Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

CATEGORII DOCUMENTE





loading...

ArhitecturaAutoCasa gradinaConstructiiInstalatiiPomiculturaSilvicultura


ALTE CONIFERE

Silvicultura

+ Font mai mare | - Font mai mic







DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
FUNDAMENTAREA SOLUTIILOR DE REIMPADURIRE
Caracteristici ale organismelor invazive
Lucrare arbori silvicultura si paduri
DEZVOLTAREA RURALA: Punctul de vedere al unui silvicultor
INGRIJIREA SI CONDUCEREA PADURII
PROIECT LA SILVICULTURA
Organizarea teritoriala a padurilor din Romania
Rolul amenajarii padurilor in cadrul gospodariei silvice
Starea padurilor din Romania. Efecte majore ale defrisarilor in masa
Modelarea structurii fondului de productie normal

ALTE CONIFERE.




Pinul (Pinus sylvestris) e mai rar la noi. In tarile nordice formeaza paduri dese, de cele mai multe ori plantatii vechi. Nu creste razlet, ca zada ori in paduri izolate de restul lumii, ci se amesteca printre molizi si brazi, in lungul Carpatilor. Ii plac locurile mai cu soare, putin umede si nu se teme de gerurile mari. De aceia se urca si spre partea de sus a bradului, dar se scoboara si pana jos, la fag.

Se deosebeste de brad si la port si la frunze. Odata mai raspandit, a fost exilat de concurentii lui in locuri putin accesibile. Mai numerosi se intalneste in Bucovina, in Carpatii sudici, in M-tii Bihorului chiar pana la 1020 m. Creste si in locuri cu mlastini (tinoave). Cat e tanar, are si pinul o coroana ca o piramida. Mai pe urma se pierde regula observata cu stricteta la molid. Se iau la intrecere in crestere si alte crengi, in cat la port se apropie mai mult de foioase, mai ales ca si ramificatia trunchiului incepe mai din sus. Fata de molift si brad, e cel mai rezistent la furtuni. Moliftul adesea se prabuseste desradacinat, caci n'are decat radacini laterale. Bradul cade mai mult rupt; radacinile lui se tin mai bine infipte, caci se pastreaza si radacina mijlocie ca un tarus. La pin aceasta e si mai desvoltata, asa in cat el e si mai bine intepenit.

Trunchiul pinului are culoare roscata la inceput. Coaja devine scortoasa mai tarziu. Se deosebeste lesne dupa frunzele lungi, subtiri, iesite cate doua din varful unei ridicaturi scurte, mugurii inchirciti. O crenguta de pin desfrunzita se recunoaste tocmai dupa aceste noduri de sustinere ale frunzelor, care nu cad decat tot la 24 ani. Poti cunoaste pinul si dupa cucuruzi,,,porci' numiti in Ardeal, mai lemnosi de cat ai bradului si in forma de para; solzii sunt ca niste scuturi. Cand sunt stransi dau conului de pin o infatisare frumoasa ca si cand ar fi sculptat maestrit.

Fig. 21. Pin din Vrancea-Nereju (d. Al. Haralamb).

Tisa (Taxus baccata) este vestita pentru lemnul ei mirositor si trandafiriu. Mobile de tisa sunt de lux. Odata, la noi, se gasea mai multa. Azi aproape se pot numara pe degete locurile unde se mai afla cate putine. Se citeaza de pe Bucegi, prin muntii Buzaului, pana aproape de Monteoru pe Plaiul Tiselor in vecinatatea fagului, pe la Palanca, pe Barnaru in muntii Sucevei. S'au rarit fiind cu nemiluita taet, nu numai din pricina lemnului scump, dar mai ales de catre ciobani, ca sa fereasca vitele sa nu se otraveasca, mancand frunzele de tisa, in adevar foarte otravitoare, ca si semintele de altfel.

Tisa nu creste inalta; formeaza adesea tufarisuri, caci trunchiul are ramurile resfirate. Frunzele sunt latute, cu varful ascutit si asezat cam ca la brad, pe doua randuri. Dupa flori nu seamana de loc cu celelalte conifere dela noi. Florile barbatesti, pe un copac, sunt stranse gramagioare si invelite in solzi lati. Florile femeesti sunt razlete; nici nu le bagi in seama, parand ca niste mugurasi. Fructul e carnos si seamana cu o afina. Partea carnoasa e buna de mancat, dar samanta e otravitoare.



Fig. 22. Frunze, con si flori de pin. (K).

Fig. 23. Creanga de tisa cu frunze si con (K).

Din ce in ce mai rara pe munti, se foloseste mai aderea in parcuri, ca gard viu.

Zambrul (Pinus Cembra) creste pe plaiurile batute de vanturi, unde ia forme fantastice, tipul sbuciumului arborilor de a se tinea cu fruntea sus, in tinutul viforelor. Ajunge uneori inaltimi de 20 metri si grosimi de peste un metru, iar rupandu-i-se varful da crengi vanjoase, care iau locul celor dintai. De aceia are infatisari bizare, mai ales cand si crengile rupte de vant sunt acoperite cu licheui care spanzura ca niste caere de lana. Profilandu-se pe cerul limpede, pare uriasa sperietoare, cu brate schilodite acoperite cu sdrente. De aceia in Alpi este mult cantat si joaca un rol insemnat in povesti.

Fig- 24. Creanga si fructe de Zambru (K).

Se deosebeste de neamurile lui mai apropiate si prin aceia ca frunzele lungi ies cate 5 dintr'un loc asa incat crengile tinere par ca o coada de noaten tuns. Semintele, nearipate, mari, cu coaja tare, au un miez carnos cu gust de nuca, de se mananca.

Zambru, la noi ca si in Alpi, e pe cale de a se stinge, nu numai din cauza ca creste greu, dar pentru ca lemnul sau tare e mult cautat. Se intalneste mai des in Bucegi pe Jepii mari, la Creasta cu zambri, intre 16901750 m., in tovarasia zadei, unii inalti de 20 m. cu o varsta si de 300 ani.

Fig. 25. Zambru de pe Jepi-Bucegi, cu forma de candelabru. (Din Revista Padurilor).








Politica de confidentialitate

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 856
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2020 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site