Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

CATEGORII DOCUMENTE





ArhitecturaAutoCasa gradinaConstructiiInstalatiiPomiculturaSilvicultura


Solutii cadru de reabilitare termofizica a cladirilor

Constructii

+ Font mai mare | - Font mai mic







DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
Transmisia caldurii prin conductie la structuri in mai multe straturi paralele
ZIDARII DE CARAMIDA
SUPRASTRUCTURI DIN BETON PRECOMPRIMAT
PROIECT EXECUTAREA UNUI TRONSON DE RETEA EXTERIOARA DIN TUBURI DE BETON ARMAT PRECOPRIMAT CU DIMENSIUNEA DE 600 MM, LUNGIMEA 500 MM PENTRU APA POTABIL
REPARAREA SI INTRETINEREA IMBRACAMINTILOR DIN BETON
Plansee metalice
Constructia unei case
STRUCTURA CONSUMULUI DE CALDURA AL UNEI CLADIRI
LUCRARI DE REABILITARE PRIN INJECTARE
GEALAN - Forta traditiei si a experientei

solutii cadru de reabilitare termofizica a cladirilor

1   Aplicarea stratului suplimentar de izolatie pentru corectarea deficitului de rezistenta termica a elementelor anvelopei cladirilor existente, se poate face in diferite moduri, functie de natura materialului utilizat, de expunerea suprafetei pe care se aplica (interioara sau exterioara), de pozitia suprafetei elementului (orizontala sau verticala), de starea elementului, de gradul de finisare a acesteia, de considerente economice si sociale.



In principiu, izolatia termica suplimentara se poate aplica in doua moduri:

                 prin lipire direct pe suprafata elementului care se reabiliteaza, daca rigiditatea elementului si starea suprafetei sunt corespunzatoare;

  prin fixare pe un schelet suport intermediar, avand rol preponderent de sustinere, dar care poate avea si alte functiuni, solutie adecvata pentru peretii exteriori cu imperfectiuni, supusi in timp la diverse solicitari intense, higrotermice si mecanice.

In prescriptiile SC 007-02 sunt date o serie de solutii cadru de rezolvare a reabilitarii termice a diferitelor zone caracteristice ale elementelor de inchidere, bazate pe principiul imbunatatirii calitatilor de izolare cu un strat termoizolant suplimentar.

a.  Peretele exterior – zona opaca

Peretii exteriori se pot ameliora din punct de vedere higrotermic prin prevederea unui strat suplimentar de izolatie termica, pe fata exterioara sau interioara a acestora.

              w  In cazul aplicarii stratului termoizolant suplimentar pe fata interioara a sunt posibile urmatoarele variante de solutii tehnice:

•  Solutia cea mai simpla consta in lipirea cu o pasta adeziva, de exemplu cu ipsos-aracet, sau alt mortar cu adaos adeziv, direct pe fata interioara a peretelui existent, pregatita in prealabil pentru asigurarea aderentei, a placilor de izolatie termica din materiale eficiente, de greutate cat mai mica (de exemplu: PEX, PUR, vata minerala etc.).

Finisajul termoizolatiei, cu rol de protectie si decorativ, trebuie sa fie, de asemenea, cat mai simplu, de greutate mica si usor de aplicat, cu etanseitate ridicata la vapori de apa, atat in camp cat si la imbinari (tapet, var lavabil, vopsitorie de ulei etc.).

•   O solutie asemanatoare ca mod de prindere a placilor, dar avand elemente suplimentare de siguranta si finisaj, consta in lipirea placilor aditionale de termoizolatie cu bitum sau cu o pasta adeziva si asigurarea cu ajutorul unor mustati de sarma zincata, fixate de bolturi prevazute in perete prin impuscare sau cu dibluri. Finisajul poate fi tencuiala pe plasa de rabit si suport din plasa OB, prinse de bolturi, sau din diverse placi.

Ambele variante necesita insa bariere de vapori de mare eficienta pe fata calda a termoizolatiei, precum si etansarea perfecta a marginilor acestora.

