Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

CATEGORII DOCUMENTE





AgriculturaAsigurariComertConfectiiContabilitateContracteEconomie
TransporturiTurismZootehnie


Procedee folosite in calculatia costurilor

Contabilitate

+ Font mai mare | - Font mai mic







DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
Determinarea rezultatului exercitiului si repartizarea acestuia
Verificarea si certificarea, aprobarea si publicarea bilantului contabil
CONTABILITATEA DECONTARILOR CU FURNIZORII - PROIECT DE CERTIFICARE
Experti contabili – contabili autorizati cu studii superioare
CONTABILITATEA OPERATIILOR PRIVIND IESIREA MIJLOACELOR FIXE
Procedee folosite in calculatia costurilor
OBIECTUL CONTABILITATII
Inventarierea generala a patrimoniului
S.C. MARTINA S.A., BAZA DE STUDIU PRIVIND ELABORAREA SI ANALIZA BILANTULUI CONTABIL
CONTABILITATEA OPERATIUNILOR DE FUZIUNE A SOCIETATILOR COMERCIALE

Procedee folosite in calculatia costurilor

          Se folosesc:

- procedee comune tuturor calculatiilor:



- delimitarea cheltuielilor pe purtatori de costuri sau pe centre de costuri

- separarea costurilor aferente produselor finite de cele aferente productiei neterminate

- procedee comune anumitor calculatii:

- repartizarea cheltuielilor indirecte

- delimitarea cheltuielilor in variabile si fixe

- procedee specifice anumitor calculatii:

- determinarea ± Δ abaterilor de la costurile standard, etc.

1.     Procedee de delimitare a cheltuielilor pe purtatori de costuri sau pe centre de costuri

Cheltuielile directe sunt delimitate inca din faza primara pe purtatori de costuri.

Cheltuielile indirecte sunt in prima faza delimitate pe centre de costuri (de calculatie).

In cadrul acestor procedee de delimitare se inscriu urmatoarele tehnici mai frecvent utilizate:

1)    procedeul ponderarii cantitatii (Q) cu preturile (p) sau tarifele (t)

Ex.:

-         valoarea materiei consumate T costul cu materia prima:

Cmp = Qmp * pmp

-         costul cu salarii pe tipuri de operatii; i – tipul de operatie:

Csi = ti * timpi

2)    procedeul cotelor procentuale aplicate asupra unor valori absolute

Ex.:

-         costurile generate de amortizare:

Camortizare = Vi * cota de amortizare

-         costurile cu asigurarea sociala:

CAS = Fond salarii * % stabilita de lege (22,5%)

-         costurile cu protectia sociala:

CPS = Fond salarii * % stabilita de lege (4,5%)

-         costurile cu asigurarea sociala de sanatate:

CASS = Fond salarii * % stabilita de lege (7%)

3)    procedeul defalcarii in cote in raport cu numarul perioadelor de gestiune (sistemul abonamentelor)

Ex.:

- abonamente achitate in ianuarie pentru anul 2004 → 1.200.000 (la reviste)

(in ian.)                      %     =   512      1.200.000

              1.000.000     658

                 100.000     471

- lunar = lunar

(in febr.)     100.000     658   =   471    100.000

-         pentru colectarea cheltuielilor indirecte pe purtatori de costuri:

921 „CAB”      =      901 „DIPC”

  -produs A

               B

               C

  -comanda X

                  Y

  -faza a

           b

           etc.

-         pentru colectarea cheltuielilor indirecte pe centre de costuri:

      %                        =    901 „DIPC”

922 „CAA”

  -centrala electrica

  -centrala de apa

923 „CIP”

  -S1

  -S2

924 „CGA”

925 „CD”

2.     Procedee de repartizare a cheltuielilor indirecte

Cheltuielile indirecte sunt colectate in cursul lunii pe centre de costuri si se vor repartiza (se vor imputa) in costul produselor (deci pe purtator de costuri) prin procedeul suplimentarii.

Din categoria cheltuielilor indirecte fac parte:

- costuri indirecte de productie (comune ale sectiei de productie):

- de regie variabile → se imputa integral in costul P, L, S

- de regie fixe → aferente gradului de ocupare a capacitatii de productie → se imputa in costul P, L, S

                                    → aferente gradului de neocupare a capacitatii de productie T cost al perioadei

- costuri generale de administratie T cost al perioadei

- costuri de desfacere T cost al perioadei

          Se pune problema imputarii costurilor generale si a costurilor de desfacere doar atunci cand se calculeaza costul complet pentru productia vanduta.

