Fototerapia cu RUV si RIR: proprietati fizice, aparatura utilizata, actiunile biologice, efectele fiziologice, modalitati sau tehnica de aplicare, indicatii si contraindicatii

Fototerapia cu RUV si RIR: proprietati fizice, aparatura utilizata, actiunile biologice, efectele fiziologice, modalitati sau tehnica de aplicare, indicatii si contraindicatii.

Fototerapia sau utilizarea terapeutica a energiei radiante luminoase reprezinta un alt domeniu al medicinii fizice. Lumina utilizata in scop terapeutic poate fi naturala sau artificiala, situatie in care, energia radianta luminoasa este furnizata de aparatele medicale, ca fiind rezultatul transformarii energiei electrice.

Radiatiile luminoase propriu-zise, cele care fac obiectul fototerapiei, cuprind doar zonele radiatiilor infrarosii, a radiatiilor vizibile si a celor ultraviolete, ocupand deci, o gama restransa din intregul spectru electromagnetic.

Proprietati fizice

Natura luminii este fundamentata de cele doua teorii, cea ondulatorie sau electromagnetica si cea corpusculara, fotonica sau cuantica.

Actiunea fizico-chimica a luminii se exprima prin efectul sau termic, prin capacitatea sa de a fi absorbita, de a se reflecta si de a se refracta, prin efectele fotoelectrice si fotochimice. In aceasta idee, cele trei tipuri de radiatii prezentate (RIR, RUV si radiatiile vizibile) au proprietatea de a fi absorbite de ecrane sau corpuri interpuse si de a se transforma in caldura. Actiunile fizico-chimice ale fototerapiei sunt prezentate in cele ce urmeaza:

1. Efectul termic al radiatiilor infrarosii este mai puternic decat al celor luminoase si ultraviolete. Radiatia termica este realizata de fenomenele intime de oscilatie ale particulelor incarcate din atomi si molecule, fenomene studiate de termodinamica radiatiei. Orice radiatie a unui corp este insotita de pierdere de energie. Radiatia termica reprezinta energia radianta emisa de corpurile incandescente. Tipul de radiatie luminoasa, caracterizat de lungimea sa de unda si de intensitatea acesteia, este determinat de gradul de incalzire a corpului emitator. Cu cat corpurile au temperaturi mai ridicate, puterea lor de radiatie termica este mai mare. Pentru valori progresiv crescute ale temperaturii corpului incandescent, alaturi de radiatiile infrarosii, sunt emise si cele vizibile, cat si cele ultraviolete. Practic insa, corpurile emit si absorb energie radianta.
2. Daca un corp primeste flux radiant, o parte din energia acestui flux este absorbita, alta parte este transmisa si alta este reflectata. Corpul care reflecta difuz toate radiatiile, independent de lungimea de unda, se numeste corp alb. Corpul negru este cel care absoarbe toate radiatiile primite, in timp ce corpurile colorate absorb partial si selectiv radiatiile. Fenomenul de absorbtie permite filtrarea radiatiilor primite de la o sursa. Filtrele pot selecta anumite radiatii, fiind utilizabile in terapia cu lumina sau fototerapie.
3. Razele infrarosii au proprietatea de a se reflecta, radiatiile infrarosii, ca si cele luminoase vizibile sufera fenomenul de refractie iar radiatiile ultraviolete au o reflexie inferioara radiatiilor infrarosii si luminii vizibile. Capacitatea de reflexie a corpurilor variaza cu natura compozitiei lor.
4. Lumina are asupra corpurilor incarcate electric trei tipuri de efecte, numite fotoelectrice.
5. Efectele fotochimice sunt produse doar de radiatiile ultraviolete care au proprietatea de a determina transformari fotochimice destul de variate. RIR au efect secundar, de intensificare a acestor procese, prin actiunea lor termica. Dinamica reactiilor chimice este influentata de temperatura.

Actiunile biologice ale luminii

Radiatiile luminoase sunt absorbite de catre componentele tisulare in mod diferit. Numai radiatiile luminoase absorbite sunt in masura sa actioneze asupra celulelor. Mai mult, fototerapia actioneaza asupra structurilor celulare, selectiv, in functie de lungimea de unda a radiatiilor aplicate si absorbite.

Cu cat radiatiile au o lungime de unda mai mica, cu atat efectele sunt mai puternice si mai nocive asupra celulei vii. Microorganismele, inclusiv bacteriile, nu sunt influentate de radiatiile vizibile dar sunt distruse de RUV. Acestea produc modificari importante si asupra permeabilitatii tisulare si a reactiilor enzimatice.

Actiunile biologice ale luminii sunt prezentate in cele ce urmeaza:

6. RUV au capacitatea dea altera metabolismul si activitatea celulara.
7. Transformarea ergosterolului din epiderm (stratul cornos tegumentar) in vitamina D si inducerea keratinizarii.
8. Este cunoscut din literatura de specialitate efectul bactericid al radiatiilor ultraviolete cu lungimea de unda de 280 m din grupul C (efectul bactericid se produce prin coagularea celulei bacteriene). Efectului bactericid i se adauga cel trofic asupra plagilor superficiale, prin stimularea tesutului mezenchimal si prin efect de stimulare a imunogenezei.
9. Si asupra tegumentului, fototerapia actioneaza in functie de lungimea de unda, radiatiile vizibile si infrarosii strabatand straturile superficiale ale tegumentului, catre cele profunde, unde se opresc, in timp ce radiatiile ultraviolete se opresc in straturile superficiale ale epidermului.

