Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

CATEGORII DOCUMENTE





AccessAdobe photoshopAlgoritmiAutocadBaze de dateCC sharp
CalculatoareCorel drawDot netExcelFox proFrontpageHardware
HtmlInternetJavaLinuxMatlabMs dosPascal
PhpPower pointRetele calculatoareSqlTutorialsWebdesignWindows
WordXml


Structura si functionarea unui calculator compatibil IBM-PC

calculatoare

+ Font mai mare | - Font mai mic







DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
PLACA DE BAZA
Calculator Numeric - Sistem de prelucrare a informatiilor
ORGANIZAREA CONDUCERII CU CALCULATOARE A UNITATII CANDU - 600
MANUAL DE UTILIZARE AL CALCULATORULUI
Mass SMS - Manualul Utilizatorului
Optimizati placile grafice
Teme propuse pentru lucrarea de specialitate din cadrul examenului pentru certificarea competenelor profesionale
ghidul utilizatorului IT
MEMORIA SISTEMELOR CU MICROPROCESOR
Structura si functionarea unui calculator compatibil IBM-PC

Structura si functionarea unui calculator compatibil IBM-PC

1.1.    Operatii de intrare/iesire (citire/scriere)



Rularea unui program in vederea rezolvarii unei probleme cu ajutorul calculatorului presupune incarcarea sa in memoria centrala si lansarea in executie. Starea in care se afla programul se numeste cod masina.

Pe durata executiei programul poate solicita date spre a fi prelucrate din exteriorul sau (de la tastatura, de pe hard disk, din retea, de la microfon etc.). De asemenea, poate trimite date prelucrate spre exterior (catre monitor, hard disk, retea, imprimanta, boxe etc.).

Operatiile prin care se face schimbul de date intre program si exteriorul sau se numesc operatii de intrare/iesire, respectiv, citire/scriere.

1.2.    Structura fizica si functionala a unui calculator electronic

Componentele functionale ale unui calculator electronic sunt: procesorul, memoria centrala, magistralele de date si comenzi, interfetele si dispozitivele periferice. Din punct de vedere fizic, un calculator se poate prezenta diferit in functie de producator sau de model, iar structura sa poate evolua in timp potrivit cerintelor societatii.

1.2.1.      Procesorul

Functia sa este legata de executia instructiunilor care compun programul in curs de executie si de gestiunea intreruperilor.

O instructiune este alcatuita din trei grupuri de cifre binare care definesc:

·        functia instructiunii;

·        adresa primului operand al instructiunii;

·        adresa celui de al doilea operand.

Executia unei instructiuni de catre procesor presupune parcurgerea unui algoritm care este specific fiecarui tip de instructiune si care este alcatuit din faze elementare, activate cu o frecventa constanta data de orologiul de baza (un oscilator cu cuart). Aceasta este insasi frecventa procesorului exprimata in MHz sau GHz si este cea mai importanta caracteristica a sa. Algoritmii asociati diferitelor tipuri de instructiuni alcatuiesc setul de instructiuni al procesorului, care este o alta caracteristica importanta a acestuia.

Procesorul este alcatuit din registre si circuite de comanda integrate pe 8, 16, 32 sau 64 biti. Capacitatea registrelor este a treia caracteristica a unui procesor. Procesoarele moderne prezinta caracteristici indicate prelucrarilor speciale, precum cele legate de grafica si sunet.

Pe durata executiei unui program pot sa apara semnale de intrerupere. Acestea pot fi:

·        interne: generate de o cauza interioara programului precum depasirea capacitatii unui registru, violarea modului de lucru prin incercarea de a executa o instructiune rezervata numai nucleului sistemului de operare, violarea unei zone de memorie protejata etc.;

·        externe: provenind de la un dispozitiv periferic care semnaleaza terminarea sau intreruperea unei operatii de intrare/iesire;

·        de orologii: generate de oscilatoare cu frecvente adecvate masurarii timpului aparent sau de procesare efectiva.