          Procedee de suplimentare:

1) Procedeul suplimentarii in forma clasica (cu coeficient unic sau global)

Ř     se alege o baza de repartizare comuna tuturor produselor: Brj     ; j = 1 – n sortimente

Ř     se determina coeficientul de repartizare sau suplimentare (kS): 

Ř     se determina cota de costuri indirecte aferenta fiecarui produs: Cij = Brj * kS

Ex.:

Baze:

  A – salarii directe      1.000.000

  B – salarii directe      6.000.000

  C – salarii directe      3.000.000

                            a = 10.000.000

Costuri indirecte totale: 100.000.000

CiA = 1.000.000 * 10 = 10.000.000

CiB = 6.000.000 * 10 = 60.000.000

CiC = 3.000.000 * 10 = 30.000.000

                                    100.000.000

2) Procedeul suplimentarii clasic (cu coeficienti diferentiati)

·        pentru fiecare categorie de costuri indirecte se alege cate o baza de repartizare diferentiata (alta baza)

Ex.:

-         pentru CIFU – baza poate fi: ore functionare

-         pentru CGS – baza poate fi: salarii directe sau materia directa

3) Procedeul suplimentarii clasic (cu coeficienti selectivi)

ü     pentru fiecare categorie de costuri indirecte se alege o baza de repartizare diferentiata

ü     se aplica (imputa) selectiv tinand cont de fazele parcurse de produse (respectiv sectiile parcurse de produse)

Oval: Aplicatie


 

-         produsul A trece prin sectiile S1 si S2

-         produsul B trece doar prin sectia S2

-         coeficientul de suplimentare CIFU:

- pentru S1: 15.000.000 lei

- pentru S2: 20.000.000 lei

                                        35.000.000 lei

-         coeficientul de suplimentare CGS:

- pentru S1: 10.000.000 lei

- pentru S2: 15.750.000 lei

                                        25.750.000 lei

(pentru CIFU) Brore functionare:

§        pentru S1: 25.000 ore (pentru produsul A)

§        pentru S2: - 10.000 ore (pentru produsul A)

                                                - 40.000 ore (pentru produsul B)

                                                   50.000 ore

(pentru CGS) Brsalarii directe:

§        pentru S1: 12.500.000 (pentru produsul A)

§        pentru S2: -  7.000.000 (pentru produsul A)

                                               - 10.500.000 (pentru produsul B)

                                                 17.500.000

          Se calculeaza coeficientii de suplimentare selectivi pe grupe de cheltuieli astfel:

Explicatii

S1

S2

          Pe baza coeficientilor astfel stabiliti, se determina cota de costuri comune ce revine fiecarui produs in parte:

Explicatii

S1

S2

TOTAL cota



Br

kS

cota

Br

kS

cota

CIFU

-pentru A

-pentru B

25.000

-

600

-

15.000.000

-

10.000

40.000

400

400

4.000.000

16.000.000

35.000.000

19.000.000

16.000.000

CGS

-pentru A

-pentru B

12.500.000

-

0,8

-

10.000.000

-

7.000.000

10.500.000

0,9

0,9

6.300.000

9.450.000

25.750.000

16.300.000

9.450.000

          Cota unitara (cota pe P, L, S):

-         A = 1.000 buc

-         B = 800 buc

4) Procedeul suplimentarii sub forma cifrelor relative de structura

o       se alege baza de repartizare: Brj  , j = 1 – n

o       se determina greutatea specifica a fiecarei baze in total:

o       se determina cota de costuri indirecta aferenta fiecarui produs: Cij = grs * cost indir.

Ex.:

Baze:

  A – salarii directe      1.000.000

  B – salarii directe      6.000.000

  C – salarii directe      3.000.000

                            a = 10.000.000

Costuri indirecte totale: 100.000.000

cota CiA = 0,1 * 100.000.000 = 10.000.000

cota CiB = 0,6 * 100.000.000 = 60.000.000

cota CiC = 0,3 * 100.000.000 = 30.000.000

                                                 100.000.000

          De regula, in costul de productie se include prin imputare (repartizare) doar costurile indirecte de productie variabile si costurile indirecte fixe aferente gradului de ocupare a capacitatii de productie.

