Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

CATEGORII DOCUMENTE





Gradinita

Jocul cuvintelor

didactica pedagogie

+ Font mai mare | - Font mai mic







DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
Cunoasterea individualitatii elevilor
PROIECT DE LECTIE Clasa : a VII a Limba si literatura romana „Pasa Hassan”, de George Cosbuc – momentele subiectului
PROJET DIDACTIQUE - Chic, on est alors invités !
PROIECT DIDACTIC - Doina - Limba si literatura romana CLASA: a VI-a
INOVATIA IN EDUCATIE SI INVATAMANT
Cunoasterea psihologica a elevilor
Relatia invatare-dezvoltare
Valoarea si limitele operationalizarii obiectivelor educationale
POEZIA
PROIECT DIDACTIC - Aruncarea mingii de oina de pe loc..

Jocul cuvintelor

            Pentru largirea ariei limbajului vorbit se recomanda jocurile:

a)      „Cine spune mai multe cuvinte despre…”.



-         lucrurile scolarului;

-         imbracaminte;

-         lucruri din casa;

-         fructe, flori etc.

Se insista mai mult asupra copiilor care prezinta fenomene de inhibitie verbala si se cere nu numai enumerare de obiecte, ci si intrebuintarea lor – la ce se folosesc – pentru a-i obisnui sa se exprime in propozitii.

b) „Cine spune ceva despre: lucrurile scolarului, imbracaminte etc.” (se reiau obiectele, lucrurile in ordinea in care au fost discutate anterior) si se insista asupra semnificatiei lor si asupra materialului din care sunt facute – de cine sunt facut. Se insista asupra primelor categorii; iar cei din categoria a treia si a patra sunt folosite pentru rezolvarea sensului si a semnificatilor mai dificile.

c) „Povestiti despre: abecedar, creion etc.” (se selecteaza obiecte si lucruri despre care s-a vorbit anterior).

Se urmareste spontaneitatea constructiilor verbale, a fanteziei si a jocului liber, a reprezentarilor despre lucrurile puse in discutie. Se creeaza o atmosfera permisiva, care elibereaza pe copii de teama de a nu fi admonestati sau pedepsiti – o atmosfera care favorizeaza comunicarea, consultarea, care incurajeaza pe cei cu o gandire mai lenta si da aripi la spirit celor dotati – o atmosfera care atrage, treptat, in procesul muncii intelectuale si pe cei mai pasivi copii.

d) Pentru dezvoltarea capacitatii de a percepe o imagine sau o succesiune de imagini in miscare, de a intelege semnificatia lor si a expune propozitional ceea ce au inteles, de a stabili relatii, intre secventele imaginilor in succesiunea lor si a transforma in idei si judecati de relatii, se recomanda jocul „Povestiri dupa imagini” sau „Povestiri dupa o succesiune de imagini in miscare”.

Indeosebi, aceasta a doua forma are mari valente euristice, deoarece, copilul trebuie, mai intai, sa stabileasca relatii la nivel perceptiv (primul sistem de semnalizare), prin operatiile de recunoastere, de descoperire si de redescoperire, care da cunoasterii continut figural. Acest continut figural este prelucrat asociativ (prin asemanare cu vechile scheme anticipative) in reprezentari verbale sau idei – in fenomen semantic gandit – ca expresie a saltului calitativ in operativitatea mintala.

Procedeul are si aspectul lui reversibil – in sensul ca pornind de la o succesiune de idei, cerem copiilor sa gaseasca imaginea corespunzatoare.

In ce consta acest procedeu care se bucura de mare cinste in psihologia actionata a lui Piaget?

Fiecare copil are un plic cu animale domestice, salbatice, fructe etc. Institutorul le spune: „are blanita roscata, coada mare si stufoasa, sare din creanga in creanga”. Cine este? Copii cauta in plic si arata poza (imaginea) respectiva (veverita) si explica continutul imaginii sau se cere copiilor, care au gresit, (dupa nivelul lor intelectual) sa explice unde este greseala.

Se observa ca succesiunea de idei a institutorului poate directiona gandirea copiilor, care si-au sesizat ideea „sare din creanga in creanga” catre vulpe.

