Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

CATEGORII DOCUMENTE





loading...

Gradinita

Formele de organizare a actului de instruire a elevilor

didactica pedagogie

+ Font mai mare | - Font mai mic







DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
Evaluarea in procesul de invatare si educationale
SEMNIFICATIA EVALUARII RANDAMENTULUI SCOLAR
Criterii in alegerea metodelor si procedeelor didactice
Delimitari conceptuale – tehnologia activitatii didactice
Proiectarea si aplicarea testelor si a baremelor de corectare - LIMBA SI LITERATURA ROMANA
ISTORIA MUZICII, ISTORIA BALETULUI, ISTORIA TEATRULUI - BACALAUREAT
Copiii din crang - de K. Usinski
Structuri psihologice ale personalitatii cadrului didactic
Proiectarea didactica a unitatii tematice de predare – invatare ,, Mecanisme ale transmiterii caracterelor ereditare - legile mendeliene ale ereditati
PROIECT DE LECTIE CLASA: a – IV – a EDUCATIE FIZICA

Formele de organizare a actului de instruire a elevilor

Invatamantul frontal

Definitie invatamantul frontal este un mod de organizare al procesului didactic, fiind una din formele de organizare a muncii elevilor la lectie (V. Tircovnicu)




Caracteristicile invatamantului frontal:

-profesorul indruma si conduce activitatea tuturor elevilor din clasa;

-fiecare elev face ce-I cere profesorul;

-aceasta forma a procesului didactic se imbina cel mai mult cu organizarea individuala si mai putin cu cea pe grupe;

-ofera elevilor cunostintele de baza din obiectele de invatamant;

-familiarizeaza elevii cu metodele de cercetare;

-permite insusirea temeinica si sistematica a cunostintelor, formarea unor priceperi si deprinderi practice;

-obisnuieste elevii cu ordinea si disciplina, cu indeplinirea constiincioasa a indatoririlor, cu respectul pentru toti;

-lectia prezentata frontal creste spiritul de observatie al elevilor prin introducerea mijloacelor de invatamant moderne;

-profesorul ramane principalul agent educativ.

Aspectele negative ale invatamantului frontal:

-nu pregateste elevii pentru cerintele prezente si viitoare

( elevul nu decide, nu colaboreaza, nu poate sa se cultive);

-nu formeaza gandirea independenta a elevilor;

-nu obliga elevul la colaborare, pe elev nu-l intereseaza reusita sau esecul colegilor;

-nu solicita imaginatia elevilor prin adaptarea la situatii noi;

-nu se cultiva cunoasterea, curiozitatea intelectuala, pasiunea pentru studiu;

-nu inarmeaza elevul cu mijloace de munca independente;

-nu activizeaza elevii, propria formare este stanjenita.

Ameliorari ale invatamantului frontal:

-stabilirea de noi relatii profesor-elev prin utilizarea unor metode active participative;

-utilizarea sistemului de clase paralele;

programa scolara si metodele de predare difera;

programele scolare sunt folosite pentru elevii normali;

elevii superiori dotati urmeaza programe mai bogate;

la elevii supradotati se folosesc predominant metodele verbale pe cand la cei intarziati metode bazate pe activitate si metode intuitive;

din cele prezentate se subintelege ca asemenea clase sunt clase omogene.

Aspecte negative ale claselor paralele

-nivelul mintal luat drept criteriu nu este concludent in alcatuirea claselor, deoarece si factorii non-intelectuali influenteaza rezultatele activitatii;

-clasele paralele se pot realiza doar la orase, unde populatia scolara este numeroasa;

-elevii din clasele slabe traiesc un sentiment de inferioritate, motiv pentru care se cere regruparea elevilor la fiecare inceput de semestru.

Scoala fara clase ,, o scoala care poseda un sistem flexibil de grupare, in cadrul caruia copii sunt grupati indiferent de varsta si in care se depune un efort sustinut pentru adaptarea instruirii la deosebirile individuale” ( Mc. Levol).

Principiile scolii fara clase:

1.luarea in considerare a diferentelor de varsta si individuale (ritmuri lente, rapide in invatare, unii invata temeinic altii superficial etc;

2.explozia informationala poate contrazice continutul actual al manualului;

3.invatarea difera de la un elev la altul, dupa experienta si interese personale;

4.crearea unei atmosfere permisive unde esecurile nu sunt punitive.

