipsit de incredere in sine, prefera activitatile de rutina, se adapteaza greu schimbarilor si oboseste relativ repede.
puncte forte: organizat, apreciaza linistea si activitatile pe cont propriu, corect, exact, analitic, extrem de concentrat pe detalii, traduce totul in scheme, cifre, grafice
puncte slabe: fara spontaneitate, idealist pana la naivitate, greu de multumit, se deprima cu usurinta, econom, perfectionist la extrem, acumuleaza frustrari
asemenea sangvinicului, melancolicul este o natura emotiva, insa resorturile emotiei sunt diferite: daca sangvinicul asteapta recunoasterea celor din jur, melancolicul are nevoie de stabilitate, ordine, sensibilitate si sprijin. Apreciaza seriozitatea, profunzimea interlocutorului si capacitatea acestuia de a purta o discutie sensibila si ii displac partenerii superficiali, imprevizibili, mereu in intarziere, dezorganizati
ca parteneri de discutie prefera sangvinicii pe care si-i apropie in calitate de confidenti, ferindu-se de agresiunile verbale si de ironiile colericilor. In relatia cu tipul flegmatic, discutiile se pot lega, insa doar in ceea ce priveste strictul necesar, cu melancolicul discuta putin, preferand sa taca impreuna.
In situatii conflictuale, de stres, punctele forte sunt exacerbate si se transforma in puncte slabe: sangvinicul se va entuziasma si va vorbi fara oprire, colericul va prelua controlul situatiei lezandu-si partenerii, melancolicul va incerca sa faca ordine si va deveni deprimat, iar flegmaticul, pentru a mentine linistea, se va retrage si va renunta.
Hans Eysenck
extravertitii autentici (cei plasati la extrema) sunt persoane hotarate care au nevoie de stimulare externa variata si puternica. Sunt sociabili, buni comunicatori, le plac intrunirile, sunt buni povestitori, le plac glumele, au multi prieteni, au nevoie de oameni cu care sa vorbeasca, nu le place sa invete singuri, tanjesc dupa stimulare, isi asuma riscuri, actioneaza impulsiv, prefera schimbarea, sunt optimisti, activi, agresivi, iritabili, isi exprima cu usurinta emotiile, nu sunt intotdeauna de incredere, sunt usor superficiali, etc.
introvertitii autentici sunt oameni sensibili, care traiesc emotii puternice si care nu au nevoie de intensitatea crescuta a stimulilor externi ca extravertitii (nevoie redusa de stimulare). Sunt tacuti, introspectivi, retrasi, prefera cartile oamenilor, sunt rezervati, isi fac frecvent planuri de viitor. Nu au incredere in impulsul de moment, apreciaza ordinea, duc o viata sobra, isi reprima emotiile, sunt pesimisti, se ingrijoreaza cu privire la standardele morale si sunt de incredere (C.A. Cole, Organisational Behaviour, Letts Educational, Londra, 1995).
In realitate, - sustine Eysenck - oamenii, in marea lor majoritate, se apropie de un punct de intersectie, nefiind nici extrem de stabili, nici extrem de instabili, nici total extravertiti, nici total introvertiti, ci ambivalenti. Conform curbei lui Gauss, cei mai multi dintre noi ne gasim undeva la mijloc, intre aceste extreme.