Costuri indir. fixe aferente gradului de ocupare = costuri fixe totale

Costuri indir. fixe aferente gradului de neoc = costuri fixe totale

                        %                            = 923 „CIP”

                902 „DIPO”                           -CIFU

                  -costul subactivitatii            -CGS

(pt.costurile fixe aferente

   gradului de neocupare)

                921 „CAB”

                   -A

                   -B

                   -C

          De regula, cheltuielile generale si cele de desfacere nu se includ in costul de productie, ci reprezinta cost al perioadei. Totusi pentru a calcula costul complet aferent productiei vandute se procedeaza la repartizarea acestora folosind diferite baze (de exemplu pentru cheltuielile de desfacere se foloseste ca baza de repartizare cifra de afaceri realizata la fiecare produs sau activitate in parte).

3.     Procedee de delimitare a cheltuielilor in variabile si fixe

-         se utilizeaza in:

·        calculatia direct-costing

·        bugetarea cheltuielilor indirecte la calcul standard-cost

·        calculatia – bugetarea costurilor

Aceasta delimitare a cheltuielilor in variabile si fixe este utilizata cand este vorba de cheltuieli de regie mixte (care au in structura lor cheltuieli fixe si variabile si despre care trebuie sa se stie in planificare si in analiza cat este partea variabila si cat este partea fixa).

Cele mai cunoscute procedee sunt:

1) Procedeul celor mai mici patrate presupune parcurgerea urmatoarelor etape:

o       determinarea volumului mediu de activitate pe o anumita perioada „t” (t = 1n): , n – numarul perioadelor

o       determinarea cheltuielilor medii (CV + CF = C) pe acceeasi perioada:

o       abaterea de volum de activitate(Xt):

o       abaterea de cheltuieli (Y):

o       determinarea cheltuielilor variabile unitare:

o       determinarea cheltuielilor variabile totale: CVT = CVu * Qt

o       determinarea cheltuielilor fixe totale: CFT = Ch. totalet – CVT

Oval: Aplicatie 1


Exemplificarea acestui procedeu este redata la pagina 87 (date din tabelul 1).

2) Procedeul punctelor de maxim si minim presupune parcurgerea urmatoarelor etape:

ü     determinarea cheltuielilor variabile unitare:

ü     determinarea cheltuielilor variabile totale ale perioadei planificate: CVT = CVu * Qpl

!!! NOTA!!! Daca se doreste o reducere a cheltuielilor variabile cu un anumit procent T CVTpl = CVT * % de reducere care se va scade din CVT.

          Reluand exercitiul anterior (cu datele din tabelul 1) si aplicand procedeul punctelor de maxim si de minim T

-         pe luna iulie: CVT = 7.200 ore * 4.000 = 28.800.000 lei

                                CF = CTiunie – CVTiulie = 30.000.000 – 28.800.000 = 1.200.000

3) Procedeul analitic presupune analizarea atenta a caracterului variabil, fix sau semivariabil a fiecarui element de cheltuieli din cadrul unei grupe de cheltuieli analizate. Calculatia standard-cost o foloseste de regula pentru determinarea cheltuielilor de regie standard pentru fiecare sector in parte.

          Baza de calcul a standardelor pentru fiecare cheltuiala in parte o reprezinta media acestora pe ultimii 5 ani. Cheltuielile fixe standard vor fi considerate la nivelul mediu al acestora pe perioadele analizate.

          Cheltuielile variabile standard se vor determina in functie de volumul productiei standard si costurile variabile unitare corectate eventual cu un procent de reducere.

          Cheltuielile semivariabile / mixte presupun separarea partii variabile de partea fixa folosindu-se procedeul punctelor de maxim si minim.

