Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

Alimentatie nutritieAsistenta socialaCosmetica frumuseteLogopedieRetete culinareSport

INTOXICATIA CU STIMULANTE ALE SISTEMULUI NERVOS CENTRAL INTOXICATIA CU DERIVATI AI FENILETILAMINEI

sanatate

+ Font mai mare | - Font mai mic




INTOXICATIA CU STIMULANTE ALE SISTEMULUI NERVOS CENTRAL INTOXICATIA CU DERIVATI AI FENILETILAMINEI

Efectul medicamentelor cu actiune stimulanta poate interesa intregul sistem nervos central sau poate predomina asupra unui anumit segment al acestuia : scoarta cerebrala,bulbul rahidian si maduva spinarii . Rezulta deci ca exista trei categorii de medicamente stimulante ale sistemului nervos central : excitantele corticale (numite si stimulante psihomotorii) , care in doze adecvate , activeaza si faciliteaza functiile psihice,senzitivo-senzoriale si motorii si diminueaza senzatia de oboseala;excitantele bulbare (analepticele bulbare ),care stimuleaza centrii respiratori si vasomotori din trunchiul cerebral ;excitantele medulare,care stimuleaza activitatea reflexa a maduvei spinarii .




Trebuie retinut ca in doze mari,aceste medicamente isi extind actiunea si asupra altor zone din sistemul nervos central . Din punct de vedere al toxicologiei clinice,prezinta importanta practica indeosebi amfetaminele si anorexigenele centrale,cafeina,teofilina si stricnina .

STIMULENTE PSIHOMOTORII SI ANOREXIGENE

Substantele din aceasta grupa stimuleaza activitatea mintala si pe cea motorie , deasemenea pot ameliora performantele diminuate de oboseala.

La animalele de laborator provoaca agitatie si va creste motilitatea spontana,activitatea psihomotorie ramane coordonata chiar si pentru dozele mari.Modificarile electroencefalografice sunt asemanatoare reactiei de trezire.

Stimularea psihomotorie si indepartarea oboselii se datoreaza excitarii scoartei cerebrale,direct sau prin intermediul sistemului reticulat ascendent activator.Functiile neuronilor sunt crescute,dar metabolismul lor nu este ameliorat,rezervele se epuizeaza,iar catabolitii rezultati se acumuleaza. Acestea determina caracterul nociv al abuzului de medicamente psihomotorii .

Principalele medicamente cu aceasta actiune sunt :

- Amfetamina(Benzedrina);

- Fentermina;

- Metamfetamina (Pervitin); *** DERIVATI FENILETILAMINA

- Mefentermina;

- Metoxifenamina;

- Cafeina;

- Teobromina; *** DERIVATI AI PURINEI

- Teofilina;

-Metilfenidat ( Ritalin , Centedrin ) *** DERIVATI AI PIPERIDINEI

AMFETAMINELE si ANOREXIGENELE CENRALE

Amfetaminele(aminele de trezire) sunt medicamente de sinteza asemanatoare chimic efedrinei,cu efecte stimulante psihomotorii, anorexigene si simpatomimetice . Din punct de vedere al structurii chimice ele sunt derivati de feniizopropilamina,folosit sub forma racemica (Benzedrina) sau sub forma de izomer dextrogir , respectiv Dextroamfetamina (Dexedrine) .

Efectele nervos centrale se datoreaza interventiei la nivelul sinapselor catecolaminergice centrale. Amfetamina favorizeaza eliberarea de catecolamine din terminatiile presinaptice si diminua receptarea acestora din fanta,in aceste terminatii inhiband totodata inactivarea acestora prin monoaminoxidaza intraneuronala .

Stimularea psihomotorie corespunde cresterii activitatii sistemului reticulat ascendant activator , respective favorizarii procesului de vigilenta . Reactiile de trezire,evidentiate in comportament si electroencefalografic sunt amplificate,iar efectul barbituricelor,de deprimare a substantelor reticulate ,este antagonizat . Starea de alerta a fost pusa in legatura cu actiunea efectiva a neuronilor noradrenergici , cu eliberare de noradrenalina la unele sinapse centrale . Euforia si alte simptome cu caracter emotional arata eliberarea probabila de dopamina la nivelul sistemului limbic.Anorexia s-ar datora unei actiuni de eliberare a dopaminei , indeosebi la nivelul centrului alimentatiei ,situat in partea laterala , din hipotalamus.

Amfetamina are efecte simpatomimetice indirecte,de exemplu creste presiunea arteriala si provoaca tahicardie. Pentru efectul stimulant psihomotor , amfetamina poate fi folosita in situatii deosebite ce se impun.

Cresterea performantelor psihomotorii si la copii ca medicatie adjuvanta in parkinsonism –la persoanele ce nu suporta levodopa , in unele crize epileptice,in enurezisul nocturn (unde actioneaza prin diminuarea profunzimii somnului si cresterea tonusului sfincterului vezical ).

Amfetaminele si anorexigenele centrale

Amfetamina

Benzedrine Maxiton

Cydril Ortedrine

Kinocortine Psychoglutal

Dextroamfetamina

Dextrine -

Metamfetamina

d-Dezoxiefedrina Pervitin

Desoxyn Tonedron

Metamin -

Etilamfetamina

Adiparthrol -

Fentermina

Fastin Mirapront

Ionamin Wilpo

Linyl -

Clorfentermina

Avical Pre-State

Lucofene -

Fenfluramina

Ponderal Pondimin

Benzfetamina

Didrex Inappetil

Fenmetrazina

Preludin Preludine

Fendimetrazina

Cafilon Plegine

Dietilpropion

-

Metilfenidat

Ritalin -

Tranilciclopropamina

-

Amfepramona

Anorex Natorexic

Derfon Regenon

Dietilpropiona Tenuate

Effilone Tepanil

Magrene Silutin

Modular Sinapet

Metamfepramona

-

Clortermina

Voranil -

Mazindol

Sanorex -

Pemolina

Cylert -

Levofacetoperan

Lidepram -

Furfenorex

Frugalan -

Fenproporex

Perphoxene -

Dintre derivatii de amfetamina,cel mai adesea,folositi in practica medicala,sunt:meta-amfetamina,fentermina,clorfentermina,fenfluramina si benzfetamina.

Dexamfetamina si Metamfetamina sunt dertivati ai amfetaminei cu efecte stimulante psihomotorii comparabile dar cu efecte secundare slabe.