•  Pentru eliminarea riscului de acumulare a apei din condens, panourile termoizolante se pot fixa pe un schelet din sipci de lemn prinse de perete cu sisteme metalice (clame, bolturi, suruburi). Spatiul de aer care rezulta intre izolatie si perete permite migratia vaporilor de apa si eliminarea lor in incapere, favorizand uscarea.

w  In cazul aplicarii izolatiei termice suplimentare pe fata exterioara a peretelui, fixarea este posibila tot prin lipire sau prin prindere mecanica, in urmatoarele variante:

•   Lipirea se poate face cu o pasta pe baza de mortar cu adaos adeziv, compus din ciment:aracet:nisip, cu dozajul 1:0,5:1,5, sau cu o alta pasta adeziva rezistenta la actiunea factorilor de mediu.

Pentru asigurarea la solicitarile din timpul cutremurelor, la variatiile de temperatura, umiditate si la greutatea proprie, este necesara ancorarea stratului izolant si a sistemului de protectie cu legaturi metalice, prevazute pe ambele directii.

•   Fixarea mecanica a izolatiei suplimentare se poate face cu elemente metalice adecvate, care au si rolul de a sustine sistemul de protectie al stratului de termoizolatie.

Distantarea placilor de izolatie termica fata de perete, cu ajutorul unui schelet metalic sau din sipci de lemn si asigurarea in acest fel a unui strat de aer slab ventilat, comunicant cu aerul exterior, constituie si in acest caz o solutie de eliminare a apei din precipitatii sau din condens, prin evacuarea vaporilor de apa in atmosfera.

b.   Peretele exterior – zona vitrata

Geamurile suplimentare pentru realizarea unor straturi de aer, cu bune calitati de izolare termica, se pot fixa pe ferestre in diferite moduri:

 Fixarea foilor suplimentare de geam (5) pentru imbunatatirea zonelor vitrate din peretii exteriori:  a. - pe cercevelele existente (2), cu ajutorul unor sipci–distantier (4);   b. -  pe cercevea proprie (3),  atasata la tocul ferestrei existente (1).

w  Pe cercevelele existente, asigurate cu sipci-distantier din lemn, fixarea facandu-se cu cuie si chit sau cu sipci triunghiulare din lemn.

w   Pe cercevea proprie, care se ataseaza la tocul tamplariei existente, fiind practic o fereastra suplimentara, solutie care permite accesul intre foi, pentru intretinere.

c.   Acoperisul-terasa

Indiferent daca reabilitarea se face cu sau fara refacerea a acoperisului, nu sunt necesare masuri deosebite de fixare a termoizolatiei, datorita pantelor foarte mici ale suprafetelor (sub 8%), fiind suficiente unele masuri care deriva din alte functiuni:

w   Daca reabilitarea se face cu mentinerea structurii existente, lipirea cu bitum topit, din loc in loc (in puncte), a placilor de termoizolatie suplimentara, impreuna cu greutatea sapei, realizeaza o fixare suficienta.

Una din cele mai simple solutii de reabilitare consta in aplicarea, prin lipire discontinua, a placilor de termoizolatie direct pe invelitoarea existenta, care devine bariera contra vaporilor, asigurand etanseitatea la difuzia acestora. 

w  Daca acoperisul-terasa se reface total sau partial, inlocuindu-se si termoizolatia, stabilitatea acesteia este asigurata, fara alte masuri, de greutatea straturilor de deasupra.

d.   Planseul peste subsol

w   Daca izolatia termica suplimentara se prevede la partea superioara a planseului, fixarea consta din simpla asternere, stabilitatea fiind asigurata de greutatea pardoselii.

Daca izolatia se aplica la partea inferioara a planseului, fixarea se face functie de natura si greutatea materialului, prin lipire cu pasta adeziva si/sau prin sustinere cu o retea de bare de otel-beton f56 mm, suspendata de planseu cu ajutorul mustatilor de sarma zincata, prinse de bolturi sau de suruburi fixate in prealabil.

Reabilitarea termica a planseului de la parter in cazul constructiilor cu  subsol. 1- planseu; 2 - izolatie termica;  3 - bolturi;   4 - plasa otel-beton;   5  –  tencuiala pe rabit

e.  Peretele de subsol

w   In cazul dispunerii la exterior, placile de termoizolatie se fixeaza prin lipire cu mortar adeziv, cu bitum sau cu alta pasta si se asigura cu legaturi metalice prinse de perete, cel putin cate 1 buc./m2. In cazul izolatiei din blocuri sau  placi din materiale cu greutate tehnica mai mare (b.c.a., betoane usoare, stabilit etc.), este necesara prevederea la baza peretelui a unui element de fundatie, pentru sustinerea greutatii izolatiei termice.

w  Daca reabilitarea higrotermica se face prin interior izolarea termica suplimentara se realizeaza prin fixarea placilor de izolatie cu pasta adeziva si/sau cu legaturi metalice locale de siguranta, intocmai ca la peretii exteriori. Functie de destinatia spatiilor, pot fi necesare finisaje etanse la apa si la vapori de apa, pentru a se evita patrunderea vaporilor in spatele termoizolatiei suplimentare si condensarea pe perete.  