Criteriile de repartizare a elevilor pe grupe in scoala fara clase:

rezultatele anterioare;

ritmul de munca;

rezultatele probelor de aptitudini;

evaluarea facuta de profesor;

fiecare grupa este repartizata unui profesor care are grija de progresul continuu al acelei grupe;

cartile dupa care invata elevii sunt deosebite dupa aptitudinile lor;

cerintele sunt diferite celor dotati, li se cere mai mult;

grupele de nivel (grupe mici) includ elevii care se afla la acelasi nivel de pregatire la un obiect de invatamant.

Invatamantul individual

Definitie invatamantul individual este o forma de invatare unde profesorul se ocupa de fiecare elev in parte.

Caracteristicile invatamantului individual:



profesorul se ocupa de fiecare elev;

numarul elevilor astfel instruiti este destul de mic;

costul instruirii este destul de mare;

elevul inainteaza la fiecare obiect de invatamant in ritmul, dupa aptitudinile sale avand la baza programe amanuntite care arata exercitiile de urmat.

Forme de invatamant individual:

a).Instruirea unui singur elev ( licee de muzica, efectuarea practicii pedagogice la liceele pedagogice):

-elevii lucreaza individual pentru fixarea si consolidarea cunostintelor, folosirea lor in practica, exersarea unor operatii mintale);

-activitatea didactica se poate organiza pe baza unor fise de lucru, cu un manual programat, nevoii de instruire.

b).Activitatea individuala pe grupe de nivel. Profesorul da teme astfel incat unele sa fie adresate pentru elevii buni, altele pentru elevii mijlocii precum si teme pentru elevii slabi.

Necesitatea invatamantului individual:

obisnuieste elevul cu responsabilitatea pentru sarcinile ce i se dau;

cresterea increderii elevului in posibilitatile sale;

pregateste elevul pentru educatia permanenta.

Cerinte pentru organizarea invatamantului individual:

-Cunoasterea temeinica a fiecarui elev prin metodele prezentate anterior;

-Insusirea de catre elevi a unor tehnici de munca individuala si tehnica de munca intelectuala ( lucrul cu manualul, cu dictionarul, carti, harti, atlase, planse, diafilme, inregistrari etc.);

-Insusirea unor tehnici de munca specifice fiecarui obiect de invatamant;

-Cunoasterea nucleului anterior de pregatire a elevului;

-Elaborarea materialelor puse la indemana fiecarei categorii de elevi (eliberarea unor teme de dificultate medie care se dau spre rezolvare tuturor elevilor, elaborarea unor teme diferentiate pentru ca fiecare elev sa fie ajutat sa-si insuseasca ce nu cunoaste mai bine etc.);

-Intocmirea de catre profesor a unor tabele de evidenta a lacunelor, pentru depistarea greselilor tipice ale clasei ale elevului individual. Asemenea tabele sunt indicatori mai precisi decat notele din catalog chiar daca necesita un efect deosebit din partea profesorului.

Metode folosite in munca individuala:

munca elevilor cu manualul;

observatiile independente;

experimentul;

exercitiile;

insusirea programata;

invatarea pe simulatoare.

Activitatea individuala cu ajutorul fiselor.

Fisa – este o bucata de hartie, carton, cu anumite dimensiuni, pe care poate fi scrisa o intrebare, problema, exercitiu.

Se alcatuiesc pe obiecte de invatamant;

Se foloseste pentru consolidarea cunostintelor, formarea principiilor si deprinderilor;

Fisa trebuie sa raspunda trebuintelor unui elev.

Operatii in intocmirea fiselor:

alcatuirea fiselor;

clasificarea fiselor;

alegerea fiselor potrivite pentru anumiti elevi;

munca elevului cu fisa;

controlul acestei munci din partea profesorului.

Fisele se pot alcatui pe baza exercitiilor din manuale, din culegeri, din experienta sa didactica, pentru:

consolidarea cunostintelor;

formarea de priceperi si deprinderi.