METAMFETAMINA

O serie de substante cu structura chimica asemanatoare amfetaminelor au proprietati anorexigene.Administrate la animalele obeze sub dieta hipocalorica determina o scadere ponderala progresiva,insa eficacitatea tratamentului este limitata de instalarea dupa 6-8 saptamani a fenomenului de toleranta.Efectul anorexigen se datoreaza,in principal,unei actiuni specifice de tip dopaminergic sau serotoninergic la nivelul centrilor alimentatiei si satietatii din hipotalamus,cu diminuarea consecutive a impulsurilor ce comanda actul de a manca si aparitia mai rapida a senzatiei de satietate.

Amfepramona(Silutin) este un anorexigen activ,stimulant psihomotor moderat si simpatomimetic slab.

Anorexigene mai recente mai sunt si Mefenorexul,Cathina,Fentermina,Fenmetrazina.

-CATHINE 3d CPK- -CATHINE-

-FENTERMINA-

Fendimetrazina are structura si efecte farmacodinamice asemanatoare amfetaminei dar efecte adverse mai reduse.

-FENDIMETRAZINA-

Fenfluramina actioneaza la nivelul centrului satietatii din hipotalamus.

-FENFLURAMINA 3d CPK-

METABOLISM , TOXICITATE

Amfetaminele se absorb repede pe cale digestiva,cand sunt folosite sub forma de saruri solubile,ca sulfati si fosfati. Se distribuie in toate tesuturile, dar se concentreaza indeosebi in rinichi si creier . Dupa ingestia unei doze de amfetamina,efectele farmacologice ale drogului asupra sistemului nervos central apar la numai 30 minute si dureaza cateva ore . Amfetamina traverseaza usor bariera hematoencefalica . Concentratiile plasmatice ale amfetaminei,dupa administrarea intravenoasa a unei doze terapeutice, variaza in functie de ph-ul urinar .Acidifierea urinei creste clearance-ul renal al amfetaminei prin scaderea reabsorbtiei drogului .Astfel,perioada de injumatatire a concentratiei serice a amfetaminei este de 16-30 de ore,cand urina este alcalina,si de numai 8-10 ore cand urina este acida. In ser, amfetamina circula legata de proteine,in proportie de numai 16%.   Eliminarea amfetaminei nebiotransformate variaza deasemenea in functie de modificarile ph-ului urinar. In prezenta urinei acidifiate,aproximativ 60% dintr-o doza de izomer dextrogir de amfetamina se elimina ca atare, nemetabolizat,in interval de 48 de ore;in schimb , in urina alcalina, procentul de amfetamina nemetabolizata scade pana la 5-7%.

Aceasta eliminare a amfetaminei in functie de ph-ul urinar este importanta pentru practica terapeutica.Cantitati neglijabile de amfetamina se mai elimina prin saliva si sudoare. Amfetamina este biotransformata la nivelul microzomilor hepatici–in special prin mecanisme de oxidare . Din biodegradarea amfetaminei apar,ca metabolite ce se elimina prin urina, derivati parahidroxilati,acid benzoic si feniacetona, acestia din urma fiind glucuronoconjugati la acid hipuric.S-a presupus ca metabolitii beta-hidroxilati (p-hidroxiamfetamina si p-hidroxinorefedrina) sunt “produsi pseudoneurotransmitatori”. Nu se stie daca acesti metaboliti au vreo importanta in actiunile farmacologice ale amfetaminei. Mecanismul molecular de actiune a amfetaminelor este inca necunoscut.Toxicitatea amfetaminelor administrate in doze terapeutice se manifesta prin numeroase reactii adverse.

In primul rand,amfetaminele genereaza fenomenul de toleranta (dozele folosite cresc progresiv pana la 1000 mg/zi) si de dependenta psihologica fata de drog . Intreruperea aportului de amfetamine produce variate tulburari neurologice si psihice,cu tendinta de suicid,la om .In ciuda acestor tulburari , senzoriul ramane clar,iar subiectul este in aparenta normal.Majoritatea celor care abuzeaza de amfetamine prezinta tulburari nervoase,neurovegetative si psihice:neliniste,debit verbal crescut,iritabilitate,euforie,stare de tensiune psihoemotionala si de neliniste,tulburari de vorbire,ataxie,uscaciunea mucoasei bucale,tahicardie,reflexe vii,dilatarea pupilelor cu hiporeactivitatea reflexului fotomotor,cresterea presiunii pulsului,tremor fin al extremitatilor,aritmii cardiace nistagmus,scadere ponderala. Numai rareori fenomenele toxice enumerate pot sa apara la doze mici,de numai 10-30mg,cu conditia ca drogul sa fie administrat intravenous.Doza toxica letala de sulfat de dextroamfetamina este estimata la 20-25 mg/kg , iar la animalele de experienta,la 10-85mg/kg.La copii, doza letala este mult mai mica, fiind comunicate cazuri fatale la numai 5 mg/kg.

SIMPTOME SI SEMNE

Ingestia de doze mari de amfetamina este urmata de aparitia semnelor de agitatie si iritabilitate,neliniste,dupa care se instaleaza o stare de confuzie acuta,cu anxietate,halucinatii,hipertermie (la om,apar idei suicidare sau de homicid).



Tulburarile gastrointestinale,aproape constante,sunt reprezentate de uscaciunea mucoasei bucale,greturi,varsaturi si dureri abdominale.Uneori se instaleaza coma convulsiva , urmata de moarte.Simptomatologia este legata de doza numai la subiectii care nu au folosit anterior amfetamine, ingestia accidentala sau voluntara a unei doze de 30 mg putand determina o intoxicatie severa.La subiectii care au abuzat anterior de amfetamine, simptomatologia poate lipsi chiar dupa absorbtia de 50 mg.La om,sunt citate cazuri de autoadministrare intravenoasa a unor doze pana la 1500 mg ,care a dus la intoxicatii fara evolutie fatala (Ellinwood,1976).Dozele subletale provoaca o simptomatologie caracterizata prin:ameteli,tremuraturi,iritabilitate,convulsie,stare de panica,roseate pielii,cefalee,dureri toracice,palpitatii,aritmii cardiace,hipertensiune arteriala,greturi,varsaturi,crampe abdominale si sudoratie excesiva.Ingestia sau administrarea intravenoasa de doze letale este urmata de simpatomatologia enumerate,la care se adauga perpirexie,convulsii,acidoza sistemica si,in final,soc si moarte.Este de retinut,ca moartea prin intoxicatie cu amfetamina este provocata de regula de hipertermie,soc si convulsii.Temperatura mediului inconjurator si efortul fizic cresc indicele de letalitate,fenomen observat la caii de curse, care,inaine de competitie,ingereaza doze moderate de amfetamina,in zilele calduroase de vara.Intoxicatia cu amfetamina predispune la accidente vasculare cerebrale.Tabloul clinic cel mai frecvent intalnit in intoxicatia cu meta-amfetamina consta in euforie,midriaza si transpiratii.Hipertensiunea arteriala,aritmiile cardiace si hiperpirexia sunt frecvente.In cazurile fatale,starea de anxietate extrema este urmata de convulsie,coma si moarte prin aritmii cardiace sau hemoragii intracraniene.

