Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

CATEGORII DOCUMENTE




loading...



Alimentatie nutritieAsistenta socialaCosmetica frumuseteLogopedieRetete culinareSport

Analiza pozitiilor statice ale mandibulei; pozitiile fundamentale ale mandibulei sau relatiile intermaxilare de referinta

sanatate

+ Font mai mare | - Font mai mic








DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
Sifilisul
Anemia feripriva
Principii clinice si terapeutice in obstructiile venoase retiniene
SOCUL (STARILE DE SOC) - Tratament
Intoxicatia cu HCN si compusi cianici
SUBSTANTE MEDICAMENTOASE SI EXCIPIENTI INTREBUINTATI IN PREPARAREA COMPRIMATELOR
Denutritia, Obezitatea
Diverticuloza colonica
CANALUL INGHINAL
Glomerulonefritele secundare disproteinemiilor si paraproteinemiilor

Analiza pozitiilor statice ale mandibulei; pozitiile fundamentale ale mandibulei sau relatiile intermaxilare de referinta

1. Relatiile de ocluzie

1.1. Tipuri de ocluzie;

1.1.1. Ocluzia de intercuspidare maxima;

1.1. Ocluzia centrica;




1.1.3. Ocluzia habituala (de obisnuinta);

1.1.4. Ocluzia de necesitate;

1.1.5. Ocluzia functionala;

1.1.6. Ocluzia dupa conceptul ortodontic (Angle);

1.1.7. Ocluzia artificiala

Relatia centrica

1. Definitie;

Importanta relatiei centrice

3. Examenul clinic al pozitiei de rrelatie centrica;

3.1. Tehnica determinarii relatiei centrice;

3. Situatii in care este necesara pozitionarea mandibulei in relatie centrica;

3.3. Depistarea contactelor premature in relatia centrica;

3.4. Inregistrarea relatiei centrice;

3.5. Transferul relatiei centrice in laborator.

3. Relatia de postura- pozitia de repaus a mandibulei.

Relatia de ocluzie- ocluzia de intercuspidare maxima

1.1.1. Ocluzia de intercuspidare maxima;

Definitie:

prin IM se intelege contactul maxim care se realizeaza intre dintii celor 2 arcade;

este cea mai frecventa pozitie functionala mandibulo-craniana cu contact dento-dentare;

IM asigura stabilitatea ocluziei;

Ocluzia de intercuspidare maxima ideala se stabileste intre cuspizii de sprijin si fosetele centrale ale antagonistilor/ ambrazuri.

Este posibil ca intercuspidarea maxima sa se petreaca in doua pozitii, care nu trebuie confundata insa cu intercuspidarea maxima.ex: propulsia fortata a mandibulei cand exista anomalii cu ocluzie distalizata.

in IM se incheie majoritatea ciclurilor functionale prin care se realizeaza incizia si masticatia alimentelor;

Exista mai multe aspecte clinice ale ocluziei in IM:

1.1. Ocluzia centrica;

intelegem contact maxim intre dintii celor 2 arcade realizat intre cuspizii de sprijin si fosetele centrale si marginale ale antagonistilor;

reprezinta ocluzia cea mai bine echilibrata unde mandibula ocupa o pozitie simetrica fata de maxilar;

termenul se refera strict la rapoartele dento-dentare;

la nivel ocluzal cuspizii de sprijin trebuie sa articuleze in centrul dintilor antagonisti sau de-a lungul unei linii imaginare care uneste centrul dintilor cuspidati. Astfel se realizeaza ocluzia centrica.

termenul de ocluzie centrica creeaza confunzii, adica altii considera ca ar fi PIM cand condilii sunt in RC, ceea ce semnifica ca termenul este corelat cu IM si RC.

1.1.3. Ocluzia habituala (de obisnuinta);

Dawson o numeste centrica habituala sau de obisnuinta = contact maxim intre dintii celor 2 arcade se realizeaza prin devierea mandibulei la stanga, dreapta sau inainte, fata de maxilar.

