Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

CATEGORII DOCUMENTE





loading...

Gradinita

FUNCTIILE PEDAGOGICE SI METODICE ALE MIJLOACELOR DE INVATAMANT IN PREDAREA GEOGRAFIEI

didactica pedagogie

+ Font mai mare | - Font mai mic







DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
PROIECT DIDACTIC SPORT
PROIECT DIDACTIC CLASA: a II-a Educatie muzicala Cantam si ne acompaniem
Operationalizarea obiectivelor educationale
MIJLOACELE DE INVATAMANT
Puisori din coji de oua
Activitatea profesorului diriginte si consilierului scolar
Scurte consideratii despre modelul pedagogic nicasian
PROBLEMTICA TEORIEI SI METODOLOGIEI INSTRUIRII
OLIMPIADA DE LIMBA ENGLEZA FAZA NATIONALA CLASA a IX-a
Copiii din crang - de K. Usinski

FUNCTIILE PEDAGOGICE SI METODICE ALE MIJLOACELOR DE INVATAMANT IN PREDAREA GEOGRAFIEI*




MOTTO:

„ATAT PRETUIESTE SCOALA,

CAT PRETUIESTE PROFESORUL”

PLANUL LUCRARII

INTRODUCERE

CAPITOLUL I

GEOGRAFIA CA STIINTA SI GEOGRAFIA DIDACTICA

a)      SCURTA CARACTERIZARE A SISTEMULUI DE INVATAMANT DIN ROMANIA

b)     GEOGRAFIA CA STIINTA

c)      GEOGRAFIA IN INVATAMANT

d)     MODERNIZAREA PREDARII – INVATARII GEOGRAFIEI IN INVATAMANT

CAPITOLUL II

CONTINUTURILE GEOGRAFIEI IN INVATAMANT

(GIMNAZIU)

a)      ORIENTARI PEDAGOGICE

b) FACTORII CARE DETERMINA ALEGEREA CONTINUTURILOR GEOGRAFIEI IN INVATAMANT (GIMNAZIU)

CAPITOLUL III

MIJLOACELE DE INSTRUIRE IN INVATAMANT

a) FUNCTII PEDAGOGICE

b) MODALITATI DE VALORIFICARE A POTENTIALULUI PEDAGOGIC DE CARE DISPUN DIFERITELE MIJLOACE DE INVATAMANT

CAPITOLUL IV

MIJLOACE DE INVATAMANT IN PREDAREA – INVATAREA GEOGRAFIEI

a)      CLASIFICAREA MIJLOACELOR DE INVATAMANT

b) PREZENTAREA UNOR MIJLOACE DE INVATAMANT IN PREDAREA GEOGRAFIEI LA GIMNAZIU

INCHEIERE

BIBLIOGRAFIE

INTRODUCERE

Invatamantul si scoala romaneasca au cunoscut in ultima vreme schimbari innoitoare, in principal datorita necesitatii de a pune aceste doua institutii in acord cu evolutia normala a societatii. In general, idealul scolii ramane acela de a dezvolta integral si armonios individualitatea umana, de a forma o personalitate autonoma si creativa.

In primul rand se impune o situare a problematicii lucrarii de fata. Scopul acestei cercetari este evidentierea rolului mijloacelor de invatamant, in calitatea lor de purtatoare de informatii, la realizarea unei bune predari a geografiei in gimnaziu. Prin „mijloace de invatamant” inteleg in prezenta lucrare „ansamblul aparatelor, instalatiilor, materialelor, procedeelor si cerintelor de utilizare a lor, pe care profesorul si elevii le utilizeaza pentru a facilita perceperea, intelegerea, fixarea si consolidarea cunostintelor si abilitatilor practice”.

Continuturile invatamantului evolueaza de-a lungul timpului. Sursa globala informativa si formativa a continuturilor invatamantului si ale educatiei este insasi cultura societatii in toate dimensiunile sale. Cadrul didactic are greaua sarcina de a forma omul viitorului.

Transpunerea didactica a continuturilor invatamantului presupune utilizarea riguroasa a unui sistem de operatii logice si de procedee, tehnici si instrumente psihopedagogice. Predarea-invatarea Geografiei si Istoriei Romaniei nu trebuie sa fie un chin pentru copil, ci trebuie sa devina o placere izvorata din dorinta de a ne cunoaste modul cum ar trebui ele sa fie ocrotite pentru a se bucura de ele si generatiile viitoare.

Invatarea acestor stiinte ar trebui sa fie un ,,joc de copil,, care nu trebuie certat niciodata.

Nu avem posibilitatea de a strabate intreaga tara in viata noastra..

Nu avem posibilitatea de a ,, lua la pas,, intreaga tara romaneasca dar putem cunoaste si din carti frumusetile si bogatiile ei.

Dar cum trebuie sa invete elevul geografia?

In trecut, elevul era doar spectator la ora de geografie si executa ceea ce i se cerea: sa urmareasca harta sau desenul, sa raspunda la anumite intrebari.

Actualul curriculum propune o mutatie esentiala care consta in trecerea de la geografia de tip descriptiv spre un demers de invatare care incurajeaza intelegerea relevantei geografiei pentru viata cotidiana.

Prin aceasta se urmareste interesul acestuia de a cunoaste direct, de a investiga si intelege faptul geografic.

Cadrul didactic nu trebuie sa se teama de necunoscut, de aceea el trebuie sa faca tot ce-i sta in putinta de a-l face pe elev sa invete.

Pregatindu-l pe elev pentru viata, scoala moderna determina o legatura intre activitatea invatarii si practica in formarea de priceperi, deprinderi cat si de competente.

Pentru o invatare eficienta, in lectie trebuie sa fie adaptate experientele proprii elevilor cu asimilarea noilor cunostinte cu observatiile personale. Sa nu uitam ca bombardarea din mass-media, Internet fac ca in mintea copilului sa se nasca multe semne de intrebare.

O lectie activa aduce satisfactie si celui de la catedra cat si celui din banca de aceea trebuie ca metoda didactica sa fie bine stapanita de cadrul didactic.

Problematica aleasa isi dovedeste importanta in conditiile in care natura stiintifica a geografiei nu permite intotdeauna un contact direct cu toate fenomenele care intra in alcatuirea domeniului acestei stiinte. In afara cunoasterii perceptuale pe care o putem realiza, raman o multime de fenomene geografice care nu pot fi comunicate, descrise si intelese de catre elevi decat prin intermediul mijloacelor de invatamant. La aceasta dificultate se alatura capacitatea de intelegere a elevilor din gimnaziu a caror gandire este in dezvoltare pe linia conceptualizarii si a coordonarii de concepte. Mijloacele de invatamant permit si o implicare cat mai profunda a elevului in activitatile didactice geografice, in mod evident odata cu sporirea rolului si exigentelor profesorului, care ramane, asa cum remarca marele geograf si dascal, Simion Mehedinti, „factorul cel mai important” in derularea procesului de predare/invatare.

CAPITOLUL I

GEOGRAFIA CA STIINTA SI GEOGRAFIA DIDACTICA

e)      SCURTA CARACTERIZARE A SISTEMULUI DE INVATAMANT DIN ROMANIA

f)       GEOGRAFIA CA STIINTA

g)      GEOGRAFIA IN INVATAMANT

h)     MODERNIZAREA PREDARII – INVATARII GEOGRAFIEI IN INVATAMANT

Inainte de a delimita rolul geografiei ca stiinta si ca disciplina scolara, se impune realiazarea unei scurte descrieri a sistemului romanesc de invatamant.

CAPITOLUL I

a)      SISTEMUL DE INVATAMANT DIN ROMANIA

Sistemul de invatamant reprezinta principalul subsistem al sistemului de educatie, care se refera la organizarea institutionala a invatamantului.

In cadrul sistemului de invatamant sunt reunite institutiile specializate implicate in procesul de educatie, cercetare si cultura, responsabile de realizarea in mod organizat, planificat si metodic a dezideratelor educative.

Sistemul de invatamant, in sens larg, cuprinde “ansamblul institutiilor care participa la organizarea arhitecturii scolare, adica la derularea generala a studiilor pe cicluri, orientari, filiere.”

Privit din aceasta perspectiva, sistemul de invatamant are un caracter deschis incluzand pe langa institutiile scolare si universitare cu caracter formal si institutiile specializate in instruire nonformala, cum ar fi centrele de pregatire profesionala, cluburile, taberele scolare, programele de radio / televiziune scolara / universitara, pe de o parte si pe de alta parte, diferiti agenti sociali cu care scoala stabileste relatii de tip contractual (scolile militare, scolile profesionale, biserica) sau consensuale (familia, comunitatea locala).

In sens restrans sistemul de invatamant cuprinde institutiile scolare (scoala primara, gimnaziul, liceul, invatamantul profesional si superior), organizate pe trepte, cicluri si ani de studii. Privit din acest punct de vedere, sistemul de invatamant este definit ca sistem scolar, “specializat in realizarea functiilor pedagogice ale sistemului de educatie la nivelul procesului de instruire, in cadrul concret al activitatii didactice / educative.”

STRUCTURA

Principalele niveluri de structurare a sistemului de invatamant sunt:

1. Nivelul invatamantului primar:

treapta invatamantului prescolar

treapta invatamantului primar (clasele I-IV)

2. Nivelul invatamantului secundar:

treapta invatamantului secundar inferior (clasele V-IX)

treapta invatamantului secundar superior:

I.       liceal (clasele X-XII)

II.    profesional: - scoli profesionale de 1-2 ani/profesii simple

- scoli profesionale de 2-3 ani/profesii complexe

3. Nivelul invatamantului superior:

treapta invatamantului superior de scurta durata (2-3 ani)

treapta invatamantului superior de lunga durata (4-6 ani)

treapta invatamantului superior post-universitar (studii aprofundate, masterat, doctorat);

Specificul diverselor niveluri de organizare ale invatamantului este urmatorul:

nivelul invatamantului primar este axat pe dobandirea culturii generale de factura instrumentala (dobandirea deprinderilor de scriere, citire, de calcul, initierea in limbaje specifice);

nivelul invatamantului secundar inferior / gimnazial urmareste dobandirea culturii generale de baza (cunostinte fundamentale din principalele domenii ale cunoasterii);

nivelul invatamantului secundar superior / liceal vizeaza orientarea culturii generale spre anumite domenii de cunoastere (stiinta, socio-uman, tehnologie, economie.), cu deschidere spre cultura optionala de specialitate;

nivelul invatamantului profesional inglobeaza orientarea inspre dobandirea culturii de specialitate necesare practicarii unei anumite profesii;

nivelul invatamantului superior / universitar este axat pe aprofundarea teoretico-practica specializata a unui anumit domeniu de cunoastere;

LEGISLATIA

Invatamantul primar si cel gimnazial formeaza, impreuna, invatamantul general obligatoriu.

Invatamantul postuniversitar asigura continuarea si adancirea specializarii dobandite in cadrul invatamantului universitar.

Durata studiilor in invatamantul obligatoriu prezinta o mare diversitate de la o tara la alta. In cele mai multe cazuri solutia adoptata este cea a fixarii unui interval de varsta cronologica in care copiii sunt supusi unei instructii obligatorii. Acest interval este cuprins de regula intre 6 si 16 ani. In interiorul acestui interval continutul instruirii nu este identic pentru toti copiii, putand exista mai multe cai de realizare a acestei instruiri.

Observam astfel, ca nota specifica pentru invatamantul obligatoriu ramane faptul mentinerii copiilor in sistemul scolar pana la intrarea lor in campul muncii. Argumentele morale si juridice prevaleaza in organizarea invatamantului obligatoriu. Acestea sunt intregite insa de cele pedagogice. Obiectivul dominant al acestui invatamant este cel al dobandirii unui cuantum de instruire necesar integrarii in viata sociala.

Asa cum am mentionat, lucrarea de fata se opreste asupra invatamantului gimnazial.

b)     GEOGRAFIA CA STIINTA

Ca stiinta, asa cum o dovedeste si etimologia termenului – geo – „pamant” si grafos, grafein – „descriere” – geografia urmareste cunoasterea planetei. Ea descrie si explica o serie de notiuni, fenomene si legi care guverneaza legaturile omului cu natura – „Cele doua elemente de baza ale suprafetei terestre – natura si omul – care intereseaza in mod deosebit geografia, n-au lipsit niciodata din preocuparile acesteia, ele fiind analizate permanent in stransa corelatie”.