2 - Protectia stratului termoizolant suplimentar

Sistemele de protectie a izolatiei termice suplimentare difera functie de elementul tratat, de pozitia suprafetei acestuia si de natura si alcatuirea termoizolatiei.



Indiferent de sistemul de protectie adoptat, conditia de baza o constituie protectia izolatiei termice la actiunea factorilor de clima sau de microclimat.

In principiu, protectia izolatiei termice suplimentare a elementelor verticale se poate face in doua moduri: prin tencuire sau prin placare.

    

Solutii de principiu pentru reabilitarea higrotermica a peretilor:  a – cu strat de tencuiala;  b – prin placare; 1 – perete exterior; 2 – termoizolatie suplimentara;       3 – mortar adeziv;  4 – retea armatura OB;  5 – strat de finisaj;  6 – sipci;  7 – placi de protectie;   8 – agrafe pentru fixarea sipcilor;   9 –  agrafe pentru fixarea placilor

a.  Peretii exteriori

w   In cazul izolarii pe fata interioara se pot aplica solutiile:

•    tencuiala pe plasa de rabit si retea din bare de otel beton fixata de perete cu mustati de sarma galvanizata, prinsa de bolturi impuscate. O bariera de vapori, din foi de carton asfaltat, panza asfaltata sau folie de polietilena, fara perforatii sau fisuri, cu rosturile bine etansate, este obligatorie pentru impiedicarea infiltrarii vaporilor si asigurarea comportari normale a elementului tratat;

•    tapet lavabil pe suport sintetic, etans la vaporii de apa, aplicat prin lipire cu adeziv direct pe suprafata placilor de izolatie termica suplimentara, rectificata cu un strat de egalizare din ipsos- aracet sau alta pasta adeziva; acest finisaj este foarte potrivit in cazul termoizolatiei din placi de polistiren expandat.

Protectia izolatiei aplicata pe fata interioara a peretilor exteriori:   a. - prin tencuire;  b. - cu tapet etans;   c. - cu placi prefabricate usoare.     1 - structura existenta; 2 - ancoraj sarma; 2’- pasta adeziva; 3 - izolatie aditionala;  4 - retea OB;  5 - plasa rabit;  6 - tencuiala;  7 - tapet; 8 - placa usoara prefabricata;  9 - sipci;  10 - finisaj nou.

•   placi din ipsos armat, lemn industrializat etc., cu fata vazuta tratata ca bariera contra vaporilor de apa (prin vopsire, lacuire, tapetare etc.), fixate prin lipire si asigurate cu mijloace mecanice pe fata termoizolatiei; aceasta varianta permite si prefabricarea ansamblului termoizolatie-protectie, cu fixare directa sau pe retea de sipci pentru asigurarea unui strat de aer.

w  In cazul izolarii termice suplimentare pe fata exterioara a peretilor exteriori, solutiile de protectie a stratului de izolatie sunt:

•   tencuiala groasa (35 cm) din mortar cu permeabilitate redusa la apa (mortar de ciment cu adaosuri hidrofuge), aplicata pe suport din plasa de rabit fixata pe o retea din bare de otel-beton, ancorata de perete cu mustati din sarma zincata sau cu ancore metalice inoxidabile sau protejate impotriva coroziunii.

Protectia izolatiei aplicata pe fata exterioara a peretilor din panouri mari: a - cu tencuiala groasa;  b - cu tencuiala subtire;  c - cu placi. 1 - structura existenta; 2 - izolatie suplimentara; 3 - retea bare OB;  3’ - armaturi din fibre de sticla sau inox;  4 - tencuiala groasa;  4’ - tencuiala subtire; 5 - retea de sipci;  6 - placi de finisaj.

•   tencuiala foarte subtire (46 mm), dintr-o pasta rezistenta la actiunile fizico-chimice ale mediului exterior, armata cu o plasa fina din fibre de sticla, fibre de carbon etc. Desi avantajoasa sub aspectul greutatii, solutia este deficitara din punct de vedere al etanseitatii, datorita microfisurilor ce pot aparea ca urmare a solicitarilor termice.

