Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

CATEGORII DOCUMENTE





Gradinita

FINALITATILE EDUCATIEI - Finalitatile macrostructurale

didactica pedagogie

+ Font mai mare | - Font mai mic







DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
Metode si tehnici de predare – invatare pentru dezvoltarea gandirii critice
PROBA DE EVALUARE LIMBA ROMANA
ARIA CURRICULARA II: MATEMATICA SI STIINTE ALE NATURII - CUNOASTEREA MEDIULUI
SUBIECTE la testul de laborator la FINISAREA MATERIALELOR TEXTILE
INVATAREA SCOLARA - Definire - Abordari ale invatarii
PROIECTAREA UNEI UNITATI DE INVATARE STIINTE ALE NATURIII
Puisori din coji de oua
PROIECT DIDACTIC Clasa: I A MATEMATICA Adunarea si scaderea numerelor naturale in concentrul 0- 100, fara trecere peste ordin
PROIECT DE ACTIVITATE DIDACTICA clasa a 3-a Luarea deciziilor (se va folosi fragmentul lui I.L.Caragiale „Norocul si Mintea”)
SCENARIU DE SCENETA PENRU SRBARILE SCOLARE - CARNAVAL

F I N A L I T A T I L E     E  D U C A T I E I



       Finalitatile educatiei reprezinta orientarile valorice ale activitatii de formare-dezvoltare a personalitatii definite la nivel de sistem ( educatie / invatamant) si de proces (de invatamant). Aceste orientari valorice sunt incluse in documente de politica a educatiei elaborate la diferite niveluri ale deciziei: legea invatamantului, statutul cadrelor didactice, programele scolare etc.

       Finalitatile educatiei reprezinta dimensiunea subiectiva a activitatii de educatie care transpune in practica – prin intermediul unor decizii de filozofie si de politica a educatiei, pe de o parte, si de politica scolara, pe de alta parte – dimensiunea obiectiva a activitatii de educatie, definita la nivelul functiilor generale ale educatiei. In acelasi timp, trebuie evidentiat faptul ca finalitatile educatiei ridica problema raportului dintre orientarile valorice propuse, la diferite niveluri ale sistemului si ale procesului de invatamant, si resursele pedagogice necesare. Modul de rezolvare a acestui raport demonstreaza calitatea actului de politica a educatiei, exercitat in cadrul unui sistem de invatamant pe termen lung, mediu si scurt.

      

       Clasificarea finalitatilor educatiei impune avansarea unor criterii semnificative in plan pedagogic. Avem in vedere doua criterii complementare: 1) sfera de referinta; 2) gradul de divizibilitate si de comparabilitate (vezi Cristea, Sorin, 2000, pag.145-152).

       Dupa primul criteriu, pot fi evidentiate doua categorii de finalitati ale educatiei: a) finalitati macrostructurale (idealul educatiei, scopurile educatiei), angajate la nivelul sistemului de invatamant, avand un grad mai mare de generalitate; b) finalitati microstructurale (obiectivele educatiei / instruirii), angajate la nivelul procesului de invatamant, avand un grad mai mare de specificitate, dependent insa de finalitatile macrostructurale.

       Dupa cel de-al doilea criteriu, complementar cu primul criteriu prezentat anterior, pot fi sesizate doua categorii de finalitati ale educatiei: a) finalitati indivizibile, care nu au grad de comparatie, reprezentand o realitate globala (sistemul de educatie / invatamant), care nu poate fi gradata la nivelul unor taxonomii – avem in vedere, finalitatile macrostructurale: idealul educatiei, care defineste tipul de personalitate umana la care aspira societatea pe termen lung; scopurile educatiei, care definesc principalele directii de dezvoltare strategica a educatiei / invatamantului, valabile la scara intregii societati pe termen mediu si lung; b) finalitati divizibile, care pot fi clasificate  pe diferite grade de comparabilitate, angajate la nivelul procesului de invatamant – avem in vedere taxonomiile obiectivelor educatiei /instruirii, realizabile, in ultima instanta, in cadrul oricarei activitati didactice / educative.