Raporturile om-natura imbraca, dupa acelasi autor, doua aspecte – primul de interventie rationala si fecunda, care sa duca la imbunatatirea conditiilor naturale ale activitatii vitale a societatii – de echilibru om – natura, si al doilea de interventie irationala, de inrautatire a conditiilor naturale, care genereaza dezechilibrul om-natura, cu consecinte nefavorabile societatii omenesti.

Despre toate acestea, daca nu direct cel putin indirect, putem vorbi atunci cand analizam valoarea efucativa a unora sau altora dintre mijloacele de invatamant.

Geografia ca stiinta s-a dezvoltat continuu de la preocuparile locale, zonale ale popoarelor antice (chinezi, japonezi, indieni, greci, romani) la epoca „marilor descoperiri geografice” din jurul secolului al XV-lea si pana la sfarsitul secolului al XVIII-lea si, in sfarsit, pana in zilele noastre cand putem mentiona fotografiile aeriene, satelitii artificiali ori cucerirea spatiului cosmic. Unii specialisti delimiteaza doua etape in evolutia cunoasterii geografice: una terestra si alta extraterestra, subliniind ca aceasta din urma a echivalat cu o mai buna descifrare a Terrei, atat in scopuri stiintifice, cat si practice, in legatura cu resursele naturale ale ei .

Geografia se afla in conexiune cu alte cinci discipline stiintifice – geologia, geohidrologia, geodezia, geochimia si geofizica – dar care se si distinge de ele prin obiectul de studiu – rezultanta a corelatiei si interactiunii dintre om si natura – geosfera. Acest obiect de studiu ii confera o pozitie de contact intre stiintele naturii si stiintele sociale.

Datorita acumularilor progresive de cunostinte, geografia ca stiinta a fost determinata sa se divida in mai multe ramuri, fiecare dintre ele avand specificul sau. Aceasta impartire a avut ca scop realizarea unei mai bune cunoasteri a obiectului de studiu al acestei discipline – geosfera, ea neafectand cu nimic sistemul geografic unitar.

Din motive asemanatoare, in cadrul geografiei ca disciplina de studiu in scoala, pentru nevoile predarii – invatarii, s-a ajuns la subdiviziuni specifice. Fara a face obiectul prezentei analize, trebuie insa sa mentionam cateva dintre criteriile folosite in diversificarea continutului geografiei. Dintre acestea, autorii de specialitate considera ca fiind cele mai importante urmatoarele criterii: criteriul structurii geografice (geografie fizica si geografie social – economica); criteriul metodic analiza – sinteza (geografie de ramura sau analitica si geografie generala sau sintetica); criteriul spatial sau teritorial (geografie globala – planetara si geografie regioanla); criteriul metodologic (geografie teoretica si geografie aplicata), precum si criteriul functional (geografie didactica –scolara si geografie de cercetare – de teren).

Relatia dintre geografie ca stiinta si geografie ca obiect de invatamant, asa cum arata Dulama Eliza Maria, o constituie deschis si vast de informatii pe care le-a acumulat omenirea si le-a verificat in practica, informatii exprimate sub forma de notiuni, concepte, reguli, legi, principii, etc., la care se adauga ipotezele in curs de cercetare, metodologia si orientarile cercetarilor in diferite etape.

Geografia ca stiinta studiaza relatiile (statice, dinamice, spatiale, temporale,etc.) dintre geosfere (litosfera, atmosfera, hidrosfera, biosfera, antroposfera), avand ca obiect specific de studiu mediul geografic in varietatea, complexitatea si unitatea lui, inclusiv sub aspectul utilizarii si transformarii acestuia de catre societatea umana. Geografia este fundamentata pe principiile repartitiei spatiale a cauzalitatii, a structuralismului, a diversitatii geografice.

Obiectivele actuale ale geografiei ca stiinta vizeaza trei directii: analiza, diagnoza si prognoza mediului geografic, formularea unor solutii cu caracter aplicativ in scopul organizarii optime si a utilizarii viabile a mediului de catre om, informarea stiintifica documentata asupra Pamantului ca intreg, asuprea continentelor, regiunilor, tarilor, popoarelor etc. , asupra caracteristicilor si legilor sociogeosistemului, pentru a contribui la cunoasterea stiintifica a realitatii, educarea si instruirea publicului larg, prin geografia informatica, prin informatii formulate accesibil si mai putin codificat, desi scoala pregateste elevii pentru utilizarea codificarii geografice.

Nu se poate insa pune un semn de egalitate intre geografia ca stiinta si geografia ca obiect de invatamant, deoarece continutul obiectului de invatamant se elaboreaza in functie de logica si continutul stiintei, dar si in functie de logica didactica. Obiectul de invatamant cuprinde un ansamblu de date, fapte , elemente, actiuni si operatii, sarcini si probleme cu care elevii trebuie sa opereze constient pentru a ajunge prin efort propriu, atat la esentializarea si generalizarea informatiei cat si la dobandirea unor capacitati de aplicare a lor in diverse domenii ale activitatii didactice.

Geografia ca obiect de invatamant cuprinde un volum de informatii selectat din bazele geografiei ca stiinta, informatiile fiind validate in procesul cunoasterii si practicii umane. In geografia ca stiinta, cunostintele se distribuie liniar, iar in continutul obiectului de invatamant, ele se redau sistemic, prin integrarea cunostintelor vechi si noi intr-o conceptie moderna, unitara despre realitatea obiectiva.

Informatiile sunt selectate in functie de scopul si obiectivul fundamental al educatiei, fiind retinute cele care asigura formarea unei culturi generale si de specialitate si care contribuie la dezvoltarea trasaturilor personalitatii intergrale.

Informatiile selectate sunt esalonate sistematic de la cele elementare pana la cele generale, in conformitate cu cerintele psihopedagogice ale demersului cognitiv.

Obiectul de invatamant cuprinde cunostinte selectate din stiinta, dar si date, fapte concrete si semnificative din realitatea obiectiva necesare pentru a „descoperi” legalitatile cuprinse in stiinta.

Pentru elaborarea detaliata a continutului geografiei ca obiect de invatamant se parcurg doua etape. In etapa I sunt selectate si esalonate cunostintele in structuri si sisteme de cunostinte descriind sirul actiunilor si operatiilor obiectuale intelectuale care sunt strict necesare rezolvarii problemelor si asimilarii informatiilor. In etapa a doua, cunostintele sunt transmise in termeni de actiuni, operatii, conduite, masurate si evaluate apoi, pentru ca elevul sa nu fie in situatia de a memora, stoca cantitati de informatii, ci de a solutiona situatii, sarcini, probleme cognitive, teoretice si practice.

c)      GEOGRAFIA IN INVATAMANT

In scoala, geografia contribuie, alaturi de alte discipline de invatamant, la formarea culturii generale a elevilor. Ea este prevazuta ca obiect de invatamant obligatoriu in programele scolare. Mai intai in clasele primare, pentru a-i familiariza pe micii scolari cu mediul geografic si orientarea in mediul terestru, iar apoi progresiv in clasele de gimnaziu si de liceu, unde cunostintele au continuturi progresive in functie de anii scolari.

Geografia este un obiect de invatamant obligatoriu care se preda in toate clasele gimanziului intr-un echivalent de doua ore saptamanal ca Geografie generala (elemente), Geografia continentelor (Africa, Australia si Oceania, Antarctica, America si apoi Europa si Asia) si Geografia Romaniei.

Este important de aratat ca in asimilarea acestui obiect de invatamant, alaturi de predare – invatare – evaluare sunt prevazute ore pentru exercitii, observatii, aplicatii, vizite la clasele a V-a si a VIII-a, unde acest lucru este posibil.

In acest cadru de organizare a predarii, geografia, se detaseaza de probelemele ei generale si ramane, ca disciplina de invatamant, la anumite probleme de esenta care intereseaza scoala si invatamantul. Astfel spus, trebuie sa se vorbeasca despre finalitatile geografiei scolare.

Elaborarea acestor finalitati ale gorgrafiei scolare s-a realizat in raport cu materiale similare din alte tari si cu studiile teoretice recente. Grupate pe mari domenii ale comportamentului, finalitatile invatarii geografiei sunt:

1. Formarea unui sistem de atitudini, valori si comportamente vizand:

Constituirea (crearea) interesului pentru invatare si autoeducare;

Ocrotirea si utilizarea rationala a mediului inconjurator;

Formarea unui nivel civic si moral corespunzator;

Intelegerea internationala si universala a prezentului;

Insertia creatoare si etica in social;

Crearea unui sistem axiologic corect.

2. Formarea unui sistem de cunostinte referitoare la:

Sistemele naturale ale Terrei;

Dimensiunea spatiala a fenomenelor;

Raportul sistemelor socio – economice cu mediul;

Caracterul obiectiv al mediului geografic;

Diversitatea regionala a fenomenelor geografice;

Transformarea mediului sub impactul antropic.

3. Formarea unor deprinderi referitoare la:

Utilizarea informatiilor;

Investigarea stiintifica a mediului inconjurator.

4. Formarea unor capacitati intelectuale referitoare la:

Maximalizarea dezvoltarii operatiilor gandirii;

Dezvoltarea creativitatii proprii.

Din aceste finalitati deriva obiectivele generale ale geografiei pe cicluri de invatamant (gimnaziu, liceu), de generalitate medie (pe clase) si dupa obiectivele specifice (pentru fiecare capitol, lectie). Toate acestea, trebuie sa fie introduse in programele scolare si in indrumatoarele metodice pentru profesori.

d) MODERNIZAREA PREDARII – INVATARII GEOGRAFIEI IN INVATAMANT

Invatamantul contemporan se afla intr-un permanent proces de transformare sub toate aspectele sale (continuturi, tehnologie didactica, resurse materiale si resurse umane, evaluare, s.a.m.d.). In aceasta situatie se incadreaza si predarea – invatarea – evaluarea geografiei din gimnaziu si liceu.

Octavian Mandrut considera ca, in vederea perfectionarii continuturilor geografiei in invatamantul preuniversiatar, trebuie sa se tina cont de o serie de elemente: contextul educativ actual, analiza obiectiva a continuturilor actuale; analiza comparativa a continuturilor la nivel european si tendintele de renovare ale acestora; etapele dezvoltarii intelectuale ale elevilor avand in vedere modelul lui Jean Piaget; stabilirea unei taxonomii a obiectivelor invatarii geografiei, taxonomie care sa orienteze structurarea continuturilor intr-un mod generativ si organic; stabilirea modelului didactic al disciplinei pe baza structurii actuale a geografiei ca stiinta si domeniu al realitatii; raportul dintre logic si psihologic (atat in proiectarea continuturilor, cat si in invatamant); identificarea unui fond metodologic transdisciplinar si a unor continuturi interdisciplinare, analiza continuturilor si a interdependentelor intre geografie si alte obiecte de invatamant; reducerea factorilor subiectivi si personali, validarea experimentala a unor secvente de continut.

Tot Mandrut mentioneaza ca trebuie evitata inadecvarea continuturilor la nivelurile de dezvoltare intelectuala a elevilor, elborandu-se un model didactic al disciplieni care curpinde, in principal, „un sistem de descriptori care sa redea elementele esentiale ale domeniului (notiuni, concepte, metodologie,etc.) care, accesibilizate, (conform varstei elevilor) sa fie semnificative sub raport educational”.

In acest sens, „geografia didactica” nu este un rezumat al „geografiei ca stiinta si domeniu al realitatii”, ci un sistem coerent de elemente (concepte, principii, terminologie) care isi au originea in acest domeniu relativ distinct al cunoasterii umane (geografia) si care au finalitate educativa”.

Conform acestei argumentari, in baza observatiilor cu continut psihologic ale lui Jean Piaget, folosirea mijloacelor de invatamant in predarea geografiei este unul dintre cele mai importante argumente in favoarea utilizarii celor mai recente date ale psihologiei in invatamant in general, in preadarea – invatarea geografiei in special.