1.2.2.      Memoria centrala (interna)

Indeplineste functia de gazduire a programelor pe durata executarii lor. Principala caracteristica o constituie capacitatea sa exprimata in bytes sau multiplii acestora: kilobytes (1KB=1024B), megabytes (1MB=1024GB), gigabytes (1GB=1024MB). Byte-ul este unitatea de memorie adresabila formata din 8 biti. Un bit (acronim de la BInary digiT) este unitatea elementara indivizibila de informatie care poate lua doua valori 0 sau 1. Adresarea memoriei se mai poate face pe semi-cuvant (16 biti), pe cuvant (32 biti) sau pe dublu-cuvant (64 biti). Fiecare locatie de memorie se afla la o anumita adresa incepand de la adresa 0, multiplu de 1, 2, 4 sau 8.

Structural memoria interna prezinta urmatoarele zone:

·        memoria in mod real (main, de baza sau conventionala) – primii 1024 KB;

·        memoria in mod protejat (extended sau extinsa) – restul memoriei interne.

La randul sau memoria de baza este alcatuita din memoria joasa (primii 640 KB) si memoria upper (restul de 384 KB) – amestec de memorie RAM si ROM si spatii libere. Zona de date BIOS ocupa 1 KB la primele adrese ale memoriei joase, iar zona de memorie inalta (HMA) ocupa primii 64 KB ai meoriei extinse.

Aceasta structurare este dictata de dorinta de a pastra compatibilitatea cu programele si echipamentele mai vechi. Sistemele de operare evoluate dispun de o componenta speciala de gestiune – managerul de memorie.

1.2.3.      Magistralele de date, adrese si comenzi

Sunt circuite care asigura comunicarea intre memoria interna si celelalte componente ale calculatorului – procesor si interfete. Pot fi pe 8, 16, 32 sau 64 biti.

1.2.4.      Interfetele

Asigura comunicarea intre partea centrala a calculatorului si anexele acestuia. Interfetele pot fi de sine statatoare (placi atasate la placa de baza prin intermediul conectorilor) sau componente on board. Dupa componenta pe care o conecteaza interfetele pot fi:

·        specifice unui dispozitiv periferic (interfata grafica, pentru sunet sau  pentru discuri);

·        universale (seriala RS-232, paralela,  USB, firewire – cu debit mare, wireless);

·        de legatura intre calculatoare (modem, interfata de retea).

1.2.5.      Dispozitivele periferice

Din configuratia standard fac parte:

·        Tastatura reprezinta intrarea standard a sistemului. Este alcatuita din cinci grupe de taste:

1.      zona cu litere, cifre, semne si tastele speciale: Tab, CapsLock, Shift, Ctrl, Alt, Backspace, Enter si SpaceBar;

2.      zona tastelor functionale F1-F12 cu intrebuintari diferite de la un program la altul;

3.      zona tastelor speciale: PrintScreen, ScollLock, PauseBreak, Insert, Delete, Home, End, PageUp si PageDown;

4.      zona tastelor sageata: Up, Down, Left, si Right;

5.      zona tastelor numerice: cifrele 0 la 9, operatorii aritmetici si tastele NumLock si Enter; tasta NumLock comuta tastele numerice in taste sageata si speciale;

Tastaturile moderne mai prezinta si alte taste speciale, utilizate sub sistemul de operare Windows.

·        Monitorul – iesirea standard a sistemului – poate lucra in doua regimuri: alfanumeric si grafic. In regim alfanumeric ecranul este (uzual) o matrice de 25 linii si 80 coloane. Un caracter, afisat la intersectia unei linii cu o coloana, este rezultatul transferului din memorie al codului ASCII corespunzator reprezentat pe un byte. In regim grafic ecranul este o matrice de minim 640x480 pixeli. Caracterului afisat (alcatuit dintr-un numar variabil de pixeli) ii corespunde in memoria interna codul fontului respectiv reprezentat pe mai multi bytes. Indiferent de tehnologia de realizare (CRT, TFT sau LCD), monitoarele au cateva caracteristici comune: diagonala exprimata in inch ('), definitia, invers proportionala cu  marimea unui pixel,  rezolutia maxima exprimata in numar de pixeli pe orizontala si pe verticala si frecventa de refresh maxima.