Actiunea luminii asupra tegumentului

Tegumentul se constituie un ecran fiziologic fata de radiatiile infrarosii (RIR). Permeabilitatea tegumentara variaza in functie de lungimea de unda a radiatiei, de propria sa grosime si de umiditate. Pentru RIR in practica medicala se foloseste urmatoarea clasificare:

A-sunt RIR penetrante in functie de pigmentatie, de temperatura, de doza etc. (lungimi de unda cuprinse intre 760-1500 m).

B-sunt RIR absorbite de catre epiderm si derm (lungimi de unda cuprinse intre 1500-5000 m).

C-sunt RIR absorbite doar la nivelul suprafetei tegumentului (lungimi de unda mai mari de 5000 m).

In cele ce urmeaaza unt prezentate efectele RIR. Acestea prezinta efect caloric cu atat mai profund (2-3 cm), cu cat lungimea de unda este mai scurta (A). Se produce o vasodilatatie tegumentara arteriolara si capilara care sta la baza eritemului caloric, cu o persistenta de 30-40 minute si care este urmat rapid de o pigmentatie patata, marmorata (B). Acestei vasodilatatii i se adauga un usor edem al stratului mucos, edematierea papilelor dermice si infiltratii leucocitare perivasculare. RIR cu lungime mai lunga si in doze progresiv crecute pot produce arsuri, alterari sau chiar distrugeri celulare epidermale si aparitia flictenelor. In derm apar distructii vasculare, edem pericapilar si infiltratii polinucleare abundente, formandu-se, in final, escare cu necrozare tisulara, vasodilatatii puternice si modificari biologice ale substantelor continute interstitial, perivascular. Iradierea moderata cu RIR grupa A produce vasodilatatie subpapilara, accentuarea fenomenelor osmotice si cresterea debitului sanguin, accelerarea reactiilor biochimice catalitice cu cresterea metabolismului local si imbunatatirea biotroficitatii. Este stimulata resorbtia produselor celulare, sunt activate glandele sudoripare si sunt stimulate terminatiile nervoase cutanate cu modularea consecutiva a nevralgiilor. Iradierile moderate accelereaza formarea pigmentului melanic, modificand eritemul actinic produs de ultraviolete, este stimulata regenerarea celulelor epidermice, sunt activate secretiile glandelor endocrine si este stimulat metabolismul general.

Radiatiile ultraviolete (RUV) au un grad scazut de penetrabilitate, oprindu-se in straturile superficiale sle epidermului. Gradul de penetratie este raportat la lungimea lor de unda. Pentru RUV se foloseste urmatooarea clasificare:

10. A-sunt RUV tip I sau unde lungi, abundente in spectrul solar (400-315 m).
11. B-sunt RUV tip II sau unde medii, emise de lampile cu mercur (315-280 m).
12. C-sunt RUV tip III sau unde scurte, utilizate in scop terapeutic, emise prin descarcari electrice in vapori cu mercur (280-180 m).

Atat absorbtia, cat si penetratia RUV este diferita, in functie de lungimea de unda, cele mai scurte fiind cele mai penetrante si cu actiune profunda. Actiunea RUV este in stransa legatura cu activarea terminatiilor nervoase senzitive si cu vasomotricitatea locoregionala, de la nivelul aplicatiei sau expunerii.

Eritemul actinic sau ultraviolet reprezinta un fenomen fotochimic precoce, fiind urmat de pigmentatie, stergerea sa progresiva si exfolierea epidermului.

Eritemul produs de RUV cu lungimi de unda scurta, emise de lampile cu mercur are debut precoce, din primele 3-6 ore, cu maximum in alte cateva ore, nu atinge intensitati mari, dispare in 2-4 zile, fiind urmat de o descuamare periferica slaba si o pigmentatie precoce, putin intensa, cu tenta cenusie si care dureaza 2-4 saptamani.

Eritemul produs de RUV cu lungime de unda medie, provenit din radiatia solara, are un debut la 4-6 ore, cu un maximum la 3-4 zile, retrocedand in 8-10 zile, fiind urmat de o pigmentatie cu tenta aramie, mai stabila in timp.

Intensitatea eritemului produs de radiatiile ultraviolete se apreciaza prin cele patru grade, dupa cum urmeaza:

13. Doza suberitematoasa corespunde lipsei de reactie cutanata vizibila la aplicatia de radiatii ultraviolete.
14. Gradul I, in care eritemul apare lent, in circa 4-6 ore, pe o suprafata mai mica in comparatie cu suprafata tegumentului expus, prezinta o coloratie rozacee, poate fi usor pruriginos, persista 24 de ore, se reduce si dispare in 1-3 zile, pigmentatia fiind inconstanata, putin exprimata, disparand rapid, fara urme.
15. Gradul II, eritemul apare pe suprafata de tegument expusa, dupa o perioada de 4-6 ore, prezinta o culoare rosie-vie, este insotit de un grad de senzatie dureroasa, de o senzatie moderata de prurit, persista 3-4 zile fiind urmata la 1-2 saptamani de o exfoliere cutanata fina, furfuracee.
16. Gradul III, in care eritemul depaseste suprafata de tegument expusa, are o tenta de rosu-inchis spre violaceu, prezinta un aspect de arsura cu edem, este insotit de fragilitate cutanata si prurit dureros care persista cateva zile. Pigmentatia incepe dintr-a patra zi prin puncte rosii cafenii care se extind, dureaza cateva saptamani iar dintr-a 15-a zi incepe exfolierea marcata si masiva urmata de formarea unei cruste.
17. Gradul IV, in care eritemul si exudatul se accentueaza, straturile epidermice din profunzime bombeaza spre suprafata, formand flictene foarte fragile si friabile, necesitand bandaj adeziv de protectie. Tegumentul devine rosu-cianotic, edematiat, dureros, epidermul se decoleaza, avand loc o exfoliere masiva, care se finalizeaza in aproximativ 20 de zile. Pigmentatia este inhibata, putand apare zone de depigmentare, inconjurate de halou pigmentar.