Deasemenea,au fost descrise cazuri care au evoluat ci insuficienta renala si fibrinoliza (Ginsberg,1970),mecanismul lor fiziopatologic fiind strans legat de hiperpirexia determinate de intoxicatia cu amfetamina.

Tabloul clinic ai intoxicatiei acute cu substante anorexigene centrale se caracterizeaza prin semen neuropsihice,cardiovasculare,respiratorii,digestive si semne generale.Agitatia este insotita de tremuraturi ale extremitatilor,miscari involuntare si uneori de convulsii,mai ales,la tineret.Unele animale bolnave mai prezinta si tulburari de sensibilitate,si anume parestezii la extremitati.Reflexele osteotendinoase sunt vii.Se constata hipertonie musculara si midriaza,cu reflex fotomotor prezent.Mai apar palpitatii,dureri precordiale,manifestari insotite de tahicardie sinusala, cresterea tensiunii arteriale si uneori tulburari de ritm,ca extrasistolele ventriculare.Polipneea este frecventa,iar in unele forme severe exista riscul de apnee spasmodica.Mai rar sunt prezente greturi,varsaturi si dureri abdominale vagi,in schimb un semn semnificativ al intoxicatiei cu anorexigene centrale e reprezentat de uscaciunea mucoasei bucale.frecvent,sunt prezente hipertermie moderata,insotita de hipersudoratie si de roseate pielii.

Examenele paraclinice pun in evidenta,in unele cazuri,hiperglicemie,hiperpokaliemie,modificari ale electrocardiogramei(tahicardie sinusala,tulburari de ritm,modificari de STsi T) .Moartea este deseori precedata de convulsii si coma,la care se asociaza hipertensiune arteriala,hiperpirexie si microhemoragie intracraniana.

TRATAMENTUL

Masurile terapeutice constau in provocarea de varsaturi,spalaturi gastrice,diureza osmotica(manitol,furosemid),tratamentul convulsiilor,a agitatiilor psihomotorii,a socului,a insuficientei respiratorii acute si a hiperpirexiei.Pentru fenomenele nervoase si psihice a fost recomandata clorpromazina,haloperidolul si propranolonul.

CLORPROMAZINA

Dupa Gary si colab.(1978),droperidolul antagonizeaza efectele stimulante centrale ale amfetaminei,subiectii devenind astfel indiferenti la stimuli externi,linistiti.

-DROPERIDOL-

Administrarea de droperidol si diureza fortata acida s-au dovedit deosebit de eficace in intoxicatia cu meta-amfetamina.Droperidolul,in doze echipotente,este de 30 de ori mai putin toxic decat haloperidolul si de 300 de ori mai putin toxic decat clorpromazina.Droperidolul se administreaza intravenous lent,in doza de 0.1 mg/kg.Acest drog blocheaza actiunea amfetaminelor la nivelul receptorilor catecolaminici,avand efecte favorabile si asupra hipertermiei.Odata instalata,hipertermia trebuie tratata viguros,deoarece aceasta poate creste foarte rapid,fiind responsabila in unele cazuri de moartea pacientului.

Se folosesc intai impachetarile umede si reci,iar la nevoie submersia in apa rece sau impachetari cu mici bucati de gheata.pentru prevenirea si combaterea

tremuraturilor provocate de aceste proceduri,ca si pentru calmarea pacientului se foloseste torazina,intramuscular sau intravenos,sub controlul strict al tensiunii arteriale.Torazina se utilizeaza pentru efectele acesteia asupra mecanismelor de neurotransmisie:prin intermediul norepinefrinei si dopaminei,drogul reduce actiunile noradrenergice periferice ale amfetaminelor Convulsiile care insotesc deseori hipertermia se trateaza prin administrarea intravenoasa de diazepam(la om,in doze de 5-20mg),injectata intr-un minut,care se repeat la nevoie.Se mai poate administra difenilhidantoina(Dilantin),intravenous(la om,150-200 mg).

Folosirea barbituricelor in scop sedative trebuie evitata, in afara cazurilor in care bolnavii abuzau anterior atat de amphetamine,cat si de barbiturice.Hipertensiunea arteriala se trateaza cu blocanti ai receptorilor alfa-adrenergici,ca fenoxibenzamina(Dibenzyline),administrate intravenous lent,la om in doza de 10-30 mg sau de fentolamina(Regitine),intravenos , in doza de 5 mg,la om,care se repeta la nevoie.Atentie de doze!

-Leucemie limfatica cronica,se observa celule mici,scvamoase ce se sincronizeaza,neoplazice neoplazia vezicii urinare intr-o paraplegie sesizata la o persoana ce a urmat o terapie indelungata cu fenoxibenzamina-

(Preparatul citologic arata grupuri de celule mici,negricioase,citoplasma este putin vizibila;)

Substante psihochimice

-SUBSTANTE HALUCINOGENE-

Substantele psihochimice sunt acei compusi toxici care datorita proprietatilor lor chimice si farmacodinamice, pot provoca tulburari psihice asemanatoare intr-o oarecare masura tulburarilor psihice innascute sau dobandite in decursul vietii. Unul dintre cele mai raspandite efecte ale majoritatii acestor substante toxice este aparitia halucinatiilor vizuale si auditive, fapt pentru care sunt adesea numite: „substante halucinogene”.

Astazi, in literatura de specialitate, substantele psihochimice sunt intalnite sub diferite denumiri, ca: psihomimetice, psihogene, psihotice, psihodisleptice, schizogene, halucinogene, fantastice, etc.

Formele sub care se concretizeaza aceste halucinatii pot fi starile generale placute sau de cele mai multe ori neplacute (de genul cosmarurilor). Individul intoxicat cu asemenea substante are senzatia ca este ucis, sugrumat sau ingropat de viu, fapt ce face sa tremure de frica, sa se zbata in sudoare rece, sa tipe, sa-si rupa imbracamintea sau sa se arunce de la inaltime.