Caracteristici:

cauza: initial nu putem vorbi de ocluzie habituala, ci de ocluzie centrica, care la un moment dat trece: (contact prematur in IM care a actionat o perioada de timp mai lunga si care cu mult timp inainte a provocat devierea mandibulei, iar pacientul si-a gasit o alta pozitie de IM care sa ocoleasca acest obstacol). Cauza este reprezentata de un obstacol (contact prematur) care a impiedicat mandibula in IM.

ocluzia centrica presupunea contacte simetrice atat in stanga cat si in dreapta aparatului stomatognat. La aparitia contactului prematur, mandibula va devia (lateral, stanga sau dreapta) pentru a gasi alte contacte multiple pentru masticatie;

aceste reflexe sunt constiente, apoi devin inconstiente si se numesc engrame (reflexe);

aceste noi engrame sunt asimetrice datorita mandibulei care este deviata si duc la o abrazie dentara asimentrica si la formarea altor stopuri ocluzale care nu mai sunt atat de bine tolerate de tesuturile care realizeaza ocluzia;

in cazul unor reactivitati, cele 4 structuri actioneaza prin mijloace de adaptare:

*      dintii – sufera abrazie asimetrica care duce la devierea liniei mediane, lucru constatat la examenul clinic;

*      parodontiul – reactioneaza prin neostructura osoasa - ↑ rezistenta din jurul dintilor care sufera presiuni in afara axului lor, tabla osoasa de la nivelul parodontiului se adapteaza prin ingrosare, spongioasa isi intareste structura osoasa.

la Rx – lamina dura ingrosata si o condensare osoasa a spongioasei alveolare;

*      musculatura – se adapteaza datorita aparitiei noilor engrame; s-a realizat un anumit stereotip ce compenseaza bine masticatia;

*      ATM se poate adapta prin rezorbtie si atrofie, la nivel condilian pentru noua pozitie.

Pacientul nu acuza discomfort, se adapteaza

ocluzia habituala este ireversibila; nici macar protetic nu mai riscam sa refacem ocluzia centrica – nu mai restabilim RC. Datorita faptului ca este ireversibila dar bine tolerata, este considerata ocluzie functionala.

conditia este ca ocluzia habituala sa fie adaptata functional, sa nu deranjeze;

obiectiv, nu trebuie sa avem modificari patologice: trauma parodontala, dureri musculare;

ocluzia habituala daca trece in ocluzie decompensata – tratamentul disfunctiei cranio-maxilare sau mandibulo-craniana – trebuie reabilitata.

1.1.4. Ocluzia de necesitate;

Intercuspidarea de necesitate se caracterizeaza prin aparitia recenta a unui contact prematur in IM sau RC; ex. o obturatie inalta;

Caracteristic este ca:

apare imediat dupa ce s-a aplicat o obturatie, o lucrare protetica;

pacientul acuza disconfort in timpul inchiderii gurii, prezentand devierea mandibulei;

este reversibil dupa inlaturarea obstacolului.

Ocluzia functionala – normala

Nu impune prezenta unei ocluzii normale, iar IM nu este de tip ideal. Diagnosticul de ocluzie functionala se poate realiza atuci cand se indeplinesc trei conditii:

prezenta stabilitatii functionale prin stopuri ocluzale stabile;

masticatia, fizionomia sunt bine tolerate de pacient;

lipsa semnelor de suferinta.

1.1.6. Ocluzia dupa conceptul ortodontic (Angle);

Diagnosticul folosit in literatura americana este cel de ocluzie neutrala, ocluzie distala, ocluzie mezializata

1.1.7. Ocluzia artificiala

ocluzia restabilita cu ajutorul lucrarilor protetice;

= ocluzie terapeutica sau organica;

este reprezentata de relieful ocluzal al lucrarilor protetice, dar si de ocluzia naturala care a suferit remodelari coronare prin slefuiri selective;

remodelarea coronara (= corono-plastia = resapare coronara = slefuiri selective);

Modalitati de refacere a ocluziei artificiale in ocluzie de IM

in parodontopatii care au ajuns in stadiul de migrari dentare – remodelare coronara;

cand individul prezinta ocluzie centrica, refacerea unei edentatii prin proteze fixe seva face tot in ocluzie centrica cu refacerea stopurilor ocluzale functionale de tip cuspid – foseta;

cand individul prezinta ocluzie habituala, refacerea ocluzala prin punte se face in ocluzie de IM pe care o are, adica ocluzie habituala;

trebuie realizate contacte functionale cuspid –foseta.

Aspecte practice stricte

fazele clinice de importanta maxima in realizarea stopurilor ocluzale functionale in realizarea unei punti;

se respecta principiul de modelare a reliefului ocluzal prin modelarea contactelor cuspid – foseta. Aceasta este preluata de contacte functionale ce au existat;

in conditiile cand nu a avut stopuri ocluzale la dintii stalpi slefuirea se realizeaza a.i. tehnicianul sa realizeze stopuri functionale.