Mecanismul de actiune al eritemului actinic, produs de RUV, este reprezentat de vasodilatatie si congestie capilara in zona corionului din imediata vecinatate a epidermului, mergand pana la edem intra si extracelular la nivel epidermic, care se poate extinde pana la stratul mucos, insotindu-se de migrare leucocitara. Are loc si cresterea debitului sanguin capilar, cu posibile alteratii vasculare si rupturi ale peretilor vasculari, cu sufuziuni sanguine si infiltratii de hematii si leucocite in derm. Celulele stratului bazal pot prezenta modificari degenerative, cu regenerarea ulterioara a epidermului prin proliferarea celulara locala, dupa retrocedarea fenomenelor congestiv-inflamatorii. Dupa cedarea edemului, are loc inlocuirea progresiva a celulelor alterate si cicatrizarea prin proliferarea stratului cornos si prin ingrosarea stratului epidermic. Regenerarea epidermului se insoteste de pigmentarea cutanata produsa prin cresterea continutului de pigment melanic la nivelul celulelor specializate din epiderm.

Pigmentatia melanica a pielii reprezinta un fenomen ce apare in mod obisnuit dupa expunerea la soare sau la radiatiile ultraviolete si infrarosii provenite din surse artificiale. Astfel, lumina este cea care activeaza pigmentatia, actiunea RUV fiind cea care genereaza producerea accentuata si accelerata de melanina. Activarea pigmentatiei sub actiunea luminii are loc, fie prin iradiatie directa cu doze neeritematoase, ceea ce da nastere unei pigmentatii rapide, in 2-4 zile, neinsotita de eritem, fie unei pigmentatii tardive, aparuta dupa eritemul actinic. In producerea eritemului, cele mai eficiente sunt RUV cu lungime de unda lunga, tip I, bogat reprezentate in lumina solara. Pigmentatia apare precoce, atinge valorile maxime rapid, dupa o singura expunere, persistand, in functie de doza aplicata si de reactivitatea individuala, cateva ore, zile sau luni. Dupa acest interval de timp variabil, pigmentul dispare din tegument, prin indepartarea sa odata cu descuamarea celulelor epidermale. Nuanta pigmentatiei melanice difera in functie de sursa, fiind aramie dupa expunerea la radiatia solara si cu o tenta cenusie la iradierile provenite din surse artificiale.

Rolul biologic jucat de pigmentatie este multivalent. Are loc o ingrosare prin hipertrofie a stratului cornos de keratina a tegumentului expus sau iradiat, ceea ce realizeaza un proces de keratoza cu rol protector fata de fenomenul de supraincalzire a tesuturilor. In paralel, are loc o stimulare accentuata a cresterii pilozitatii, accentuarea procesului de termoreglare pe calea sudatiei/sudoratiei iar pigmentul melanic joaca rol de factor de stimulare a activitatii pielii, asigurand inclusiv efecte antiinfectioase.

In literatura de specialitate este descrisa, alaturi de eritem si pigmentatia cutanata, si sensibilitatea cutanata fata de radiatiile ultraviolete. Studiile efectuate au inclus persoanele care s-au expus la RUV in trei categorii, raportat la modul lor de reactie:

18. Persoane la care eritemul si pigmentatia apar la doze obisnuite,
19. Persoane la care nu se produce pigmentatie, in schimb, eritemul este puternic si apare la doze mici de radiatii ultraviolete,
20. Persoane la care pigmentatia este foarte slaba sau absenta iar eritemul apare dupa doze mari de radiatii ultraviolete.

Se cunosc o serie de factori care influenteaza particularitatile individuale ale reactiilor cutanate fata de expunerea la RUV, si anume: statusul sistemului nervos central, al celui vegetativ, reactivitatea neuroendocrina, varsta, sexul, grosimea stratului cornos, starea de umiditate a tegumentului, expunerile anterioare, mediul de viata si de activitate, sezonul, climatul si regiunea geografica, regiunea cutanata expusa, interventia anterioara a altor factori fizici, contexte patologice asociate, tipul sursei de radiatii ultraviolete, valorile lungimior de unda, dozele aplicate.

O atentie deosebita trebuie acordata fenomenului de sensibilitate anormala a unor persoane fata de actiunea RUV sau de fotosensibilitate.

