Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

ComunicareMarketingProtectia munciiResurse umane


DISTRIBUTIA COMERCIALA

Marketing

+ Font mai mare | - Font mai mic




DISTRIBUTIA COMERCIALA

1 - Circuit de distributie





Un circuit de distributie reprezinta traseul parcurs de un produs de la producator la consumatorul final. El este format, de obicei, din unu sau mai multe canale de distributie (o categorie de intermediari, avand aceeasi natura si aceeasi specializare, care participa la fluxul produsului de la producator la consumatorul/utilizatorul final).

In conditiile actuale, cei mai multi producatori nu-si vand produsele in mod direct consumatorilor finali; intre cele doua extreme ale unui circuit de distributie exista numerosi intermediari (angrosisti, detailisti, comisionari, mandatari s.a.), care indeplinesc diferite functii.

Atunci cand trebuie sa decida politica de distributie, producatorul are mai multe alternative:

a)   vanzare directa (fara trepte de intermediere): este cel mai scurt circuit de distributie:

Producator
Consumator

Aceasta forma de distributie este favorizata de existenta unui grad ridicat de concentrare geografica a cumparatorilor potentiali, precum si de complexitatea tehnica a produsului, ceea ce necesita prestarea de servicii de specialitate de catre fabricant. Exemple: vanzarea prin magazine proprii, vanzarea la domiciliul clientilor, vanzarea prin posta (mailing), phoning, teleshoping, vanzarea prin Internet. Avantaje si dezavantaje:

permite pastrarea controlului asupra intregului proces de comercializare;

reducerea cheltuielilor de distributie;

contact direct al producatorului cu consumatorul, facilitarea cunoasterii pietei;

sustinerea marcii de fabrica;

controlul mentinerii pretului in limite rezonabile;

garantarea calitatii produselor vandute;

asigurarea de servicii de calitate pentru clientela s.a.;

necesita resurse financiare importante pentru organizarea retelei proprii de magazine, personal suplimentar, organizarea serviciilor post-vanzare, instruire etc.;

b)  vanzarea prin intermediari (pe un singur canal - 1 , 2 sau pe mai multe canale utilizate simultan – 3):

1 – Circuit scurt, cu o singura treapta de intermediere
2 – Circuit lung, cu doua trepte de intermediere
Producator
Producator
Detailist
Angrosist
Consumator
Detailist
Consumator

3 - Circuit cu plasare pe mai multe canale de distributie:

a) nediferentiat b) diferentiat

b1 - dupa produse b2 - pe piete specializate



Producator Producator Producator

Detailist Detailist Detailist

Consumator Consumator Piata 1 Piata 2

Circuitul    scurt este folosit atat pentru produsele de larg consum, cat si pentru produsele de marca. La unele produse se practica in exclusivitate: automobile, mobila, aparate electronice. Avantaje: contact direct si rapid cu piata, control mai bun al distributiei. Dezavantaje: necesitatea unui numar mare de reprezentanti comerciali - datorita numarului mare de detailisti; fractionarea comenzilor si necesitatea organizarii de livrari multiple s.a.

Circuitul lung este utilizat pentru produsele alimentare cu cerere curenta, produse textile, electrice, tigari s.a. Avantaje:

reducerea echipei de vanzare a producatorului;

reducerea costurilor legate de organizarea vanzarilor, depozitare, stocuri etc;

realizarea unui volum optim al vanzarilor cu minimum de cheltuieli - daca angrosistul isi indeplineste functiile fata de producator (stocare, formarea sortimentului comercial si distributia catre detailisti);

participarea angrosistilor la o mai buna cunoastere a pietei.

Dezavantaje:

dependent de angrosist, producatorul pierde contactul cu clientii si cu detailistii;

genereaza cheltuieli de distributie mai ridicate, care se reflecta in pretul de vanzare;

daca angrosistul nu isi indeplineste in totalitate functiile sale, intregul sistem de distributie devine ineficient;

este dificila asigurarea de servicii post-vanzare.

Logistica de distributie inglobeaza activitatile de prelucrare a comenzilor, depozitare, stocare, transport (de la punctele de provenienta la punctele de consum/de utilizare a produsului), serviciile oferite clienti­lor si administrarea distributiei, astfel incat sa fie satisfacute cerintele clientilor, la momentul potrivit, cu costuri mi­nime.