Realizarea corecta a unei punti:

Slefuirea dintilor cu un modelaj care sa asigure stopuri ocluzale functionale a dntilor stalpi decisi;

Vor fi examinate in ocluzie. Acestia realizeaza stopuri functionale cu antagonisti. Daca exista stopuri functionale, slefuirea se face normal; Daca exista stopuri nefunctionale, slefuirea se face atipic a.i. modelajul realizat de tehnician a machetei sa se faca cu refacerea stopurilor ocluzale functionale.



Amprenta in ocluzie centrica:

[amprenta intr-un singur timp = antagonistii + camp protetic];

[amprenta in 2 timpi = kitul + al II-lea material];

Cand luam amprenta trebuie sa ne referim la obiectivele amprentarii care sunt urmatoarele:

Amprentarea corecta a:

dintilor stalpi,

antagonistilor,

a dintilor vecini,

a bresei edentate,

in ocluzie, care toate se iau deodata.

Stentul – portamprenta + materialul fluid ce amprenteaza fidel totul sau stent + stomaflex pasta (kit + fluid). Exista situatii clinice cand IM este disparuta – amprentarea se face separat:

amprentarea campului protetic;

amprentarea antagonistilor;

amprentarea IM.

Proba machetei in ceara:

rol hotarator daca stopurile ocluzale sunt functionale;

vom verifica si modelajul celorlalte suprafete;

in CB dirijam mandibula pacientului sa muste in IM;

constatam ca la nivelul ocluzal s-au imprimat antagonistii – punte inalta – tehnicianul a gravat prea mult;

inchiderea marginala

proba scheletului metalic:

verificarea pe model – dintii in contact cu antagonistii;

verificarea in CB – realizarea ariei de contact;

sa existe contacte functionale.

Diagrama lui Posselt

Inregistrarea miscarilor punctului interincisiv mandibular in plan sagital si vertical,

Cadrul acestei diagrame reprezinta miscarile limita pe care le poate face mandibula in plan sagital si vertical.

Miscari limita: sunt miscari maxime dincolo de care miscarea nu mai este posibila.

Daca se depaseste cadrul acestor miscari limita, vorbim de miscare fortata ex: impingerea mandibulei spre inapoi pt stabilirea RC.

! in cadrul miscarilor limita unele sunt functionale altele sunt nefunctionale,

Traseul de la pozitia de repaus in deschidere maxima → arc de cerc continuu → miscare functionala

! CC – IM – RC → traseul functional in cadrul miscarilor limita.

Miscari functionale: masticatia si fonatia : in zona CC- IM – RC.

Analiza porneste din repaus:

Cand mandibula este in pozitie de repaus si face o miscare de ridicare in sus pt a realiza contacte dento-dentare si ajungere in PIM. Acest traseu se face cu usurinta de catre pacient .

De la PIM spre inainte diagrama parcurge urmatorul traseu.

Exista un traseu inainte si usor in jos ceea ce reprezinta ghidajul anterior pana la CC a incisivilor.

Acest punct este marcat CC-PIM

De la CC a incisivilor mandibula poate face in plus propulsie PM dar de data aceasta, este fortata si nefunctionala.

tot pe traseul limita superior pornim de data aceasta de la PIM spre inapoi si se va ajunge in RC: este ceea ce numim retruzie PIM-RC

din analiza traseului limita superior o buna parte a acestuia este functional incepand de la

CC in propulsie → distal PIM → distal RC : in concluzie RC este pozitie functionala.

Traseul vertical al mandibulei este marcat doar de 3 arcuri:

1.arcul anterior – pozitia limita anterioara a mandibulei in deschidere PM →DM.

traseul limita posterior: de la RC avand un arc ca o acolada } deoarece se face in 2 timpi:

Ø      timpul in care se face rotatie pura in jurul axei balama terminale ce mentine condilul in RC pana la amplitudinea de 2cm.

Ø      Dechiderea se continua pana la deschidere maxima, cu alunecarea condilului pe panta tuberculului articular pana la polul sau inferior – nu este miscare functionala.

- pentru practica stomatologica este deosebit de important pentru determinarea RC ce urmareste plasarea condilului in axa balama terminala.

3.al 3-lea arc nu reprezinta o miscare limita, ci este situat in interiorul diagramei.