Efectele fiziologice ale luminii

Efectele fiziologice ale luminii sunt prezentate in cele ce urmeaza:

21. Radiatiile luminoase influenteaza in mod direct procesele metabolice ale organismului uman, accentuand procesele oxidative si crescand metabolismul bazal, scazand glicemia proportional cu intensitatea iradierii, atat la persoanele sanatoase, cat si la diabetici, in paralel cu cresterea depunerilor de glicogen in ficat si in tesutul muscular. Corespunzator iradierilor moderate, are loc o stimulare a catabolismului proteic iar ca urmare a expunerii la RUV are loc o crestere a calcemiei si fosforemiei. Se observa si o crestere a absorbtiei intestinale a calciului si fosforului alimentar, o scadere a eliminarilor de calciu, cat si o mai intensa utilizare a acestuia (alaturi de fosfor) de catre tesuturi, efecte determinate de producerea vitaminei D in epiderm, sub actiunea radiatiilor ultraviolete. Se cunoaste, de altfel, rolul jucat de vitamina D in tratamentul rahitismului, al tetaniei, al dezvoltarii si schimbarii dentitiei, al lactatiei precoce etc.
22. S-au constatat o serie de efecte ale expunerii la radiatiile ultraviolete asupra unor componente sanguine, precum cresterea numarului de hematii, de trombocite si de leucocite, scaderea timpului de coagulare, activarea fagocitozei, cresterea fibrinolizei si scaderea valorilor colesterolului sanguin.
23. Radiatiile luminoase activeaza circulatia tegumentara, cat si pe cea de profunzime, de la nivelul musculaturii scheletice subiacente regiunii expuse (pe calea reflexelor neurovegetative la distanta, produse de catre caldura prin excitarea zonelor simpatice profunde). In perioada aparitiei eritemului, pulsul se accelereaza, debitul cardiac creste si tensiunea arteriala scade.
24. Sub actiunea luminii se modifica schimburile gazoase, cresc cantitatile de oxigen absorbit, miscarile respiratorii devenind mai rare si mai ample (reactiile de la nivelul tegumentului excita pe cale reflexa centrul respirator).
25. Expunerea la radiatiile ultraviolete conduce la cresterea motricitatii gastrointestinale, la stimularea secretiei acide gastrice (sub actiunea histaminei crescute de la nivelul tegumentului si de la nivelul vaselor sanguine gastrice si/sau prin mecanism reflex), precum si la stimularea secretiei salivare si pancreatice.
26. Prin intermediul substantelor chimice produse in tegument, ca urmare a expunerii la radiatiile luminoase (inclusiv RUV) are loc o stimulare a glandelor paratiroide cu hipersecretie de parathormon care normalizeaza metabolismul calciului, avand astfel, efecte favorabile in rahitism. Tot pe calea substantelor de tip histaminic care iau nastere in epiderm, are loc accentuarea functiei glicoreglatoare la nivelul pancreasului endocrin, cu hipoglicemie consecutiva si o scadere a activitatii secretorii tiroidiene.
27. Radiatia luminoasa influenteaza in mod consistent sistemul neurovegetativ. In acest context, RIR aplicate in doze moderate, au initial o actiune excitanta asupra sistemului nervos, urmata de o faza de sedare prelungita, putand ajunge pana la somn. Sub actiunea RIR scade cronaxia nervilor si creste contractilitatea musculara (la valori moderate ale expunerii). Lumina influenteaza sistemul nervos central si centrii vegetativi subcorticali prin intermediul ochiului. Culoarea rosie se stie ca are efect stimulant, in timp ce culoarea albastra are efect sedativ. Radiatiile ultraviolete actioneaza asupra sistemului nervos vegetativ prin scaderea reflexa a tonusului simpatic, desi unii autori confera RUV un efect de excitare a componentei parasimpatice pe calea mediatorilor de tip histaminic eliberati, determinand vasodilatatie, hipotensiune arteriala, toleranta crescuta la glucoza. La nivelul sistemului nervos periferic, RUV au efect de scadere a excitabilitatii si sensibilitatii dureroase, mergand pana la analgezie, conferita de actiunea dozelor mari de radiatii asupra filetelor simpatice vasomotorii din derm si a vaselor tegumentare superficiale (pe cai umorale) sau pe calea reflexelor cu punct de plecare tegumentar. Astfel, aplicatiile cu doze eritem de RUV asupra sistemului nervos periferic isi gasesc utilitatea terapeutica intr-o serie de nevralgii, precum cea sciatica, intercostala, Arnold, trigeminala etc.
28. De mentionat faptul ca melanomul malign sau cancerul cutanat uman nu poate fi produs de aplicatiile terapeutice cu radiatii ultraviolete, in conditiile in care sunt respectate precautiile, indicatiile si standardele stabilite pentru terapie.

Efectele clinice ale aplicatiei fototerapeutice sunt in stransa relatie cu tipul radiatiei utilizate. Astfel, RUV prezinta urmatoarele efecte asupra organismului uman expus terapiei:

29. Stimularea tegumentara.
30. Pigmentatia cutanata.
31. Exfolierea cutanata (efectul fiind util in psoriazis si acnee, unde se recomanda eritemul de gradul II in aplicatii pe zone restranse sau de gradul I pe zone extinse).
32. Producerea vitaminei D cu rol in controlul si reglarea metabolismului fosfocalcic si in prevenirea rahitismului.
33. Desensibilizant si antialergic (se obtine prin aplicarea radiatiilor ultraviolete pe zone circumscrise, la nivelul suprafetelor cutanate corespunzatoare zonelor dureroase). Reactia eritematoasa produce o iritatie locala care moduleaza durerea resimtita de la nivelul straturilor profunde, prin mecanismul mascarii sau interferarii competitive a transmiterii durerii de catre caile nervoase ascendente, putand fi vorba chiar de o actiune la nivel central. Pe aceasta cale sunt ameliorate durerile articulare, inclusiv din artroze sau cele periarticulare (epicondilite, tendinite, miogeloze, fibrozite etc).
34. Stimularea hematopoezei.
35. Dezinfectant (acest efect deriva din actiunea bactericida a RUV si este deosebit de util in plagile superficiale, infectiile cutanate, ulcerele atoneetc).
36. Stimularea neuro-endocrino-metabolica de ansamblu a organismului uman, conducand la efecte psihologice pozitive.

