COMUNICAREA SCOLARA - COMPONENTA A COMUNICARII SOCIALE

COMUNICAREA SCOLARA - COMPONENTA A COMUNICARII SOCIALE

Comunicarea este procedeul prin care se transmite o informatie intre doua persoane, intre o persoana si un grup si intre doua grupuri de persoane.

Comunicarea este o necesitate vitala a omului, ea caracterizeaza fiinta umana inca de la aparitia acestuia. Comunicarea evolueaza o data cu societatea si, ca sa traiesti in societate, trebuie sa stii sa comunici. Actul de comunicare se constituie din procedeele si mijloacele de transmitere a informatiilor intre persoane.

Se cunosc patru moduri de comunicare: directa, indirecta, multipla si colectiva. Comunicarea directa se desfasoara intre doua persoane. Ea presupune existenta a doi factori,emitator si receptor

Pentru comunicarea directa sunt necesare anumite conditii:a) emitatorul si receptorul sa fie apropiati in spatiu; b) cei doi ( E si R) sa cunoasca si sa foloseasca acelasi cod. In cadrul comunicarii directe se poate realiza si urmatorul lant:

De la emitator pana la ultimii receptori poate aparea zvonul, care de cele mai multe ori viciaza mesajul. El se va raspandi repede.

Pentru comunicarea indirecta nu este necesara apropierea in spatiu a partenerilor.

Oamenii au simtit nevoia de a-si transmite mesajele la distanta.Pentru aceasta au inventat scrisul, care inaugureaza o noua era in comunicare. Scrisul realizeaza un transfer vizual al mesajului si asigura pastrarea acestuia in timp.

Scrierea a asigurat transmiterea mesajului la distanta, de regula, intre doua persoane. Omul a constatat ca are nevoie sa trimita mesaje mai multor persoane o data. Pentru aceasta a inventat tiparul.Raspandirea mesajului tiparit constituie comunicarea multipla. Pentru ca mesajul sa ajunga in conditii corespunzatoare omul a organizat posta. Prin scris se asigura multiplicarea si fidelitatea informatiei, iar comunicarea are caracter multidirectional.

Pentru a asigura transmiterea mesajelor intre grupurile de oameni a aparut presa, cu multiplele ei ramificatii ( scrisa si audiovizuala). Comunicarea devine colectiva pentru ca emitatorii sunt grupuri de indivizi care, prin intermediul purtatorului de informatie, transmit mesajul altor grupuri, care, la randul lor, pot deveni emitatori.

Daca analizam comunicarea in legatura cu forma in care se transmite mesajul, distingem doua tipuri: comunicare orala si comunicare scrisa. Comunicarea orala are o importanta deosebita pentru ca asigura intelegerea dintre oameni si, in acelasi timp, corectitudinea comunicarii scrise..

In cadrul comunicarii orale se manifesta capacitatea de a conversa , de a lua parte la un dialog intre doua sau mai multe persoane, fiind fie emitator, fie receptor.O prima conditie intr-un dialog este pronuntia corecta a cuvintelor. Daca nu se asigura aceasta conditie , mesajul se viciaza , fie nu se intelege, fie i se da alt sens. O alta conditie este constructia corecta a propozitiilor , respectarea topicii acestora, folosirea cuvintelor cunoscute de cei doi parteneri de dialog si folosirea semnelor paraverbale ( rostirea afectiva a cuvintelor, sensul tacerii) si a celor nonverbale (gesturi ,mimica, reactii involuntare).

In Comunicarea scolara un rol fundamental il are comunicarea orala si comunicarea scrisa. Comunicarea orala poate fi ierarhica si reciproca. Procesul de invatamant isi optimizeaza functionarea printr-o comunicare reciproca . Intre invatator si elevi se transmit mesaje fara inhibitii , initiativa exprimarii opiniilor este incurajata , iar informatiile penduleaza intre cei ce comunica pe principiul reciprocitatii. Pe rand si oricand , emitatorul ( invatatorul) ia locul receptorului (elevului) , determinand aceeasi pozitie privilegiata a partenerilor, a educabilului si a celui ce educa. Tipul de comunicare reciproca raspunde unui proces de invatamant democratic, in care cadrul didactic nu ramane un agent de informatizare , iar elevul un asimilator de informatie. Fluxul informational "circula" de la invatator spre elevi si invers regland optimizarea comunicarii si apropiind interlocutorii.