Acest arc trece prin pozitia de repaus.

Arcul de deschidere IM-DM ce trece prin repaus este functional si folosit cel mai frecvent la inchidere –deschidere.

MISCARILE FUNCTIONALE:

Ø      Daca analizam diagrama POSSELT vom observa ca sunt inscrise in interiorul diagramei pe o intindere mai limitata fata de cadrul miscarilor limita

Ø      Masticatia se face obligatoriu intre CC- IM – RC.

Ø      Pozitia de la care mandibula face miscarea de coborare a carei amplitudine depinde de marimea alimentului

Ø      Ele pot depasi marimea de repaus

Ø      Fonatia nu se inscrie pe nici o linie limita, ea se inscrie strict in interior.

-este mai delimitata in jurul pozitiei de repaus

se ridica putin mandibula fata de repaus, la pronuntarea fonemelor ce apropie mandibula de maxilar.

RELATIA CENTRICA (RC)

1. Definitie:

este pozitia cea mai inalta, cea mai posterioara, dar nefortata si simetrica ocupata de condili in cavitatea glenoida.

Definitie NOUA:

RC este raportul dintre mandibula si maxilar in care condilul mandibular este situat in pozitia cea mai inalta a cavitatii glenoide indiferent de pozitia dintilor, prezenta sau absenta lor, sau a DVO.

Pozitia cea mai inalta = conditia de baza, deoarece are cea mai buna pozitie pentru sprijin, (nu aluneca pe panta).



IMPORTANTA RELATIEI CENTRICE:

1) RC este o pozitie constanta tot timpul vietii, nefiind conditionata de prezenta dintilor → exista deci si in edentatii partiale sau totale.

exista o formulare care „pare gresita “si suna astfel: este constanta tot timpul vietii indiferent de prezenta sau absenta dintilor → dintii nu o influenteaza ceea ce este adevarat.

acestia nu o influenteaza cand avem ocluzie centrica.

in conditiile in care apare un obstacol la nivelul ocluziei → interferenta sau contact prematur → nu-si mai poate gasi potitia normala deoarece mandibula este dirijata pe alte pozitii.

binenteles fiind un corp rigid pozitioneaza nefunctional si condilii → daca se indeparteaza obstacolul se revine la normal.

2) RC este o pozitie diagnostica : de la care porneste orice analiza ocluzala.

orice examen clinic sa porneasca de la pozitia RC; sa conducem condilii in RC pentru a vedea care sunt rapoartele de ocluzie. Astfel putem aprecia daca rapoartele sunt functionale sau nefunctionale.

aceasta examinare clinica de dirijare a mandibulei in RC nu se face in mod curent dar unele conditii este obligatoriu.

3) RC este o pozitie functionala

pentru ca intervine si in timpul masticatiei, si anume, atunci cand se incearca masticatia alimentelor dure, cu consistenta marita, deci atunci cand condilii au nevoie de un sprijin ferm.

In deglutitie mandibula efectueaza un recul, cu ajutorul muschilor retropulsori (fascicolul inferior al temporalului, fascicolul profund al maseterului;

Marea majoritate a autorilor sustin ca RC este pozitia in care se efectueaza deglutitia = act fiziologic foarte frecvent in timpul alimentarii, dar si in timpul somnului, pentru inghitirea salivei care este secretata permanent.

4) RC este o pozitie care poate fi determinata, inregistrata si transferata in laborator.- cand celelalte au disparut;

in laborator montarea modelelor se va face intr-un articulator adaptabil in intregime (conditii exigente) sau semi-;

se poate face si montarea in ocluzor;

aceasta proprietate a relatiei centrice este salvatoare atunci cand nu putem folosi PIM.

este singura posibilitate atunci cand stabilim relatiile intermaxilare.

aceasta afirmatie trebuie inteleasa sub 2 aspecte:

-mandibula poate sa fie pozitionata in RC, iar aceasta pozitie poate fi materializata prin stabilirea axei balama terminale,

- pozitia astfel determinata poate fi inregistrata si ulterior transferata la nivelul unui ocluzor sau articulator.

5) RC este o pozitie fundamentala

o pozitie care poate sa restabileasca rapoartele dintre mandibula si maxilar; pozitiile IM, RC, DVR.