Tipurile temperamentale dupa Hans Eysenck
Unii cercetatori ofera o grila simplificata intr-o perspectiva pur pragmatica, folosind modele de descriere relativ empirice, dar accesibile oricui, si sugerand totodata solutii menite sa atenueze discrepantele dintre interlocutori si sa faciliteze interactiunea. Redam in acest sens tabelul propus de Jean-Pierre Lorenzi si Chantal Aina (Les Outils de la formation, Paris, Nathan, 1998, pp.34-35)
Tip |
Manifestari |
Remediu |
Rezervatul |
Vorbeste putin sau cu timiditate. Evita sa se plaseze in centrul atentiei. Are o privire instabila. |
Castigati-i increderea. Valorificati fiecare din interventiile sale. |
Vorbaretul |
Discuta cu toata lumea. Inepuizabil in orice domeniu. |
Readucerea sa la scopurile stabililte si la limitele impuse de timp. |
Migalosul |
Insista pe detalii. Antreneaza grupul in discutii sterile. |
Oferiti-i precizari si fixati obiectul discutiei. |
Susceptibilul |
Se indigneaza, se simte jignit. |
Provocati reactia grupului. |
Incapatanatul |
Ramane pe pozitii. Isi supraevalueaza experienta. |
Discutati cu el separat. |
Retardatul |
Ritm lent, spirit nelinistit. |
Fiti pedagog. |
Bufonul |
Ia totul in gluma. Face grupul sa rada. |
Stapaniti-l cu umor. |
Agresivul |
Critica metodele si continuturile. |
Ramaneti calm, iar, la nevoie, ridicati tonul. |
Model axat pe patru tipuri comportamentale, descriere insotita de recomandarile nescesare unei interactiuni eficiente:
Interlocutorul orientat spre actiune este plin de energie, direct, lipsit de rabdare, decis. Personalitate dinamica, apreciaza provocarile. |
|
Atitudine recomandata |
Trebuie sa fiti scurt si decis, sa apelati la mijloace vizuale (scheme, grafice) pentru a convinge. |
Discurs recomandat |
Acest tip de interlocutor discuta in termeni de rezultate, obiective si performante. Trebuie asadar sa va situati pe un teren practic, concret, si sa incepeti cu prezentarea concluziilor. |
Interlocutorul orientat spre metode este concret, prudent, rabdator si actioneaza metodic si logic. |
|
Atitudine recomandata |
Trebuie sa fiti precis si sa evitati totodata sa il hartuiti cu intrebari si explicatii lamuritoare. |
Discurs recomandat |
Acest tip de interlocutor se exprima in termeni de fapte, planuri, incercari, control si organizare. Analizeaza, observa si pune in practica. Interventia dumneavoastra trebuie sa fie structurata logic: prezentati cadrul general, descrieti situatia actuala, prezentati solutia cu avantajele si dezavatajele ei si estimati pe ce rezultate contati. |
Interlocutorul sensibil la factorul uman este spontan, cald, comprehensiv, emotiv, sensibil si perspicace. |
|
Atitudine recomandata |
Nu este recomandat sa va lansati direct in subiectul discutiei. |
Discurs recomandat |
Acest tip de interlocutor discuta in termeni de necesitati, motivatii, munca in echipa, comunicare, sentimente, valori si credinte. Prin urmare, in interventia dumneavoastra, invocati relatia intre problema examinata si persoanele implicate. |
Interlocutorul orientat spre idei este un tip imaginativ, plin de idei, creativ. |
|
Atitudine recomandata |
Intrucat este inclinat sa priveaca lucrurile din mai multe puncte de vedere, alocati un timp mai indelungat discutiilor. |
Discurs recomandat |
Pentru interlocutorul axat pe idei, tema examinata trebuie relationata intr-un context cat mai amplu, in termeni de concepte, inovatii, proiecte, ameliorari, metode de ultima ora si perspective de lunga durata. |
Prezentati un plan de afaceri unui grup de investitori. Vi se pun intrebari. Ce intrebare va va adresa fiecare tip de interlocutor?
Care va fi profitul societatii dupa ce afacerea va fi lansata?
Care este capitalul uman pe care va bazati?
Cum vedeti aceasta afacere peste cinci ani?
Ce aduce nou proiectul dvs? Ce ii va face pe clientii potentiali sa va prefere firmelor concurente?
Ati estimat si consecintele unei eventuale deprecieri a leului?
VARIABILE COGNITIVE
sistemul cognitiv sistemul de reprezentare reprezentarea de sine reprezentarea despre celalalt reprezentarea despre sarcina sau despre context |
Angajarea in comunicare este de asemenea puternic conditionata si de sistemul cognitiv al interlocutorilor, de modul specific de reflectie, de organizare si de prelucrare a informatiei. Functionarea mentala si intelectuala a individului este un proces deopotriva individual si social, ea depinde in egala masura de profilul sau intelectual si de educatia si pregatirea de care a beneficiat.