Toata activitatea de comunicare orala se converteste didactic in ceea ce numim formarea la copii a unei expresii orale corecte .

Din perspectiva obiectivelor didactice , exprimarea orala corecta inseamna: la clasa I: - formarea unei pronuntari clare si precise , articularea corecta a fonemelor, cuvintelor si a enunturilor simple ; - insusirea deprinderii de a formula raspunsuri si intrebari, de a asculta si a dialoga; - formarea capacitatii de a relata,comenta si repovesti evenimente; la clasa a II-a - pronuntarea, articularea si accentuarea corecta a cuvintelor; la clasa a III-a insusirea sistemica a unor norme privind constituirea discursului; la clasa a IV-a - formarea deprinderilor de structurare a ideilor, de stimulare a gandirii creatoare, de producere a unui enunt original.

Abilitatea de exprimare orala se realizeaza prin insusirea capacitatii de conversatie,de povestire si de comentare. Pentru maturizarea progresiva a acestei abilitati se impune un exercitiu permanent de imbogatire si nuantare a vocabularului , de structurare a mesajelor in discurs coerent, de promovare si provocare a comunicarii orale pentru a infrange inhibitiile si a disciplina dialogul, de a aprecia corectitudinea, limpezimea si precizia enunturilor proprii sau a celor receptate.

Daca invatatorul stapaneste bine informatiile in legatura cu comunicarea, poate asigura formarea la elev a capacitatii de a vorbi, de a purta un dialog, de a transmite si primi un mesaj. Desi in Curriculum exista ore speciale de Comunicare, formarea capacitatilor enuntate mai sus trebuie sa fie o preocupare constanta pentru fiecare disciplina scolara. In vederea realizarii acestor obiective , elevul trebuie pus sa vorbeasca, sa exerseze exprimarea la fiecare lectie. Folosind cuvintele in structuri diverse, creste potentialul sau lingvistic.

Exercitiile de comunicare pot urmari , pe langa redactarea mesajului ,si schimbarea lui determinata de situatii diverse. Astfel, elevii trebuie pusi in situatia de a reface mesajele in functie de schimbarea partenerului de dialog, de schimbarea statutului social al acestuia etc. De asemenea exercitiile ar trebui sa vizeze si unele comportamente in cadrul conversatiei, cum ar fi: * formarea capacitatii de a asculta mesajul pana la capat; * formarea deprinderii de a tolera parerea partenerului; * respectarea pasului conventional in desfasurarea dialogului ( raportul intrebare - raspuns ); * intampinarea unor persoane in situatii diferite ( la gara, in sala de spectacol, la meci etc.) * incheierea discutiilor cu o persoana; * reactia la reprosuri intemeiate sau nu; * modalitatile de respingere unor afirmatii facute de partenerul de dialog; * recunoasterea unor greseli; * stimularea la discutii etc.

Scrisul realizeaza o comunicare la distanta; cel ce scrie nu se afla in acelasi timp si in acelasi spatiu cu cel ce recepteaza ceea ce scrie. De aici rezulta o serie de dezavantaje, dar si de avantaje ale comunicarii prin scris. Intre dezavantaje amintim: imposibilitatea folosirii limbajului nonverbal; - inexistenta "marcii emotionale", a subiectivismului participativ; - lipsa formei de control pentru reactia spontana a receptorului; - posibilitatea ca receptorul sa nu inteleaga mesajul (sau chiar codul ). Avantajele comunicarii scrise sunt: - se foloseste un limbaj controlat si controlabil din punct de vedere al normelor de corectitudine; - se pot ascunde manifestarile patimas subiective care ar putea bruia o comunicare directa; - se pretinde o anumita grija pentru redactare , estetica, fiind o norma de prestigiu cultural, afectiv si intelectual; - enuntarea prin scris poate fi progresiva si indelung elaborata, pe baza unor strategii; - stapanirea corecta a tehnicii scrierii, cunoasterea regulilor de scriere etc.