•  un sistem cu numeroase avantaje, inclusiv higrotermice si tehnologice, il constituie placarea termoizolatiei suplimentare cu placi subtiri, autoportante, de greutate redusa (aluminiu, mase plastice, azbociment, lemn industrializat tratat, sau structuri subtiri compuse), fixate pe o retea de sustinere din sipci de lemn, bare din material plastic rigid, profile metalice. Stratul de aer care se poate asigura intre placaj si izolatie, comunicant cu exteriorul, permite eliminarea vaporilor, diminuand riscul de condens.

b.  Peretii de subsol

Protectia izolatiei termice suplimentare aplicata pe una din fetele peretilor de subsol se poate realiza in urmatoarele variante:

•     tencuiala pe plasa de rabit, cu suport din plasa de otel-beton Φ 56 mm, fixata pe perete ca si in cazurile anterioare, aplicabila pe oricare din fetele acestor pereti;

•    placaj din zidarie de caramida sau din diverse blocuri mici (exclusiv din b.c.a. care este sensibil la apa), rezistente la umiditate si la solicitari mecanice; aceasta solutie poate fi aplicata atat pe fata exterioara cat si pe cea interioara a peretelui; 

Solutii de protectie a termoizolatiei suplimentare aplicata la peretii de subsol: • pe fata interioara a peretelui (a, b);  • pe fata exterioara (a, b, c).  1 – perete existent;  2 –  izolatie suplimentara; 3 – zidarie de placaj; 4 – tencuiala pe rabit;  5 – placi de placaj din beton mozaicat, piatra etc.;  6  –  ancoraj metalic.

•   placaj din placi de beton mozaicat fixate la exterior, pe zona supraterana, cu ajutorul unor ancore metalice speciale introduse in perete.

c.   Acoperisul-terasa. Protectia acoperisurilor-terasa reabilitate cu izolatie termica suplimentara nu ridica probleme tehnice deosebite, cu conditia utilizarii unor materiale de buna calitate. Se pot adopta in principiu doua categorii de protectii:

w  protectia clasica, cu hidroizolatie bituminoasa obisnuita sau din materiale moderne, pe sapa-suport din mortar de ciment;

w  invelitoare din foi sau placi din diferite materiale, sustinuta de o sarpanta usoara, in cadrul unui acoperis nou, suplimentar, cu pod de inaltime redusa, sistem care elimina unele neajunsuri ale acoperisului-terasa compact deoarece permite circulatia aerului sub noua invelitoare favorizeand eliminarea vaporilor de apa exfiltrati din incaperi.

3  - Reabilitarea elementelor cu punti termice

Reabilitarea elementelor cu punti termice este cunoscuta si sub denumirea uzuala de corectare a puntilor termice, constituind o problema de mare importanta privind aceste zone de perturbare higrotermica din cadrul elementelor de inchidere ale cladirilor.

Corectarea puntilor termice reprezinta o solutie tehnica de anulare sau reducere a efectelor defavorabile caracteristice acestor zone. Prin corectarea higrotermica a puntilor se urmareste eliminarea sau diminuarea la un nivel acceptabil a efectelor negative, prin asigurarea uniformitatii campului termic al elementului neomogen, pe baza sporirii temperaturilor din zona afectata cel putin pana la valorile din sectiunile curente, respectiv la valorile corespunzatoare cerintelor de confort, igiena si economie de energie.   

   Din punct de vedere tehnic, corectarea puntilor termice reprezinta o reabilitare higrotermica partiala a elementelor de inchidere, prin care se pot rezolva unele probleme curente: diminuarea pierderilor de caldura locale si eliminarea riscului de condens.

In principiu, corectarea elementelor in zonele cu punti termice se face prin aplicarea unui strat de termoizolatie suplimentar, care sa compenseze deficitul de izolare termica. Cea mai simpla modalitate de corectare a unei punti termice o reprezinta placarea zonei permeabile cu un strat de termoizolatie, de regula la partea exterioara.

Reabilitarea cu termoizolatie suplimentara este proprie elementelor cu incluziuni de mare permeabilitate termica (pereti din zidarie cu stalpi, grinzi, centuri din beton armat).