3. Examenul clinic al pozitiei de relatie centrica;

3.1. Tehnica determinarii relatiei centrice;

DETERMINAREA RC

! Intr-o ocluzie neutrala nu trebuie sa ne chinuim sa verificam RC. Aceasta miscare antero-posterioara este posibila in conditiile unei ocluzii normale.

Ca atare pozitia condililor in relatie centrica nu mai corespunde cu PIM → ocluzie de necesitate cu deviatia mandibulei, de aceea deplasarea mandibulei se face dirijat pentru a observa obstacolul.

TEHNICI DE DETERMINARE A RC:

Exista 2 tehnici de determinare:

1) Tehnica unimanuala,

2) Tehnica bimanuala de conducere a mandibulei in RC.

Particularitati ale dinamicii mandibulare care stau la baza tehnicii de determinare a RC:

pozitia de RC este o pozitie terminala;

condilii care sunt plasati in RC nu mai pot face o miscare in plus spre distal;

daca deschiderea gurii porneste de la RC traseul pe care il face mandibula in timpul deschiderii se numeste traseul terminal al miscarii de deschidere;

traseul limita terminal se poate face de la RC spre deschiderea maxima, dar nu se poate face de la deschiderea maxima spre RC;

determinarea RC trebuie facut manual pentru a ghida mandibula spre RC pe traseul final care trece prin axa balama terminala. Odata ajuns la axa balama terminala vom ajunge la plasarea mandibulei in RC;

nu se recomanda determinarea RC lasand pacientul sa inchida singur gura.

1) TEHNICA UNIMANUALA:

Scopul:

este dirijarea mandibulei manual pe traseul posterior de inchidere pe directia axei balama terminale;

este necesara pentru ca pacientul nu poate singur;

daca pozitia de RC este considerata functionala, traseul pe directia axei balama terminala nu este functional; El va inchide pe un traseu situat un pic anterior, pe traseul care trece prin pozitia de repaus a mandibulei care este functionala.

Pacientul este asezat pe patul stomatologic cu corpul drept.

Capul de asemenea in pozitie verticala fara extensie sau fara flexie.

Trebuie sa existe un climat de buna dispozitie pentru inlaturarea stresului.

Deci pacientul este asezat pe fotoliul stomatologic, iar medicul cuprinde cu dreapta mentonul osos strict, sa nu ajunga pe partile moi ale planseuluicu policele si unghia plasata pe marginea incizala a inferiorilor.

Cu mana stanga inconjura capul pacientului si plaseaza policele si indexul pe fata vestibulara a dintilor cuspidati maxilari.

Foarte multi practicieni nu folosesc mana stanga, deci lucreaza incorect.

Dupa ce ne-am fixat mainile astfel rugam pacientul sa stea in pozitie relaxata sa nu contracte mandibula → lejeritate a mandibulei, care se lasa dirijata de mana operatorului.

Nu se depaseste amplitudinea miscarii de 20mm.

La aceasta amplitudine a deschiderii la nivelul condililor se produce rotatie pura care in jurul axei balama terminale se face intotdeauna cu pozitia condililor in RC.

Daca pacientul este complet relaxat foarte usor impingem mandibula sa nu bruscam si apoi realizam contactul dentar pentru a observa obstacolul daca exista in pozitie de RC.

In cadrul acestei metode putem face determinarea astfel incat pacientul sa poate deschide gura mai mult de 2cm. Acest lucru presupune ca miscarea sa nu se mai faca in jurul axei balama terminale ci in jurul unor axe de rotatie ce presupune translatia → deci condilul nu se gaseste in RC ci undeva pe partea tuberculului articular.

In momentul in care noi ridicam mandibula va trebui sa efectuam si o usoara retruzie a sa si cam la 2cm latitudine va trebui sa simtim la nivelul mainii un mic soc, semn ca am intrat in axa balama terminala → am plasat condilii in RC.

Trebuie sa simtim socul deoarece in conducerea dirijata a mandibulei vom actiona pe miscarea limita posterioara de inchidere ce se face in 2 timpi ( vezi diagrama POSSELT ).

Vom examina cu hartie de articulatie raporturile dintre dinti.

2) METODA BIMANUALA A LUI DAWSON:

Este putin diferita deoarece pacientul este asezat in pozitie culcata → fotoliul intins, capul pacientului in usoara extensie.

Medicul se plaseaza pe scaun la capul pacientului actionand cu 2 maini:

- cu ambele police plasate pe menton, iar celelalte 4 degete pe baza mandibulei, portiunea inferioara.