Orice interactiune este determinata in ultima instanta de sistemul de reprezentare al fiecarui individ, de ansamblul organizat de informatii, credinte, atitudini si opinii pe care el le elaboreaza si care actioneaza ca un filtru interpretativ atat in construirea expectantelor si anticiparilor care vizeaza comportamentul celuilalt, cat si in decodarea continutului mesajului acestuia, ori in alcatuirea propriului mesaj.
"Reprezentarea este produsul si procesul unei activitati mentale prin care un individ sau un grup reconstituie realul cu care se confrunta si ii atribuie acestuia o semnificatie specifica. Tinand cont de realitatea obiectului si totodata de subiectivitatea celui care o vehiculeaza, ea reprezinta legatura - indispensabila actiunii - dintre obiect si opinia despre el. Orice reprezentare produce o imagine globala si unitara a obiectului si a subiectului. Ea restructureaza realitatea permitand integrarea simultana a caracteristicilor obiectului, a experientei anterioare a subiectului si a sistemului de atitudini si de norme."(Abric, 2002)
Reprezentarea de sine se bazeaza pe doua componente: eul intim si eul public. Eul intim este imaginea pe care subiectul si-o face despre sine, despre calitatile si defectele sale, despre punctele sale forte si cele slabe, despre adevarata sa competenta. Se considera ca acest eu este cel mai adesea unul privat, necunoscut si neexprimat. Eul public este eul declarat, manifest in raporturile cu ceilalti, imaginea de sine oferita in interactiune. Imaginea de sine intervine in orice situatie de comunicare: individul se va comporta in functie de ceea ce crede el ca este si de ceea ce vrea sa para. Acest comportament va fi sesizabil la toate nivelurile interactiunii, conduita si atitudinea fata de interlocutor, alegerea canalului de comunicare, a stilului si a limbajului folosit, sau in finalitatea atribuita situatiei.
Reprezentarea despre celalalt este imaginea partenerului: personalitate, temperament, caracteristici cognitive si sociale.
In functie de reprezentarea despre sarcina sau despre context, individul va adopta - constient sau nu - un anumit tip de demers cognitiv, un anumit tip de rationament, si va estima care dintre codurile si canalele de cmunicare sunt cele mai potrivite actului comunicarii.
VARIABILE SOCIALE
Statutul social este determinat de locul pe care individul il ocupa la un moment dat intr-un sistem ierarhizat, fiind una din componentele identitatii sale sociale si ale imaginii de sine. Intr-o situatie data, fiecare actor revendica o anumita identitate, cu toate acestea el nu dispune pe deplin de aceasta identitate, fiindca ea se defineste si se clarifica si in raport cu identitatea manifestata de ceilalti actori.
Statutul locutorilor determina expectantele reciproce in privinta rolurilor, iar incompatibilitatea dintre rolul jucat si situatia de comunicare data genereaza grave perturbari cum ar fi :
conflictul de roluri apare atunci cand un individ adopta un comportament diferit de cel la care ne-am astepta conform statutului sau;
rigiditatea rolurilor este sesizabila cand intr-o situatie sociala noua, individul pastreaza, in virtutea inertiei, un rol adecvat unei situatii anterioare.