2 - Fortele de vanzare ale firmei (engl. – sales forces)

Reprezinta ansamblul personalului firmei (intern si extern) avand drept misiune principala comercia­lizarea efectiva, prospectarea si impulsionarea vanzarilor firmei printr-un contact permanent si nemijlocit cu clientela potentiala. Eficienta fortei de vanzare joaca un rol esential in succesul sau esecul comercial al firmei. Organizarea si gestionarea fortei de vanzare trebuie sa aiba in vedere aspecte privind selectarea si formarea vanzatorilor, marime, structura (specializare pe produse, pe clienti, geografica, mixta), motivare (remunerare flexibila, stimulare in raport de performante), controlul activitatii etc.

Modul de organizare/structura a fortelor de vanzare depinde de marimea, profilul si obiectivele firmei:

structurare geografica (teritoriala) - pe regiuni, judete, pe unul sau mai multe orase, sectoare si localitati (distincte). In fiecare teritoriu, reprezentan­tii comerciali au misiunea sa vanda clientilor toata gama de produse ale firmei. Este metoda cea mai simpla si economica (reduce riscurile de conflict intre agenti, minimizeaza costurile de deplasare s.a.);

structurare pe categorii/linii de produse - abordare care vizeaza o buna cunoastere a produselor de catre agentii de vanzare; este mai costisitoare si poate genera confuzie - daca produsele sunt foarte numeroase si se aseamana intre ele;

specializare pe tipuri de clienti, in functie de marime si importanta (criteriul pietei) - permite o buna cunoastere a nevoilor clientilor

structurare complexa - o combinatie intre diferite criterii: teritoriu-produs, teritoriu-piata, produs-piata s.a.

Itinerarul unui responsabil comercial intr-un anumit sector de vanzare, in scopul maximizarii numarului de contacte si minimizarii costului reprezinta un circuit de vizitare. Circuitul poate fi sub forma de margareta, de trefla (permite revenirea agentului la sediu), de spirala (in cercuri concentrice).




Structura fortelor de vanzare

(pe exemplul unei firme nationale care distribuie produse de larg consum)

3 - Strategii de distributie

In functie de numarul de intermediari utilizati, firmele pot apela la mai multe variante de distributie. Producatorul trebuie sa evalueze periodic rezultatele obtinute de intermediari in activitatea lor, in ceea ce priveste: vanzarile realizate, stocul mediu de marfa existent, serviciile prestate clientilor, cooperarea in cadrul programelor de pregatire si de promovare a marcilor intreprinderii etc.

Distributia intensiva. Aceasta strategie implica prezenta produsului intr-un numar cat mai mare de unitati de desfacere, in dorinta de a asigura o acoperire maxima a pietei cu marcile intreprinderii (pentru satisfacerea deplina a cererii). Se recomanda in cazul produselor care se cumpara frecvent, cu o valoare unitara scazuta, usor de prezentat (produse de tutungerie, bauturi s.a.).

Inconveniente ale distributiei intensive:

este o strategie incompatibila cu protejarea imaginii de marca si cu o pozitionare precisa pe piata, datorita lipsei de control asupra retelei de distributie;

atunci cand produsul este distribuit pe scara larga, in numeroase puncte de vanzare, intreprinderea risca sa piarda controlul politicii de comercializare (lipsa de control asupra preturilor de vanzare, nivel scazut sau lipsa serviciilor suplimentare, lipsa colaborarii cu detailistii).

Distributia selectiva. Atunci cand producatorul utilizeaza voluntar un numar mai redus de intermediari fata de numarul de intermediari disponibili, distributia este selectiva. Este un sistem adecvat pentru bunurile care necesita efectuarea de comparatii asupra performantelor si pretului. Optand pentru o distributie selectiva, producatorul accepta sa limiteze din start disponibilitatea produsului, in scopul reducerii costului de distributie si pentru a obtine o colaborare mai buna din partea distribuitorilor, sub forma:

participarii la cheltuielile de publicitate si de promovare a vanzarilor;

acceptarea produselor noi si a celor care se vand mai lent;

acceptarea unor cantitati mai mari;

garantarea serviciilor, informarea producatorului s.a.

Selectarea intermediarilor se face pe baza unor criterii:

marimea distribuitorului (volumul sau de afaceri); un numar mic de distribuitori realizeaza, pe cele mai multe piete, cea mai mare parte a volumului total de afaceri;

calitatea serviciilor si interesul manifestat pentru comercializarea marcilor intreprinderii; cu toate ca ar trebui sa exercite un numar de activitati, unii distribuitori indeplinesc aceste obligatii mai eficient decat altii;

competenta si dotarea tehnica a distribuitorului - criterii importante pentru produsele nestandardizate;

loialitatea, notorietatea si imaginea de care se bucura distribuitorul.