- el trebuie sa faca miscari de inchidere-deschidere a mandibulei dar actioneaza diferit la nivelul policelui si bazei mandibulei.

- cele 4 degete de la baza mandibulei ridica in sus policele preseaza mentonul in jos si inapoi.

Se impinge in jos si inapoi deoarece dupa DAWSON pozitia condilului este sustinuta doar de ligamente in cavitatea glenoida, si pentru ca miscarea trebuie facuta in plan ║ cu ligamentel ext ale articulatiei.

Situatii in care este necesara pozitionarea mandibulei in RC

  1. La orice examen clinic pentru a verifica modul in care angreneaza dintii cand plasam condilii in RC. Se face analiza ocluziei in RC;
  2. Pentru depistarea contactelor premature in RC;
  3. Pentru adaptarea intraorala a oricarei restaurari: obturatie, coroana, proteza fixa;
  4. In cazul restaurarilor protetice atunci cand IM a disparut sau nu poate fi folosita, in aceasta situatie ocluzia se reface in RC;
  5. Cand urmarim refacerea ocluziei in RC (este cazul unei disfunctii mandibulo-craniene generata de o ocluzie instabila.

1.Depistarea corelatiei dintre IM si RC

Se recomanda in cazul in care pacientul acuza simptome legate de un disconfort ocluzal. Se foloseste tehnica unimanuala pentru a plasa condilii in RC si vom analiza rapoartele ocluzale. Pentru o vizualizare mai buna se recomanda marcarea punctelor de contact ale ocluziei cu hartie de articulatie. Hartia de articulatie este in forma de potcoava , se aplica pe dinti iar medicul ghideaza inchiderea gurii astfel incat dintii sa se ciocaneasca. Manopera este obligatorie in cazul disfunctiilor mandibulo-craniene.



Depistarea contactelor premature in RC

depistarea contactelor premature in RC se face de la deschiderea gurii si dirijarea mandibulei cu condilul in RC prin traseul axa balama terminala. Spre deosebire de interferentele din ghidajele laterale cand acolo depistarea porneste cu gura inchisa PIM.

Pacientul acuza senzatia de disconfort cand inchide gura; senzatia de dinte inalt, durere la nivelul unui dinte cand musca. Trebuie depistat contactul prematur din IM si RC.

Se incepe cu depistarea contactului prematur din IM. Se aplica hartia de articulatie in yona afectata si rugam pacientul sa ciocneasca dintii pe punctul pe care il simte mai inalt, verificam zona afectata si o retusam, inlaturand astfel contactul prematur din IM;

Trebuie verificate contactele din RC. Dirijam mandibula in RC, o pozitionam usor inapoi pentru a depista contactul prematur din RC si acolo se va retusa.

Pentru a fi mai eficient exista niste formule mnemotehnice care semnifica versantele pe care pot apare contacte premature

3.4. Inregistrarea relatiei centrice;

Inregistrarea RC se poate face in 2 scopuri:

examinarea clinica de depistare a contactelor premature;

scopul transferarii sale in laborator pentru realizarea lucrarilor protetice.

1. In scop clinic:

- ne stau la dispozitie urmatoarele materiale:

1. Hartia de articulare, va marca punctele de contact dentare in RC cand dirijam mandibula in RC.

prin aceasta metoda fie ca depistam contactele multiple si stabile, fie ca depistam contactul prematur din RC.

hartia de articulare poate fi cea mai simpla: indigo dar exista si hartie speciala, albastra sau rosie (RC –rosu, IM - albastru), de diferite grosimi (dimensiuni < 1 mm = 0,10; 0,20; 0,30 mm).

Tehnica:

dintii foarte bine uscati;

partea activa a hartiei se pune pe arcada pe care dorim sa o marcam; exista hartie cu parte activa pe ambele fete.

dirijam mandibula in RC dupa tehnica cunoscuta;

pacientul nu are voie sa faca miscari, ci medicul face marcare prin „ciocaniri”;

se verifica punctele de contact dupa inlaturarea hartiei;

se face slefuirea selectiva – pe versantele din apropierea fosetelor, nu pe cei de sprijin.

Ceara de ocluzie:

exista sub forma unor benzi foarte subtiri, late de 1 cm si lungi de 3-4 cm (pentru o arcada),

exista benzi sub forma de potcoava;

grosimea de 0,3 mm;

ceara este plastica, nu se topeste in CB;

are o suprafata lipicioasa si una neteda;

partea lipicioasa se pune la maxilar pentru ca mandibula sa poata produce miscarile.