Efectele radiatiilor infrarosii deriva din consecintele efectului caloric al acestora asupra organismului, si anume: augmentare circulatorie cu hipertermie tisulara si resorbtia edemelor superficiale, miorelaxare, analgezie, stimularea catabolica si sudatie

Tehnica aplicarii radiatiilor infrarosii

Sursele de RIR sunt reprezentate de lampile cu incandescenta si radiatoarele cu rezistente metalice. Principiul lor de functionare este realizarea unei energii calorice, capabile de emisiune spectrala.Lampile electrice cu incandescenta sau becurile emit un spectru care contine in majoritate radiatii rosii si infrarosii si intr-o masura foarte mica, radiatii vizibile si putine ultraviolete.

Aplicatiile terapeutice cu RIR se realizeaza prin doua modalitati: in spatiu inchis (baile de lumina) si in spatiu deschis (lampile Sollux).

Baile de lumina sunt proceduri care utilizeaza actiunea radiatiilor infrarosii si vizibile asupra organismului. Aceste radiatii sunt emise de lampi cu incandescenta si sunt aplicate in spatiu inchis. Radiatiile infrarosii vor actiona direct asupra organismului dar si indirect, incalzind aerul si determinand prin intermediul acestuia o incalzire substantiala a corpului, producand sudatie si scadere poderala. Baia de lumina poate fi considerata o procedura de termoreglare intensa, prin inducerea termolizei. Dispozitivele utilizate in acest scop sunt sub forma unor dulapuri adaptate scopului urmarit. Temperatura aerului se incalzeste pana la 60-90C. Doar 1/3 din caldura produsa de dispozitiv este preluata de organism. Baia de lumina generala este bine tolerata de catre organism, fiind mai eficienta din punct de vedere terapeutic, fata de baia cu aburi (nu se produc combustii sau arsuri, datorita capacitatii termice mult mai reduse in comparatie cu apa). Procedura poate fi aplicata ca preincalzire in hidroterapie. La o durata de 20-30 minute, procedura capata un caracter de termoterapie in sine, cu producerea cresterii temperaturii centrale de pana la 38,5C. Pentru baile de lumina generale, pacientul se dezbraca si i se aseaza o compresa rece pe frunte. Tehnica bailor de lumina consta in: cunoasterea scopului terapeutic si durata dorita (realizandu-se doar o preincalzire de 5-10 minute sau o sudatie pronuntata pentru o durata de 20-30 minute a procedurii), sensibilitatea si toleranta pacientului, stabilirea localizarii aplicatiei (superioara, inferioara sau locoregionala), asocierea cu o procedura de racire la final) temperatura apei coboara pana la 22C.

Aplicatiile radiatiilor infrarosii in spatiu deschis se realizeaza utilizand lampi de tip Sollux si radiatoarele de infrarosii. In acest mod, aplicatia de RIR nu produce transpiratie (nu se incalzeste aerul din jurul corpului, actiunea fiind pe cale directa, a radiatiilor trimise catre tegument). Se obtine cresterea temperaturii locale cutanate (pacientul resimte senzatia de caldura progresiva) urmata de o inrosire neuniforma si chiar de pigmentatie. Tehnica de aplicare tine cont de distanta de la sursa la tegumentul iradiat (in medie este de 50-80 cm), intensitatea radiatilor poate fi moderata (producerea unei senzatii agreabile), medie (senzatie pertinenta si suportabila), puternica sau foarte puternica, pana la limita de toleranta a pacientului, durata sedintei variind intre 5-20 minute (in functie de scopul urmarit, antialgic, antispastic, antiinflamator, activare circulatorie sau stimulare a metabolismului), stabilirea regiunii de tratat si supravegherea pacientului.

Indicatiile tratamentului cu RIR

Dupa cum s-a vazut, daca aplicatiile cu RIR se practica in spatiu restrans si pe suprafete limitate se numesc aplicatii locale si se realizeaza cu lampi adecvate, numite lampi Sollux iar daca aplicatiile se realizeaza pe suprafete extinse sau la nivelul intregii suprafete corporale, se vor numi bai de lumina.

Aplicatiile locoregionale de RIR au drept indicatii, urmatoarele:

37. Edemele inflamatorii si staza superficiala de la nivelul membrelor, in scop resorbtiv si antiedematos,
38. Procesele inflamatorii subacute sau cronice, accesibile radiatiei, precum plagile superficiale in curs de cicatrizare, in scop antiinflamator sau leziunile cutanate de tipul plagilor postoperatorii, plagilor atone, degeneraturilor, eritemelor actinice, cicatricilor vicioase, inflamatiilor tegumentare, foliculitelor etc, in scop antiinflamator si biotrofic, regenerativ,
39. Reactiile inflamatorii ale tesuturilor interstitiale si intracelulare de tip celulita, insotite de sindrom dureros locoregional in scop antiinflamator, anticelulitic si anatialgic,
40. Fenomenele inflamatorii si dureroase ale reumatismului cronic degenerativ in puseu acut, cat si ale reumatismului abarticular (spondiloza, mialgii, tendinite, bursite, artralgii, periartite), stari post contuzionale sau postraumatice, nevralgii etc.
41. Procesele catarale acute, subacute, cronice localizate la nivelul mucoaselor,
42. Tulburari ale circulatiei periferice nu doar de tip venolimfatic, ci si arterial, de tipul arteriopatiei obliterante insotiye de tulburari trofice,
43. Spasme sau sindrom colicativ abdominal.