Clasificarea substantelor psihochimice:

a)     Substantele excitante in anumite limite maresc capacitatea de lucru a

omului, intensificand in acelasi timp si reactiile organismului fata de factorii iritanti externi;

b)    Substantele stimulatoare sau energizante produc o dorinta de activitate

sporita fata de posibilitatile normale ale omului. Sub actiunea acestor substante, la doze mari, se observa o tendinta spre activitati fizice necontrolate (miscari dezordonate);

c)     Substantele euforizante contribuie la aparitia unui sentiment de

fericire (stare de veselie) fara o cauza concreta. Aceasta stare are o influenta negativa asupra comportamentului in vorbire, gesturi, autocontrol;

d)    Substantele halucinogene altereaza reflectarea normala a senzatiilor

percepute. Sub actiunea acestor substante, excitatiile vizuale si auditive obisnuite sunt reproduse in sfera constientului in mod amplificat. Formele si dimensiunile obiectelor sunt exagerate, apar viziuni colorate, zgomote insuportabile, spatiul inconjurator se dilata;

e)     Substantele psiholeptice provoaca deprimarea activitatii psihice

normale, reducand capacitatea de a se concentra pentru a percepe lumea inconjuratoare;

f)      Substantele sedative actioneaza intr-un mod calmant, somnifer, cu

reducerea mobilitatii si pierderea treptata a cunostintei;

g)     Substantele depresive produc o atenuare a senzatiilor provocand o

stare de indiferenta fata de actiunile ce au loc in mediul inconjurator. La acest efect se adauga o cadere a mobilitatii si reducerea la minim a capacitatii de a lua o hotarare;

h)     Substantele calmante provoaca o stare de nepasare, dusa pana la totala

indiferenta (apatic). In aceasta situatie este posibila pierderea partiala a cunostintei si a autocontrolului. Substansele din aceasta grupa nu provoaca stare de somnolenta si nu au actiune deprimanta.

Se vor prezenta principalele droguri si efectele nocive ale acestora asupra organismului uman.

Dietilamida acidului d–lisergic (LSD)

C2H5

CON

C2H5

N CH2


N

Acidul lisergic dietilamid-25 ( din germana Lysergsäure-diethylamid LSD, de asemenea numit LSD-25) este un drog psihedelic semisintetic, ce apartine familiei de triptamine. Probabil cel mai cunoscut si raspandit psihedelic, LSD-ul a fost folosit in principal ca un drog recreational, un enteogen si o unealta in ajutorul diverselor practici precum meditatia, psihonautica, proiecte artistice si psihoterapie psihedelica. Este sintetizat din acidul lisergic, derivat din cornul de secara, o ciuperca a granelor, ce de obicei se regaseste pe orez.

LSD-ul este sensibil la oxigen,lumina ultravioleta si clorina, mai ales sub forma lichida, desi potenta sa se poate mentine ani de zile, daca este depozitat la rece, departe de lumina si umezeala. In forma pura, este incolor, inodor si usor amar. LSD-ul este de cele mai multe ori administrat oral, de obicei pe un substrat precum hartie sugativa, un cub de zahar sau gelatina. In forma sa lichida, poate fi administrat prin injectie intramusculara sau intravenoasa. Doza necesara pentru efecte pihoactive la oameni este intre 25 si 500 µg (micrograme), insa consumat des, se poate ajunge la 1200 µg per doza din pricina tolerantei. H

Inca din anul 1943 A.Hofmann a observat intamplator efectele halucinogene ale LSD-ului, in timp ce efectua semisinteza acestei amide, pornind de la acidul lisergic extras din alcaloizi proveniti din ergot.

LSD este o substanta cristalina, fara miros, de culoare alba. Cu acizi sau baze, in solutie apoasa, hidrolizeaza la fierbere, formand dietilamina si acidul lisergic. La temperatura de 83oC se topeste cu descompunere, iar sub forma de tartrat este solubila in apa. Are cea mai ridicata activitate psihochimica. Doza de 0,001 mg/kg corp poate provoca la om psihoze de tip schizofrenic pe o durata de cateva ore.

Simptomele de intoxicare evolueaza prin: marirea pupilei, senzatia de ridicare a parului, voma, salivare abundenta, activitate ridicata a reflexelor, paralizia membrelor; moartea survine prin oprirea respiratiei. Inspiratia aerosolilor de LSD determina aparitia in organism a unor tulburari intense, manifestate prin: senzatia de plutire in aer, vorbire incoerenta, halucinatii vizuale si auditive, alterarea afectivitatii si impresia de totala depersonalizare. Imaginea in ansamblu a cestor psihoze este foarte asemanatoare cu starea de schizofrenie.

Mescalina (3-4-5-trimetoxi-fenil-etilamina)

Este extrasa din “peiote” (mescal), varfurile uscate ale unui cactus fructifer

pufos care creste in New Mexico (valea raului Rio Grande), Peru si Brazilia. Este o substanta solida, cristalina si solubila in apa, alcool, cloroform, benzen. Din punctul de vedere al proprietatilor farmacologice, mescalina provoaca efecte psihice si halucinatii vizuale neobisnuite. Doza de 3-5 mg/kg corp, administrata pe cale bucala, provoaca o stare de anxietate, efecte vegetative simpatico-mimetice (greata, frisoane, congestia fetei) hiperreflexe la nivelul membrelor, tremuraturi si halucinatii intense (de obicei vizuale, reprezentand lumini colorate, desene geometrice, animale, si uneori persoane); perceptia culorilor si a spatiului este adesea concomitent tulburata. Aceste simptome sunt conoscute sub denumirea de “betia mescalnica”. Efectele unei singure doze complete de mescalina persista timp de 10-12 ore.

2) Derivati de amfetamina

C6H5–CH2–CH–CH3

NH2

Amfetamina (amfedrina, benzedrina) se intrebuinteaza ca medicament in starile psihice depresive, insotite de apatie si oboseala, datorita actiunii excitante asupra sistemului nervos central.

Derivatii de amfetamina manifesta o actiune psihochimica mai ridicata decat cea a mecalinei sau cel putin similara acesteia (in functie de pozitia gruparilor metoxi).

CH3O

CH3

CH3O CH2 CH NH2 3-4-5-trimetoxiamfetamina (I)

CH3O

CH3O CH3

CH3O CH2 CH NH2 2-4-5-trimetoxiamfetamina (II)

CH3O

CH3O CH3

O CH2 CH NH2 3 metoxi 4-5 metilen dioxiamfetamina




H2C

O

S-a observat ca lungimea lantului alifatic si marimea inelului heterociclic produc o scadere a efecientei psihochimice la om. Drogurile obtinute sunt: dexaamfetamine, pro plus. Efectele acestora sunt euforie, puls rapid, stare de agitatie, neliniste, somnolenta, tremuraturi, pierderea apetitului, individul devine nehotarat, dependenta, gandire dezordonata, leziuni pe creier, violenta, moarte prematura, posibile intoxicatii. Durata efectelor este de 2-4 ore.