·        Hard disk-ul sau discul dur este memoria externa de masa a sistemului. Caracteristicile constructive ale hard disk-ului sunt: numarul de cilindri (C), numarul de capete (H) si numarul de sectoare pe pista (S). Capacitatea unui sector este aceeasi pentru orice model – 512 bytes. Produsul celor patru caracteristici reprezinta capacitatea hard disk-ului exprimat in bytes.

Optional, din configuratia unui calculator mai pot face parte urmatoarele periferice:

·        Mouse-ul (touch pad-ul sau track ball-ul) – periferic de intrare care simplifica dialogul dintre utilizator si calculatorul prevazut cu o interfata grafica;

·        Floppy disk-ul este dispozitivul periferic pentru scrierea si citirea dischetelor, suporturi de informatie amovibile avand capacitatea este de 1,44 MB (C=80, H=2 si S=18).

·        Streamer-ul sau caseta magnetica este perifericul folosit pentru stocarea datelor, ca masura de securitate.

·        Discul optic permite scrierea si scrierea CD-urilor si DVD-urilor. Atat dispozitivul periferic, cat si suportul de informatie pot fi: ROM (Read Only Memory), RW (Rewritable) sau RAM (Random Access Memory). Caracteristica importanta a discului optic este viteza de lucru.

·        Imprimanta – periferic de iesire utilizat pentru transpunerea informatiei din calculator pe hartie. Tipurile de imprimante pot fi:

a)      matriceala (cu ace) folosita pentru documente de calitate scazuta, facturi fiscale, etc. (in general documente tip); este singurul model de imprimanta care permite imprimarea simultana a 2 sau 3 exemplare, folosind hartie autocopiativa;

b)      cu jet de cerneala – de calitate si viteza medie, utilizata pentru documente, grafice si poze;

c)      laser – are viteza rapida si calitate ridicata; tipareste uscat cu toner);

d)      cu imprimare termica – folosite pentru legitimatii, carduri etc.

·        Plotter-ul este o imprimanta speciala utilizata pentru formate mari – A0 prelungit.

·        Scanner-ul permite capturarea documentelor, pozelor etc. si memorarea lor in fisiere .jpg sau .doc.

·        Microfonul, boxele, camera web.

Calculatorului i se pot atasa multe echipamente (prevazute la randul lor cu interfete si conectoare adecvate), precum: camere foto sau video, amplificatoare sau tunere, televizoare etc.

2.      Sistem informational. Sistem informatic

2.1.    Informatie

Secolul XX se remarca prin aparitia tendintei de trecere de la societatea industriala, a carei componenta esentiala este capitalul, la societatea informationala, bazata pe informatie.

Informatia este elementul fundamental al existentei, alaturi de elementele derivate – energia si materia.

In plan real informatiilor le corespund datele. Prin prelucrarea datelor rezulta informatii, care, supuse rationamentelor si experimentarii, duc la acumularea de cunostinte.

2.2.    Entropie informationala

Este un concept introdus de catre Claude Shannon [1]) in lucrarea „A Mathematical Theory of Communication” – 1948.

In esenta, se considera ca un experiment X determina aparitia unor evenimente e1, e2, , en, cu probabilitatile p1, p2, , pn. Entropia Shannon a variabilei X este definita astfel:

Se mai numeste entropie informationala.

Daca se considera doua evenimente – cifrele 0 si 1 ale sistemului de numeratie binar – acestea se produc cu probabilitatile p = 1/2.

Pentru n = 2:

Bitul, acceptat ca unitate de masura a cantitatii de informatie, este entropia informationala produsa prin precizarea uneia dintre cele doua cifre echiprobabile 0 si 1 ale sistemului de numeratie binar.

2.3.    Sistem informational si sistem informatic

Orice structura organizata este alcatuita din trei sisteme corelate:

·        sistemul operational (partea de executie);

·        sistemul decizional (partea de conducere);

·        sistemul informational.

Sistemul operational este format din mijloace umane si materiale.

Sistemul decizional este reprezentat de conducerea la diferite nivele ale structurii organizatorice.

Sistemul informational asigura legatura intre primele doua sisteme in ambele sensuri.

Sistemul informatic este un sistem informational in care este prezent calculatorul electronic, care asigura culegerea, stocarea, prelucrarea si transmiterea datelor.

3.      Elemente de logica matematica.

3.1.    Generalitati

Constructia si functionarea calculatoarelor electronice au la baza logica matematica – algebra booleana [2]).