Aplicatiile generale de RIR urmaresc atat efectul termoterapiei sau curei de sudatie, cat si efectul de solicitare globala a orgnismului, iar principalele domenii de patologie sunt:

44. Bolile metabolice cu rata metabolica scazuta, precum obezitatea, hipotiroidismul, diabetul zaharat, diatezele urice,
45. Reumatismul cronic degenerativ (diferite localizari ale bolii artrozice vertebro-periferice), cat si cel abarticular,
46. Intoxicatiile cronice profesionale,
47. Inflamatii cronice si acute ale organelor pelvine,
48. Afectiuni cronice ale aparatului respirator (astmul bronsic, scleroemfizemul pulmonar, bronsite cronice etc).

Principalele contraindicatii

Principalele contraindicatii ale aplicatiilor de RIR sunt hemoragiile in antecedentele recente, statusul imediat posttraumatism, inflamatiile acute, supuratiile, bolile si starile febrile.

Tehnica indicatiilor terapiei cu RUV

In practica medicala de specialitate se folosesc lampile cu mercur in scopul furnizarii de RUV. Conditia de baza de la care se pleaca in tratamentul cu RUV este stabilirea sensibilitatii pacientului si dozarea in consecinta a aplicatiei locale sau generale. Actiunile biologice ale RUV sunt in functie de lungimea de unda si de intensitatea de iradiere. Activitatea unei radiatii este egala cu doza pe unitatea de timp. Ca atare, devine necesara masurarea cantitatii de RUV iradiate asupra pacientului. In practica medicala de specialitate exista o serie de modalitati prin care se receptioneaza si se dozeaza radiatiile oferite organismului uman. Astfel, exista metode fizico-chimice (utilizeaza receptori termici sau actinotermici-dispozitive care absorb RUV si le transforma in caldura, receptori fotoelectrici-masoara RUV prin celule fotoemitatoare sau fotoelectrice, receptorii fotochimici-se bazeaza pe capacitatea luminii de a declansa reactii chimice), metode actinobiologice (se bazeaza pe efectul bactericid sau de producere al eritemului tegumentar al RUV).

Dintre toate metodele prezentate, in practica medicala se utilizeaza o metoda simpla, care consta in masurarea timpului necesar pentru obtinerea celui mai slab eritem pe tegument. Metoda se numeste biodozimetrie si stabileste biodoza necesara prescriptiei terapeutice. Biodoza sau doza terapeutica este timpul minim necesar pentru aparitia celui mai slab eritem la RUV (primul eritem perceptibil, care dispare dupa 24 ore). Pentru aprecerea biodozei se folosesc biodozimetre.

La citirea rezultatului poate sa nu se constate eritem, sa apara un eritem precoce, rosu-inchis, ce dureaza o ora (este datorat unei sensibilitati anormale) sau sa apara eritemul clasic a carui intensitate poate avea patru grade. Aceste grade sunt: gradul I (culoarea rosie de intensitate slaba), gradul II (culoarea rosie este mai accentuata si este urmata de pigmentatie), gradul III (reactie pala, incojurata de un lizereu rosu aprins, urmata de descuamare) si gradul IV (rosu aprins cu aspect de arsura, insotit de edem).

Tehnica biodozimetriei consta in citirea eritemului aparut dupa 12-24 ore si se considera prima zona (sunt mai multe zone acoperite care se descopera progresiv, la un interval de timp) la care a aparut cel mai slab eritem, durata ei de expunere constituind biodoza pentru pacientul respectiv.

Pornind de la biodoza, specialistul prescrie tratamentul in functie de scopul urmarit.

Tratamentului cu RUV se poate realiza utilizand surse artificiale sau naturale. Sursele artificiale asigura iradierea locala sau generala. Iradierea se poate face unor colective de persoane sau individual. Iradierea individuala se poate face in pozitii statice (ortostatism, sezand sau decubit) cat si in miscare. Pacientul este complet dezbracat, poarta ochelari de protectie cu lentile de sticla colorata. Sursa este perpendiculara pe tegument si la o distanta de 60-100 cm. In mod terapeutic, iradierile cu RUV cresc progresiv ca durata de aplicatie, ajungand la 5 minute, pentru 10-20 de sedinte, efectuate zilnic. Se mai pot face si aplicatii de la 150 cm distanta, pentru un interval de timp de 15 minute si 15 sedinte.