Clasificarea fiselor:

a).fise de consolidarea cunostintelor, care cuprind o singura intrebare, o singura problema, un singur exercitiu;

b).fise de recuperare, care sunt elaborate pentru elevii care au goluri in cunostintele lor si nu si-au insusit bine o notiune, o pricepere, o deprindere, sunt fise de acoperit golurile, profesorul trebuind sa cunoasca exact ce nu stie elevul;



c).fise de dezvoltare care sunt realizate pentru elevii buni, pentru a nu pierde timpul pana ce colegii rezolva temele,cuprind probleme de inteligenta, cultura generala, ajuta elevii in perfectionarea cunostintelor, pot incepe cu fraze care sa fie completate ulterior de elevi;

d).fise de exercitiu:

-cuprind exercitii gradate si adaptate pentru toti elevii din clasa;

-temele cuprind cunostinte de baza din programa scolara ce trebuie insusita de toti elevii;

-gradul de dificultate al acestor fise este mediu;

-asemenea fise pot cere elevului sa-si aminteasca anumite definitii, sa recunoasca obiecte, fenomene, generalizari, sa reproduca anumite cunostinte, sa aplice cunostintele insusite, sa reproduca anumite cunostinte, sa clasifice.

Observatii finale privitoare la munca individuala:

-munca individuala si individualizata racordate la capacitatile si nivelul de pregatire al elevilor, are valente formative ;

-permite asimilarea de cunostinte;

-e indrumata pas cu pas de profesor, ce intervine imediat cand elevul are dificultati (invatamantul programat-atunci cand elevul are greutati, greseste, se corecteaza singur, sau cu masina electronica) nu cu ajutorul manualului programat;

-elevii cu ritm lent, cu dificultati in insusirea materialului din programe, sunt ajutati sa asimileze acest material;

-pregateste elevul pentru educatia permanenta;

-elevii isi insusesc prin actiune, priceperea de a studia probleme noi, de a gasi solutii la problemele vietii, etc.

-munca individuala nu trebuie sa devina singurul mod de organizare a procesului de invatamant deoarece:

-influenta profesorului este mult diminuata, ce poate duce la absenta unui mod de exprimare;

-cere mult timp;

-cere costuri mari.

Invatamantul pe grupe

Semnificatia notiunii de grupa

a).Subdiviziune a clasei de elevi, an de studenti, constituite din considerente organizatorice.

b).Grupe de nivel, se alcatuiesc de profesor in functie de nivelul atins de elevi la invatatura ( grupa elevilor buni, mijlocii, slabi.).

c).Reuniune de 2-3 clase paralele, de unde si grupele mai implica o buna pregatire a profesorului, un bogat material didactic.

d).Colectiv ce are de rezolvat o sarcina comuna; membrii grupei colaboreaza pe baza unui plan pentru a atinge obiectivul propus, se organizeaza in acest scop, ia decizii colective, rezultatul obtinut este expresia efortului colectiv.

Constituirea grupelor

-mecanic – dupa ordinea alfabetica, aranjarea in banci etc;

-dupa nivelul intelectual, formandu-se grupe de nivel ( 1-2 elevi foarte buni, 4-5 elevi mijlocii etc);

-dupa nivelul intelectual diferit, intr-o grupa vor intra elevi buni, mijlocii, slabi. Asemenea mod este cel mai utilizat deoarece:

-se colaboreaza;

-interactiunile pot fi benefice pentru toti membrii grupului;

-responsabilii de grup invata sa distribuie sarcinile;

domina activizarea tuturor elevilor.

Conducerea grupelor

-se realizeaza de un conducator ales liber de membrii grupului;

-regimurile de conducere sunt trei :

1) autoritar, cand conducatorul:

impune activitatea;

distribuie sarcinile membrilor grupului;

nu motiveaza scopul, procedeele de executie;

nu participa efectiv la munca;

lauda sau blameaza;

Observatii:

pot fi manifestari de revolta, agresiune;

nu este o viata de grup.

2) democratic, cand conducatorul:

propune activitati dintre care participantii aleg;

scopurile, etapele sunt stabilite in comun;

repartizarea sarcinilor este la initiativa membrilor;

nu face observatii favorabile sau nefavorabile membrilor grupului;

creeaza o atmosfera spontana, incurajatoare initiativei.