Intemeietorul psihologiei genetice, Jean Piaget, descrie stadiile dezvoltarii intelectuale strabatute de fiinta umana de la nastere si pana la varsta de 18 – 20 de ani, dincolo de care nu mai intervine un alt stadiu de dezvoltare. Teoria lui, care ne ajuta sa intelegem procesul constituirii intelectului, abordeaza inteligenta ca forma superioara de adaptare optima, eficienta in fata situatiilor noi, problematice, prin restructurarea datelor experientei.

El arata ca adaptarea este rezultatul interdependentei a doua componente: asimilarea de noi informatii si acomodarea cu ele. Interactiunea asimilarii si acomodarii realizeza un echilibru progresiv, din ce in ce mai inalt. Aceasta presupune dezvoltarea stadiala a intelectului in stadiul inteligentei senzorio – motorii cuprinzand perioada de la 2 ani (primul); stadiul preoperational, situat intre 2 si 7 ani (al doilea); stadiul operatiilor concrete situat intre 7 si 12 ani (al treilea, in care sunt cuprinsi catre sfarsitul varstei si elevii de gimnaziu) si stadiul operatiilor formale, cuprins intre 12 si 17 ani (al patrulea, la inceputul caruia sunt cuprinsi aceiasi elevi).



Din aceasta enumerare se observa ca elevii de varsta scolara mijlocie (de gimnaziu) se afla, in ceea ce priveste dezvoltarea inteligentei, la intersectia dintre operatiile intelectuale (analiza, sinteza, comparatie, generalizare, abstractizare) si cele formale (propozitionale). „Stadiul operatiilor concrete se caracterizeaza prin aparitia gruparilor operationale care permit conceptualizari si coordonari de concepte, in comparatie cu stadiul operatiilor formale, a caror caracteristica este faptul ca subiectul nu se limiteaza sa actioneze direct asupra obiectivelor concrete (operatii de clasificare, numeratie si calcul, punere in relatii, manipulari spatio – temporale), ci reuseste sa coordoneze (sa regleze) propozitiile (judecatile) in unitati mai mari (faze, rationamente complexe)”.

Un motiv si suport de ordin psihologic si unul de natura didactica sunt in masura sa arate ca folosirea mijloacelor de invatamant in predarea geografiei este un fapt fara de care realizarea obiectivelor educatiei s-ar dovedi de neindeplinit.

CAPITOLUL II

CONTINUTURILE GEOGRAFIEI IN INVATAMANT

(GIMNAZIU)

b)     ORIENTARI PEDAGOGICE

b) FACTORII CARE DETERMINA ALEGEREA CONTINUTURILOR GEOGRAFIEI IN INVATAMANT (GIMNAZIU)

CAPITOLUL II

a) ORIENTARI PEDAGOGICE

Din intregul univers pe care oamenii l-au cladit din cele mai vechi timpuri si pana astazi se poate extrage, pentru nevoile prezentului si perspectivei , un volum de cunostinte esentiale care devin necesare unei etape istorice. Ele se predau in scoala, unde geografia devine obiect de invatamant.

Continutul acestei discipline obiect de invatamant cuprinde „sistemul informatiilor, actiunilor si operatiilor selectate din valorile culturale ale omenirii, dupa criterii logico – stiintifice si psihopedagogice, sistem structurat, ierarhizat si integrat in continutul disciplinelor scolare geografice”.

Atunci cand a fost vorba de extragerea continuturilor din intregul tezaur de informatii, in istoria invatamantului, doua mari teorii s-au conturat. Prima pune accent pe insusirea unui cuantum mare de cunostinte, adesea chiar a tuturor informatiilor. Aceasta este o orientare cu caracter enciclopedist si a fost numita „teoria culturii materiale”. Ea a fost posibilia in timpurile trecute cand volumul de cunostinte acumulat de omenire si necesar a fi insusit de catre elevi era redus. Aceasta prima teorie punea accentul pe memorie.

A doua teorie, a „culturii formale”, vizeaza formarea capacitatilor intelectuale si pune accent pe dezvoltarea gandirii si a calitatilor sale. Ea s-a conturat ulterior in invatamant.

Comparandu-le, putem concluziona ca adeptii primei teorii considera esentiala comunicarea unei cantitati cat mai mari (vaste) de date si informatii din diverse domenii, care trebuie retinute. Conform acestora, valoarea unei persoane si a culturii sale este data de cantitatea de cunostinte. Aceasta este de altfel si criteriul de alegere a continuturilor pentru o stiinta in general, si respectiv pentru geografie, in cazul nostru.Volumul mare de date introdus in programa are insa ca efect supraincarcarea cu o serie de cunostinte depasite, anacronice, multe dintre ele nefiind strict necesare.Pe de alta parte, adeptii celei de-a doua teorii considera ca fiind importante insusirile intelectuale, capacitatile si atitudinile omului care se dezvolta prin exersare.

In prezent cele doua teorii sunt complementare. Astazi, pentru formarea omului este tot atat de importanta asimilarea cunostintelor cat si antrenarea fortelor si capacitatilor cognitive ale omului.

b) FACTORII CARE DETERMINA ALEGEREA CONTINUTURILOR GEOGRAFIEI IN INVATAMANT (GIMNAZIU)

Prin atitudinea si comportamentul sau la clasa, profesorul de geografie trebuie sa confere credibilitate valorilor, continuturilor si principiilor pe care le preda, demonstrand ca ele nu sunt notiuni abstracte ci realitati valabile in lumea reala, dincolo de zidurile scolii.

Asadar, in pedagogia moderna putem spune ca exista o „preferinta” pentru metodele didactice active, prin conceptul de metode active fiind explicata si inteleasa natura gandirii, a cunoasterii prin care se incearca o reinnoire fundamentala a principiului activizarii invatarii avandu-se in vedere o noua interpretare pe care psihologia contemporana o atribuie activitatii mintale, rolul experientei in formarea imaginilor si notiunilor, al mecanismului transmisiilor sociale de la adult la copil (Jean Piaget – Psihologie si pedagogie, Editura Didactica si Pedagogica, 1972).

In ansamblul sau procesul de invatare reprezinta o cale de acces nu numai spre valorile stiintelor naturii si ale tehnicii, ci si spre cele ale stiintelor social-umaniste, ale literaturii si artelor, ale filosofiei si eticii, este calea care duce la educarea personalitatii elevului.

Scoala moderna nu trebuie sa fie decat o scoala a studiului activ, a invatarii.

Efectele educative pot fi multiple pe diferite cai si anume spre deschiderea lectiei la cunoasterea vietii si pregatirii pentru viata, cat si spre accentuarea caracterului activ participativ al lectiei (I.Cerghit – Perfectionarea lectiei). Iar pentru reusita unei lectii continuturile predate trebuie sa se uneasca cu observatiile, trairile personale ale celor care invata. Astfel valorificarea datelor si impresiilor deduse din ansamblul observatiilor si exemplelor cotidiene oferite de ambianta geografica, sa incorporeze si datele stiintifice, literar-artistice etc. Asimilate in mod spontan, neorganizat, in afara scolii in contact cu multitudinea surselor de informare din prezent (reviste, emisiuni radio si televiziune, internet).

Elevul de azi nu mai este elevul de ieri sau de alaltaieri. El vine la scoala cu un bagaj de cunostinte superior, cunoaste mult mai multe lucruri si de multe ori lui nu-i este nimic nou sau totul ii este foarte bine cunoscut, avand la indemana surse de informare poate (mult mai) competente decat scoala sau cadrul didactic.

Aceasta contribuie la modificarea conditiilor de invatare din incinta scolii, a modului de receptare si asimilare a informatiei transmise in lectie.

La lectie elevii vin cu anumite cunostinte si idei, probleme si preocupari, cu alte cuvinte fondul lor aperceptiv este mult mai bogat, ceea ce duc e la imbogatirea capacitatii de receptie, de analiza si asociere a cunostintelor. De aceea trebuie sa se apeleze la cunostinte, informatii si impresii pentru ca ele sa fie analizate si evaluate, amplificate si sistematizate in continutul de ansamblu al lectiei.

Intre informatiile primite in clasa si cele din afara ei nu trebuie sa existe o ruptura, ci o sinteza. Cunostintele primite in afara scolii pot constitui puncte de plecare in lectie sau pot fi transferate pe parcursul ei, devenind uneori suport al unor dezbateri, discutii, motive de stimulare a curiozitatii si interesului, elemente de ilustrare, de exemplificare etc.

Pentru ca o lectie sa aiba farmec trebuie sa participe toata clasa, devenind educativa nu prin sine, ci prin activismul fiecaruia si al tuturora pe tot parcursul orei. O lectie cu participare slaba duce la superficialitate si efecte minime. Gradul de participare este pe buna dreptate considerat un indice esential al calitatii si eficientei lectiei (I.Cerghit – Perfectionarea lectiei).

Cand vorbim de invatare ne gandim si la schimbarile ce au loc in planul activitatii intelectuale (memorarea faptelor, imbogatirea informatiei, a ideilor etc.), al vietii afective (dezvoltarea unor atitudini, convingeri, sentimente), ori actiuni practice (formare de priceperi si deprinderi). Aceste schimbari nu pot avea loc atat timp cat elevul ramane doar simplu spectator la lectie, nefacand altceva decat sa asculte, sa repete, sa reproduca pe de rost, sa execute mecanic sarcini impuse etc. Simpla prezenta a elevului in clasa nu produce dezvoltarea intelectuala a acestuia.

In activitatea procesului de invatamant un rol important nu-l are recurgerea unilaterala de la intuitie la concret, sau in exersarea elevilor intr-o activitate doar manual si nici in a-l pune pe elev in fata unui complex de sarcini ce urmeaza sa le realizeze din propria initiativa, ci numai activitatea autentica, bazata pe mecanismele gandirii si ale imaginatiei proprii. Activizarea maxima se desfasoara la nivelul gandirii, a abstractizarii celei mai avansate si al manipularii verbale. „Activ” este elevul care gandeste, depune efort de reactie personala, interioara si abstracta, care intreprinde o activitate mintala de cautare, de cercetare si redescoperire a adevarurilor, de elaborare a noilor cunostinte (I. Cerghit – Metode de invatamant).

Cu alte cuvinte, reusita lectiei depinde de trairea deplina a experientei de invatare, angajarea autentica a elevului, implicarea lui cu toate fortele in procesul invatarii, cat si de participarea activa intensiva la desfasurarea procesului de invatamant.

Simpla ascultare a lectiei, fara a depune nici cel mai mic efort de concentrare a atentiei, de urmarire cu interes si curiozitate, de adeziune, fara apel la imaginatie, anticipatie, intelegere si retinere (memorare) nu se soldeaza cu o invatare cu rezultate maxime. Pe cand o lectie activa face ca elevul sa simta, sa se angajeze, sa se implice, sa se identifice cu sarcina de invatare, legandu-se trup si suflet de ceea ce face.

Invatarea este un act personal si cere participare personala; nimeni nu poate invata in locul altuia, nimeni nu se poate substitui efortului de invatare al celui ce trebuie sa invete.

Lectia moderna, activ-participativa se distinge prin caracterul ei solicitant, ceea ce presupune implicare personala si deplina a subiectului, pana la identificarea lui totala cu sarcinile de invatare in care se vede antrenat (Ioan Cerghit).

Efectele formative ale lectiei sunt direct proportionale cu nivelul de angajare si participare al acelora carora li se adreseaza, iar ca lectia sa fie activa trebuie sa fie valorificate maximal si pe multiple planuri potentialul uman de cunoastere, de simtire si actiune cu care un elev sau altul vine la scoala.

In timpul lectiei elevul trebuie sa actioneze din propria pornire, din intelegere si convingere pentru a realiza sarcinile de invatare ce-i revin si de a manifesta vointa necesara ducerii la bun sfarsit a ceea ce are de facut.

Lectia activa este tocmai implicarea si legatura intima, puternic motivata care se statorniceste intre elev si sarcinile de invatare la care este supus.

Gradul de participare la lectie depinde si de modul de dirijare al cadrului didactic, de metodele si procedeele didactice folosite. Alegerea si combinarea metodelor nu trebuie sa insemne o abordare ingusta, rutinata, din partea celui care elaboreaza lectia, ci dimpotriva, inclinatie spre originalitate, noutate, inovatie, eventual unicitate. Metodele folosite ating diferite grade de implicare a elevilor si cadrului didactic.