Pentru structurile sandvis, la care puntile termice sunt elementele de legatura dintre straturi (nervuri, ploturi, agrafe etc.), izolarea termica suplimentara locala este greu de acceptat din considerente tehnice si arhitecturale. In aceste cazuri se impune fie reabilitarea generala cu strat izolant suplimentar, cu o grosime adoptata astfel incat sa se asigure si corectarea puntilor termice, fie o corectare locala, pe baza majorarii gradului de izolare termica a portiunilor curente, pana se obtine si atenuarea efectelor puntilor termice.

a -  Stabilirea dimensiunilor stratului de termoizolatie necesar

Stratul de termoizolatie pentru corectarea puntii termice poate fi dispus pe suprafata elementului, in zona afectata, in principiu, in doua moduri:  w  pe latimea geometrica efectiva a puntii termice; w  pe o latime mai mare, depasind marginile puntii.

Aplicarea izolatiei termice pentru corectarea unei punti termice totale (element din beton armat inglobat intr-un perete exterior din zidarie):  a - numai pe latimea geometrica;  b -  pe o latime extinsa, de o parte si de alta a puntii termice.

Indiferent de modul de dispunere, intereseaza stabilirea dimensiunilor necesare ale stratului de izolatie termica pentru corectare, respectiv grosimea si latimea acestuia.

Grosimea stratului de izolatie termica (diz) se stabileste din conditia ca rezistenta termica in dreptul puntii (), calculata unidirectional, sa fie cel putin egala cu rezistenta termica corespunzatoare sectiunii curente a elementului (Ro):

                              , de unde rezulta                  (3.3)       

Daca termoizolatia se aplica numai pe latimea puntii termice, fluxul termic va urmari calea de minima rezistenta termica, ocolind termoizolatia suplimentara. Ca efect, pe suprafata interioara a elementului de inchidere, in zonele de separatie a domeniilor din materiale cu conductivitati termice diferite, vor avea loc caderi de temperatura locale,   care pot impune o noua majorare a grosimii stratului de izolatie.

Pentru atenuarea efectelor higrotermice negative posibile ale acestor caderi de temperatura, STAS 6472/6-89 recomanda adoptarea unei solutii acoperitoare, respectiv sporirea cu 20% a grosimii termoizolatiei rezultata din calculul de mai sus, deci:       

                                        =  1,2.                                           (3.4)                          

evitandu-se, prin urmare, calculul de precizie sau reluarea procedeului anterior. 

  Latimea stratului suplimentar de izolatie termica (), in cazul aplicarii pe o zona cu extindere mai mare decat latimea geometrica, se stabileste din conditia ca rezistenta la transmisie termica in zona puntii corectate, calculata dupa traseul cel mai favorabil fluxului de caldura (Rmin), sa fie cel putin egala cu rezistenta corespunzatoare sectiunii curente a elementului (R):                          ,       de unde rezulta                  

respectiv latimea stratului de termoizolatie:                                                 

Principiul traseului frant echivalent traseului real al fluxului termic pentru stabilirea pe baza de calcul a latimii termoizolatiei necesare corectarii puntilor termice. a.- traseul teoretic al liniilor de flux;  b. - traseu frant echivalent de calcul.

              Traseul cel mai favorabil transmisiei termice in zona puntii termice corectate se echivaleaza in calcul cu un traseu liniar (linie franta), alcatuit din segmente de dreapta care strabat portiunile de permeabilitate termica mai ridicata; respectiv la separatia dintre zone diferite transmisia termica se considera prin zona cu conductivitatea termica mai mare.

              b - Protectia stratului suplimentar de izolatie termica necesar pentru corectarea efectelor puntilor termice se face cu solutii tehnice similare celor prezentate anterior privind reabilitarea higrotermica a peretilor, in mod curent prin tencuire pe plasa de rabit, fixata pe schelet din bare de otel, sau prin placare, cu asigurarea durabilitatii la actiuni climatice.

Pentru a se preveni aparitia si dezvoltarea fenomenului de condens in izolatia noua, este necesara blocarea exfiltrarii prin pereti a vaporilor de apa din incaperi, prin utilizarea barierelor de vapori din folii sau pelicule etanse, aplicate pe fata exterioara a puntii, pe toata suprafata ce urmeaza a fi izolata. In acelasi scop, trebuie evitata si tratarea etansa a fetei exterioare a izolatiei, solutia optima fiind un finisaj impermeabil la apa dar permeabil la vapori, care sa permita evacuarea vaporilor de apa infiltrati prin perete, diminuand astfel riscul producerii fenomenului de condens si a acumularii apei intre termoizolatie si perete, cu efecte negative privind calitatea si stabilitatea.