3)Morfina si derivatii sai

Opiul se obtine prin uscarea latexului din fructele necoapte ale macului,

Papaver Somniferum, cultivat mai ales in China, India si Asia Mica. Continutul in alcaloizi (circa 20) al opiului este de 20-25%, restul reprezentand un amestec de rasini, gume, zaharuri, acizi organici, proteine si substante minerale. Principalii alcaloizi si proportiile aproximative in care se gasesc sunt urmatoarele: morfina 10-12%, narcotina 5%, papaverina 0,8%, tebaina 0,4%, codeina 0,3%, narceina 0,2%.

Morfina a fost izolata din opiu pentru prima oara de catre Sertuner.

Din punct de vedere chimic, alcaloizii din opiu fac parte din doua clase diferite: derivati ai fenantrenului (morfina, codeina, tebaina), care actioneaza in special asupra sistemului nervos central, si derivati ai izochinolinei (papaverina, narcotina) cu o actiune predominant spasmolitica asupra muschilor netezi.

Medicamentele din grupa morfinei sunt narcotice puternice. Efectul deprimant asupra sistemului nervos central se manifesta printr-o stare de indiferenta fata de durere (analgezice) in doze mai mari aceasta este insotita de hipnoza, pierderea cunostintei si chiar coma.

H3C N CH2 H3C N CH2


CH2 CH2

OH O OH H3C-O O O–CH3

morfina  tebaina

La anumite doze, efectul deprimant este precedat de o actiune excitanta, care se transforma intr-o stare placuta de euforie ce duce la dorinta de a lua din nou medicamentul (morfinism). Administrarea repetata produce, dupa o perioada de timp variabila, o stare de intoxicare cronica, de dependenta psihica si fizica fata de narcotic, cunoscuta sub numele de adictie sau dependenta. Preocuparea majora a celui intoxicat este aceea de a-si procura prin orice mijloc substanta care ii da simtamantul de echilibru si buna stare generala. Notiunea de adictie implica dependenta fizica a organismului probabil prin schimbari importante in fiziologia celulei. Intreruperea brusca a narcoticului este dramatica si insotita de tulburari adanci (sindromul abstinentei), constituind o indicatie a procesului de adictie; de aceea, multe persoane continua sa ia morfina tocmai pentru a evita aceste tulburari ale intreruperii. Se face deosebirea intre adictie si obisnuinta, aceasta din urma reprezentand mai mult o dependenta psihica, de natura emotiva. O alta caracteristica a alcaloizilor din grupa morfinei este de a produce toleranta; la utilizarea continua, dozele obisnuite nu mai produc aceleasi efecte, astfel incat cantitatile necesare devin din ce in ce mai mari. Tulburarile psihice care insotesc morfinismul sunt dintre cele mai grave: slabirea facultatilor intelectuale, pierderea vointei, a simtului etic si a puterii de munca. Tratamentul morfinismului, pentru recuperarea bolnavului, trebuie facut sub supraveghere medicala.

4)Codeina

Codeina este derivatul metilat al morfinei la grupa fenolica.

Codeina, numita si metilmorfina, este un alcaloid natural din opiu. Concentratia sa in extractul de opiu (meconat) variaza intre 0,7% si 2,5%. Sinteza industriala a codeinei se face prin O-metilarea morfinei. Are proprietati analgezice mult mai slabe decat morfina, dar este mai avantajoasa decat aceasta in privinta actiunii antitusive si antidiareice.

Indicatii:

*Tuse fara expectoratie. In prezent codeina se foloseste doar la *cazurile rebele si foarte grave.

*Diaree

*Dureri moderate sau severe

Contraindicatii:

*Sensibilitate la codeina sau la alte opiacee

*Insuficienta respiratorie

*Insuficienta hepatica, renala, cardiaca

*Nu se admnistreaza la animalele pentru curse, deoarece pozitiveaza testele de dopaj

*Femele ce alapteaza

*La female gestante se impune prudenta, este mai bine sa fie evitata

*La tineret;

Cel mai frecvent se administreaza oral, sub forma de saruri de codeina: sulfat sau fosfat. Este inclusa in multe combinatii alaturi de paracetamol, aspirina si alte antiinflamatoare nonsteroidiene, deoarece in aceste asocieri componentele isi potenteaza reciproc efectul analgezic.

Efecte adverse:

*Sedare

*Greata, varsaturi

*Constipatie

*La doze mari sau la copii exista riscul de deprimare respiratorie, pana la stop respirator

*Rezistenta (diminuarea efectelor odata cu administrarea de doze din ce in ce mai mari pe timp indelungat). Dependenta este posibila, insa riscul este mult mai mic decat la morfina.

efectul deprimant al codeinei este potentat de fenotiazine, antidepresive triciclice, sedative hipnotice, alcool. Codeina potenteaza analgezicele, efectele codeinei sunt scazute de caolin (scade absorbtia)

modifica testele de laborator: creste concentratiile serice ale LDH, amilazei, lipazei, TGO, TGP

5)Heroina

Heroina (diacetil morfina) are actiune analgezica puternica, care produce foarte usor si des obisnuinta.

Efectele principale ale consumului acestor droguri sunt: euforie, tulburari mintale, sufocari, apatie, putere redusa de concentrare, apetit slab, inhibare emotionala, impuls sexual redus, dependenta fizica si psihica, schimbari drastice in modul de viata, moarte prematura.

6)Cocaina

Cocaina este alcaloidul principal obtinut din frunzele unui arbust, Erytroxylon Coca, originar din regiunile muntilor Anzi. In secolul al XIX-lea cultura sa a fost intrdusa in insulele Ceylon si Java, aceasta din urma producand astazi cea mai mare cantitate. Continutul total in alcaloizi variaza intre 0,5 si 2% din care cocaina reprezinta 25-80%, dupa origine.

Indienii din America de Sud atribuie frunzelor de coca puteri miraculoase. Din timpuri vechi, ei au obiceiul de a mesteca frunze de coca impreuna cu mici cantitati de cenusa. Senzatiile de foame si oboseala dispar si se realizeaza in mod temporar o buna dispozitie si o iluzorie putere de munca.

Primele frunze de coca au fost aduse in Europa in anul 1857, iar extragerea cocainei a fost realizata curand dupa aceea in laboratorul lui Wohler. Structura cocainei a fost stabilita (Willstatter, 1898) pe baza reactiilor de degradare, facute de numerosi cercetatori, in seria cocainei si a alcaloizilor cu structura

inrudita (atropina). Cocaina este esterul dublu cu alcool metilic si acid benzoic al unui amino-hidroxiacid, (–) –ecgonina.