Fluxul de informatii intr-un sistem organizat ierarhic
comunicare verticala (ascendenta / descendenta)
comunicare orizontala (laterala / seriala)
Analiza interactiunii Allred
Categorie |
Comportament tipic |
|
O R I Z O N T A L |
Observatii verbale |
Idei privind relatia, evenimente, locuri; locutorul face observatii, isi exprima opiniile, ridica intrebari retorice, raspunde intrebarilor celorlalti si ofera feedback. |
Cauta semnificatii |
Locutorul ridica intrebari, incearca sa inteleaga sau sa se clarifice, elaboreaza ipoteze sau intuieste raspunsuri (poate intelege eronat, insa face eforturi pentru a intelege corect). |
|
Discuta alternative |
Locutorul ia in discutie intrebari alternative, avantaje/dezavantaje, negociaza, este de acord, consimte, se implica in luarea unei decizii. |
|
Exprima emotii |
Locutorul exprima ganduri despre sine, despre ceilalti, despre relatie si exprima opiniile nefavorabile intr-o maniera politicoasa. |
|
Ofera sprijin |
Locutorul face apel la afirmatii de genul "te rog, continua", apreciaza, incurajeaza, prevede sau accepta opinia celorlalti, parafrazeaza sentimentele sau gandurile celorlalti. |
|
V E R T I C A L |
Solicita atentie |
Locutorul monopolizeaza conversatia; intrerupe, vorbeste prea mult; nu cere feedback; atrage atentia asupra propriei persoane in detrimentul celorlalti; cauta sprijinul celorlalti; cauta sa placa sau sa obtina acceptare. |
Conduce / si pedepseste |
Locutorul tine discursuri, da ordine, face afirmatii fara legatura cu subiectul; incearca sa preia controlul; se autojustifica; vorbeste pe ton ridicat, se plange; aplica metode autocratice pentru a-i controla pe ceilalti; pedepseste, minimalizeaza, blameaza, identifica greseli; este sarcastic, ridiculizeaza. |
|
Creeaza / mentine distanta |
Atitudine dezinteresata; locutorul se mira, vorbeste fara intrerupere sau fara legatura cu subiectul; face apel la umor si creeaza distanta, ignora sentimentele, intelectualizeaza, evita apropierea, vorbeste evaziv. |
|
Cedeaza |
Locutorul este infrant; abandoneaza. |
|
Tace / creeaza confuzie |
Tacere / mai multe persoane vorbesc in acelasi timp. |
VARIABILE SI STILURI DE COMUNICARE
Pornind de la variabilele psihlogice, se vorbeste despre stiluri comportamentale cum ar fi :
stilul emotiv, specific indivizilor:
expresivi, care vorbesc repede, gesticuleaza, uneori se inhiba, alteori se grabesc;
au un comportament dinamic, orientat spre actiune si risc;
atrasi de relatiile informale, refractari la cele oficiale;
poseda putere de convingere bazata pe risipa de energie emotionala si transfer psihic;
prezinta sociabilitate ridicata.
stilul director, specific indivizilor care:
au o atitudine serioasa, preocupata;
exprima opinii clare, intr-o maniera hotarata, uneori rigida;
sunt dificil de abordat, comunica cu dificultate;
ridica pretentii, cu gesturi ferme, glas sonor;
prezinta sociabilitate scazuta.
stilul flexibil, specific indivizilor care:
incearca permanent, deliberat sa isi schimbe stilul propriu;
vin in intampinarea greutatilor celorlalti.
stilul reflexiv, specific indivizilor care:
se controleaza puternic emotional;
exprima opinii intr-o maniera deliberat formala, isi cauta cuvintele si formuleaza cu atentie propozitiile;
sunt aparent linistiti, retrasi, mereu preocupati de altceva;
prefera ordinea si cauta un loc de munca ordonat;
sunt lenti, revad detaliile si nu iau decizii rapide;
prefera singuratatea si nu sunt buni parteneri de conversatie;
prezinta sociabilitate scazuta.
stilul indatoritor, specific indivizilor care:
sunt rabdatori si nu se implica in luarea deciziilor;
asculta cu atentie si cu intelegere;
evita sa faca apel la propria pozitie;
se bazeaza pe forta de convingere a prieteniei;
exprima deciziile intr-o maniera serioasa, impersonala;
prezinta sociabilitate ridicata.
Variabilele cognitiva si sociala concura la randul lor in determinarea registrului limbii si a stilului exprimarii folosite intr-o situatie de comunicare data:
registrul cultivat, caracterizat printr-un vocabular ales, eventual specializat;
registrul mediu sau standard, caracterizat prin termeni simpli, uzuali, usor de inteles, eventual tehnici;
registrul familiar, caracterizat prin cuvinte din lexicul familiar, popular, sau chiar argotic, expresii pitoresti.