Oval: Aplicatie 2


 Vezi exemplu si date din tabelul 2, pagina 89

          Standarde pentru cheltuielile fixe:

-         amortizarea cladirilor si utilajelor: 1.210 mil

-         salarii pers. de conducere din sectii: 300 mil

                          Cheltuieli fixe standard: 1.510 mil

          Standarde pentru cheltuielile variabile:

-         reparatii si intretinere utilaje:

CVpl = 60.000 * 14.000 = 840 mil

-         energie in scop tehnologic:

CVpl = 60.000 * 10.000 = 600 mil

          Standarde pentru cheltuieli semivariabile:

-         salarii muncitori:




CVmax = 50.000 * 5.000 = 250.000.000

T CFmax = 415.000.000 – 250.000.000 = 165.000.000

CFN+6 = 165.000.000

CVpl = 60.000 * 5.000 = 300.000.000

CVN+6 = 300.000.000 – 2% * 300.000.000 = 294.000.000

CTN+6 = 165.000.000 + 294.000.000 = 459.000.000

-         energie in scop gospodaresc:

CVmax = 50.000 * 3.000 = 150.000.000

T CFmax = 309.000.000 – 150.000.000 = 159.000.000

CFN+6 = 159.000.000

CVpl = 60.000 * 3.000 = 180.000.000

CVN+6 = 180.000.000 – 2% * 180.000.000 = 176.400.000

CTN+6 = 159.000.000 + 176.400.000 = 335.400.000

 

Bugetul de cheltuieli de regie pentru S1 in exercitiul N+6

Elemente de cheltuieli

Nivelul (milioane)

CF

-         amortizarea cladirilor si utilajelor

-         salarii pers. de conducere din sectii

1.510

1.210

300

CV

-         reparatii si intretinere utilaje

-         energie in scop tehnologic

1.411,2

823,2

588

CSemivariabile

-         salarii muncitori

-         energie in scop gospodaresc

794,4

459

335,4

TOTAL CCS

3.715,6

4.     Determinarea cantitativa si valorica a productiei in curs de executie

          Se considera productie in curs de executie productia care nu a trecut prin toate fazele de prelucrare prevazute in procesul tehnologic, precum si lucrurile si serviciile aflate in curs de executie neterminate la data calcularii costurilor.

Valoarea productiei se determina prin metoda inventarierii (metoda directa) sau prin metoda contabila (metoda indirecta).

1. Metoda inventarierii presupune:

~ determinarea cantitativa a productiei neterminate: se face prin inventarierea stocurilor de produse aflate in curs de fabricatie (cantarire, masurare, numarare piese) care se scriu in „Listele de inventariere” indicandu-se totodata gradul de finisare tehnica a produselor respective

~ evaluarea productiei neterminate: se poate face in functie de gradul de finisare tehnica (pe piese si pe operatii sau pe baza costului mediu pe om-ore-norma)

          Gradul de finisare tehnica este de 2 feluri:

- global

- forfetar    

Evaluarea globala presupune inmultirea procentului stabilit de finisare tehnica cu costul prestabilit al semifabricatului aflat in curs de executie, calculul efectuandu-se pe articole de calculatie. Dezavantajul reprezinta faptul ca materiile prime intervin la inceputul procesului tehnologic si nu in cota procentuala.

          Evaluarea forfetara se face pe fiecare componenta de cheltuieli eliminand neajunsul anterior in sensul ca valoarea materiilor prime este luata in calcul din prima faza a procesului tehnologic si se procedeaza la colectarea, in functie de gradul de finisare, numai a manoperei directe si a cheltuielilor generate de sectiile de productie.

          Evaluarea pe piese si pe operatii se realizeaza ponderand stocurile constatate de productie neterminata cu costurile unitare directe din fisele tehnologice din fiecare stadiu realizat la care se adauga cheltuielile indirecte de fabricatie in cotele stabilite prin procedeul suplimentarii. Dezavantajul e ca productia neterminata este evaluata la un cost standard ceea ce contravine legii care impune evaluarea productiei neterminate la cost efectiv de productie.

          Evaluarea pe baza costului mediu om-ore-norma presupune transformarea productiei neterminate in ore-norma, calcularea costului pe ora-om-norma si ponderea numarului de ore-om cu costul pe ora-om aferent fiecarui stoc a productiei neterminate. Dezavantajul este acela ca necesita volum mare de munca pentru transformarea productiei neterminate in ore-om-norma.

2. Metoda contabila se poate aplica doar daca se realizeaza calculatia pe comenzi, costul efectiv al productiei neterminate la comenzile care la sfarsitul lunii nu sunt finisate este dat de totalul cheltuielilor colectate la comanda respectiva.