Dialogul autentic, euristic implica o conlucrare activa, determinand o participare reala a intregii clase la clasificarea datelor noi, solicitand gandirea, efortul de analiza si sinteza, anticiparea raspunsurilor, explorarea alternativa, angajand in mod real elevii la elaborarea sau „creatia” insasi a cunostintelor ce trebuie sa le insuseasca, transformand lectia intr-un veritabil exercitiu mental operational.

Cadrul didactic devine un ghid subtil controland, sugerand, ajutand, indemnand la autocontrolare.

Lectia bazata pe metode active are meritul de a transforma elevul care invata in elevul apt sa gandeasca ca un geograf si sa actioneze specific acestei discipline. Acest tip de lectie prefera stilul democratic, de cooperare si conlucrare vie, activa intre elevi – invatator.

Pentru a se putea selecta ceea ce este necesar si esential de predat, trebuie sa se tina seama de o serie de factori ce au rol determinant in stabilirea, structurarea , intergrarea si ierarhizarea continuturilor geografice.

Primul si cel mai important factor il constituie finalitatea educatiei. Idealul, scopurile si obiectivele, asa cum sunt ele definite in Legea Invatamantului precum si in alte documente cu rol regulator, exprima cel mai fidel cerintele actuale impuse invatamantului, cerinte ce urmaresc formarea trasaturilor generale ale personalitatii. Toate aceste „determinari” sunt concretizate in planurile de invatamant, in programele scolare, in manualele scolare si alte instrumente de lucru.

In al doilea rand este necesar sa se tina cont de nivelul de dezvoltare al stiintei in prezent. Se stie ca astazi ne aflam in faza unei explozii internationale care se manifesta printr-o rata ridicata de dublare a continutului informational intr-un timp mult mai scurt. Aceasta crestere de informatii se face la doua nivele: la nivele inferioare (date, notiuni, reguli) si la nivele superioare (legi, principii, teorii).

„Daca dezvoltarea geografiei este mai dinamica la nivele inferioare (date, reguli), iar nivelele superioare (legi, principii, teorii) au valabilitate relativ indelungata, din ansamblul datelor, faptelor si proceselor vor fi retinute doar cele semnificative si necesare pentru ca, prin operarea cu ele, elevii sa ajunga la cunoasterea adevarurilor stiintifice cu un grad mare de generalitate si cu valabilitate indelungata”.

De asemenea, este necesar sa fie luate in considerare evolutiile in ceea ce priveste metodologia stiintelor, ca modalitate de interpretare si cercetare a aspectelor Terrei. Multidisciplinaritatea, pluridisciplinaritatea, transdisciplinaritatea si interdisciplinaritatea sunt modalitati de interpretare ale stiintei contemporane de care trebuie sa se tina seama in predarea – invatarea geografiei.

Toate stiintele, respectiv toate obiectele de invatamant contribuie la realizarea culturii generale si a culturii de specialitate (profesionale), insa, pentru organizarea continuturilor, este necesar sa se tina seama de raportul dintre ele.

Cultura generala scolara provenita din cultura generala asigura ansamblul de cunostinte teoretice si practice selectat pentru nevoile scolii si invatamantului, iar cultura profesionala reprezinta ansamblul de cunostinte teoretice si practice care asigura pregatirea profesionala in domeniul respectiv. Nici una dintre ele nu actioneaza fara sa o influenteze si pe cealalta cu precizarea ca, pe diferite trepte de scolarizare, una dintre cele doua tipuri de cultura capata o pondere precumpanitoare.

In final, trebuie sa se aiba in vedere si relatia dintre continutul geografiei ca disciplina de invatamant si orientarea si organizarea procesului de predare – invatare. O serie de specialisti (printre care si Octavian Mandrut) afirma ca nu intotdeauna se realizeaza o concordanta intre dezvoltarea proceselor intelectuale ale elevilor din gimnaziu si predarea unor notiuni de geografie generala.

Pentru a evita o asemenea neconcordanta, Mandrut propune un model de esalonare a continuturilor. Spre exemplu, manualul de geografie de clasa a V-a introduce o multime de notiuni destul de dificile pentru elevi (sistem solar, miscarea de rotatie si de revolutie, relief, invelisurile pamantului, s.a.m.d.).

Fara nicio indoiala, in predarea geografiei trebuie sa predomine interpretarea logica a fenomenelor geografice, trecandu-se de la memorie la gandire in invatare.

Un factor esential in realizarea acestei cerinte il reprezinta, alaturi de metode, formele de organizare – mijloacele de invatamant.

CAPITOLUL III

MIJLOACELE DE INSTRUIRE IN INVATAMANT

a) FUNCTII PEDAGOGICE

b) MODALITATI DE VALORIFICARE A POTENTIALULUI PEDAGOGIC DE CARE DISPUN DIFERITELE MIJLOACE DE INVATAMANT

CAPITOLUL III

a) FUNCTII PEDAGOGICE

Mijloacele de instruire ori de invatamant reprezinta o componenta de baza a actiunii educationale. Acestea presupun un ansamblu de instrumente didactice – metode de predare – invatare, moduri de organizare a instruirii, forme de organizare, evaluare de obiective, etc., acest ansamblu asigurand eficienta instruirii.

In trecut termenul sub care erau cunoscute aceste mijloace de invatamant era cel de material intuitiv. Pentru a-i invata pe elevi, profesorul aducea din natura in sala de curs anumite materiale privind Terra, atunci cand elevii nu puteau observa direct obiectele si fenomenele. Mai tarziu, profesorii au confectionat ei insisi materiale, planse, diagrame, scheme, desene, grafice, s.a.m.d. si s-a ajuns la ceea ce se numeste material didactic.

In epoca noastra, data fiind marea dezvoltare a stiintei si tehnicii, au patruns in scoala, alaturi de ceea ce s-a numit material didactic, o serie de dispozitive si aparate mecanice, electrice si electronice de inregistrare, pastrare si transmitere a imaginilor vizuale si sonore utilizate in comunicare, numite mijloace audio-vizuale. Acestea din urma au fost si denumite tehinici moderne de instruire.

Aceste mijloace de instruire faciliteaza comunicarea, o comunicare de alta natura decat cea verbala, foarte raspandita in scoala. Ele au „rapit”, prin functiile pe care le indeplinesc, limbajului verbal privilegiul de a fi unicul instrument de predare a cunostintelor. Valoarea lor pedagogica devine evidenta prin functiile pe care le au.

Functia demonstrativa (documentara) constituie una dintre „calitatile” acestor mijloace, ele reusind sa asigure activitatii de predare si invatare o baza pereceptiva, concret senzoriala (documentara) mai complexa, mai bogata si indeosebi mai sugestiva. Cu cat elevul traieste o experienta mai directa, dedusa din contactul personal cu lumea reala pe care trebuie sa invete sa o cunoasca, cu atat va fi mai bine pentru intregirea cunoasterii sale.

Mijloacele de instruire utilizate cu functie demonstrativa pot actiona la doua niveluri: cel al concretului propriu-zis si cel al concretului logic.

Diverse tehnici moderne (internet, televiziune, radio, etc.) reusesc sa desfiinteze practic distantele, sa inlature barierele spatiale largind considerabil orizontul de cunoastere al elevilor. Prin intermediul mesajelor audio-vizuale elevii au posibilitatea sa strabata spatii pe care, in alte conditii, nu le-ar putea niciodata cunoaste nemijlocit.

Ei pot sa cunoasca si sa inteleaga viata oamenilor si a popoarelor din diferite tari, obiceiurile si preocuparile lor, toate acestea in contextul conditiilor naturale si sociale oferite de acel spatiu, acestia pot sa observe lumea animalelor si a plantelor de pe intreg globul pamantesc, pot sa patrunda in vastitatea spatiului cosmic.

Dincolo de realitatea direct perceptibila, imaginile audio-vizuale au si avantajul ca pot sa prezinte in forme modificate ritmul de desfasurare a vietii si sa ofere elevilor ocazia sa studieze fenomene si procese, fapte si actiuni care se petrec fie prea lent, fie prea rapid pentru o perceptie normala. In cateva secvente de film poate fi surprinsa, de exmplu, formarea in timp indelungat a zacamintelor de carbune sau de petrol.

In mod similar, pot sa redea observatii, fenomene si procese care, dimpotriva, se petrec in secunde sau fractiuni de secunda si despre care elevii nu pot lua usor cunostiinta. In acest fel, elevii pot cunoaste, de exemplu, ce se petrece in interiorul atomului, al celulei, al organismului viu – situatii care nu pot fi percepute cu ochiul liber.

Posibilitatilor de a cunoaste mai bine spatiul si timpul li se adauga dinamismul. Mijloacele de instruire faciliteaza prezentarea dinamica a realitatii prin intermediul computerului, a filmelor, emisiunilor de televiziune. Datorita miscarii, imaginile audio-vizuale permit elevilor sa dezvaluie desfasurarea si evolutia vie a fenomenelor in dinamica si complexitatea lor.

Dincolo de functia intuitiva propriu-zisa, situata la nivelul actului perceptiv, exista si un alt nivel la care se pot utiliza tehnicile audio-vizuale – cel al abstractizarii, al constituirii conceptelor, al intelegerii esentei lucrurilor si fenomenelor.

Aceste tehnici furnizeaza o „intuitie simbolica” care usureaza expunerile si explicatiile teoretice. O serie de simboluri grafice (diagrame, organisme, scheme, desene, schite, planuri, mape), precum si alte genuri de simboluri vizuale, cum ar fi formularele matematice care tind catre abstractizare, pot sa fie transpuse in materiale proiectabile, accesibile profesorului in predarea disciplinei de invatamant, geografia.

Mijloacele de invatamant indeplinesc si o importanta functie de comunicare (transmitere de noi cunostinte). In comparatie cu posibilitatile clasice reduse la cuvantul profesorului ori la textul scris al manualului, mijloacele de invatamant transmit nu numai continuturi realizate la un inalt nivel stiintific si metodic, dar si constituie, asa cum arata Robert Lefrone, mijlocul ideal, principal sau auxiliar pentru a preda un volum maxim de cunostinte intr-un minimum de timp, asigurand eficienta sigura.

Secventele audio-vizuale inregistrate fac in asa fel incat impresiile si reprezentarile despre lucrurile, fenomenele si actiunile aduse in campul de observatie al elevilor sa se imprime mai puternic in constiinta elevilor si uneori sa fie retinute timp mai indelungat si cu mai multa fidelitate in memoria acestora.

Mijloacele de invatamant prezinta importanta nu numai prin caracterul demonstrativ si forta lor de comunicare, ci si datorita unei alte functii pedagogice – de motivare a invatarii. Prin suportul afectiv – emotional pe care reusesc sa-l asigure procesului de invatamant, acestea intretin motivatia invatarii. Pe de alta parte, prin faptul ca se adreseaza direct simturilor, ele imprima incarcatura emotionala invatarii.

Materiale geografice, de exemplu globul geografic sau un mesaj audio-vizual, spre exemplu viata pe continentul australian, odata aduse in clasa trezesc interesul si starnesc curiozitatea elevilor, provocandu-le o nevoie mai acuta de a cunoaste. Aceste elemente de natura motivationala au rol important in mobilizarea eforturilor elevilor in timpul desfasurarii lectiei.

In ultimul timp, unele dintre mijloacele de invatamant, cu precadere cele audio-vizuale, indeplinesc si o alta functie pedagogica – de evaluare a progreselor scolare a elevilor. Prin intermediul unor dispozitive electro-mecanice sau electronice, se poate realiza examinarea elevilor.

Mijloacele de invatamant dau procesului scolar o dimensiune mai larga si mult mai eficienta, ajutandu-l pe profesor sa predea in conditii oportune, iar pe elev sa aiba o intelegere mai complexa si mai profunda.

Judicios integrate in procesul de invatamant, mijloacele de instruire usureaza cunoasterea stiintifica a realitatii, scurteaza sau, dimpotriva, prelungesc procesul de cunoastere al elevilor atat cat este necesar pentru o clarificare si intelegere mai deplina si mai profunda a cunostintelor predate, diminuand sau prevenind neajunsurile unui invatamant verbalest sau livresc, deseori indeosebi de formal. Mijloacele de invatamant participa intr-un procent din ce in ce mai mare la realizarea obiectivelor pedagogice, la cresterea eficientei invatamantului.