Cocaina pura a fost izolata in München in anul 1923 de purtatorul premiului Nobel Richard Willstätter, D. Wolfes si H. Mäder. Din anul 1879 cocaina este folosita la tratamentelor pacientilor dependenti de morfina. In acelasi descopera Vassili von Anrep din Würzburg efectul analgezic al cocainei, acest efect analgezic si cel psihic este amintit in opera lui Sigmund Freud „Despre Coca”. In anul 1906 bautura racoritoare Coca-Cola continea 250 mg cocaina/litru, acest lucru nu este amintit in istoricul concernului. Pericolul de cauzare a dependentei fata de alcaloid a fost recunoscuta numai treptat.

H  OCOC6H5 H OH

H3C–N H3C–N

hidroliza + C6H5COOH

+ CH3OH

COOCH3 COOH

cocaina (–) ecgonina

Un alt drog obtinut pornind de la cocaina este “CRACK”. Se prezinta sub forma de pudra cristalina, pufoasa, de culoare alba, putand avea o paleta de la alb deschis pana la un alb-maroniu.

Cocaina este un excitatnt puternic al scoartei cerebrale; produce o stare de excitatie euforica, halucinatii, senzatie de mare putere de munca, dand nastere de la o toxicomanie grava, cocainomania (dezechilibru psihic, idei fixe si toate urmarile nefaste ale narcomaniei).

Utilizarea prelungita a cocainei produce si toleranta astfel trebuie luate doze din ce in ce mai mari pentru a obtine acelasi efect. Sindromul abstinentei este mai putin grav decat in cazul morfinei si deci intreruperea nu este asa dificila. Efectele principale ale consumului de cocaina sunt: inhibarea emotionala, tremuraturi, stari de nervozitate, mucoasa nazala sangeranda (cu diverse leziuni), secretii nazale permanente, somnolenta violenta, pierderea apetitului, a greutatii, lipsa de interes, perceptie distorsionata, tulburari cronice, creste riscul atacului de cord, moarte prematura. Efectele dureaza 1-2 ore.

Cercetatorii au descoperit ca pot elimina placerea pe care o genereaza cocaina cu o simpla modificare genetica. Cu toate ca ei nu sugereaza ca dependentii de cocaina ar trebui modificati genetic, ei scot in evidenta faptul ca rezultatele studiului poate fi folositor si in cazul oamenilor datorita faptului ca ei au descoperit care este proteina cheie in cazul dependentei de cocaina, lucru care ar putea fi folosit pentru a dezvolta medicamente care sa-i ajute pe dependenti sa-si 'depaseasca dependenta'.

Studiul confirma ca transportorul de dopamina - o proteina care misca neurotransmitatorul dopamina din afara neuronului in interiorul celulei - joaca un rol important in dependenta de cocaina. 'Cocaina blocheaza transportul de dopamina, iar aceasta actiune este cea care o face pe acea persoana sa se simta 'high',' spus Howard Gu, cercetatorul principal si profesor de farmacologie si psihiatrie la Universitatea de Stat Ohio.

Dopamina este mesagerul chimic vital pentru functionarea sistemului nervos central. In conditii normale, el intra si iese din neuroni. Insa cocaina blocheaza transportorii de dopamina, lasand-o in afara neuronilor unde ea ii excita in continuu. Gu si colegii sai au crescut niste cobai care aveau un transportor de dopamina modificat.

'Noi am realizat un transportor de dopamina care rezista cocainei si care

in acelasi timp isi mentine functia de a lua dopamina si a o duce inapoi in neuroni,' a spus Gu.

Cercetatorii au testat efectele cocainei pe soareci normali si pe soarecii modificati genetic. Animalele au primit diverse doze de cocaina. Unii cobai din ambele grupuri au fost folositi pe post de grup de control si li s-a injectat numai o solutie salina (care nu avea nici un efect).

Cobaii au fost plasati in niste cutii individuale cu trei compartimente - un compartiment in mijloc si doua compartimente de test. In prima zi a experimentului, soarecilor li s-a dat voie sa se plimbe prin toata cutia. Apoi, in decursul zilelor urmatoare, ei au primit injectii cu diferite doze de cocaina si de solutie salina. Cei care au primit solutia salina au fost tinuti intr-un compartiment, cei care au primit cocaina in celalalt compartiment.

In ultima zi a experimentului, cobaii au fost lasati din nou liberi prin toate cutia si nu li s-a mai administrat nici o injectie. Animalele au fost filmate in timp ce se plimbau prin cutie.

'Soarecii normali au petrecut mai mult timp in compartimentul in care au primit injectiile cu cocaina,' a spus Gu. 'Aceste animale voiau mai multa cocaina. Pe de alta parte, soarecii modificati genetic nu aveau nici o preferinta pentru vreun compartiment din cutie.'

Cercetatorii au folosit filmele si pentru a masura nivelul de activitate al cobailor dupa injectiile cu cocaina. In cazul soarecilor normali, dupa ce primeau cocaina se plimbau prin cusca pe distante cam de cinci ori mai mari decat soarecii de control. Pe de alta parte, soarecii modificati genetic injectati cu cocaina mergeau numai jumatate din distanta pe care mergeau cei de control.

'Dupa injectiile cu cocaina, soarecii normali alergau de colo-colo mirosind si examinand totul in cutie in continuu, din nou si din nou pana cand ii luam din cutie,' explica Gu. 'Insa cocaina pare sa-i fi calmat pe soarecii modificati, ei asezandu-se intr-un colt pentru perioade lungi de timp. In cazul lor, cocaina pare sa fie mai degraba un sedativ decat un stimulent.'

DOZA LETALA: *la caine oral 96 mg/kg

*soarece oral 13 mg/k

Cocaina este un inhibitor al dopaminei, noradrenalinei, serotoninei. El impiedica transmiterea impulsului nervos la nivelul sinapselor neuronale, prin ridicarea pragului de sensibilitate a receptorilor, o crestere a simpaticotoniei. Creaza o stare de euforie si de dependenta fata de cocaina.



)Metadona (6–dimetilamino–4,4,,–difenil–3 heptanona)

Metadona (6–dimetilamino–4,4,,–difenil–3 heptanona) se foloseste ca analgezic dupa etiologia si intensitatea durerilor. Este un narcotic care produce adictie (dar mai slab decat morfina). Metadona a fost sintetizata prima oara in timpul celui de-al doilea razboi mondial (Ehrhardt si Bockmihl).