Doza de iradiere este in functie de scopul urmarit, de sursa utilizata si de rezultatul biodozimetriei. Dozele slabe, suberitematoase si eritemul de gradul I se recomanda sa se aplice zilnic sau la doua zile, si sunt indicate in rahitism, tetanie-spasmofilie, la prematuri, adulti in stari de debilitate, instabilitatea termoreglarii, unele dermatoze, tulburari trofice cutanate. Dozele medii sau eritemul de gradul II se aplica bisaptamanal sau la doua zile si se indica in scopuri de stimulare generala a organismului, dereglari endocrine, suferinte insotite de incetinirea proceselor metabolice, disfunctii circulatorii periferice, astm bronsic. Doza forte sau eritemul actinic de gradul III se aplica o data la 7-14 zile si este indicata mai ales in iradierile locale ale unor afectiuni dermatologice. Repetarea seriilor se de tratament poate face dupa 6 saptamani.

Iradierile locale sau aplicatiile in doze eritem se realizeaza pe arii restranse, produc un eritem cutanat putrenic, se executa dupa stabilirea prealabila a biodozei, in functie de scopul terapeutic urmarit. Astfel, se pot prescrie 3-5 biodoze sau durate de expunere. Succesiunea sedintelor este zilnica sau la doua zile. Se recomanda in reumatismul cronic degenerativ vertebro periferic (lombosacralgii, lombosciatica, cervicobrahialgii, gonartroze, coxartroze etc), artrite, nevralgii (inclusiv de trigemen), neuromialgii (sindromul miofascial), dermatologie, astm bronsic.

Helioterapia reprezinta terapia diferitelor afectiuni cu RIR si RUV provenite din sursa naturala (soarele). Expunerea se va face progresiv atentie deosebita acordandu-se persoanelor cu sensibilitate deosebita (varstnici, persoane cu debilitate pronuntata, copii, persoanele blonde). Expunerea se incepe cu zonele caudale si se termina cu cea craniana. Se poate ajunge pana la o expunere de 3 ore, pana in momentul aparitiei si desavarsirii pigmentatiei. Se pot face 1-3 sedinte de expunere pe zi. Efectele maxime si benefice asupra organismului sunt cele obtinute ca urmare a expunerii in intevalul de timp 9-11 dimineata.

Indicatiile tratamentului cu RUV

Indicatiile expunerii la RUV deriva din multiplele beneficii ale terapiei cu RUV asupra organismului uman. Pornind de la multitudinea actiunilor si efectelor fiziologice si clinice constatate, rezulta o serie de indicatii terapeutice ale terapiei cu RUV in diferite domenii de patologie.

Indicatiile terapeutice si domeniile de patologie sunt prezentate in cele ce urmeaza:

49. Afectiunile dermatologice.

Indicatia principala se refera la psoriazis (inafara puseului acut) si acnee. In contextul psoriazisului se pot utiliza trei metode: aplicatii locale cu doze exfoliante de eritem de gradul II sau III (raportat la dimensiunea placardelor psoriazice si la rezistenta cutanata), tratamente locale asociate aplicatiilor de substante chimice fotosensibilizatoare si iradierile generale efectuate cu lampa la distanta, utilizand doze slab eritematoase.

Pentru acnee se aplica doze eritem de gradul I sau II si se urmareste descuamarea stratului epidermic la sfarsitul tratamentului. Si in aceasta situatie, se poate utiliza tehnica de asociere cu unguente ce contin fotosensibilizatori.

Alte indicatii ale actinoterapiei sunt reprezentate de alopecie si pelada. In aceasta situatie, se utilizeaza cu precadere metoda de contact cu expuneri de cate 5 minute pe un camp cutanat, in asociere sau nu cu substante fotosensibilizatoare aplicate sub forma de badijonari.

Se obtin rezultate bune si in cazul cicatricilor cheloide (se fac iradieri la 1-2 saptamani interval).

In stadiile subacute si cronice ale eczemelor se aplica iradieri locale in sedinte de 2-3 biodoze la intervale de cateva zile sau iradieri generale zilnice cu doze suberitematoase.

Furunculele se iradiaza cu RUV, dozele si suprafata de iradiere raportandu-se la suprafata de extindere.

Degeaturile beneficiaza de doze eritem de gradul I, aplicate in sedinte repetate.

Herpesul zoster se iradiaza cu doze eritem de gradul II, inca inainte de aparitia leziunilor, putandu-se iradia si nevralgia restanta.

Ulcerele cutanate, atone si varicoase, beneficiaza si ele de RUV, datorita efectului troficizant, de stimulare a formarii tesutului de granulatie reparator si de imbunatatire a circulatiei periferice, conferit de aceste radiatii. Se testeaza reactia eritematoasa a tesuturilor vecine, cat si a zonei de ulceratie si se aplica ulterior, doze forte in iradieri locoregionale, de pana la 100 ori doza eritem de gradul I. Regiunile cutanate invecinate se iradiaza cu doze slabe, de gradul I. In scopul aratat, se vor utiliza lampile cu vapori de mercur.

Alte indicatii terapeutice ale RUV sunt reprezentate de ragadele mamelonare, piodermite, anumite sindroame pruriginoase, micozele cutanate etc.

50. Suferinte din domeniul pediatriei

Se are in vedere sensibilitatea diferita a copiilor, in comparatie cu adultii, fata de expunerea la ultraviolete. Dozele suberitematoase sunt benefice prin efectul lor relaxant si de imbunatatire a starii generale a organismului aflat in crestere.

Indicatiile terapeutice sunt reprezentate de rahitism si spasmofilie (se vor aplica serii de 12 sedinte cu dozare progresiva), de suferintele respiratorii, printre care si astmul bronsic (2-4 biodoze eritem aplicate alternativ, pe fata anterioara si pe cea posterioara), debilitatea fizica (se pot utiliza diferite metode de actinoterapie), craniotebesul (biodoze eritem aplicate progresiv).