Stiluri de comunicare profesionala
stilul administrativ - un stil functional, specific comunicarii institutionale, care are ca element definitoriu prezenta ridicata a formulelor sintactice de tip cliseu;
stilul de comunicare manageriala - vizeaza informarea, rezolvarea de probleme in termeni de obiective, masuri, termene, mijloace, metode si costuri;
stilul stiintific - caracterizat prin exprimari impersonale destinate sa dea informatiei o anvergura universal valabila si atemporala, prin modelizare logica a informatiei in acte discursive specifice procesului de cunoastere: definitie, descriere de proces, enumerare, exemplificare, problematizare, demonstratie, rationament de tip inductiv sau deductiv;
stilul publicistic - abordeaza o mare varietate tematica, este axat de restituirea de informatii intr-o exprimare de multe ori plastica;
stilul solemn sau protocolar - se individualizeaza prin cautarea minutioasa a formulelor, a termenilor si a modalitatilor de adresare menite sa confere enuntului o nota de ceremonie solicitata de anumite circumstante;
stilul neutru - specific relatiilor formale oficiale este sec, simplu, evita orice fel de conotatii;
stilul familiar - presupune/manifesta o exprimare apropiata, total lipsita de pretiozitate, de rigoare, o lejeritate in alegerea mijloacelor de expresie.
Variabila sociala a constituit axa de analiza in elaborarea unor modele de tip antinomic cod elaborat /cod restrans.
COD ELABORAT |
COD RESTRANS |
Precizie in organizarea semantica si sintactica; Nuante logice vehiculate printr-o fraza cu o constructie gramaticala complexa in care se utilizeaza conjunctii si locutiuni conjunctionale in introducerea propozitiilor subordonate; Intrebuintarea frecventa a propozitiilor subordonate care indica relatii logice (opozitie, comparatie, consecinta, concesie, cauza, efect, ipoteza, conditie, etc.) Folosirea frecventa a constructiilor impersonale, a diatezei pasive - forma refexiva (s-a constatat ca ); Alegerea riguroasa a adjectivelor si a adverbelor; Impresii personale verbalizate prin intermediul structurii relatiilor dintre fraze si in interiorul frazei, asadar intr-o maniera explicita; Simbolism expresiv diferentiind in detaliu semnificatiile la nivelul frazelor, in loc sa intareasca termeni dominanti sau sa insoteasca enunturile intr-o maniera nediferentiata; Folosirea limbajului care atrage atentia asupra unui sistem complex de concepte, ierarhizate in vederea organizarii experientei. |
Fraze scurte, simple din punct de vedere gramatical, adesea neterminate, cu o sintaxa saraca; Folosirea repetitiva a adverbelor concluzive si a conjunctiior simple (deci, atunci, fiindca, etc.); Intrebuintarea rara a propozitiilor subordonate, cele folosite servind indeosebi la determinarea subiectului; Incapacitatea de a ramane la un subiect clar pe parcursul unui enunt, ceea ce duce la dezorganizarea continutului si a informatiei transmise; Folosirea rigida si limitata a adjectivelor si a adverbelor; Folosirea rara a constructiilor impersonale in propozitii conditionale; Folosirea frecventa a enunturilor in care justificarile si concluziile se intrepatrund, astfel incat sa produca o afirmatie categorica; Numeroase afirmatii si expresii indicand faptul ca interlocutorului i se cere sa acorde o valoare particulara enuntului precedent: "Nu-i asa?", "Iti dai seama?", "Vezi?". Acest procedeu poate fi numit retorica a consimtamantului sau a chemarii la consens; Alegerile individuale operate frecvent in formulari idiomatice, supralicitate, care risca sa transforme mesajele intr-o limba de lemn; Impresii individuale in stare implicita in organizarea frazei. |
(Adaptare dupa Bernstein, 1971, apud Baylon, p. 256, 2000)
Politica de confidentialitate | Termeni si conditii de utilizare |
Vizualizari: 4933
Importanta:
Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2024 . All rights reserved