Tehnica: este cunoscuta:

aplicam ceara intre arcade si dirijam mandibula in RC.

marcarea se face in ceara;

unde este perforata se noteaza cu creion chimic;

la dintii naturali nu prea este indicata inregistrarea RC, la punti este indicata;

obligatoriu la proba puntii – cand puntea inalta.

Trebuiesc depistate contactele premature si punctele de contact ( Sanda Jose ): cauciuc cu un colorant.

Se pot depista pe articulator, nu numai in CB, cand individul are contractura musculara.

Se determina relatiile intermaxilare spre RC ( ne oprim cu 2 mm inainte de contactul dentar ).

Modelele sunt trimise la laborator, pt montarea in articulator semiadaptabil.

In scopul transferarii in laborator

obligatoriu trebuie sa existe modelele functionale turnate in ghips exradur;

se face cu diferite materiale. Se poate utiliza ceara de ocluzie – sa nu fie mai putinde 2-3 mm atunci cand montarea se face in articulator seadaptabil sau adaptabil;

aparatul care are axa balama terminala identica cu axa balama terminala a pacientului;

daca montarea se face in ocluzor, ceara poate fi subtire, contactele dento-dentare sa fie facute fara inaltare;

Tehnica:

acceasi;

important este ca latimea cerii sa nu depaseasca cuspizii V de la nivelul mandibulei pentru a nu bloca vederea in timpul dirijarii;

Materiale: - siliconii (formulele lor kitoase), acrilatele;

Tehnica – deprogramatorul Lucia:

Lucia porneste de la ideea ca este greu sa inregistrezi din primul timp a RC la laterali;

inregistrarea RC o face in al II-lea timp, primul fiind un timp premergator si consta in confectionarea din acrilat a unui plan inclinat la nivelul Isup. Acest plan inclinat in final va prezenta marginea incizala a I inf pe fata P a planului.

aceste indentatii sunt realizate prin conducerea mandibulei in RC;

dupa priza acrilatului, pacientul va putea musca in aceste indentatii si va ajunge in RC;

al II-lea timp – ceara pentru inregistrarea RC ingust, care se aplica lateral pe hemiarcadele stanga si dreapta;

pacientul inchide gura fara sa fie ajutat in acele indentatii – RC laterala.

se scot, se pun pe model, si gata.

3. Inregistrarea cu sabloane de ocluzie

- sunt strict necesare in edentatii intinse cand nu mai putem folosi ceara de ocluzie;

Transferul RC

se transporta modelele fixate intre ele fie cu ceara, fie cu sabloane;

modelele se monteaza in ocluzor sau articulator;

initial inainte de determinarea RC se va monta in aparat modelul maxilar, pe baza determinarii, inregistrarii si transferului axei balama terminale.

3. Relatia de postura- pozitia de repaus a mandibulei.

Reprezinta pozitia pe care o ocupa mandibula in raport cu maxilarul, cand individul este in pozitie sezanda, cu capul drept, nesprijinit sau sta in picioare, o stare de calm fizic si psihic, cu buzele apropiate respirand pe nas. In aceasti pozitie musculatura mobilizatoare a mandibulei se afla in stare de repaus, arcadele nefiind in contact. Intre arcade apare un spatiu numit spatiu de inocluzie fiziologica, FREE WAY SPACE.

Importanta pozitiei de repaus: nu are aplicabilitate clinica imediata cum au IM si RC, dar sunt anumite situatii clinice in care este extrem de utila (de ex. cand a disparut dimensiunea verticala de ocluzie, dimensiune a etajului inferior al fetei, adica distanta de lapunctul subnazal pana la gnation, atunci cand dintii se afla in IM, situatie intalnita in:

edentatie cand nu mai avem stopuri ocluzale,

in edentatia totala, cand se ajunge la DVO de la DVR,

situatiile in care trebuie recontituita o DVO functionala,

Pozitia de repaus a mandibulei reprezinta un repaus a mandibulei cand arcadele dentare nu sunt in contact si apare un spatiu de 2-3 mm intre arcade, realizand DVR

DVR = DVO + 2 sau 3 mm, unde 2-3 mm reprrezinta spatiul de inocluzie fiziologica.



loading...






Politica de confidentialitate

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 5032
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2020 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site