Se prezinta sub forma de lichid ori tablete. Alte droguri obtinute sunt: petidina, meperidina, sosegon. Efectele consumului sunt: euforie, tulburari mentale, sufocari, apatie, putere redusa de concentrare, apetit slab, inhibare emotionala, impuls sexual redus, dependenta fizica si psihica, schimbari drastice in modul de viata, moarte prematura. Durata efectelor este de 3-24 ore.

O

C6H5 C–C2H5

C

C6H5 CH2–CH–N(CH3)2

Metadona a fost la origine dezvoltata de catre nazisti in timpul celui de-al doilea razboi mondial. Cand rezervele de opium au fost epuizate, narcomanii nazisti ( Hermann Göring- seful suprem al Luftwaffe si succesorul lui Hitler- era unul dintre ei ) au incercat sa evite renuntarea la acest drog. Din aceasta cauza s-a ajuns sa se impuna companiilor farmaceutice si chimice germane obtinerea unei substante opiacee de sinteza, pentru a nu mai fi nevoie de culturile de mac. Chimistii nu auvenit numai cu un drog care a functionat, dar care in plus a reusit si sa infrunte timpul. Drept consecinta, metadona a ajuns un drog folosit de doctori pentru a incerca sa-i ajute pe cei dependenti de opiacee. Efectul heroinei se duce dupa cateva ore, fapt ceea ce duce la nevoia de a lua mai multe doze pe zi.   Pe de alta parte, efectul metadonei dureaza undeva intre 24 si 72 de ore, in stansa legatura cu doza luata si cu metabolismul fiecaruia. Metadona este un drog (o substanta opiacee sintetica ) care atunci cand este administrata o data pe zi, pe cale orala, in doze adecvate, poate cel mai adesea sa suprime pentru 24 de ore impulsul de a lua heroina. Pacientii au aceeasi dependenta fizica fata de metadona ca si fata de necesitatea de a lua heroina sau alte opiacee cum ar fi Oxycotin sau Vicotin. De fiecare cand un narcoman foloseste heroina apare un ciclu care consta initial intr-o intoxicatie urmata de o perioada de functionare normala a creierului care ulterior duce la o stare de disconfort si la nevoia acuta de a mai lua o doza ( apar simptome ca acelea ce insotesc instalarea gripei, dureri, frica si depresie ).

Efectele metadonei: Ciclul acesta care se repeta in cazul heroinei la fiecare 4- 8 ore, poate fi eliminat prin folosirea metadonei in cadrul unor programe speciale. Acest fapt este posibil deoarece metadona patrunde mult mai lentr in sistem iar efectul ei dureaza o perioada mai indelungata decat in cazul heroinei si a altor opiacee. Opiaceele cu efect de scurta durata cum ar fi heroina, hidrocortizonul si morfina, perpetueaza si / sau dau nastere unor procese anormale in creier care interfereaza cu procesele emotionale si rationale normale. Luand metadona, majoritatea acestor procese nocive sunt oprite, normalizandu-se anumite procese neuro – biologice care altfel ar fi afectate. Dupa stabilirea unei doze corespunzatoare, metadona nu mai produce aceleasi stari de exaltare si “plutire” atat de frecvente in cazul heroinei. Cel mai importante efect secundar al metadonei constau in : ameteala, slabiciune generala, euforie, gura uscata, retentie urinara, constipatie, respiratie inceata si greoaie. Mai exista si unele efecte secundare ocazionale : reactii alergice, iritatie a pielii, mancarimi, dureri de cap, dificultati de concentrare, senzatia de betie, confuzie, depresie, dificultati de vedere si vedere dubla, eruptii cutanate faciale, transpiratie, palpitatii, greata, si voma. Efectele secundare cele mai putin comune sunt : reactiile anafilactice, hipotensiune cauzatoare de slabiciune si de lesin, dezorientare, halucinatii, tremur, crampe musculare. Printre riscurile asociate sunt incluse si problemele cu rinichiul. Simptomele supradozei sunt : ameteala foarte puternica, confuzie, tremur, convulsii, coma, frisoane, hipotensiune, piele rece si lipicioasa.

In cazul unei supradoze: Corpul in intregul lui : ~ spasme musculare Din punct de vedere respirator: ~ dificultati respiratori ; ~ stop respirator ( uneori fatal in marja de 2-4 ore ) Nas, gat si urechi: ~ pupile micsorate; ~ piele vinetie; ~unghii si buze vinetii ; Gastrointestinal : ~ spasme ale stomacului si/sau ale tractului intestinal; ~constipatie Inima si vase sangvine : ~puls slabit; ~presiune arteriala scazuta. Sistem nervos : ~ ameteala; ~ dezorientare; ~ coma

In mod ironic, metadona care este folosita pentru a controla dependenta de alte narcotice mai nocive este destul de des intalnita pe piata neagra si a fost asociata unui numar crescut de decese datorate supradozelor. Toleranta si dependenta de metadona este un pericol grav, ca si simptomele ce pot aparea cand se renunta la folosirea ei. Multe persoane care au fost dependente de heroina afirma ca simptomele asociate renuntarii la heroina sunt de departe mai putin neplacute decat cele asociate renuntarii la metadona.

Multe persoane ajung sa treaca de la dependenta de heroina la dependenta de metadona, continuand acest tratament de-a lungul anilor, fiindu-le teama de simptomele ce ar putea aparea dupa renuntarea si la metadona. Metadona nu trebuie sa se transforme intr-un mod de viata pentru fostii dependenti de heroina.

-METADONA-

8)Barbituricele

Barbituricele reprezinta o grupa de medicamente sedative si hipnotice cu cea mai larga utilizare dintre medicamentele clasice de acest tip.


Acidul barbituric (2,4,6-triceto-hexahidro-pirimidina), ureida ciclica a acidului malonic este un derivat de pirimidina. Inelul pirimidinic se intalneste in multi compusi naturali de mare insemnatate fiziologica ca: vitamine, purine, acizi nucleici. Metoda clasica prin care se sintetizeaza barbituricile consta in condensarea unui ester malonic disubstituit cu uree in prezenta etoxidului de sodiu.

-ACIDUL BARBITURIC-

-OBTINEREA ACIDULUI BARBITURIC-

Drogurile care contin barbiturice sunt: mandrix, benzodiazepine, rohxpnol, mogadon. Se prezinta sub forma de capsule sau tablete. Se administreaza oral, injectabil sau pe cale rectala. Efectele consumului sunt: dezorientare, memorie alterata, vorbire nedeslusita, comportament de betie, fara insa a consuma alcool, dependenta, contractii musculare si convulsii, psihoza, frica extrema, posibila moarte. Durata efectelor 1-6 ore.