O sinteza a cercetarilor intreprinse in mai multe tari arata ca toti elevii, atat cei buni, cat si cei mai slabi, profita de pe unrma integrarii mijloacelor de instruire in prcesul de predare. Specialistii au conchis insa ca cel mai mult beneficiaza elevii mijlocii si mediocri, fapt ce contribuie la diminuarea diferentelor intre extremitatilor claselor, la omogenizarea, din punctul de vedere al pregatirii, a acestor colective.

b) MODALITATI DE VALORIFICARE A POTENTIALULUI PEDAGOGIC DE CARE DISPUN DIFERITELE MIJLOACE DE INVATAMANT

Mijloacele de invatamant detin un potential material considerabil pentru realizarea obiectivelor de instruire.

In ceea ce priveste potentialul de comunicare, ele ofera posibilitatea:

De a prezenta static si dinamic fenomene si obiective in spatiu;

De a evidentia elementele esentiale ale unui fenomen sau obiect;

De a prezenta fenomene si obiecte greu accessebile sau inaccesibile perceptiei;

De a modela fenomene;

De a oferi informatii sau sarcini de rezolvat;

De a oferi informatii de conexiune inversa si de evaluare.

In ceea ce priveste potentialul de activizare, ele ofera posibiliatea:

De stimulare, de observare si initiativa;

De a declansa eforturi proprii de gandire si de stimula participarea independenta la cunoastere;

De a oferi un suport material de activitate continua si intensiva;

De a stimula si dezvolta creativitatea individuala.

Potentialul de formare implica posibilitatea:

De a sprijini formarea de notiuni si concepte;

De a sprijini formarea de capacitati intelectuale;

De a sprijini strategiile de rezolvare;

De a sprijini formarea de deprinderi (executie, comunicare, proiectare, cercetare);

De a sprijini formarea de aptitudini.

In sfarsit, potentialul ergonomic de rationalizare ofera posibilitatea:

De a contribui la rationalizrea eforturilor depuse de elevi;

De a sprijini activitatea in ritm propriu si a combate supraincarcarea;

De a combate monotonia si a oferi variatii de activitate;

De a rationaliza eforturile personalului didactic .

Orice mijloc de invatamant manifesta concomitent insusiri care apartin tuturor tipurilor de potential cu mentiunea ca ponderea lor variaza in functie de ipul de mijloc de invatamant.

Pentru ca potentialul pedagogic al unui mijloc de invatamant sa fie pus in valoare este necesar ca el sa intervina in sprijinul elevului care invata geografia, prin expunerea sistematica si explicativa in lectiile de geografie. Expunerea sistematica si aplicatia au avantajul ca, intr-un timp relativ scurt, se comunica un volum mare de informatii, iar odata cu acestea, si diferite modalitati de gandire.

In predarea geografiei este necesar a se realiza, paralel cu desfasurarea lectiei, schema acestei la tabla (eventual retroproiector). Expresivitatea limbajului este o conditie imperios necesara in cazul folosirii metodei expunerii explicative. Pentru a dobandi un caracter formativ, metoda trebuie sa fie cat mai scurta si imbinata cu problematizarea, cu dialogul euristic, cu demonstratia sau exercitiul.

Demonstratia este o metoda de explorare si cunoastere sistematica, organizata, indirecta a obiectelor, fenomenelor si proceselor reale prin prezentarea lor de catre profesor in stare naturala (la scara lor reala), prin substituirea lor in fata elevilor cu ajutorul modelelor (obiectuale, figurale, simbolice sau verbale) si prin utilizarea rationamentelor inductive, pentru evidentierea aspectelor fizice, actionale si identice esentiale ale realitatii. Demonstratia are caracter ilustrativ (de exmplu: demosntratia cu harta, plasarea pe harta a unor semne aplice, pentru formularea de probleme, de corelatii geografice).

Pe de alta parte, conversatia (dialogul) este una dintre metodele active cel mai des folosite in predarea geografiei, atat in verficare, transmitere de noi cunostinte, fixare, cat si recapitulare. Aceasta metoda se aplica in anumite momente cand se doreste sa controleze atentia elevilor sau sa se obtina de la ei generalizari si concluzii. Cu ajutorul intrebarilor se incearca sa se stimuleze gandirea elevilor in vederea fixarii si consolidarii cunostintelor predate, a insusirii de noi cunostinte. Spre exemplu, in predarea lectiilor despre state, privind „Asezarea”, se pot pune urmatoarele intrebari: „Priviti harta si fixati asezarea geografica a respectivei tari! Ce consecinte decurg dintr-o astfel de asezare?” Prin astfel de intrebari se face apel la cunostintele dobandite la clasa a V-a sau la studiul altor lectii ce corespund altor clase.

Vorbind de reteaua hidrografica, de flora si fauna unui stat, dirijand gandirea elevilor, profesorul face apel la cunostintele despre clima, relief, influenta omului, a tehnicii. Spre exemplu: la lectia „Italia”, „cunoscand clima si relieful Italiei, priviti harta si spuneti: Cum se prezinta reteaua hidrografica in partea continentala? Dar in partea peninsulara? De ce exista asemenea contraste? Cum sunt valorificate aceste ape? Apeland permanent la cunostintele elevilor, metoda conversatiei ajuta la continua repetare a materiei, simultan cu predarea unor noi cunostinte. Conversatia antreneaza la lucuru intreaga clasa, elevii devenind factori activi in timpul lectiei.

Printre multiplele metode frecvent folosite in activitatea de predare – invatare a geografiei este si metoda folosirii modelului si modelarea. Modelarea, ca metoda de lucru si modelul ca exprimare grafica sau materiala a acesteia, ajuta la stabilirea diferitelor corelatii cauzale, ca si la cunoasterea mecanismului, a dinamicii si a prognozei diferitelor fenomene studiate in prezent si in perspectiva.

Modelele sunt reprezentari micsorate ale unor obiecte si fenomene geografice din natura. Modelele folosite in geografie sunt: materiale (globul geografic, machete, mulaje), grafice (harti, scheme explicative, planse, profile, diagrame,blocdiagrame) si matematice (alegerea lor facandu-se conform variabilelor geografice). De exemplu, la clasa a V-a se pot prezenta, ca modele pentru lectia „Sistemul solar”, planse cu Sistemul solar si Calea Lactee (galaxia noastra), apoi globul geografic, etc. . Prin intrebari, profesorul ii determina pe elevi sa citeasca si sa interpreteze modelul de pe plansa, elevii singuri intuiesc structura sistemului solar format din noua planete, sateliti, meteoriti, asteroizi.

Folosirea modelelor ajuta elevii sa-si redescopere cunostintele, lectiile de geografie devin active, iar elevii se transforma in adevarati colaboratori ai profesorului.

Valorificarea potentialului pedagogic al mijloacelor de invatamant tine in primul rand de profesor, care are rol decisiv in alegerea, prezentarea si valorificarea resurselor educative. Integrarea lor la lectie trebuie sa tina seama intotdeauna de obiectivele lectiei si chiar ale invatamantului in general.




CAPITOLUL IV

MIJLOACE DE INVATAMANT IN PREDAREA – INVATAREA GEOGRAFIEI

b)     CLASIFICAREA MIJLOACELOR DE INVATAMANT

b) PREZENTAREA UNOR MIJLOACE DE INVATAMANT IN PREDAREA GEOGRAFIEI LA GIMNAZIU

a) CLASIFICAREA MIJLOACELOR DE INVATAMANT

Mijloacele de invatamant au fost definite de-a lungul timpului in mod diferit, Dulama Maria Eliza in Didactica geografica le defineste ca fiind „ansamblul aparatelor, instalatiilor, materialelor, procedeelor si cerintelor de utilizare a lor, pe care profesorul si elevii le utilizeaza pentru a facilita perceperea, intelegerea, fixarea si consolidarea cunostintelor si abilitatilor practice”.

S-au facut mai multe clasificari ale acestora, cea mai raspandita fiind cea a lui Ioan Cerghit, realizata dupa analizatorul predominant solicitat de invatare, asociata cu caracteristicile tehnice ale acestora .Autorul le imparte in „tehnici vizuale (de comunicare vizuala)- epiproiectia, diaproiectia, retroproiectia, microproiectia, teleproiectia, proiectii cinematografice nesonore: tehnici audio (de comunicare auditiva) – inregistrari electrofonice, electromagnetice, emisiuni radiofonice: tehnici audio-vizuale (de comunicare audio-vizuala) – proiectii cinematografice sonore, emisiuni de televiziune scolara, montaje audio-vizuale: tehnici audio-motrice sau vizuale motrice – masini de instruire si masini de examinare”. (Ioan Cerghit, Bucuresti, 1984).

Dupa natura lor, in cea mai recenta didactica geografica, Dulama Maria Eliza arata ca exista mai multe tipuri de mijloace de invatamant: obiectuale, scrise si grafice, audio-vizuale.

Mijloacele obiectuale sunt utilizate numai prin actiunea comuna profesor-elev si cuprind: tabla, tabla magnetica, colectiile de roci, minerale, ierbarele, insectarele, plantele vii, impaierile de animale, acvariul, mulajele, machetele s.a.m.d. .

Mijloacele scrise si grafice reprezinta informatii gata elaborate prin intermediul scrisului ori desenului, ca de exemplu: texte, carti, manuale, planse, harti, tablouri, albume, atlase, dictionare, ziare, reviste .

Mijloacele vizuale,auditive ori audio-vizuale impreuna stocheaza informatia pe un suport electric ,electromagnetic sau electronic pe care o reda prin imagini si sunete.

Mijloacele vizuale care pot fi folosite in predarea geografiei sunt epiproiectorul pentru materialele cu suport opac(fotografii, scheme, desene), epidiascopol pentru proiectia diapozitivelor, aparatul de filmat pentru filme mute, retroproiectorul pentru folii transparente, calculatorul pentru proiectii PowerPoint. Mijloacele auditive: CD-uri, DVD-uri, casete audio cu emisiuni scolare.

In sfarsit, mijloacele audio-vizuale se refera la proiectorul cinematografic pentru casete video, echipamente TV cu circuit deschis sau inchis, camera video, calculatorul, masinile de instruire, simulatoarele, etc

Prin intermediul acestor mijloace audio-vizuale se prezinta obiecte si fenomene geografice care nu pot fi studiate direct in clasa, se asigura patrunderea in scoala a imaginii fidele a lumii, intelegerea in detaliu a fenomenelor geografice in diferite momente ale desfasurarii lor. De asemenea, utilizarea lor metodica, stimuleaza curiozitatea si interesul elevilor pentru cunoasterea stiintifica, inlesnesc formarea perceptiilor si notiunilor, contribuie la imbunatatirea cantitativa si calitativa a receptivitatii elevilor, la concentrarea atentiei, la insusirea logica a informatiilor stiintifice.

Utilizarea mijloacelor audio-vizuale, ca metoda didactica si ca modalitate de invatare trebuie sa aiba loc in raport cu obiectivele pedagogice urmarite, ea isi poate atinge scopul in orice tip de lectie, daca se respecta o serie de conditii, printre care: alegerea imaginilor adecvate fiecarei lectii, durata prezentarii imaginilor sa fie de 5-7 minute, initierea prealabila a elevilor in observarea exploratoare a imaginilor, in receptarea mesajului in momentul cel mai indicat al lectiei la inceputul, in timpul expunerii sau la sfarsitul acesteia pentru fixarea cunostintelor dobandite.

Este necesar ca profesorul sa creeze un climat psihologic favorabil folosirii mesajelor audio-vizuale pe care le include in prezentarea lectiei.

b) PREZENTAREA UNOR MIJLOACE DE INVATAMANT IN PREDAREA GEOGRAFIEI LA GIMNAZIU

In predarea – invatarea geografiei se folosesc cateva tipuri de mijloace de invatamant care, in functie de specificul potentialului pedagogic al acestora si de principiile caracteristice constructive pot fi grupate astfel:

Grupa mijloacelor de invatamant

Tipuri de mijloace de invatamant

Instrumente si aparate

- eclimetre

– busole

- lupe

- gnomon

- planetariu

- statie meteorologica

Mijloace si echipamente tehnice

- filme didactice

– diapozitive si diafilme

- folii pentru retroproiector

- diaproiector

- epiproiector

- epidiaproiector

- retroproiector

- cineproiector

Modele

– globuri terestre

- machete

- mulaje

- modele simbolice

- planse in relief pentru studiul geografiei fizice

Naturalizari

– colectii de minerale si roci

Material grafic

- atlase geografice

- harti

- planse

- albume

- tablouri

- portrete

Mijloace de comunicare in masa

(mass media)

- radio – televiziunea

- internet

- presa

- lecturi geografice

Cercetarile pedagogice au dovedit si faptul ca „integrarea mijloacelor moderne audio – vizuale in activitatea instructiv-educativa nu urmareste sa inlocuiasca si sa preia efortul didactic al profesorului sau sa diminueze efortul de invatare al elevului, ci dimpotriva, sa le completeze, sa le faca mai fructoase, mai eficace atat sub aspectul cantitatii, cat si sub cel al calitatii, formativ indeosebi” (Danut Onoriu, Maria Enache, Ecaterina Olanescu).