Din perspective didactica, obiectivele comunicarii scrise se realizeaza progresiv si presupune: - invatarea elementelor componente ale literelor, desenarea literelor, legarea acestora in cuvinte si a cuvintelor in mesaje; - cunoasterea regulilor de ortografie, a normelor de punctuatie, a corectitudinii gramaticale; - imbogatirea si nuantarea vocabularului; - deprinderea de a folosi cuvinte in tinuta metaforica; - asigurarea unei logici in exprimarea scrisa, perceperea unei rigori bine structurate si usor inteligibile.

In clasele primare prin orele de comunicare se urmareste formarea capacitatii de comunicare prin dialog, observare, pronuntare, interpretare de rol, povestire, denumire, memorare, alcatuire de mesaje, ordonare, recunoastere si completare.

Pentru realizarea performantelor de mai sus se pot folosi diferite strategii de organizare si desfasurare a lectiilor:

a) observarea unor planse, a unei ilustratii sau desen si elaborarea spontana a unor raspunsuri la intrebari; elevii vor fi indrumati sa observe o imagine din apropiere sau din departare sau de la stanga spre dreapta;

b) observarea unor ilustratii care selecteaza momente din lumea povestilor, precum sisau personaje pe baza carora elevii vor relata, in ordine logica, intamplarile. Invatatorul va complica "lumea povestii" solicitand inventivitatea copiilor cu intrebarea "ce s-ar fi intamplat daca.";

c) pentru formarea unei pronuntari corecte, se vor provoca secvente didactice de denumire a lucrurilor si fiintelor, de folosire a cuvintelor in propozitii orale;

d) punerea de intrbari reciproce si provocarea unui dialog intre elevi este o forma importanta de asigurare a comunicarii orale;

e) efectuarea jocurilor de rol constituie un procedeu important si agreabil de a incuraja capacitatea de comunicare reciproca a elevilor. Prin jocul de rol se formeaza deprinderi precum descrierea, caracterizarea, exprimarea opiniei, rezumarea, schimbarea punctului de vedere, interpretarea etc.

f) alcatuirea de propozitii cu ajutorul unor cuvinte date, cu cuvinte ce incep cu aceeasi litera, schimbarea topicii in exprimare;

g) memorarea unor poezii scurte, recitarea lor si comentarea unor cuvinte sau grupuri de cuvinte;

h) adresarea reciproca de intrebari in legatura cu un text literar si evidentierea calitatii raspunsurilor date;

i) exercitiu de imbogatire si nuantare a vocabularului, si de intelegere a cuvintelor.

Metoda de baza pentru realizarea obiectivelor comunicarii este exercitiul. Orele de comunicare impun un alt tip de disciplina decat cea ordonata de invatator deoarece copiii vorbesc, se muta, se agita, se deranjeaza.Astfel, ei se deprind cu o atmosfera sociala normala, de lucru, in care respectul pentru ceea ce spune partenerul de dialog este necesar, ca fiecare la randul lui sa fie ascultat. Comunicarea ca exercitiu didactic apropie formarea elevilor in scoala de conduita lor publica si sociala, de exersare unor situatii previzibile sau imprevizibile pe care viata le ofera.

Un element esential in asigurarea unei comunicari clare, corecte, nuantate si cursive este legat de folosirea corecta a lexicului.

Evaluarea comunicarii este o actiune complicata pentru ca aceasta activitate este greu de masurat. Cu toate acestea, pentru evaluare se pot avea in vedere urmatoarele:* mijloacele folosite de elevi pentru transmiterea mesajului; * calitatea mesajului; * adaptarea la conditiile partenerului; * existenta unei strategii clare in legatura cu realizarea comunicarii; * abilitatile in conducerea discutiilor; * puterea de a lua, pe parcursul convorbirii , decizii de schimbare, in functie de evenimente.

A comunica este numai aparent usor. Trebuie sa cunosti si sa stapanesti regulile fara de care mesajul transmis nu este perceput sau nu produce efectele scontate.

Comunicarea ca disciplina scolara este deosebit de importanta. Totul depinde de cel care conduce lectia. Ea poate fi grea sau plictisitoare, daca nu este bine organizata, cu obiective care nu se realizeaza in forme de activitate variate si atragatoare.

BIBLIOGRAFIE: Prof. Vasile Molan, " A comunica despre comunicare", Invatamantul primar, Editura Discipol, nr. 1 , 1998, pag. 71

Prof. Anton Ilica "Comunicarea in clasele primare", Invatamantul primar, Editura Discipol, nr. 2-3, 1998, pag. 63