3) laissez-faire, cand conducatorul:

nu intervine in activitatea membrilor grupului;

pune la dispozitie materialele necesare dar fiecare lucreaza cum doreste;

nu este preocupat de cum lucreaza fiecare;

nu pune intrebari referitoare la munca fiecaruia;

Pregatirea elevilor si a profesorilor pentru activitatea pe grupe presupune:

-cunoasterea elevilor de catre profesor, (trasaturile de temperament, nivelul de pregatire);

-insusirea de catre elevi a tehnicilor de munca individuala;

-munca in grup va incepe cand profesorul va considera ca elevii au calitatile de munca in grup la un nivel care asigura reusita unor asemenea activitati simple;

-intarirea colectivului clasei si a coeziunii dintre elevi;

-formarea unor relatii pozitive intre grupele formale si informale.

Alegerea temelor

-Cele mai favorabile predarii la munca pe grupe, sunt temele de istorie, geografie, stiintele naturii;

-Eficenta muncii depinde de alegerea judicioasa a temelor propuse studiului;

-Tine seama de dificultatea lor, de experienta anterioara a elevilor, de interesul pentru tema respectiva;

-Temele bune sunt acceptate de toti membrii grupei;

-Temele nu trebuie sa depaseasca posibilitatile elevilor, si nici sa fie prea usoare.

Desfasurarea activitatii pe grupe se poate desfasura sub forme diferite dupa varsta elevilor, specificul obiectului de invatamant, sarcina didactica ce se urmareste a fi realizata.

Etapele activitatii pe grupe.

a)         Indicatii preliminare date de profesor:

-adeptii pedagogiei nondirective considera ca profesorul trebuie sa dea putine indicatii si ca educatia trebuie sa-l faca pe elev activ si curios, deoarece prea multe indicatii l-ar plictisi pe elev;

-ajutorul care se da elevilor consta in:

a pune la indemana elevilor mijloacelor necesare;

a-i oferii sugestii in scopul formarii unui stil de relatii favorabil muncii in grup.

Indrumarile profesorului constau in indicatii asupra temelor, indicarea materialelor necesare activitatii, verificare si completarea cunostintelor, indicatii metodologice de lucru.

b)        Studierea si prelucrarea materialului de catre grupe presupune:

elaborarea unui plan de munca;

studierea materialului de toti membrii grupei, prin efect colectiv;

stimularea reciproca a membrilor grupului;

Metodele pentru studierea si prelucrarea materialului de catre grup sunt : - studiul textului din material;

experimentul;

studiul de caz.

c)        Pregatirea raspunsurilor sau referatelor

Pregatirea raspunsurilor prezinta dificultati la disciplinele socio umane. A pregati raspunsul inseamna a stabili ce este esential din materialul propus ca tema.

Profesorul este bine sa obisnuiasca elevii la colaborarea in formularea raspunsurilor astfel:

-unul din elevi citeste problema;

-elevii din grup prezinta opinii, impresii, judecati referitoare la problema propusa;

-reamintirea problemei din fisa de lucru;

-gasirea solutiilor care sa redea cu inteles, clar, precis, raspunsul la intrebarea din fisa.

d)        Prezentarea si discutarea referatelor

-referatul poate fi prezentat de un elev desemnat de grupa sau de un elev numit de profesor;

-se recomanda ca un singur elev sa prezinte intregul referat, iar membrii grupei prin intelegere sa-si imparta diferitele activitati;

-se poate utiliza si metoda Phillips 6-6, responsabilul i-si prezinta rezultatele la care a ajuns grupa sa;

-grupele pot avea si teme diferentiate iar in fiecare grupa prezinta tema de care s-a ocupat.

e)        Desprinderea concluziilor implica interventia activa si insistenta a profesorilor astfel:

-evidentierea ideilor esentiale si notarea acestora de catre elevi;

-ajutarea elevilor la surprinderea unor legaturi intre fenomene;

-decide interpretarea corecta si argumenteaza solutiile problemelor controversate;

-apreciaza activitatea si comportarea elevilor prin obiectivitatea interventiilor, simtul critic si autocritic al participantilor, priceperea de a sustine argumentat o parere, recunoasterea erorilor etc.








Politica de confidentialitate

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 883
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2020 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site