Finalitatile macrostructurale

       Finalitatile macrostructurale definesc orientarile valorice care asigura proiectarea si realizarea activitatii de formare-dezvoltare a personalitatii la nivel de sistem. Aceste finalitati care angajeaza evolutia sistemului de educatie si de invatamant, pe termen lung si mediu, reflecta directiile fundamentale de dezvoltare a societatii la nivel global, in plan economic, politic, cultural, comunitar. Avem in vedere doua categorii de finalitati macrostructurale ale educatiei, valabile la scara intregului sistem de educatie / invatamant, pe termen lung si mediu: a) idealul educatiei / pedagogic; b) scopurile educatiei / pedagogic.

      

       Idealul educatiei / pedagogic reprezinta finalitatea de maxima generalitate care defineste 'un prototip' determinat, in mod obiectiv, de tendintele de evolutie ascendenta a societatii. El marcheaza 'constiinta pedagogica a societatii' (vezi Dictionar de pedagogie contemporana, 1969, pag.129; Dictionar de pedagogie, 1979, pag.202).

       Ca 'model al devenirii superioare' idealul defineste tipul de personalitate la care aspira societatea pe termen lung pe parcursul unei perioade care acopera cel putin doua cicluri de educatie, fixate conventional in limitele a doua decenii.

      

       Idealul educatiei are un caracter: istoric (vezi idealul Antichitatii, Evului Mediu, Renasterii, Epocii Moderne; abstract (idealul nu este tangibil intr-o forma concreta dar sustine realizarea activitatii la un nivel superior); prospectiv (idealul angajeaza o previziune pe 1-3 decenii, premisa planificarii pe un deceniu si a programarii pe 1-5 ani); strategic (idealul asigura abordarea globala, integrativa, inovatoare a problemelor); politic (idealul reprezinta interese sociale de maxima generalitate, care genereaza actiuni de anvergura la nivelul scopurilor educatiei).

       Idealul Epocii Moderne reflecta in plan pedagogic transformarile inregistrate la nivel social global:

       - idealul personalitatii eficiente, corespunzator etapei societatii industrializate timpurii si pe cale de maturizare (secolul XVIII - prima jumatate a secolului XX);

       - idealul personalitatii complexe, multilaterale, corespunzator etapei societatii industrializate avansate (anii 1950-1970);

       - idealul personalitatii creatoare si independente, corespunzator etapei societatii postindustriale, informatizate (dupa ani 1980-1990).

       Perspectiva informatizarii determina generalizarea saltului de la modelul societatii inchise, caracterizata prin tendinta reproducerii starii existente, spre modelul societatii deschise, caracterizata prin tendinta depasirii starii existente, salt reflectat in plan pedagogic prin idealul personalitatii deschise, creative, adaptabila in conditii de schimbare inovatoare continua (vezi Popper, K.R, 1993, pag. 194-227; Golu, Mihai, 1993, pag. 20-40) .

       Un asemenea ideal este institutionalizat si la nivelul documentelor de politica educationala care evidentiaza / orienteaza 'dezvoltarea libera, integrala si armonioasa a individualitatii umane', posibila si necesara la scara sociala prin 'formarea personalitatii autonome si creatoare' (Legea Invatamantului, nr.84/1995, subl.ns.).



      

       Scopurile educatiei / pedagogice reprezinta finalitatile macrostructurale determinate de ideal care angajeaza realizarea prin elaborarea directiilor generale de actiune, institutionalizate la nivel de politica a educatiei. Spre deosebire de ideal - 'care marcheaza mai mult intentia fara a garanta urmarirea efectiva a acesteia' - scopurile pedagogice 'asigura orientarea activitatii de educatie in mod real',  intr-o gestiune a timpului evaluabila pe termen mediu (minimum un ciclu de educatie, stabilit conventional la 10-15 ani) – vezi De Landsheere, Vivivane et Gilbert, 1989, pag.26; Hameline, D., 1979, pag.97).