Dezavantajul apare in situatia in care in cursul lunii au fost predate partial produse din cadrul comenzii, decontarea s-a facut la cost prestabilit standard, iar abaterile fata de costul efectiv vor fi preluate in intregime de ultimul lot din comanda respectiva.

          Indiferent de metoda folosita pentru determinarea valorii productiei neterminate, regula este: productia neterminata la inceputul perioadei se aduna la cheltuielile din cursul lunii, iar valoarea productiei neterminate la sfarsitul lunii se scade din cheltuieli.

Costul productiei finite = Valoarea PN0 initiale + Cheltuieli curente - Valoarea PN1 finale

Inregistrarea contabila a productiei neterminate la sfarsitul perioadei in cost efectiv:

                   933 = 921

- decontarea acesteia: 902 = 933

                                  901 = 933

In contabilitatea financiara: 331 = 711

         

5.     Procedee de calcul a costului pe unitatea de produs

In principiu, costul unitar se determina ca raport intre totalul cheltuielile colectate si cantitatea productiei obtinute:

                                     

Procedeul diviziunii simple se poate aplica doar la determinarea costului unitar in cazul productiei perfect omogene si cand nu rezulta productie secundara.

Procedeul valorii ramase se aplica atunci cand din procesul de productie rezulta concomitent cu produsul principal unul sau mai multe produse secundare, iar cheltuielile de productie sunt evidentiate global.

Costul unitar pentru produsul principal se determina raportand cheltuielile ramase dupa ce acestea au fost diminuate cu valoarea produselor secundare la cantitatea de produse principale:

         

unde: qi - cantitatea de produse secundare „i”

          pi - pretul de evaluare al productiei secundare „i”

          Qp - cantitatea produselor principale

Frecvent intalnita in agricultura unde la grau din cheltuielile totale colectate trebuie scazuta valoarea produselor secundare (paie), cheltuielile ramase raportandu-se la cantitatea produselor principale (grau boabe).

Problema care se pune este cea a pretului folosit la evaluarea produselor secundare (pi). Unii autori sustin ca poate fi pretul posibil de vanzare care trebuie diminuat cu profitul planificat.

Ex.:

Pretul de vanzare pentru produsele secundare = 8/ buc. Pentru evaluarea produselor secundare se va folosi costul de productie de 7,3€ / buc daca profitul planificat este de 10%:

          Procedeul coeficientilor de echivalenta se aplica in intreprinderile cu productie cuplata, in productia sortodimensionala si tipodimensionala. In productia cuplata din aceeasi materie prima si din acelasi proces tehnologic rezulta mai multe produse principale (electroliza apei T O2 si H). In cazul productiei cuplate, cheltuielile sunt evidentiate global neputandu-se determina costul pe fiecare produs principal deoarece materia prima si procesul tehnologic sunt unice si se recurge la coeficientii de echivalenta.

In productia tipodimensionala, din procesul tehnologic se obtine o gama larga de produse de dimensiuni diferite care vor avea costuri si preturi diferite (din productia lemnului T dulapuri, cherestea, grinzi).

In productia sortodimensionala intalnita in productia sticlei, ceramice, maselor plastice se va utiliza tot procedeul coeficentilor de echivalenta.

Procesul coeficientilor de echivalenta se poate aplica in varianta: coeficienti de echivalenta simpli sau complecsi.

Etapele de parcurs in situatia calcularii coeficientilor de echivalenta simpli (vezi aplicatia facuta la unul din cursurile precedente - problema cu borcanele).

Atunci cand se folosesc coeficienti de echivalenta complecsi se parcurg aceleasi etape, diferenta consta in faptul ca nu se va lua in considerare un singur parametru sau criteriu de echivalare (ke), ci doua sau mai multe caracteristici ale produselor:                   ke = k1 * k2 * * kn (1, 2, , n – criterii de echivalare)

Problema cheie o constituie stabilirea coeficientilor de echivalenta pe baza parametrilor comuni. Parametrii luati in considerare pot fi:

-         economici (pret de productie, valoarea materiei prime, valoarea manoperei directe)

-         tehnici (cantitatea de materie prima in kg, putere calorica, unitati nutritive, etc.)