Riscul principal al unui sistem de distributie selectiv este neacoperirea suficienta a pietei. Producatorul trebuie sa se asigure ca utilizatorul sau consumatorul final pot identifica usor distribuitorii in domeniu, altfel ar putea pierde numeroase oportunitati de vanzare.

Distributia exclusiva. Este un caz extrem al distributiei selective. In acest caz, bunurile sau serviciile sunt disponibile numai in puncte de desfacere speciale. Intr-o zona bine stabilita, un singur distribuitor obtine dreptul exclusiv de vanzare a unei marci, obligandu-se sa nu comercializeze marci concurente. Calitatea si serviciile oferite sunt reflectate de pretul de desfacere mai ridicat. Produsele de moda sau automobilele sunt exemple tipice, in acest sens. Exemplu: Wolswagen isi distribuie automobilele prin concesionari; fiecare are o anumita zona in care nici un alt reprezentant nu este autorizat sa reprezinte marca. O forma particulara a distributiei exclusive este franciza.

Strategia de acoperire a pietei pentru bunurile de consum

Pe piata bunurilor de consum, alegerea strategiei de distributie este determinata, in mare masura, de caracteristicile produselor:

produsele care se achizitioneaza in mod curent: sunt produse de prima necesitate, vandute la preturi modice, care genereaza cumparari frecvente. Consumatorul cauta aceste produse in proximitatea locului de consum, solicita rapiditate si usurinta in alegere si minimum de efort pentru procurarea lor. Comportamentul sau este unul de rutina. Pentru acest tip de produse, firma nu are de ales: se impune acoperirea maxima a pietei, deoarece, daca nu gaseste marca dorita - in momentul si in locul de unde intentioneaza sa cumpere -, cumparatorul se orienteaza spre alta marca, ocazia de vanzare fiind pierduta.

Aceasta categorie de produse poate fi impartita in:

produse de baza cumparate frecvent: produse alimentare, bauturi, produse cosmetice; fidelitatea marcii este, in acest caz, un element care imprima cumparatorilor un caracter de rutina;

produse de impuls (numite si de „acrosaj”): reviste, dulciuri, flori, CD-uri; trebuie sa fie disponibile la vedere, in numeroase puncte de vanzare;

produse de urgenta: medicamente, umbrele etc; trebuie sa fie disponibile in momentul in care se manifesta nevoia de consum.

Produsele care se achizitioneaza rational (mobila, produse electrocasnice, autoturisme): in acest caz, cumparatorii, inainte de a cumpara, testeaza mai multe marci din punct de vedere al pretului, calitatii, esteticii; cumparatorul nu mai are un comportament de rutina, el face o alegere comparativa; este dispus sa piarda mai mult timp pentru a evalua diversele oportunitati pe care le ofera piata. Fiind produse cu o durata mai ridicata de folosinta, cu un pret ridicat, cumpararile sunt mai putin frecvente. Cumparatorul viziteaza mai multe puncte de vanzare inainte de a lua o decizie. Vanzarea se face prin magazine specializate si necesita prezenta unui vanzator calificat care, prin informatiile sale exercita o influenta notabila asupra deciziei finale a cumparatorului. Pentru aceste produse este indicata o distributie selectiva.

Produsele exclusive (alimente exotice, bauturi fine, imbracaminte si incaltaminte de lux, parfumuri, produse de moda): sunt produse avand caracteristici exclusive, unicat; pentru cumpararea lor consumatorul este pregatit sa faca eforturi financiare mai mari; stie unde este disponibila marca solicitata, locul unde se afla punctele de vanzare. In acest caz, determinanta este fidelitatea cumparatorului in raport cu caracteristicile distinctive ale marcii respective. Producatorii pot opta pentru o distributie selectiva sau exclusiva. Punctele de vanzare nu trebuie sa fie neaparat usor accesibile, deoarece cumparatorii potentiali sunt bine informati de amplasarea acestora.

Produsele care nu sunt cautate: sunt produse noi, pe care consumatorii nu le cunosc sau pentru care nu exista un interes spontan (enciclopedii, aparatura sofisticata). In acest caz, pentru comercializarea lor este necesara recurgerea la intermediari: reprezentanti comerciali, comisionari, mandatari.







Politica de confidentialitate

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 812
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2020 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site