Componentele fizice ale calculatorului admit doua stari distincte prin:

·        nivele de tensiune ale curentului electric – cele mai multe componente;

·        sensuri ale campului magnetic – discurile si benzile magnetice;

·        intensitati ale luminii – fibra optica si discul optic.

Acestor stari li se asociaza valorile 0 si 1, respectiv fals si adevarat.

3.2.    Elemente de logica matematica

Enuntul este o reuniune de cuvinte care au sens.

Propozitia este un enunt care, intr-un context precizat, este fie adevarat, fie fals si nu se schimba cat timp nu se modifica contextul.

Exemple:

·        Bucuresti este capitala Romaniei – A;

·        Calculatorul este folosit pentru batut cuie – F;

·        Cine este decanul facultatii? – enunt;

·        Acest enunt este fals – paradox (daca enuntul este adevarat, atunci este fals, iar daca este fals, atunci este adevarat).

Conjunctia logica (AND) a doua propozitii A, B este propozitia A si B, notata A Λ B, care este adevarata daca si numai daca A, B sunt adevarate simultan.

A

B

A Λ B

F

F

F

F

T

F

T

F

F

T

T

T

Disjunctia logica (OR) a doua propozitii A, B este propozitia A sau B, notata A V B, care este falsa daca si numai daca A, B sunt false simultan.

A

B

A V B

F

F

F

F

T

T

T

F

T

T

T

T

Negatia logica (NOT) a propozitiei A este propozitia nu A, notata .

A

F

T

T

F

Implicatia este propozitia A implica B, notata A → B, care este falsa numai daca A este adevarata, iar B este falsa.

A

B

A → B

F

F

T

F

T

T

T

F

F

T

T

T

Echivalenta este propozitia A echivalent B, notata A ↔ B, care este adevarata daca A, B sunt, fie adevarate, fie false, simultan.

A

B

A ↔ B

F

F



T

F

T

F

T

F

F

T

T

T

Excluderea (suma modulo 2) este propozitia A exclude B, notata , care este falsa daca A, B sunt, fie adevarate, fie false, simultan.

A

B

F

F

F

F

T

T

T

F

T

T

T

F

Tautologia este o propozitie care este adevarata pentru orice valori ale componentelor care intra intr-o relatie logica. Urmatoarele propozitii sunt tautologii consacrate:

·        principiul tertiului exclus: A V

·        principiul dublei negatii: A ↔

·        regulile lui de Morgan:    si  

·        echivalenta:

Contradictia este o propozitie care este falsa pentru orice valori ale componentelor care intra intr-o relatie logica.

4.      Sisteme de numeratie

4.1.   Consideratii generale

Orice sistem de numeratie pozitional prezinta trei carcteristici si anume:

·        numarul de semne care-l compun;

·        modul de scriere a semnelor;

·        modul de evaluare a unui numar.

Fie:

x = un semn oarecare din multimea care alcatuieste sistemul de numeratie considerat;

b = numarul semnelor – baza sistemului;

R = un numar real pozitiv, care se scrie:

x m x m-1 x m-2 xi x 2 x 1 x 0, x -1 x -2 x –n ;  0 ≤ xi ≤ b – 1 ;

i = rangul semnului (m ≥ i ≥ –n) ; pentru partea intreaga m ≥ i ≥ 0 , iar pentru partea fractionara –1 ≥ i ≥ –n ;

VR = valoarea numarului real R, scris in baza b, calculata cu formula:

Astfel, pentru sistemul de numeratie zecimal:

x є → b = 10

Numarul 1737,5710 are semnul 7 in rangurile 2, 0 si –2

Valoarea numarului: 1707,5710 este:

1·103 + 7·102 +0·101 + 7·100 + 5·10-1 + 7·10-2 = 1707,57

Formula pentru evaluarea unui numar reprezinta si regula de transformare a numarului dintr-o baza oarecare in baza 10.