Trebuie avut o grija deosebita in ceea ce priveste dozarea barbituricelor,unii dintre medicii veterinari facand uz excesiv de acestea animalul epileptic fiind obligat sa doarma mai tot timpul.Deci,atentie la barbiturice!

Dintre barbiturice,un efect salutar il are combinatia dintre Fenintoin si Fenobarbital.

Fenobarbitalul numele vechi Luminal este un medicament din grupa barbituratelor folosit din anul 1912. El este folosit in tratamentul epiepsiei si ca somnifer pana in a doua jumatate a secolului XII. In prezent in Germania sunt admise tablete cu pana la 300 mg fenobarbital care se elbereaza pe retete medicale BGB. (legea Stupefiantelor)

Acestei medicatii i se asociaza si vitaminele A si B,saruri de calciu,dihidrotahisterolul,stimulente nespecifice (implante,extracte tisulare,Yatren),produsele progesteronice,iar uneori castrarea are un efect salutar.

In manifestarile epileptiforme se va face OBLIGATORIU si tratamentul bolii primare.

Eutanasierea cainilor se realizeaza numai prin utilizarea barbituricelor-pentobarbital sodic;acesta este disponibil sub trei forme:solutie sterila care poate fi utilizata si ca anastezic,solutie 20%,nesterila,speciala pentru eutanasie,si pudra.Administrarea intravenoasa este posibila numai in cazul in care animalul este contentionat corespunzator.Daca aceasta nu este posibila,injectia poate fi administrate in cavitatea peritoneala.Barbituricele nu trebuie sa fie injectate pe cale intramusculara sau subcutanata.Pentru catei calea de administrare care se utilizeaza este cea peritoneala.

9)Marijuana

Substanta de culoare verde, seamana cu tutunul. Se mai folosesc semintele si rasinile (culoare neagra cu miros de prajeala). Efectele consumului: inhibitie partiala emotionala, concentrare diminuata, perceptie distorsionata, panica de a fi atacat, ochii injectati, tuse, cresterea apetitului, dependenta, afectiuni ale plamanilor, leziuni pe creier, lipsa de motivatie, urmari asupra comportamentului sexual, posibile nasteri cu deformatii. Durata efectelor 2-4 ore.

Cele doua tipuri principale de canabis folosite ca droguri sunt marijuana si hasisul.

Marijuana sunt frunzele si florile uscate de la planta de canabis. Tulpina, ramurile si semintele sunt de obicei indepartate, deoarece contin doar o mica cantitate de THC. Marijuana este de obicei fumata in foi de tigara, pipa sau intr-o pipa cu filtru de apa cunoscuta sub numele de bong. Unele persoane digera marijuana sau o folosesc la gatit.

Hasisul este aceeasi planta lipicioasa, cu tulpina groasa, din care se utilizeaza polenul, are rasina inchisa la culoare (asemeni sevei ce se scurge din planta de cannabis). Pentru a fabrica hasisul, muncitorii zdrobesc sau macina planta de canabis pentru a obtine rasina sau seva, apoi aceasta este colectata. Hasisul este o forma mult mai puternica de marijuana, deoarece are mult mai mult THC. Este de obicei fumat intr-o pipa obisnuita sau una cu filtru de apa. Unii o consuma adaugand-o la prajituri.

Principalul ingredient activ este THC-ul, care consumat in cantitati prea mari poate provoca viziuni rare numite si halucinatii. Exista doua tipuri de plante: sativa si indica. Folosirea uneia sau alteia avand efecte contrare, una de relaxare si alta de excitare.

-CANNABIS SATIVA-

SINDROMUL HALUCINATOR

Sindromul halucinator este provocat de toxinele care se gasesc in unele specii de ciuperci halucinogene exotice(Mexic,Campucia,Tailanda) si in unele specii europene din genul Psilocybes,si anume:psilocibina si psilocina cu actiune psihotropa.

Acestea au fost sintetizate in 1958 de Hoffman si colab.

Ingestia de ciuperci care contin alcaloizi psihotropi produce o multitudine de tulburari psihice,si anume:dezorientari spatio-temporale,iluzii vizuale,hiperestezie si halucinatii auditive,modificari olfactive si hiperacuzie,viziune accelerate si caleidoscopica a miscarilor,euforie.

Psilocibina si psilocina mai produc midriaza in 90%din cazuri,bradicardie,hipotensiune,astenie,somnolenta,congestie faciala,modificari ale sensibilitatii cutanate,senzatie de frig sau cald,sudori,frisoane.Unele tulburari provocate de psilobicina sunt asemanatoare celor date de lsd,

Tratamentul consta in spalaturi gastrice cu suspensie de carbine medicinal activate si in administrare de neuroleptice majore ,ca fenotiazine(clorpromazina)sau butirfenone(haloperidol),care suspenda halucinatiile si tulburarile insotitoare.

CIUPERCA,ORD.PSLOCYBES

-PSILOCIBINA-

(contine psilocina

BIBLIOGRAFIE:


1.”FARMACOLOGIE”-VALENTIN STROESCU,editura ALL,1997;

BASIC AND CLINICAL PHARMACOLOGY”-KATZUNG B.G,APPLETON,LANGE,NOWALK,1987

3.“PARMAKOLOGIE AND TOXIKOLOGIE”-RUMMEL W.,EDITIA aIV-a ,B.I.,Maheim,1983

4.“GHID DE DATE TOXICOLOGICE”- GH.DANAILA,editura Medicala,Bucuresti,1984

5.”INTOXICATII ACUTE”-GHEORGHE MOGOS,editura Medicala,Bucuresti,1981,p.339

6.”ACUTE DROG ABUSE EMERGENCIES”-ELLIWOOD E. jr.-Academic Press Inc.,New York,1976

7.”THERAPIE”-SCHMIT,1979,p.34,155

8.”AMERICAN MEDICINE”-GARY N.,SAIDI P.,1978,p.64,537.

9.”INTOXICATIILE ACUTE”-BANCIU D.,OARDA M .editura Medicala ,Bucuresti,1964

10.”DTGH MED”- IPPEN J.,KOLLMEL K,’1997,p.102,851

www.aapsj.org

www.molecularium.net

*https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/e/ed/Codeine.png

*https://www.dailymotion.com/video/x4hppz_p1030043_animals

*https://www.mind-surf.net/ drogas/metadona.htm

*www.folioenblanco.com

*www.sppu.com

*wzar.unizar.es

*www.rhrn.ro

*drogas3j.blogspot.com/ 2007_10_01_archive.html

*www.dependenta.ro/ drog_LSD.htm








Politica de confidentialitate

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 4052
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2020 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site