Mijloacele de invatamant pot fi realizate, confectionate de catre profesor sau pot fi procurate de catre institutiile de invatamant sau aflate in dotarea scolilor. Din categoria materialelor confectionate, cel mai frecvent am folosit, in activitatea didactica, plansele. Ele se confectioneaza pentru a reprezenta un model al obiectului sau a fenomenului propus spre studiere. Spre exemplu, plansa cu sistemul solar, absolut necesara intelegerii temei din programa „Sistemul solar si locul Pamantului in cadrul acestuia” la clasa a V-a. Cu ajutorul plansei, la solicitarea profesorului, elevii vor determina singuri locul Pamantului intre celelalte planete, distanta intre acestea si Soare si consecintele care decurg din aceasta situatie.

Un alt mijloc de invatamant care poate fi folosit sunt vederile, ilustratiile adunate de profesor sau de altii, prin care elevii pot observa fapte si fenomene geografice altfel greu de cunoscut. Ele sunt grupate tematic si sunt cel mai des folosite in predarea Geografiei continentelor.

Ilustratiile trebuie sa reprezinte cel mai tipic fenomenul pus spre a fi studiat pentru aprofundarea cunostintelor. Ilustratiile joaca unul din rolurile cele mai importante in predarea geografiei. Cu ajutorul lor, obiectele si fenomenele apar complete si mai usor de inteles de catre elevi. Daca ilustratiile prezinta clar obiectivul propus spre studiu, elevul raspunde clar intrebarilor formulate de profesor in legatura cu continutul tematic si insusirea constienta a temei.

In completarea colectiei de ilustratii, la intocmirea albumelor, pot fi antrenati si elevii, dandu-li-se ca activitate individuala in afara clasei sa caute asemenea imagini pe diferite teme. Iata cateva exemple de tematici (colectii) de materiale ilustrative (vederi, fortografii decupate din ziare, reviste, carti, forografii realizate de profesor si de elevi, etc :

Pamantul corp cosmic;

Fenomene eastice;

Tipuri de vai;

Africa ieri si azi;

Mari orase ale Europei;

Imagini din Carpati;

Orasele de azi ale tarii;

Ieri si azi in orasul nostru.

Atunci cand profesorul antreneaza elevii in colectarea de materiale, interesul elevilor creste, iar munca de invatare, cercetare, aplicare practica se imbina armonios la clasele gimnaziale, obtinand rezultate din cele mai neasteptate in sens pozitiv.

Vederile, fotografiile decupate din ziare si reviste, ilustratiile cu continut geografic din carti ii ajuta pe elevii de gimnaziu sa inteleaga nai bine caracteristicile zonelor geografice, marile mase ale Europei si Asiei, porturile lumii, orasele si judetele Romaniei, s.a.m.d. .

Modernizarea invatamantului geografic presupune si utilizarea mijloacelor audio – vizuale. Aceste mijloace constituie un suport concret pentru aplicarea unor metode active care sa favorizeze corelari ale unor cunostinte insusite de elevi la diferite discipline scolare.

„Obiectele si fenomenele geografice, indepartate sau apropiate in timp si spatiu sunt aduse in fata elevilor, servind drept baza in jurul careia se organizeaza o lectie. In multe situatii, proiectiile fixe, cele dinamice sau emisiunile de televiziune inlocuiesc cu succes o expunere lunga si greoaie, mai putin accesibila si atractiva”.

Din categoria mijloacelor audio – vizuale, diapozitivele si filmul didactic isi gasesc cea mai larga utilizare in predarea geografiei.

Diapozitivele se folosesc atat la lectiile curente si de recapitulare, cat si la alte activitati desfasurate in afara de clasa. In cadrul lectiei mixte, ele pot fi utilizate in toate etapele: la verificarea cunostintelor, la comunicarea de noi cunostinte, la fixarea cunostintelor predate. Diapozitivele prezinta avantajul ca pot fi vazute de intreaga clasa si pot fi prezentate, intr-un timp scurt, un numar relativ mare de imagini. Imaginile diapozitivelor trebuie sa evidentieze, cu pregnanta, trasaturile esentiale ale obiectelor si sa elimine din cadru detaliile inutile. Cand diapozitivele sunt folosite la lectiile de transmitere de noi cunostinte, se impune ca imaginile respective sa fie insotite de explicatiile profesorului.

Eficienta mesajului transmis de diapozitive depinde de folosirea lor la momentul potrivit. Ele sunt introduse in momentul in care elevii si-au insusit cunostintele care permit sa le inteleaga si sa le integreze. In felul acesta cunostintele predtae in cadrul lectiei vor fi insusite mai temeinic. Cand diapozitivele sunt folosite la lectiile de recapitulare si sistematizare, profesorul solicita elevilor sa recunoasca si sa explice imaginile prezentate. El corecteaza, daca este cazul, explicatiile elevilor si adauga unele elemente noi.

Localizarea pe harta a imaginilor prezentate se impune ori de cate ori se folosesc diapozitivele. In acest mod se dezvolta la elevi deprinderea de a se orienta pe harta si, in acelasi timp, se fixeaza mai temeinic cunostintele. Inainte de a le proiecta, se vor analiza diapozitivele pentru a se putea da explicatiile necesare, pentru a face completarile care se impun, pentru a localiza pe harta si pentru a raspunde eventualelor intrebari ale elevilor in legatura cu tema diapozitivelor.

O forma speciala de folosire a diapozitivelor, deosebit de eficienta in procesul de predare – invatare este cea a diaporamelor. Acestea reprezinta o suita de diapozitive color cu teme geografice diferite, a caror proiectie este insotita de un comentariu stiintific inregistrat si sincronizat cu un fond muzical adecvat. (in categoria diapozitivelor includem si prezentarile PowerPoint din ultimii ani, extrem de utile si sugestive, in functie de tema aleasa pentru a fi proiectata).

Filmul didactic reprezinta tehnica de animare a imaginilor. Acesta analizeaza obiectele sau fenomenele geografice sub aspect global, dar si pe parti, dirijand atentia elevilor asupra trasaturilor caracteristice.

In cadrul filmului, obiectivele, fenomenele, si procesele geografice precum si relatiile lor de interdependenta sunt privite in dezvoltare, in stransa legatura cu alte obiecte, fenomene si procese geografice. Folosit in predarea geografiei, filmul este eficient atunci cand reuseste sa asigure activarea clasei prin discutii purtate in timpul proiectarii – din cand in cand se poate opri rularea imaginilor pentru a veni cu completari sau explicatii la informatiile primite din imagini.

La lectiile de geografie se foloseste filmul in scopuri diferite: ca introducere la o noua tema, ca sursa de cunostinte, ca ilustrare in aplicarea materialului nou, ca mijloc de fixare si sistematizare a cunostintelor. Filmul ajuta sa prezinte elevilor fenomene cu actiune brusca (prabusiri, cutremure, eruptia unui vulcan etc.), cat si fenomene care nu se pot percepe direct si a caror evolutie are loc intr-un timp indelungat (miscarile de orogeneza, miscarile epirogenice, etc.). Cu ajutorul imaginilor si a coloanei sonore, fenomenele studiate sunt accesebile intelegerii de catre elevii.

Reusita unei lectii de geografie predata cu ajutorul filmului depinde de pregatirea profesorului pentru lectie. Profesorul trebuie sa vizioneze filmul in prealabil, pentru a cunoaste continutul, succesiunea imaginilor, durata. Cunoscand continutul filmului, profesorul va aprecia masura in care imaginile si comentariul sunt concludente pentru demonstrarea elementelor principale ale lectiei.

Proiectarea filmului trebuie precedata de o introducere prin care profesorul ii pregateste pe elevi pentru intelegerea filmului, stabileste legatura dintre continutul acestuia si tema ce se studiaza, si subliniaza problemele din lectie care sunt analizate in cuprinsul filmului.

In cazul filmului „mut”, rularea imaginilor este insotita permanent de explicatiile profesorului. La filmele cu sonor, explicatiile se limiteaza la sublinierea acelor aspecte care constituie puncte de reper in cadrul temei lectiei, precum si la repetarea unor termeni si denumiri geografice. Daca sunt necesare unele explicatii suplimentare, filmul se intrerupe si se vor insoti aceste explicatii cu unele materiale ajutatoare, cu desenarea pe tabla a unor schite, cu localizarea pe harta a obiectivelor si fenomenelor proiectate. Aceste scurte pauze sunt necesare si pentru elevi, ca sa-si poata lua notite, iar pentru profesor, pentru a scrie pe tabla schema lectiei. Dupa proiectarea filmului urmeaza discutii. Profesorul formuleaza intrebari in legatura cu ideile principale din film si da raspunsuri la intrebarile elevilor.

Filmul didactic, ca si celelalte mijloace audio – vizuale trebuiesc insa folosite in procesul didactic cu masura, deoarce excesul de imagini si de sunet se poate transforma intr-o sursa de oboseala, ceea ce impiedica receptionarea activa a mesajului transmis. Iata catve titluri de filme didactice care pot fi utilizate in predarea geografiei, mai precis la lectiile de geografie fizica generala: „Cum se misca Pamantul? „Agentii interni modificatori ai scoartei terestre”, „Torentii”, s.a.m.d. .

Televiziunea este un alt mijloc de comunicare in masa cu multiple valente educationale. Televiziunea scolara cuprinde acele emisiuni TV care sprijina procesul de invatamant, avand functii pedagogice de informare si formare. Corect folosite, metodic, mesajele TV imbogatesc continutul informativ.

Rolul unui nou mijloc de invatamant – computerul

Calculatorul este instrumentul cel mai des utilizat, in prezent, in toate domeniile. Utilizarea calculatorului standard sau in sistem multimedia (calculator, CD-rom, adaptor audio, interfata grafica, retea), in procesul de instruire la toate disciplinele de invatamant amplifica interactiunea elevilor cu calculatorul. In conditiile instruirii cu ajutorul calculatorului se ofera posibilitatea in aceeasi situatie de invatare sa regrupeze un set de elemente variate: sunete, voci, texte, imagini foto, desene grafice, etc., asociate in aplicatii dupa obiectivele invatamantului in mod interactiv, atat elev-calculator cat si de indrumator al profesorului.

Diversificarea strategiei didactice este posibila pe baza interactiunii elev-calculator, cu facilitarea acestora la informatii mai amplu structurate, variate si prezentate in modalitati diferite de vizualizare. Calculatorul este un mijloc intre profesor-elev, dar cu o pozitie distincta fata de celelalte mijloace de invatare pe functiile sale, complexitatea si posibilitatea de utilizare.

In prezent, cercetarea pedagogica asupra instruirii asistate pe calculator urmeaza mai multe directii de abordari experimentale, generalizare si validare:

- stadiul dotarii unitatilor scolare cu calculatoare si promovarea achizitionarii de sisteme multimedia, plasarea lor intre mijloacele de invatamant;

- alcatuirea bibliotecii de programe si sisteme expert in acord cu curriculum-ul scolar in curs de reformare, pe discipline, prin dotare, schimburi de produse informatice intre scoli si profesori;

- promovarea patrunderii spiritului informatic in scoli;

- initierea de cercetari metodice privind realizarea instruirii asistate pe calculator.

Prin dirijarea invatarii de catre profesor si activitatea elevului care acceseaza cu ajutorul calculatorului fiecare secventa din schema logica cu suport grafic si ilustrativ, se ating obiectivele propuse. Suportul grafic poate fi utilizat si in etapa de evaluare.