51. Reumatologie

Suferintele din sfera reumatismala, ce pot beneficia de efectele benefice ale RUV, sunt reprezentate de:

Poliartrita reumatoida, pentru care se recomanda aplicatii generale si locale. Aplicatiile generale conduc la stimularea locoregionala a tegumentului cu producerea de vitamina D si pigmentare, cat si la stimularea generala a organismului. Se utilizeaza iradierile generale progresive, cate 15 sedinte zilnice, pe serie. Aplicatiile locale sunt indicate la nivelul articulatiilor afectate, diminuand fenomenele inflamatorii, sindromul algic si ameliorand troficitatea cutanata. Terapia se incepe dupa testarea reactiei eritematoase cutanate prin biodozimetrie, urmarindu-se producerea eritemului de gradul III sau IV.

Artrozele reactivate care se trateaza recurgand la iradieri locoregionale, cu doze stabilite prin biodozimetrie, efectele antialgice fiind adesea evidente.

Reumatismul abarticular si sindromul algoneurodistrofic care pot beneficia de iradieri generale si locale cu efecte antialgice prin actiune directa, cat si pe cale indirecta, prin actiune pe zonele reflexe cutanate. Pentru PSH-umar dureros se iradiaza fata anterioara a articulatiei, pentru cot se iradiaza regiunea olecraniana, pentru pumn, fata dorsala, pentru articulatia coxofemurala, regiunea trohanteriana, pentru genunchi se iradiaza regiunea interna si suprarotuliana iar pentru glezna, fetele laterale. Dozele de iradiere se stabilesc si de aceasta data dupa biodozimetrie.

Nevralgiile sciatica, intercostala, cervicobrahiala care beneficiaza de doze eritem mai moderate. Aplicatiile urmaresc traseul nevralgiei, inca de la origine.

52. Tuberculoza.

Actinoterapia a fost utilizata in trecut in tratamentul tuberculozei pulmonare

53. Sindroamele neurovegetative

Sindroamele neurovegetative de tip hipersimpaticotonic ce se manifesta prin hiperkinezie cardiovasculara (tahicardie, extrasistolie, hipertensiune arteriala), hiperkinezie secretorie si motorie gastrointestinala (sindroame spatice gastrointestinale, dischinezie vezicula biliara etc) pot fi reglate si normalizate prin aplicatii terapeutice generale de RUV in doze sedative, cu o frecventa de 2-3 sedinte saptamanal, 15-20 de sedinte pe cura.

54. Tulburarile endocrine

Precum hipertiroidia, menopauza, anumite tipuri de obezitate pot beneficia cu succes de iradierile terapeutice generale cu RUV.

55. Astmul bronsic

Asmul bronsic beneficiaza de terapia cu RUV chiar si in criza, prin aplicatia de doze eritem pe torace, in expuneri alternativ incrucisate, in sedinte cu frecventa de 2-3 saptamanal.

56. Afectiuni din sfera ORL

Faringo-amigdalitele, rinitele catarale, otitele externe si medii beneficiaza de iradieri locale in doze eritem.

57. Afectiuni stomatologice

Parodontopatiile, gingivitele, stomatitele beneficiaza de doze eritem de RUV.

58. Afectiunile din domeniul obstetricii si ginecologiei

Afectiuni precum vaginite, ragade mamelonare, echimoze valvulare postpartum, hipogalactii, amenoree, beneficiaza cu succes de dozele eritem sau de iradierile generale progresive cu RUV.

59. Afectari ale starii generale

Afectari ale statusului functional general, precum starea de convalescenta dupa boli infectioase, consumptive, carente alimentare si nutritionale, la pacientii cu sindrom anemic, la persoanele inapetente, la cei cu pierderi ponderale masive in timp scurt, in unele cazuri de insomnie, surmenaj, scaderea capacitatii de effort fizic sau intelectual. Se recomanda aplicatii generale , progresive, cu o frecventa de 2-3 sedinte saptamanl, in serii de 15-20 sedinte pe cura. Acestei terapii I se asociaza vitaminomineralo terapie, regim alimentar si de odihna adecvat.

60. Aplicatiile in scop profilactic

Acest tip de aplicatii urmaresc prevenirea carentelor de ultraviolete la nivelul organismului neexpus cronic la RUV sau la organismele care necesita o expunere sau o doza suplimentara.

Contraindicatiile actinoterapiei

Contraindicatiile tratamentului cu RUV pot fi absolute sau relative si se refera, atat la persoanele care efectueaza terapia, cat si la cele care beneficiaza de ea. Aceste contraindicatii sunt reprezentate de: fotosensibilitatea solara cutanata, hipertensiunea arteriala, anomaliile de pigmentatie, hiperexcitabilitatea sistemului nervos, tuberculoza pulmonara activa, neoplaziile, casexiile de orice cauza, inanitia, cardiopatiile cardiace decompensate, insufucienta cardiaca, ateroscleroza in faze avansate, insuficienta renala , hapatita, nefrite cronice, sindrom hemoragipar, tromboflebitele, hipertiroidismul, diabetul zaharat, sarcina etc. Atentie la patologia oculara care poate fi indusa sau accentuata de aplicatiile incorecte, neprotejate de RUV, precum: conjunctivita, keratita, blefarita, cataracta actinica etc.