Se cere apoi copiilor sa spuna ce stiu despre veverita, antrenand in discutie (sub forma brainstorming-ului) cat mai multi copii.

Aceasta modalitate pregateste elaborarea de portrete, atunci cand copii au reusit sa se cunoasca bine. Institutorul spune: „Este blonda, cu parul ca spicul de grau, ochii albastrii, nasul mic si carn, cu gropite in obrajori. Este tare jucausa, vesela si uneori se plimba prin clasa cand institutoarea deseneaza la tabla” Cine este?

Un copil raspunde, colectivul il aproba sau dezaproba – dupa caz. Daca nu a ghicit nu mai are voie sa spuna alt nume si alt copil incearca sa dea raspunsul corect, in felul acesta se procedeaza pana ce institutorul sanctioneaza veridicitatea raspunsului prin aprobare. Pentru a-i obisnui sa retina trasaturile fizice si caracteriale, institutorul le impune sa repete portretul si apoi numele celui portretizat.



Se trece la o faza superioara in care copii impartiti in grupe, construiesc singuri portrete si le solicita celorlalte grupe sa ghiceasca.

Aceasta forma are ciclul cunoasterii complet, deoarece cei care fac portretul pornesc de la un caz concret pe care-l transpun in reprezentari simbolice, iar cei care ghicesc fac drumul invers, pe calea reversibilitatii – de la reprezentarea simbolica – ideativa – la individualizare sau la corespondentul lor concret.

Este o actiune mintala cu toate prerogativele actului de creatie, - de aici si marea importanta formativa a unor asemenea jocuri didactice – procedee euristice, prin care copii din propriul lor univers existential, jocul, comunica alocentric cu lumea lor existential-obiectiva cu o intensitate maxima emotionala – stare psihologica hotaratoare pentru creatie.

Pentru flexibilitatea si fluiditatea vorbirii si gandirii se recomanda jocurile:

a)      Cine spune mai multe cuvinte care incep cu sunetul a, b, c etc.

b)      Cine spune mai multe cuvinte care se termina cu sunetul a, a, e etc. sau se termina in „a”, sau „e” etc.

c)      Cine spune mai multe cuvinte care incep cu silabele me, te, sa etc sau care se termina cu silaba „na”, „ma” etc.

In toate aceste trei variante se urmareste imbogatirea vocabularului, semnificatia si sensul cuvintelor, folosirea lor in constructia propozitiilor, intrarea lor in limbajul vorbit. Se va urmari crearea cuvintelor cu care vor opera in perioada abecedarului – pe cat este posibil – pentru a facilita intelegerea lor si perceperea rapida a aspectului lor grafic.

d)      Prin ce sunete se deosebeste cuvantul „creion” de cuvantul „creionul”, „casa” de „casa”, „toc” de „tocului” etc.

e)      Ce inseamna cuvantul „zar”, dar „zare”, cuvantul „zor”, dar „zori”, cuvantul „zer” etc.

f)        Alcatuiti propozitii cu aceste cuvinte (la fel procedam cu „cor-car”, „mana – mana - mama”, „sac-sat” etc.)

In general, aceste cinci categorii de exercitii urmaresc fluenta vorbirii, dar fluenta vorbirii influenteaza favorabil dezvoltarea capacitatii analitico-sintetice a scoartei cerebrale, fara de care nu este posibila „invatarea scolara” – nu este posibila dezvoltarea factorilor operationali ai intelectului, care fundamenteaza creatia. Ori, aceste exercitii se finalizeaza cu un act de creatie, care, la aceasta varsta, prin legatura cuvintelor create cu sensul si semnificatia lor favorizeaza flexibilitatea spontana si adoptativa.

Pentru dezvoltarea jocului liber fanteziei si al imaginatiei combinatorice:

a)      Cine combina mai frumos liniile cu punctele si ovalele; liniile, punctele si bastonasele; bastonasele cu noduletele etc. (se recurg la ideea de „model national” pentru a-i interesa in activitate).

b)      Cine deseneaza si coloreaza frunze si le combina mai frumos.




c)      Sa facem povesti despre frunze.

Pentru dezvoltarea atentiei si a proceselor de cunoastere in general.