In toate situatiile, calculatorul este un instrument de organizare al procesului de invatamant dirijat de profesor, dar si prin autoinstruire. Prin utilizarea eficienta si adecvata care trebuie combinata cu alte mijloace, metode si forme de organizare a activitatii. Utilizarea lui la intamplare, fara obiectiv precis de invatare, neintegrat la momentul oportun in desfasurarea lectiei, farao combinatie metodica, nu contribuie la realizarea rezultatelor asteptate ale instruirii.

Utilizarea calculatorului in procesul instructiv – educativ contribuie la invatarea activa si de aici la formarea unei gandiri geografice si la formarea capacitatii intelectuale ale elevilor prin:

- motivatia prin stimularea metodelor cognitive;

- formarea de trasaturi active care vizeaza satisfactia cognitiva, bucuria descoperirii adevarului, speranta rezolvarii situatiilor de invatare, atractia pentru geografie.

Impreuna cu celelalte discipline socio-umane, cu intreaga activitate de educare, geografia isi aduce o contributie insemnata la formarea elevilor, a conceptiei stiintifice despre lume si viata a acestora. Aceasta presupune o foarte stransa legatura si interconditionare intre cunostinte-atitudini-convingeri-conceptie-comportament, astfel incat ele sa formeze un tot unitar.

In continuare, veti gasi exemple de folosire a mijloacelor de invatamant in cadrul a diferite lectii.

PROIECT DE TEHNOLOGIE DIDACTICA

SUBIECTUL: Atmosfera. Forma, compozitia, structura, culoarea atmosferei.

SCOPUL: asimilarea notiunilor legate de atmosfera si caracteristicile acesteia. Explicarea fenomenelor si protejarea invelisului de aer al pamantului.

OBIECTIVE OPERATIONALE: La sfarsitul lectiei elevii trebuie:

sa dobandeasca notiuni despre compozitia, forma atmosferei, structura atmosferei;

sa delimiteze partile componente ale atmosferei si caracteristicile acestora;

sa sesizeze si sa deosebeasca aerul poluat de cel curat;

sa rezume pe scurt importanta atmosferei pentru Pamant.

TIPUL LECTIEI: de comunicare si insusire de noi cunostinte.

METODE: explicatia, demonstratia, conversatia, lucrul cu globul geografic.

MIJLOACE DE INVATAMANT: schite – model privind forma, structura si compozitia atmosferei, globul geografic, diapozitive cu aspecte ale poluarii aerului, filmul „Poluarea atmosferei”, lecturi geografice (daca ramane timp, in functie de situatia clasei).

DESFASURAREA LECTIEI

Evenimentele instruirii

Activitatea profesorului

Activitatea elevului

Captarea atentiei

Arata prezenta in mediul ambiant a aerului atat de necesar, indispensabil.

Elevii evidentiaza prezenta aerului in mediul inconjurator.

Reactualizarea, in baza experientei traite a cunostintelor anterior insusite

Indicatii verbale cu ajutorul carora elevii sa determine prezenta aerului atmosferic si a necesitatii sale pentru viata.

Prin experiente proprii isi dau seama de importanta aerului.

Observarea vietuitoarelor arata ca ele nu pot trai fara aer.

Anuntarea subiectului lectiei si a modului de desfasurare

Un nou capitol „Atmosfera – invelisul de aer al Pamantului” (se noteaza pe tabla).

Elevii noteaza titlul lectiei (ulterior si alte date scrise pe tabla).

Dirijarea invatarii pe baza de plan prin studiu individual cu manualul

Dirijeaza invatarea, indruma pe elevi, raspunde la intrebarile acestora. Pe baza discutiilor se alcatuieste un plan (care se noteaza pe tabla). Pe baza planselor expuse, a diapozitivelor prezentate, se completeaza planul.

Elevii dau raspunsuri si completeaza pe parcurs planul.

Asigurarea conexiunii inverse

Se prezinta scheme lacunare pentru a fi completate cu raspunsuri.

Elevii lucreaza independent.

Evaluarea rezultatelor scolare ale elevilor

Se proiecteaza filmul „Poluarea atmosferei”.

Elevii indica aspectele negative ale poluarii si unele masuri de combatere si prevenire. Pentru elevii dotati si interesati se ofera lecturi geografice.

In mod cert, mijloacele de invatamant folosite in predarea – invatarea geografiei sunt mult mai numeroase. Obiectivele lectiei, specificul continutului, varsta si nivelul intelectual al clasei, posibilitatile materiale de care dispune scoala reprezinta criterii dupa care ele se aleg. Cel mai important factor ramane insa profesorul, cu pasiunea si daruirea sa pentru scoala.

PROIECT DE TEHNOLOGIE DIDACTICA

OBIECTUL: Geografia regionala a continentelor. Clasa a VI-a.

SUBIECTUL: America de Nord, asezarea, suprafata, tarmurile, relieful si resursele minerale.

SCOPUL LECTIEI: Cunoasterea pozitiei pe glob a Americii de Nord, a principalelor articulatii ale tarmurilor, precum si principalele forme de relief de pe teritoriul acestui continent.

OBIECTIVE OPERATIONALE:

consolidarea deprinderii de a stabili pozitia geografica pe glob a unui continent (America de Nord), cu ajutorul coordonatelor geografice;

cunoasterea consecintelor care decurg din pozitia geografica asupra climei, vegetatiei si solurilor;

insusirea cunostintelor cu privire la principalele forme de relief ale Americii de Nord;



cunoasterea principalelor articulatii, insule, peninsule, golfuri, stramtori (asemanarea cu celelalte continente nordice);

cunoasterea resurselor minerale si repartitia lor geografica in interiorul continentului;

dezvoltarea gandirii geografice a elevilor;

dezvoltarea deprinderilor de munca intelectuala;

insusirea tehnicilor de lucru specifice geografiei.

TIPUL LECTIEI: Comunicarea de noi cunostinte.

METODA FOLOSITA: Explicatia, demonstratia, modelarea, munca independenta cu atlasul, jocul geografic.

MIJLOACE DE INVATAMANT:

harta fizica a lumii;

harta fizica a Americii de Nord, atlas geografic;

harta pentru munca independenta;

jocul geografic.

DESFASURAREA LECTIEI

Momentele lectiei

Activitatea profesorului

Activitatea elevului

Captarea atentiei si pregatirea lectiei

Se cere elevilor sa-si pregateasca cele necesare lectiei.

Isi pregatesc cele necesare pentru ora: caietul, atlasul, cartea, creioanele colorate, etc

Verficarea cunostintelor. America: privire generala

Profesorul cere elevilor sa arate pe harta lumii continentul America si sa precizeze pozitia pe glob a Americii de Nord si consecintele care decurg.

Un elev trece la harta si arata continentul America de Nord si precizeaza pozitia Americii de Nord pe glob.

Se cere elevilor sa spuna care sunt marile unitati de relief de pe teritoriul Americii de Nord si sa le arate pe harta.

Elevii arata ca pe teritoriul Americii de Nord se succed trei mari unitati de relief: campii in centru, strabatute de podisuri si munti.

Un elev arata pe harta, clasa urmareste si aduce completari.

In continuare, se cere elevilor sa arate care sunt tipurile de clima si zonele de vegetatie, avand in vedere pozitia Americii de Nord pe glob.

Elevii raspund ca in America de Nord se afla tipurile de clima si toate zonele de vegetatie de pe glob.

Se cere sa arate care sunt principalele fluvii si lacuri ale Americii de Nord.

In final, profesorul solicita sa arate un scurt istoric al cunoasterii Americii de Nord.

Un elev le arata pe harta.

Elevii precizeaza ca normanzii au ajuns pe a normanzii au ajuns pe tarmurile Americii cu secole inainte de Columb. In 1492, Columb descopera America, numita astfel dupa Amerigo Vespucci.

Se aminteste de prima calatorie a lui Magellan in jurul lumii.

Comunicarea noilor cunostinte America de Nord: asezare, suprafata, relief si resurse minerale

Profesorul noteaza pe tabla titlul lectiei. Cu ajutorul elevilor, profesorul precizeaza ca America de Nord este situata in emisfera de N, fiind taiata de Cercul Polar de N si de tropicul Racului. Profesorul cere elevilor sa arate consecintele acestei asezari.

Elevii noteaza titlul in caiete. Un elev arata pe harta, iar restul isi noteaza in caiete.

Elevii arata consecintele asezarii Americii de Nord asupra climei, vegetatiei si faunei.

Se cere elevilor sa urmareasca pe harta din atlas care sunt principalele articulatii ale tarmurilor. Se noteaza pe harta.

Elevii urmaresc pe harta si arata care sunt principalele insule, peninsule, si golfuri ale Americii de Nord.

Bazandu-se pe cunostintele din lectia anterioara, se solicita elevilor sa arate care sunt principalele forme de relief din America de Nord.

Elevii raspund ca in America de Nord se afla munti, podisuri si campii.

Profesorul noteaza pe tabla principalele unitati de relief din America de Nord.

Elevii noteaza in caiete: Muntii Cordilieri cu cele doua siruri:

a) Muntii Coastelor, Cascadelor, Siera Nevada, Siera Mare de Vest;

b) Muntii Stancosi, Siera Mare de Est, Podisurile Columbiei, Marelui Bazin si Mexic.

Altele: Muntii Apoloni, Campia Mississipi, Canadiana.

Se arata principalele caracteristici ale acestor unitati de relief. Se arata ca teritoriul Americii de Nord dispune de variate bogatii ale subsolului.

Elevii noteaza in caiete: petrol, gaze naturale, carbuni, cupru, zinc, plumb, uraniu, etc

Evaluarea rezultatelor

Stabilirea concluziilor si notarea elevilor

Se distribuie elevilor harti si jocuri geografice.

Se noteaza cativa elevi.

Elevii completeaza harta si jocul geografic.

Preocupari pentru acasa

Elevii sa invete lectia si sa deseneze harta.

PROIECT DE TEHNOLOGIE DIDACTICA

CLASA A VII-A

TEMA LECTIEI: Stramtori si canaluri de legatura intre diferite zone geografice ale continentelor Europa si Asia.

SCOPUL LECTIEI: aprofundarea si compeletarea cunostintelor referitoare la tarmurile Europei si Asiei, transporturilor navale si legaturilor economice dintre state.

OBIECTIVE OPERATIONALE: identificarea pe baza de utilizare a hartii, a oceanelor si marilor ce inconjoara Europa, a legaturilor dintre acestea (stramtori si canaluri):

evidentierea importantei acestora pentru navigatie;

numirea, localizarea elementelor geografice esentiale (subunitatile de relief, elemntele climatice si importanta acestora la fiecare tarm);

citirea si interpretarea cu ajutorul legendei a hartii fizice si politice a lumii.

METODE SI PROCEDEE: conversatia, demonstratia, lucrul cu harta si globul geografic, lucrul cu fise, proiectii la epidiascop.

MIJLOACE DE INVATAMANT: harta fizica si politica a lumii, globul geografic, atlasul, fortografii din Asia si Europa, fise de munca independenta, lecturi geografice: „Europa si Asia”, „Marile porturi ale lumii”, etc snur, stegulete ale tarmurilor.

DESFASURAREA LECTIEI: in cabinet sau clasa – cabinet, sub forma de calatorie imaginara (excursie), elevii fiind organizati in patru grupe si se desfasoara sub forma de concurs intre cele patru grupe.

Fiecare grupa are de „calatorit” pe cate o portiune de tarm astfel:

- gr. I – tarmul de S al Europei si Asiei;

- gr. II – tarmul de Vest al Europei;

- gr. III – tarmul de N al Europei si Asiei;

- gr. IV– tarmul de Est al Asiei.

MOMENTUL ORGANIZATORIC

Reamintirea temei si probelmei. Profesorul reaminteste elevilor tema si problemele principale, care apoi sunt scrise pe tabla simultan cu desfasurarea, iar elevii le trec in caiet.

Excursia imaginara incepe cu echipajul grupei I, al carei capitan simuleaza o excursie cu vaporul de pe tarmul romanesc (portul Constanta), vorbind despre Marea Neagra, stramtorile Bosfor si Dardanele, despre importanta lor pentru tara noastra si alte tari.

Excursia continua in Marea Mediterana, apoi canalurile si stramtorile, porturile insemnate, importanta acestora pentru navigatie.