4  - Sisteme curente de reabilitare higrotermica a peretilor exteriori

La cladirile de dimensiuni mari, cu unitati functionale numeroase (blocuri de locuinte, camine, hoteluri, cladiri publice etc.), peretii exteriori constituie principalele cai ale pierderilor de caldura. Reabilitarea lor higrotermica se face, de preferinta, pe la partea exterioara, fara a se exclude insa si aplicarea prin interior.

Solutiile de reabilitare higrotermica adoptate in tara noastra si in strainatate au la baza principiile expuse: atasarea unui strat suplimentar de material termoizolant si asigurarea unui sistem eficient de protectie-finisaj; diferentele dintre variante sunt legate   mai ales de materiale, de solutia de protectie si de sistemele de fixare.

a.  In tara noastra, lucrari de acest gen au fost executate in numar relativ redus, in special din considerente economice, dat fiind numarul mare de situatii care impun astfel de interventii, precum si ca urmare a experientei insuficiente in aceasta directie.

w   Printre primele lucrari de reabilitare higrotermica se numara cele aplicate prin interior in perioada 19701975, cu scopul eliminarii situatiilor de condens deosebit de intense si a urmarilor acestora in unele apartamente, dezavantajate ca pozitie, din blocuri de locuinte cu defectiuni de izolare de la executie din Iasi, Bucuresti, Constanta, Botosani, Suceava. Initial, pentru suplimentarea termica s-a folosit o tencuiala din mortar cu agregate foarte usoare (granule de perlit, polistiren expandat etc.) si diverse adaosuri impotriva mucegaiului, dupa o reteta pusa la punct de INCERC. Solutia nu s-a extins datorita eficientei reduse si a dezavantajelor aplicarii la interior, prin procedee umede.

w   O alta solutie utilizata pentru ameliorarea conditiilor de confort si igiena din unele apartamente afectate de condens, mucegai, eflorescente etc. situate in blocuri de locuinte cu structura pe diafragme din beton armat monolit, izolate la exterior cu blocuri din b.c.a, a constituit-o aplicarea de placi din polistiren expandat lipite cu bitum topit, acoperite apoi cu carton asfaltat ca bariera de vapori si tencuite pe plasa de rabit fixata pe retea–suport din bare de otel–beton ancorata de perete.

Pe langa inconvenientele specifice executiei prin interior, solutia s-a dovedit necorespunzatoare datorita acumularii in timp a apei din condens intre izolatie si perete, provenita din vaporii de apa infiltrati din incaperi pe la neetanseitatile de pe contur si prin perforatiile inerente, rezultate in urma fixarii pe suport, ale barierei de vapori.

w  Preocuparile pentru evitarea cailor de acces ale vaporilor de apa la fata interioara a peretelui, mult mai rece dupa prevederea izolatiei suplimentare, au condus la o varianta mult simplificata fata de cea anterioara: placarea peretelui pe fata interioara cu placi de polistiren expandat lipite cu pasta de ipsos-aracet, rectificarea fetei exterioare a placilor cu aceeasi pasta si aplicarea unui tapet lavabil cu suport impermeabil din folie de material plastic. Prin acest procedeu, in anul 1979 au fost reabilitate higrotermic numeroase apartamente afectate de condens si mucegai situate in blocuri din panouri mari din Baia Mare, precum si in unele blocuri din zidarie de caramida eficienta din orasul Botosani.

Desi efectele higrotermice obtinute prin aplicarea acestei solutii s-au dovedit favorabile in exploatarea ulterioara, restrictiile utilizarii polistirenului dupa anul 1980, inconvenientele executiei prin interior si mai ales sensibilitatea la socuri a termoizolatiei din polistiren expandat au determinat limitarea extinderii procedeului.



w     Paralel cu incercarile de reabilitare prezentate, s-au experimentat, iar apoi au fost puse in aplicare, o serie de variante de reabilitare higrotermica a peretilor exteriori prin interventii pe la fata exterioara, mai avantajoase din punct de vedere  tehnologic.