Transformarea din baza 10 intr-o alta baza se face folosind o regula pentru partea intreaga si alta pentru partea fractionara.

a)      Regula pentru partea intreaga

Algoritmul consta din operatii de impartire succesive, in care impartitorul este noua baza. Prima operatie are ca deimpartit partea intreaga a numarului in baza 10, iar urmatoarele operatii au ca deimpartit catul impartirii precedente. Succesiunea operatiilor se opreste cand un cat este zero. Resturile impartirilor, indeplinind conditia 0 ≤ r ≤ b – 1, scrise in ordinea inversa aparitiei lor, alcatuiesc partea intreaga a numarului scris in noua baza.

b)      Regula pentru partea fractionara

Algoritmul consta din operatii de inmultire succesive, in care inmultitorul este noua baza. Prima operatie are ca deinmultit partea fractionara a numarului in baza 10, iar urmatoarele operatii au ca deinmultit partea fractionara a produsului precedent. Succesiunea operatiilor se opreste cand o parte fractionara este zero. Partile intregi ale produselor obtinute succesiv, indeplinind conditia 0 ≤ i ≤ b – 1, luate in ordinea aparitiei lor, alcatuiesc partea fractionara a numarului scris in noua baza.

4.2.   Sistemul de numeratie binar

Este sistemul utilizat in prelucrarea automata a datelor si se afla la baza structurii si functionarii componentelor calculatorului.

In sistemul binar x є → b = 2.

Pentru a urmari cele prezentate in paragraful anterior vom lua ca exemplu numarul:

1011001001,11012

9876543210-1-2-3-4

Valoarea lui (corespondentul in baza 10) se obtine aplicand formula de evaluare:

1·29 + 1·27 + 1·26 + 1·23 + 1·20 + 1·2-1 + 1·2-2 + 1·2-4 =

= 512 + 128 + 64 + 8 + 1 + 0,5 + 0,25 + 0,0625 = 713,8125

Deci:

1011001001,11012 = 713,812510

Transformarea numarului din baza 10 in baza 2 se face aplicand separat regulile pentru:

a)      partea intreaga:

713 : 2 = 356   r = 1

356 : 2 = 178   r = 0

178 : 2 =   89   r = 0

  89 : 2 =   44   r = 1

  44 : 2 =   22   r = 0                             71310 = 10110010012

  22 : 2 =   11   r = 0

  11 : 2 =     5   r = 1

    5 : 2 =     2   r = 1

    2 : 2 =     1   r = 0

    1 : 2 =     0   r = 1

b)      partea fractionara:

0,8125 x 2 = 1,6250    i = 1

0,625   x 2 = 1,250      i = 1                 0,812510 = 0,11012

0,25     x 2 = 0,5          i = 0

0,5       x 2 = 1,0          i = 1

Operatiile aritmetice se fac respectand regulile valabile pentru sistemul zecimal.

Adunarea:                                                               Scaderea:

                 110111,1101+                                                     101110,1101 –

                 11010,01111                                                             1011,011

             1010010,01001                                                       100011,0111

                        1111111 111                                                               11   11

Inmultirea:                                                               Impartirea:

                               10110,1101 x                                            10011001111,111 101101101

                                       11,011                                                101101101         11,011

                                101101101                                              00111110101

                              101101101                                                    101101101

                          101101101                                                        01000100011

                        101101101                                                              101101101

                      1001100,1111111                                                    00101101101

                      1111111111                                                                101101101

                            1111                                                                      000000000

4.3.   Sistemul de numeratie hexazecimal

Este important numai pentru simplificarea manipularii configuratiilor binare, asa cum se va arata in finalul acestei prezentari.

In sistemul hexazecimal x є → b = 16

Pentru exemplificare vom considera numarul:

2C9,D16

210-1

Corespondentul in baza 10 este:

2·162 + 12·161 + 9·160 + 13·16-1 = 713,8125

Deci:

2C9,D16 = 713,812510

Transformarea numarului din baza 10 in baza 16 pentru:

a)      partea intreaga:

713 : 16 = 44               r =   9

  44 : 16 =   2               r = 12               71310 = 2C916

    2 : 16 =   0               r =   2

b)      partea fractionara:

0,8125 x 16 = 13,0      i = 13               0,812510 = 0,D16

Adunarea:                                                               Scaderea:

                                37,D +                                                                 2E,D –

                                 1A,78                                                                 B,6

                            52,48                                                                     23,7

                                 11

Inmultirea:                                                               Impartirea:

                                           16,D x                                                            4CF,E     16D

                                              3,6                                                               447      3,6

                                            88E                                                               088E

                                          447                                                                   88E

                                         4C,FE                                                                 000

Pentru usurarea calculului se foloseste tabla inmultirii hexazecimale:

x

1

2

3

4

5

6

7

8

9

A

B

C

D

E

F

1

1

2

3

4

5

6

7

8

9

A

B

C

D

E

F

2

2

4

6

8

A

C

E

10

12

14

16

18

1A

1C

1E

3

3

6

9

C

F

12

15

18

1B

1E

21




24

27

2A

2D

4

5

6

7

8

9

A

64

B

C

D

E

F



Legatura dintre cele trei sisteme de numeratie poate fi inteleasa studiind tabelul urmator:

Zecimal

Binar

Hexazecimal

0

0000

0

1

0001

1

2

0010

2

3

0011

3

4

0100

4

5

0101

5

6

0110

6

7

0111

7

8

1000

8

9

1001

9

10

1010

A

11

1011

B

12

1100

C

13

1101

D

14

1110

E

15

1111

F

16

10000

10

Se poate observa ca unui grup de 4 cifre binare ii corespunde unic o cifra hexazecimala.

Folosind aceasta corespondenta se poate transforma un numar binar in hexazecimal si invers in mod direct. Gruparea se face de la virgula catre stanga, pentru partea intreaga si de la virgula catre dreapta, pentru partea fractionara, cu eventuala adaugare de zerouri nesemnificative.

In exemplele prezentate mai sus s-a facut uz de aceasta regula in urmatoarele cazuri:

·        Stabilirea corespondentului in baza 10 a unui numar binar si a unuia hexazecimal

10.1100.1001,11012 = 2C9,D16 ambele reprezentand numarul 713,812510

·        Adunarea a doua numere

11.0111,11012 = 37,D16 si 1.1010,0111.12 = 1A,7816

sumele sunt echivalente: 101.0010,0100.12 = 52,4816

·        Scaderea a doua numere

10.1110,11012 = 2E,D16 si 1011,0112 = B,616

cu diferentele: 10.0011,01112 = 23,716

·        Inmultirea a doua numere

1.0110,11012 = 16,D16 si 11,0112 = 3,616

cu produsele: 100.1100,1111.1112 = 4C,FE16

·        Impartirea a doua numere

100.1100.1111,1112 = 4CF,E16 si 1.0110.11012 = 16D16

cu caturile: 11,0112 = 3,616

5.      Sisteme de operare

5.1.    Definitie

Sistemul de operare este componenta logica a unui calculator, reprezentata de un ansamblu de programe, care pun la dispozitia utilizatorului resursele fizice ale calculatorului, asigurand inlantuirea proceselor de prelucrare si interfata cu utilizatorul.

5.2.    Livrare si instalare

Livrarea se face pe suport magnetic sau optic, fara sau cu proceduri automate de instalare.

Instalarea are drept scop personalizarea in functie de configuratia hardware si de tipurile de aplicatii abordate. Locul instalarii este partitia activa a unui hard disk.

Tendinta este ca anumite functii esentiale ale sistemului de operare sa fie implementate in memorii de tip ROM, alcatuind firmware-ul calculatorului.

5.3.    Functiile sistemului de operare

Principalele functii sunt urmatoarele:

1.          Gestiunea procesorului constand din:

·        lansarea in executie a programelor;

·        planificarea task-urilor;

·        gestiunea operatiilor de intrare/iesire;

·        depistarea erorilor si tratarea lor.

2.          Managementul memoriei centrale.

3.          Gestiunea datelor – functie indeplinita de Sistemul de Gestiune a Fisierelor.

4.          Gestiunea dialogului cu utilizatorul prin interpretorul de comenzi sau printr-o interfata grafica – GUI (Graphic User Interface).

5.4.    Evolutia sistemelor de operare

Aceasta este paralela cu evolutia calculatoarelor. Astfel se pot distinge urmatoarele tipuri de sisteme de operare:

·        Generatia II-a de calculatoare functionau cu sisteme de operare monotasking, monouser.