Cel mai deficitar moment psihologic – pentru aceasta varsta – este atentia, de unde si marile greutati si obstacole pe care le intampina institutorul in adaptarea copiilor la munca scolara. Cunoasterea este dependenta in mare masura de capacitatea de conectare si flexibilitate a atentiei – particularitati grav depreciate de dominarea distrugerii negative ca urmare a fenomenului de inductie negativa a factorilor perturbatori externi sau interni. Avand in vedere marea importanta a atentiei in cunoastere si in dezvoltarea capacitatilor intelectuale creatoare, se recomanda ca prin obiectiv educational, fenomenul de care depinde dezvoltarea general – psihologica a copiilor si in special dezvoltarea lor intelectuala si operationala.

Pentru educarea atentiei se recomanda jocurile:

a)”Asculta si spune mai departe!” Se dau indicatii asupra jocului. Jocul se desfasoara pe randuri de banci sub forma intrecerilor pentru a stimula interesul si curiozitatea. Primii elevi, din bancile intai, primesc mesajul (cuvantul care trebuie transmis) si la semnalul institutorului il transmit, la ureche, colegului de banca, care la randul sau il transmite celui din spate si in felul acesta – in lant – pana la cel din ultima banca, care se anunta prin ridicarea mainii (pentru a se constata ce rand a terminat primul). Ultimul copil anunta cuvantul sesizat primului copil, care a inceput jocul si care, cu voce tare, afirma sau infirma rezultatul.

Institutorul cerceteaza unde s-a produs deformarea si de cate ori, deoarece jocul are sarcina de a depista copiii cu hipoacuzie.

Jocul contribuie la formarea deprinderii de „a astepta un mesaj” supus cunoasterii, la dezvoltarea acuitatii auditive si a cresterii capacitatii de concentrare voita a atentiei in scopul cunoasterii mesajului.

b) „Priveste si spune ce vezi!”. Scopul jocului: dezvoltarea acuitatii vizuale, a concentrarii si flexibilitatii atentiei.

Se prezinta tahitoscopic figuri geometrice cunoscute din gradinita (dreptunghiuri, cercuri, patrate, triunghiuri) la inceput separat (2-3), in culoare neagra pe fond galben (primul grad de vizibilitate ) si este in acelasi timp o continuitate – pe un alt plan si alte obiective – a jocurilor matematice, descrise anterior. Se cere copiilor sa fie atenti si sa spuna ce imagine (este prezentata) vad.

Tabelul cu figuri se descopera numai pentru 2-3 secunde si apoi se acopera. Este pus, apoi, un copil sa spuna ce a vazut.

Daca atentia a functionat cu promptitudine, imaginea perceputa se transforma in idee, care este confruntata cu „eul” colectivului de elevi.

Experimentul poate descoperi copii care nu se pot monta usor in actiunea de cunoastere, care nu au deprinderea de „a astepta” si, ca atare, de a se ocupa mai intens de ei pentru „a-i lega” de activitatea solicitata. El se poate folosi individual, cu copiii greu integrabili in actiunea comuna.

Jocul se poate complica, prin prezentarea a mai multe (maximum sase) figuri de forme diferite sau prin prezentarea combinata a figurilor si a culorilor (cresterea volumului si a flexibilitatii atentiei).

c) „Priveste si deseneaza ce vezi”, este a doua varianta a jocului „Priveste si spune ce vezi”. Este mult mai complicat, dar cu mai mari valente formative in obiectivele urmarite. Se pot arata tahitoscopic figurile geometrice – ca in jocul mai sus prezentat, dar in alte combinatii, fie diferite imagini (case, pomi, copii, fructe, flori etc.).

d) „Pipaie si spune ce obiect ai in mana!”. Jocul, pe langa dezvoltarea sensibilitatii tactile, are mare importanta in concentrarea atentiei, a formularii de ipostaze, a jocului liber al fanteziei si al reprezentarilor.

Observatie: Pentru consolidarea calitatilor atentiei, jocurile mai sus prezentate, se continua pe parcursul intregului an scolar si oro de cate ori institutorul crede ca este nevoie. Rezultatele dezvoltarii a copiilor sunt de-a dreptul semnificative la colectivele unde se aplica aceste strategii ale dezvoltarii, conform unor studii efectuate.








Politica de confidentialitate

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 1205
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2019 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site