O solutie cu placi de b.c.a. fixate cu mortar si elemente metalice, protejate cu tencuiala pe plasa de rabit, pe suport din retea de otel beton, s-a utilizat in anii ’80 pentru protectia suplimentara a peretilor de fronton la unele blocuri de locuinte din panouri mari din Iasi si Bacau, iar dupa cutremurul din 1977, cu ocazia reparatiilor, s-au executat protectii termice suplimentare in Bucuresti si in alte orase.

Extinderea solutiei a fost impiedicata de unele neajunsuri caracteristice, cum sunt: greutatea proprie mare, comportare cu probleme in decursul timpului (deschiderea rosturilor, aparitia de fisuri si patrunderea apei), manopera greoaie, procese umede etc.

In prezent, numeroasele materiale de izolatie termica si pentru protectie existente, tehnologiile moderne usor de obtinut din strainatate, lipsa restrictiilor privind utilizarea materialelor, mana de lucru calificata ieftina etc. permit reluarea actiunilor de reabilitare cu o eficienta sporita, problema actuala fiind cea a resurselor financiare.

b.  In strainatate reabilitarea cladirilor nu este o actiune de anvergura, dat fiind ca executia initiala are la baza niveluri de exigenta ridicate, privind cerintele de confort si gradul de izolare termica a elementelor de inchidere. Totusi, exista suficiente situatii in care apare necesara modernizarea unor cladiri vechi, ocazie cu care se face si actualizarea performantelor de izolare termica a unor elemente, in special a peretilor exteriori.

lucrarile de reabilitare se efectueaza, in general, pe la exterior, evitandu-se pe cat posibil procesele umede, urmarindu-se principiul cunoscut: termoizolatie suplimentara atasata la perete, protejata cu elemente de placaj usoare sau cu tencuiala foarte subtire. Se folosesc placi termoizolatoare din materiale de inalta calitate (cu l = 0,190,04 W/mK), pe baza de materiale plastice expandate, cu sensibilitate redusa la apa, cu durabilitate foarte ridicata; sistemele de protectie utilizate sunt, de asemenea, variate, ca materiale, structura, conformare, aspect si procedee de fixare.

Majoritatea sistemelor folosesc un schelet din lemn, din profile metalice (otel, aluminiu) sau din mase plastice (PAS, PVC dur etc.), cu sectiune (inchisa) tubulara sau de tip cornier, cu ajutorul caruia se asigura fixarea placajului de protectie pe perete, de regula distantat fata de termoizolatie, pentru a se crea un spatiu de aerare, slab ventilat.

Procedeul de protejare a izolatiei termice suplimentare cu tencuiala de grosime mare nu se utilizeaza, dar s-a aplicat si este in vigoare in continuare varianta cu tencuiala foarte subtire din pasta speciala, armata cu tesatura fina din fibre de carbon sau de sticla, durabile in timp la actiunea apei si altor agenti atmosferici.

Trebuie remarcat ca, desi in tarile dezvoltate reabilitarea din punct de vedere higrotermic a elementelor de inchidere nu este o problema acuta, ca in tara noastra, totusi aceste tari dispun de tehnologii bine puse la punct. Unele dintre aceste procedee, care au fost testate in exploatare, dovedindu-se foarte eficiente, se utilizeaza, de asemenea, pentru asigurarea capacitatii de protectie higrotermica la constructiile noi.

Pentru exemplificare se prezinta trei sisteme de protectie termofizica utilizate in cateva tari europene dezvoltate, unele fiind aplicate experimental si in tara noastra:

w  Sistemul LOBA, pentru izolatii termice exterioare suplimentare la fatadele cladirilor mai vechi, fara un grad de finisaj deosebit, este pus la punt in Germania si Franta de catre firma loba, avand aviz tehnic francez.

Se folosesc placi din polistiren expandat care se fixeaza pe suprafata exterioara a peretilor de fatada din zidarie sau din beton armat, la cladiri noi sau existente, cu o pasta adeziva pe baza de ciment cu adaos de rasini polimerice. Protectia termoizolatiei este constituita dintr-un strat subtire de pasta fara ciment, pe baza de componenti minerali si lianti sintetici, sau cu ciment si adaosuri de copolimeri vinilici, armata cu o tesatura (retea fina) din fibre de sticla, cu ochiuri de 34 mm, tratata contra actiunii alcaliilor.

Fata vazuta se trateaza, de asemenea, cu o pasta speciala, de diferite culori si poate fi prelucrata in diferite moduri, asigurand aspect estetic corespunzator.