In final se ajunge tot la diviziunea simpla.

6.     Procedee de calcul a costului unitar la productia sectiilor cu activitate interdependenta

Aceste procedee se aplica de regula la determinarea costurilor aferente produselor auxiliare in cazul in care diferite sectoare auxiliare isi presteaza reciproc servicii astfel: prestatiile / produsele reciproc livrate intre sectoare caracterizate prin aceea ca produsele sau prestatia furnizata anumitor sectoare depinde de productia primita de la alte sectoare este denumita fabricatie interdependenta.

Productia auxiliara poate fi omogena cand se obtine un singur produs / serviciu (centrala electrica, centrala de apa, sector transport, etc.) sau eterogena cand se obtine o gama variata de produse si servicii (atelier intretinere si reparatii).

Productia auxiliara poate avea urmatoarele destinatii:

1) productia furnizata sectiilor de baza din intreprindere (principala destinatie)

2) productia furnizata sectorului administrativ si de desfacere

3) productia furnizata altor sectii auxiliare

4) consum in cadrul aceleasi sectii

5) productia livrata in afara

Consumul propriu, productia produsa si consumata in cadrul aceluiasi atelier sau sectie auxiliara, va majora costul prestatiei catre celelalte sectoare deoarece cheltuielile sectorului se raporteaza la cantitatea totala produsa de sectia respectiva din care se scade cantitatea consumata pentru nevoi proprii.

Ex.:

, din care 2.000 kwh = consum propriu

Consumul propriu mareste costul prestatiilor pentru ca din total productie se scade autoconsumul.

Constatam ca consumul intern in final este suportat pe costurile sectiilor beneficiare, altele decat cele care le-au produs.

          Consumul propriu nu implica inregistrarea in CG intrucat toate cheltuielile centrului se raporteaza la volumul productiei decontate celorlalte sectoare.

          Serviciile reciproce intre diferite sectii auxiliare se vor deconta folosind unul din urmatoarele procedee:

a) fara luarea in considerare a prestatiilor reciproce (la calculatiile pentru produse noi ® calculatia de proiect)

b) evaluarea decontarilor reciproce la un cost prestabilit

cost prestabilit = cost efectiv al perioadei precedente

                       sau

cost prestabilit = cost planificat

c) procedeul calculelor iterative (reiterarii) consta in efectuarea unor preluari repetate si succesive de catre sectiile primitoare a unor cote parti din cheltuielile sectiei furnizoare, cote ce sunt proportionale cu volumul fizic al productiei preluate de aceste sectii. Repetarea calculelor se face pana in momentul in care se obtin diferente de cheltuieli nesemnificative ramase nerepartizate. Se parcurg urmatoarele etape:

1.     se determina ponderea productiei livrate fiecarei sectii beneficiare in totalul productiei realizate: , unde: qij - productia livrata de sectia „i” catre sectia „j”

                                              Qi – productia totala a sectiei „i”

2.     se determina cota parte din cheltuielile cij prin inmultirea costurilor totale ale sectiei „i” cu ponderea kij: cij = CTi * kij. Aceste calcule de pondere a cheltuielilor totale a sectiei furnizoare se efectueaza astfel:

- la prima sectie furnizoare se aplica ponderile kij numai asupra cheltuielilor initiale ale sectiei furnizoare

- pentru sectia a doua ponderile kij se aplica la cheltuielile initiale la care se mai adauga costul prestatiilor primite de la sectia 1

- intrucat la fiecare sectie mai apar cheltuieli care nu au fost luate in calcul la repartizarea efectuata in prima runda, repetam calculele

- calculele de ponderare continua pana in momentul in care rezultatele obtinute prin inmultire reprezinta valori mici neglijabile

- calculul costului unitar al produselor si serviciilor care se vor deconta sectiilor principale de productie, sectorului administrativ si sectorului de desfacere se realizeaza dupa formula:

 , unde: Ci – cheltuieli initiale

                                                           Cp – cheltuieli preluate

                                                           Cd – cheltuieli decontate

Oval: Aplicatie


Intreprinderea X are 3 sectii auxiliare (CE, CT, SA) a caror cheltuieli totale si productie furnizata este redata in urmatorul tabel:

Sectii auxiliare furnizoare

Cheltuieli de productie

ale sectorului furnizor (mii lei)