·        Generatia III-a de calculatoare vine cu sisteme de operare care asigura inlantuirea task-urilor (batch-processing) si rularea simultana a mai multor programe (multitasking). De fapt, este vorba de o pseudo-simultaneitate; executia unui task se face in timp ce altele sunt in asteptarea terminarii unei operatii de intrare iesire sau intrerupte, avand o prioritate mai mica. Sunt sisteme de operare monouser. De remarcat faptul ca multitasking-ul (multiprogramarea) asigura alocarea optima a resurselor si protectia intre utilizatori.

Tipurile de sisteme de operare asociate calculatoarelor din generatiile II si III nu permit decat interventia limitata a utilizatorului in timpul derularii programelor.

·        Generatia minicalculatoarelor aduce sisteme de operare multiuser, multitasking si interactive.

·        Calculatoarele personale actuale functioneaza cu sisteme de operare multiuser, multitasking si interactive. In plus, prin prezenta unor procesoare speciale sau a mai multor procesoare, un PC poate asigura multiprocessing-ul.

·        Sistemele de operare in timp real sunt prezente pe calculatoare utilzate in transporturi pentru rezervarea locurilor, in activitatea bancara etc.

Din punctul de vedere al exploatarii sistemele de operare pot fi pentru calculatoare individuale (workstations) sau pentru supervizarea retelei (servers).

5.5.    Nivelul fizic si nivelul logic al unui sistem de operare

·        Nivelul fizic este reprezentat de programe care controleaza componentele fizice ale calculatorului, stocate intr-o memorie ROM sub numele de BIOS (Basic Input/Output System).

·        Nivelul logic (superior) este sistemul de operare propriu-zis, care comunica cu utilizatorul printr-o interfata de tip linie de comanda sau una de tip GUI.

5.6.    Lansarea sistemului de operare

Aceasta se face prin parcurgerea urmatoarelor etape:

1.          Executia componentei BIOS, presupunand operatiile:

·        verificarea componentelor calculatorului;

·        determinarea unitatii pe care se afla sistemul de operare, pe baza informatiilor stocate in memoria CMOS;

·        incarcarea in memoria centrala a programului LOADER (inregistrat in sectorul 0 al discului sistem la instalarea sistemului de operare) si lansarea lui in executie.

2.          Incarcarea, de catre LOADER, in memoria centrala, a nucleului sistemului de operare, memorat in fisierele IO.SYS si MSDOS.SYS la instalare.

3.          Configurarea particulara a sistemului de operare conform parametrilor din fisierul Config.sys (etapa optionala).

4.          Incarcarea interpretorului de comenzi memorat in fisierul Command.com si lansarea lui in executie. Interpretorul de comenzi cauta in directorul radacina al discului sistem fisierul Autoexec.bat, fisier cu comenzi pe care interpretorul le executa.

5.          Incarcarea si lansarea in executie a Windows-ului, interfata grafica si sistem de operare.

5.7.    Partitionarea hard disk-ului

Un hard disk poate fi impartit fizic in mai multe zone numite partitii. Fiecarei partitii i se asociaza un nume alcatuit dintr-o litera, incepand cu litera C, urmata de semnul (:). Astfel hard disk-ul fizic este impartit in mai multe drive-uri logice (C: D: etc). Dintre partitiile create numai una este activa, si anume, cea care contine sistemul de operare.

Pe fiecare drive logic distingem patru zone:

·        Boot sector-ul (primul sector al partitiei) contine LOADER-ul numai daca apartine partitiei active;

·        Root Directory este zona care contine numele fisierelor si directoarelor alocate pe discul logic, impreuna cu atributele, datele de creare si pointer-ii de legatura in FAT;

·        File Allocation Table (FAT) contine pointer-i de alocare a fisierelor in zona Files;

·        Files – zona de alocare a datelor in spatii contigue sau necontigue.

5.8.    Fisiere si directoare

Un fisier este o colectie de date organizate, careia i se aloca un spatiu pe disc si i se asociaza un nume si o extensie.