Sistemul LOBA asigura o productivitate ridicata si, conform avizelor tehnice elaborate de unitati de cercetare, garanteaza o calitate deosebita a tratamentelor.

w  Sistemul elvetian ALUCOBOND are ca particularitate modul de realizare a protectiei izolatiei termice suplimentare.

Solutia consta din placi de izolatie termica din materiale eficiente (PEX, PUR), lipite cu pasta adeziva direct pe fata exterioara a peretelui, protejate prin placare cu panouri plane sau de tip cheson, dintr-un material compozit, numit ALUCOBOND. acesta este alcatuit din doua folii de aluminiu de 0,5 mm grosime, lipite pe un miez din polietilena extrudata de 27 mm. Fata vazuta poate fi tratata in diferite moduri.

Conform documentatiei elaborata de firma, sistemul alucobond se foloseste in doua variante, diferite in privinta protectiei termoizolatiei si a modului de fixare:

•  Varianta 1 - “dublu omega” are ca specific fixarea panourilor plane de protectie din ALUCOBOND cu ajutorul a doua profile metalice de tip omega, folosind garnituri si suruburi speciale, pe o retea de bare de tip cornier, prinsa de perete.

Sistemul este practic si usor de executat, nu comporta procese umede, permite reglarea convenabila a profilelor pentru a se obtine o suprafata plana, indiferent de imperfectiunile fatadei, si asigura o buna etanseitate la apa si stabilitate la actiunea vantului. Stratul de aer dintre placi si termoizolatia suplimentara poate fi ventilat prin orificii de aerare prevazute la nivelul soclului si al aticului, in numar si cu diametre alese convenabil pentru a se asigura circulatia aerului, care asigura evacuarea vaporilor de apa infiltrati prin structura sau degajati in urma procesului de uscare.

Sistem de protectie a termoizolatiei suplimentare, tip alucobond - varianta 1

•   Varianta 2 - ”chesoane suspendate” difera de varianta anterioara prin forma de chesoane pe care o au placile de protectie a termoizolatiei suplimentare, realizate din panouri plane de alucobond, prin decuparea si plierea fasiilor de margine.

Sistem de protectie a termoizolatiei suplimentare, tip alucobond - varianta 2

Fiind prevazute pe canturile lungi (verticale) cu fante, panourile de tip cheson, etanse la apa din precipitatii, se suspenda de un schelet din bare de otel-beton, fixat in prealabil de perete, cu ajutorul unor tije inox care se introduc prin aripile nervurilor verticale din profile tip U, fixate de schelet cu ajutorul suruburilor.

Rostul vertical dintre panouri, avand o deschidere de cca 515 mm, ramane liber, pentru a se permite drenarea apei din precipitatii, precum si ventilarea spatiului de aer. Sistemul are o greutate redusa si asigura o productivitate foarte buna la executie.

w Sistemul german POLYALPAN, are ca specific protectia stratului de izolatie termica aplicat pe fatada cu panouri de poliuretan rigid, placate pe ambele fete cu folie de aluminiu. Panourile, profilate in lamba si uluc pe laturile lungi verticale, se fixeaza cu ajutorul cuielor pe o retea de sipci de lemn, prinse de perete, care asigura si un spatiu de aer pentru eliminarea in exterior a vaporilor de apa.

Sistemul a patruns recent si in tara noastra prin firma CONSAL. Au fost executate lucrari de reabilitare higrotermica cu rezultate foarte bune la unele cladiri din Bucuresti precum si la un camin studentesc din complexul Tudor Vladimirescu din Iasi.

Datorita performantelor termofizice ridicate pe care le poate asigura, alaturi de avantajele importante din punct de vedere tehnic si tehnologic, respectiv al executiei usoare, fara procese umede, al modului eficient si sigur de fixare, al greutatii suplimentare reduse, sistemul are perspective bune de a fi utilizat pe scara mare la reabilitarea cladirilor cu probleme higrotermice din tara noastra, cu conditia ca aspectul economic, in prezent  mai putin favorabil, sa fie imbunatatit, eventual prin adoptarea unor materiale din tara.

 

Sistem tip POLYALPAN de protectie a termoizolatiei suplimentare a peretilor exteriori:  a. vedere generala;   b.  sectiuni.   1 - perete existent; 2 – izolatie termica suplimentara;   3- sipci verticale;  4 - sipci orizontale;  5 - panouri de protectie tip polyalpan








Politica de confidentialitate

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 3163
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2019 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site