      

       Criteriile necesare pentru alegerea scopurilor pedagogice pozitive implica:

       a) asigurarea concordantei cu idealul pedagogic, realizabila prin actiuni planificate la nivel de politica a educatiei;

       b) depasirea starii actuale, realizabila prin actiuni de perfectionare, ajustare structurala, restructurare, reformare a sistemului de educatie;

       c) valorificarea potentialului existent, realizabila prin actiuni bazate pe resursele si pe necesitatile interne ale sistemului de educatie;

       d) deschiderea spre diferite alternative operationale, realizabila prin actiuni adaptabile la diferite situatii particulare - evitand 'scopurile care pretind a fi definitive' (Dewey, John, 1992, pag.310).

       In mod analogic, pot fi depistati indicatorii care probeaza aparitia sau mentinerea 'scopurilor pedagogice negative', lansate pe diferite circuite ideologice, mascate sau latente:

       a) acceptarea, intretinerea sau chiar incurajarea neconcordantei dintre idealul pedagogic si scopurile pedagogice ale sistemului educational;

       b) reproducerea starii actuale prin avansarea unor solutii partiale, de corectie sau de ameliorare a sistemului de educatie;

       c) incurajarea dependentei de resursele externe ale sistemului, care pot intretine risipa sau rezolvarea doar a unor probleme pe termen scurt;

       d) inchiderea actiunilor pedagogice in limitele unor proiecte globaliste sau compartimentate, inadaptabile la diferite situatii particulare, proprii fiecarui sistem national de educatie.

       Scopurile pedagogice vizeaza finalitatea unor actiuni educationale complexe, declansate la nivel de politica a educatiei, in cadrul sistemului si al procesului de invatamant. Din aceasta perspectiva ele au un caracter:

-          practic, angajand  directiile principale de actiune sociala care sustin structural politica si planificarea educatiei intr-o anumita etapa sau perioada istorica;

-          strategic, evidentiind liniile generale de inovatie care asigura perfectionarea sistemului si a procesului de invatamant;

-          tactic si operational, delimitand criteriile de elaborare a obiectivelor generale ale procesului de invatamant, care sustin proiectarea pedagogica a planului de invatamant.

       Scopurile pedagogice determina astfel, structura sistemului de invatamant care conditioneaza realizarea procesului de invatamant in functie de o anumita directie pedagogica, relevanta social prin criteriile institutionalizate in activitatea de proiectare si dezvoltare curriculara a planului de invatamant si a programelor scolare.

       Evolutia istorica a scopurilor pedagogice evidentiaza orientarile fundamentale inregistrate in politica a educatiei la nivel global, in special dupa infiintarea, in 1945, a Organizatiei Natiunilor Unite pentru Educatie, Stiinta si Cultura  UNESCO/United Nations Educational Scientific and Culture (vezi Lengrand, Paul, 1973, Faure, Edgar, 1974, UNESCO, A invata si a munci, 1983; Vaideanu, George, 1996).

       In contextul reformelor intreprinse in anii 1970-1990, scopurile pedagogice definesc urmatoarele linii de politica a educatiei care orienteaza evolutia sistemelor moderne de invatamant, in perspectiva secolului XXI (vezi Les réformes de l'éducation: experiences et perspectives, 1980; Dix années de réformes au niveau de l'enseignement obligatoire dans l'Union européenne, 1984-1994, 1997):




       a) democratizarea educatiei prin generalizarea accesului la un invatamant de calitate si prin asigurarea conducerii manageriale a sistemului si procesului de invatamant;

       b) modernizarea permanenta a educatiei prin deschiderea fata de valorile sale specifice, dependente de 'identitatea sa culturala';

       c) valorificarea educatiei in sensul progresului social prin promovarea produselor sale superioare la toate nivelurile de varf ale vietii culturale, politice, economice etc.

      

Finalitatile microstructurale

       Finalitatile microstructurale definesc orientarile valorice care asigura proiectarea si realizarea activitatii de formare-dezvoltare a personalitatii la nivelul procesului de invatamant. Aceste finalitati, elaborate conform criteriilor determinate la nivelul scopurilor pedagogice ale sistemului de invatamant, reprezinta obiectivele procesului de invatamant.