Productia

obtinuta



Destinatia productiei

CE

CT

SA

Sectiile de baza

CE

20.000

40.000

-

150

6.650

33.200

CT

8.000

20.000

1.000

-

2.000

17.000

SA

4.000

12.000

120

900

-

10.980

Se vor determina ponderile productiilor livrate in total productie:

Sectia furnizoare

Sectii beneficiare

CE

CT

SA

CE

-

CT

-

SA

-

          Rezolvarea la paginile 104 – 105.

d) procedeul algebric - presupune calcularea costurilor productiei interdependente prin rezolvarea unui sistem de ecuatii liniare unde:

  - costurile unitare ale diferitelor produse furnizate reciproc se considera necunoscute (X, Y, Z)

  - productia in expresie valorica a fiecarei sectii in functie de costul unitar este egala cu cheltuielile initiale ale sectiei furnizoare la care se adauga contavaloarea prestatiilor primite de la celelalte sectii astfel incat pe baza datelor din tabelul din cursul anterior unde se prezentau cheltuielile si productia obtinuta de CE, CT si SA, precum si destinatia productiei T sistemul care duce la calcule mai corecte decat cel al reiterarii.

                   40.000X = 20.000 + 1.000Y + 120Z

    sistem     20.000Y = 8.000 + 150X + 900Z

                   12.000Z = 4.000 + 6.650X + 2.000Y

Decontarile reciproce intre sectiile auxiliare:

922 „CAA”/ Sectia beneficiara = 922 „CAA” / Sectia furnizoare

Dupa decontare se va calcula costul efectiv la productia auxiliara si se vor deconta aceste costuri pe seama sectiilor principale  de productie, pe seama sectorului administrativ si a sectorului de desfacere:

                                      %             =  922 „CAA”

                                     923 „CIP”            - CE

                                       - S1                    - CT

                                       - S2                    - SA

                                     924 „CGA”                 

                                     925 „CD”                  

Avand in vedere exemplul din cursul precedent, productia auxiliara a avut ca destinatie doar sectiile de baza, neexistand livrari de productie auxiliara catre sectorul administrativ si catre cel de desfacere.

Decontarea cheltuielilor activitatii auxiliare ale CE, CT si SA asupra costului sectiilor principale:

Beneficiar

Sectiile de productie

principale

Productia livrata

Cu/kwh

Costuri decontate

CE

33.200

0,513

17.031,6

CT

17.000

0,435

7.395

SA

10.980

0,689

7.565,22

923 „CIP” = 922 „CAA”.CE                   17.031,6 mii

923 „CIP” = 922 „CAA”.CT                     7.395 mii

923 „CIP” = 922 „CAA”.SA                    7.565,22 mii

Exista situatii in care productia auxiliara este livrata in afara intreprinderii si ca atare costurile aferente acestei productii vor fi transferate din creditul contului 922 in debitul contului 921 la un analitic distinct intitulat „Productia auxiliara livrata la terti”. In acest caz, filiera de inregistrari este urmatoarea:

- obtinerea productiei auxiliare la cost plan:

931 „CPO” = 902 „DIPO”

- transferarea productiei auxiliare in contul 921 la cost efectiv:

          921 „CAB”*                = 922 „CAA”

           - productia auxiliara

              livrata la terti

- decontarea costurilor efective ale productiei auxiliare:

          902 „DIPO” = 921 „CAB”

                                    - productia auxiliara

                                       livrata la terti

- stabilirea diferentelor de pret:                       rosu – diferente favorabile

          903 „DIDP” = 902 „DIPO”

                                                                         negru – diferente nefavorabile

 

* Nota: De regula asupra productiei auxiliare livrate la terti se adauga o cota de cheltuieli generale:

                   921 „CAB”                 = 924 „CGA”

            - productia auxiliara

                         livrata la terti

In urma decontarii costurilor efective ale activitatii auxiliare asupra locurilor care au beneficiat de produse, lucrari, servicii de  la aceste sectii, conturile 922 trebuie sa fie soldate.

In caz ca exista productie neterminata la activitatea auxiliara, aceasta va fi evidentiata in debitul contului 933 „CPN”:

          933 = 922








Politica de confidentialitate

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 1265
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2019 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site