Numele este la alegerea utilizatorului. Extensia, formata din trei caractere, este sugestiva privind continutul fisierului. Cateva extensii mai importante sunt urmatoarele:

·        EXE, COM                  - fisiere care contin aplicatii;

·        DLL                             - fisiere extensii ale aplicatiilor;

·        SYS                             - fisiere sistem;

·        BAT                             - fisiere de comenzi;

·        ZIP, RAR                     - fisiere arhiva;

·        DOC, XLS, PPT          - fisiere cu documente, foi de calcul, prezentari;

·        CDA, MP3                  - fisiere cu sunet;

·        AVI, MPG                   - fisiere cu sunet si imagine.

Extensia fisierului este pentru sistemul de operare un indiciu in legatura cu programul care asigura accesul la continutul fisierului.

Directorul (dosar sau folder) este o entitate a sistemului de operare, careia i se asociaza un nume, fara sa i se aloce si spatiu pe disc. Este un element de structurare a datelor memorate pe disc. Acestea sunt organizate intr-o structura arborescenta, formata dintr-un director radacina (Root Directory) si mai multe dosare, subordonate pe mai multe nivele ierarhice.

Directorul radacina se confunda cu unitatea de disc pe care se afla si este reprezentat prin simbolul backslash (). I se pot subordona alte directoare, continand la randul lor directoare s.a.m.d.

Elementul de identificare a unui fisier este specificatorul fisierului format din:

·        unitatea de disc (ex: C:);

·        calea formata din numele tuturor directoarelor, incepand de la radacina pana la directorul in care se afla fisierul, separate prin simbolul ();

·        numele si extensia fisierului.

Exemplu:  E:My DirFacultateLabsCons2006Rest.doc.

Fisierelor si directoarelor li se asociaza atribute. Dintre acestea amintim:

·        R     - Read Only - permite accesul la fisier sau dosar numai pentru citire;

·        H     - Hidden      - fisierele si/sau dosarele care au atributul activat pot fi ascunse,

evitandu-se stergerea accidentala a acestora;

·        S      - System      - declara statutul special al fisierul sau dosarului.

6.      Retele de calculatoare

6.1.    Tipuri de retele

Se realizeaza prin interconectarea calculatoarelor direct sau cu ajutorul echipamentelor specializate.

In functie de marime retelele pot fi:

·        Retele locale (LAN – Local Area Networks) acopera spatiul unei organizatii;

·        Retele metropolitane (MAN – Metropolitan Area Networks) se intinde pe aria unui oras;

·        Retele mari (WAN – Wide Area Networks) acopera un continent sau planeta;

·        Retele private (VAN – Value Added Networks) acopera arii extinse pentru transferuri de date.

6.2.    Retele locale

Sunt alcatuite din:

·        Ansamblu de calculatore (statii);

·        Dispozitive periferice (imprimante, scanner-e, plotter-e);

·        Elemente de conectare:

-         dispozitive nodale: hub-uri, switch-uri, router-e;

-         cabluri;

-         interfete.

6.3.    Calculatoare

O retea este alcatuita din doua tipuri de calculatoare:

·        Servers – supervizeaza activitatea retelei si realizeaza copii de siguranta pentru date; sunt controlate de specialisti, numiti administratori de sistem;

·        Workstations – sunt calculatoarele pe care se executa aplicatii de interes pentru organizatie si sunt accesibile utilizatorilor obisnuiti.

6.4.    Topologie

Sunt trei configuratii consacrate si anume:

·        Stea (Star) – standard ARCNET – este reteaua cu server-ul in centrul retelei;

·        Inel (Ring) – standard TOKEN RING – este modelul simplu de retea;

calea de comunicatie formeaza un inel complet;

·        Magistrala (Bus) – standard ETHERNET – este modelul cu calculatoare conectate

isi impart un canal unic de comunicare.

In cazul topologiilor Ring si Bus deranjamentele canalelor de comunicare afecteaza activitatea intregii retele, motiv pentru care topologia Star este preferata.



[1] ) Claude Elwood Shannon – 1916-2011 – parintele teoriei informatiei, fondator al proiectarii circuitelor digitale

[2] ) George Boole (1815-1864) – matematician englez, intemeietorul algebrei Boole, dezvoltata de Ernst Schrφder (1841-1902) – german, Bertrand Russell (1872-1970) – englez, Grigore Moisil (1906-1973)








Politica de confidentialitate

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 924
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2019 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site