      

       Obiectivele generale ale procesului de invatamant, valabile la toate nivelurile, treptele si disciplinele de invatamant, operationalizeaza criteriile de elaborare a planului de invatamant, definitivate macrostructural.

       Aceste finalitati vizeaza, pe de o parte, criteriile de proiectare definite in termeni de abordare: sistemica (plan unitar, structurat interdisciplinar, deschis educatiei permanente), curriculara (plan centrat pe obiectivele fiecarui nivel de invatamant), psihologica (plan centrat pe aptitudinile si atitudinile elevului/studentului). Pe de alta parte, ele traduc, la nivel didactic, dimensiunea strategica a idealului pedagogic (vezi, de exemplu, personalitatea creatoare si autonoma), avansand proiectul unui anumit tip de invatare (vezi, de exemplu, invatarea inovatoare / complexa, anticipativa, participativa) – vezi Botkin,  W.James; Elmandjra, Mahdi; Malita, Mircea, 1981; Vaideanu, George, 1988; Cristea, Sorin, 1994.

      

       Obiectivele specifice / intermediare ale procesului de invatamant definesc orientarile valorice care vizeaza dobandirea unor competente de invatare in functie de:

       a) dimensiunile / continuturile generale ale educatiei (obiective pedagogice specifice educatiei: morale – intelectuale – tehnologice – estetice – fizice);

       b) formele educatiei (obiective specifice educatiei/instruirii: formale –  nonformale – informale);

       c) nivelurile si treptele de invatamant (obiective pedagogice specifice invatamantului primar / prescolar – scolar; secundar / inferior – superior; universitar / scurt, lung, postuniversitar);

       d) continuturile specifice stabilite prin planul de invatamant (vezi obiectivele pedagogice specifice disciplinelor de invatamant; modulelor de studiu interdisciplinar, activitatilor optionale / programe de instruire nonformala incluse ca oferte sociale in planul de invatamant).

       Datorita sferei largi de manifestare a obiectivelor specifice, desfasurate intre doi poli extremi de angajare a finalitatilor microstructurale, exista tendinta avansarii unor obiective pedagogice intermediare, menite sa faciliteze tranzitia: a) de la obiectivele generale spre obiectivele specifice (vezi obiectivele-cadru); b) de la obiectivele specifice spre obiectivele operationale (vezi obiectivele de referinta).

      

       Obiectivele operationale / concrete vizeaza performantele de invatare ale elevului / studentului proiectate de fiecare profesor la nivelul activitatii didactice / educative in termeni de actiuni ale elevului, observabile si evaluabile pe criterii relevante la diferite intervale de timp. Acumularea unui set de performante semnificative, realizabile  in timp, permite atingerea unor competente scolare si psihologice relevante la scara sociala.

       Elaborarea obiectivelor concrete, prin actiunea de operationalizare a obiectivelor generale si specifice, incluse in programele scolare, asigura campul de manifestare continua a creativitatii pedagogice a fiecarui cadru didactic.

      

       Modelul de ierarhizare a obiectivelor pedagogice (generale – specifice –operationale), prezentat anterior, are ca sistem de referinta procesul de invatamant in ansamblul sau. Un asemenea model conceptual poate fi raportat insa si la alte sisteme de referinta - de exemplu, un nivel de invatamant, o treapta de invatamant, un an de invatamant, o disciplina de invatamant etc.

       Obiectivele pedagogice generale si specifice sunt incluse in documente de politica scolara, raportate la documente de politica a educatiei (lege, statut etc.), care de-finesc idealul pedagogic si scopurile pedagogice.

       Obiectivele pedagogice operationale sunt elaborate de fiecare cadru didactic in functie de obiectivele generale si specifice (cu raportare la finalitatile macrostructurale) dar si de conditiile concrete (obiective pedagogice concrete) ale scolii, clasei, elevilor.








Politica de confidentialitate

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 1650
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2019 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site