Un alt elev din grupa (echipaj) indica la harta si altul fixeaza snurul, altul proiecteaza si altii fac completari, restul elevilor completeaza fisele de munca independenta.

Grupa a II-a conduce excursia pe tarmul de Vest al Europei, s.a.m.d. .

In partea finala profesorul prezinta concluziile, apreciaza rezultatele muncii fiecarei grupe, evalueaza (noteaza) nivelul de cunostiinte si deprinderi ale elevilor.

PROIECT DE TEHNOLOGIE DIDACTICA

CLASA A VIII-A

SUBIECTUL LECTIEI: Carpatii Occidentali – principalele grupe de munti, depresiuni si trecatori

SCOPUL LECTIEI: intelegerea unitatii si diversitatii acestei ramuri de munti, dezvoltarea gandirii cauzale

OBIECTIVE OPERATIONALE: identificarea, clasificarea principalelor grupe de munti:

- argumentarea importantei acestor munti, rolul lor deosebit in istoria poporului roman;

- formarea deprinderii de lucru cu harta, de a patrunde in intelesul unei lectii din manual si de a face insemnari sistematice in caietul de notite;

- formarea preocuparii privind protejarea reliefului carstic si a vietuitoarelor din pesteri;

- dezvoltarea de sentimente patriotice.

TIPUL LECTIEI: lectie de dobandire de noi cunostinte

METODE SI PROCEDEE: explicatia sistematica, conversatia, descoperirea dirijata, munca independenta cu manualul, harta, fisa de lucru.

MIJLOACE DE INVATAMANT: harta fizica a Romaniei (murala si vacumata), fise de munca independenta, diapozitive, fotografii, prezentare PowerPoint „Muntii Apuseni”, lecturi geografice, manualul si aparatele necesare.

DESFASURAREA LECTIEI:

Organizarea clasei pentru lectie – se face apelul, apoi organizarea materialelor necesare desfasurarii lectiei.

Reactualizarea unor cunostinte si deprinderi din lectia despre Carpatii Occidentali si din alte lectii. Profesorul adreseaza clasei intrebari:

Unde sunt asezati Carpatii Occidentali?

E1. Elevul numit va arata la harta asezarea acsetei ramuri muntoase.

Ce alcatuire geografica au Carpatii Occidentali?

E2. Sunt formati din tot felul de roci – sisturi cristaline, vulcanice, sedimentare.

Ati afirmat ca sunt formati in mare parte din roci tari, atunci cum explicati inaltimea mai mica a acestor munti comparativ cu celelalte doua ramuri ale Carpatilor romanesti?

E3. Inaltimea mai mica se datoreaza atat activitatii de eroziune a agentilor externi, dar mai ales prabusilor care s-au petrecut de o parte si de alta a lor si care rupandu-i in bucati, au produs o scufundare a acestora.

Ca urmare a prabusirilor suferite, ce alte caracteristici mai prezinta Carpatii Occidentali?

E4. Din cauza prabusirilor suferite, o alta caracteristica specifica Carpatilor Occidentali o formeaza numeroasele depresiuni, culoarele largi, captusirea lor cu lave bogate in diferite minereuri, padurile, indeosebi de foioase.

Privind harta, ce puteti spune despre felul cum sunt grupati Carpatii Occidentali?

E5. Carpatii Occidentali sunt impartiti in trei mari grupe cu numeroase depresiuni si vai largi.

Anuntarea subiectului si a modului de lucru:

Profesorul anunta tema: Principalele grupe de munti, depresiuni si trecatori in Carpatii Occidentali.

Predarea noilor cunostinte se va realiza sub forma unui dialog euristic, permanent intre profesor si elev, lectia transformandu-se astfel intr-un proces activ de predare – invatare.

Prin comparatia cu Carpatii Orientali si cei Meridionali se scot in evidenta, la fiecare grupa, varietatea structurii geologice, inaltimea, clima, flora si fauna, actiunea de modelare a apelor, frumusetile naturale sau create de om.

In timpul predarii noilor cunostinte, elevii participa alaturi de profesor la construirea esalonata a lectiei, folosind observatiile de pe harta, notand scheme si efectuand schita Carpatilor Occidentali pe caietul lor in timp ce profesorul o realizeaza la tabla.

Prin dirijarea subtila a invatarii, profesorul va angaja elevii in invatarea prin descoperire, elevii „descoprind” in cadrul Carpatilor Occidentali culmile principale, depresiunile, trecatorile, localitatile importante, iar profesorul le va localiza pe harta murala. Totodata, la momentul potrivit, se proiecteaza fotografii, diapozitive, slide-urile PowerPoint cu Muntii Apuseni, cu imagini din Carpatii Occidentali, pe care elevii le urmaresc cu multa atentie si pe baza cunostintelor acumulate, profesorul aduce completari si trage concluzii.

4. Verificarea si aprecierea rezultatelor (evaluarea) se va realiza sub forma unor conexiuni inverse in mai multe moduri, printre care:

- cu ajutorul unor fise de munca independenta (schite de harta a Carpatilor Occidentali) pe care elevii noteaza pe cale independenta grupele muntoase, apele ce le delimiteaza, culmile principale, bogatii ale subsolului, depresiuni, trecatori, localitati industriale, obiective turistice. Urmeaza apoi analiza, discutarea si corectarea lor, cat si notarea unor elevi de catre profesor.

5. Fixarea ( aprofundarea si aplicarea noilor cunostinte). Profesorul va formula cateva intrebari ce se adreseaza gandirii si memoriei, prin care se sintetizeaza cele studiate in lectia „Carpatii Occidentali”, pentru ca elevii sa retina urmatoarele idei fundamentale:

- grupele muntoase ce alcatuiesc Carpatii Occidentali;

- principalele culmi, depresiuni si trecatori pentru fiecare grupa muntoasa;

- importanta economica si turistica a Carpatilor Occidentali.

6. Tema pentru acasa.

De invatat lectia, de citit lectura „Muntii Apuseni” si pe baza semnelor convetionale de pe harta, de localizat pesterile, cheile si hidrocentralele din Carpatii Occidentali, pe schita efectuata in clasa.

INCHEIERE

Trebuie amintit faptul ca analiza de fata s-a constituit in lucrarea pentru obtinerea gradului I in invatamant.

In predarea – invatarea geografiei, mijloacele de invatamant reprezinta un element indispensabil. Prin specificul ei, geografia presupune folosirea unor informatii care nu pot fi cunoscute de catre elevi in mod direct. De aceea, mijloacele de invatamant contribuie la formarea, pentru elevi, a unor reprezentari si imagini mai clare si mai bogate asupra realitatii.

In introducerea lucrarii, am motivat alegerea subiectului, pentru ca in prima parte sa subliniez rolul geografiei ca disciplina de studiu in gimnaziu. In cea de-a II-a parte a analizei, am aratat functiile pedagogice si modalitatile de valorificare a potentialului pedagogic, ca si clasificarea si prezentarea unor mijloace de invatamant in predarea geografiei in gimnaziu.

Profesorul, care are rol conducator, trebuie sa aduca in fata elevilor substitute ale obiectelor si fenomenelor pe care elevii nu le pot cunoaste direct prin intermediul cuvantului scris sau vorbit. Mijloacele de invatamant devin esentiale tocmai pentru ca au aceasta calitate deosebita de a inlocui originalul si de a-l reprezenta atunci cand nu poate fi cunoscut direct. Valoarea acestor instrumente de actiune didactica este data si de faptul ca lectiile devin mai atractive, mai dinamice, mai bogate in continut.

Pe de alta parte, nu trebuie sa se inteleaga ca ele rezolva toate problemele predarii – invatarii geografiei. Alaturi de folosirea lor mai sunt si alte instrumente si modalitati pentru predarea acestei discipline. De asemenea, scopul lor est acela de a spori eficienta procesului de invatare a geografiei in gimnaziu, fara a se ajunge insa la transformarea lectiilor in lectii-spectacol. Profesorul ramane, fara indoiala, pionul cel mai important, avand pregatire de specialitate si fiind responsabil de animarea intregii lectii.

Se spune, de obicei, ca geografia este un „obiect de cultura generala”. Ceea ce trebuie inteles exact este ca geografia acopera o parte importanta a culturii generale a oricarui om modern. De obicei insa, prin „cultura geografica” se intelege invatarea de date, fapte, fenomene, iar acest sens este foarte restrictiv. Cultura geografica de tip enciclopedist nu mai este un atribut al lumii contemporane. Accentul practicarii si intelegerii culturii generale este trecerea ei de la sensul enciclopedist la cel de cultura geografica de tip operational.

Educatia intelectuala a elevilor se refera la ansamblul transformarilor ce au loc la nivelul proceselor intelectuale (memorie, observare, analiza, sinteza, gandire convergenta si divergenta). Invatarea geografiei trebuie sa contribuie la exersarea si dezvoltarea acestor procese , respectiv la dezvoltarea spiritului de observatie, operativitatea gandirii, creativitatea gandirii si imaginatia creatoare. Aceste capacitati intelectuale pot fi exersate intr-o gama larga de activitati didactice, asa cum am aratat pe parcursul lucrarii, cum ar fi:

- exersarea spiritului de observatie, prin contactul nemijlocit cu realitatea inconjuratoare sau prin mijlocirea imaginilor vizuale( filme geografice, video –CD –uri);

- dezvoltarea capacitatii de observare dirijata, orientata spre anumite elemente ale intregului analizat;

- exersarea „operativitatii” gandirii prin operarea cu simboluri( grafice, cartografice, numerice);

- sintetizarea informatiilor din mass-media, a datelor si exploziei informationale oferite de INTERNET si structurarea lor in sisteme noi;

- cultivarea motivatiei, a curiozitatii, a interesului si dorintei de a cunoaste.

Personalitatea elevului nu se poate forma decat in armonie cu valorile pe care scoala le promoveaza. Insusirea valorilor culturale conduce la formarea de sine, ca individualitate insufletita de continuturi spirituale. „Educatia este, in ultima instanta, un act de cultura, de ridicare a individului de la starea de natura la starea de cultura Dumitru Salade, „Educatie si personalitate”).

BIBLIOGRAFIE

Carti

ALBULESCU, Ion, Mirela ALBULESCU, Predarea si invatarea disciplinelor socio-umane, Editura Polirom , Bucuresti, 2000

AUSUBEL, D., F.ROBINSON, Invatarea in scoala. O introducere in psihologia

pedagogica, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1981

CERGHIT, Ioan, Metode de invatamant, editia a II –a, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1980

CERGHIT, Ioan, coordonator, Perfectionarea lectiei in scoala moderna, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1983

COTET, Petru C., Eugen NEDELCU, Principii, metode si tehnici moderne de lucru in geografie, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1976

CUCOS, Constantin, Pedagogie, Editura Polirom, Iasi, 2002

CUCOS, Constantin, coordonator, Psihopedagogie pentru examenul de definitivat si grade didactice, Editura Polirom, Iasi, 2002

DULAMA, Maria Eliza, Didactica geografica, Editura Clusium, Cluj Napoca, 1996

DULAMA, Maria Eliza, Modelul invatarii depline a geografiei, Editura Clusium, Cluj Napoca, 2004

DULAMA, Maria Eliza, Modele, strategii si tehnici didactice activizate cu aplicatii in geografie, Editura Clusium, Cluj Napoca, 2002

ILINCA, Nicolae, Didactica Geografiei, Editura Corint, Bucuresti , 2002

MUNTEANU, Rodica , Metodica predarii geografiei, Editura Mirton, Timisoara, 1995

NEVEANU – POPESCU, Paul, Mielu ZLATE, Tinca CRETU, Psihologie, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1992

SALADE, Dumitru, Educatie si personalitate, Editura Polirom ,Bucuresti, 2001

Articole de specialitate

MANDRUT, Octavian, “Perfectionarea continutului geografiei in invatamantul preuniversitar in perspective reformei”, Revista de Psihologie, Bucuresti, 1993, nr. 1-2

* Curriculum National, Programe scolare pentru invatamantul secundar inferior, Ministerul Educatiei, Cercetarii si Tineretului, 2008

* Ghid metodologic de aplicare a programei de geografiei, cls. V-VIII

* Site-ul www.edu.ro



loading...







Politica de confidentialitate

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 3067
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2019 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site