Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

 
CATEGORII DOCUMENTE






Gradinita

METODE DIDACTICE FOLOSITE IN PORCESUL DE PREDARE-INVATARE A LECTIILOR DE ISTORIE

didactica pedagogie

+ Font mai mare | - Font mai mic


DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
PROIECT DIDACTIC GRUPA: Pregatitoare - Joc logic - „Spune-mi unde pot locui-facem casute”
PROIECTAREA UNITATII DE INVATARE CARTEA, Clasa: a II-a A
FISA PSIHOPEDAGOGICA A UNUI ELEV
Personalitatea
Procesul de invatamant - aspecte structurale
PLANIFICARE ANUALA Clasa a V-a LIMBA SI LITERATURA ROMANǍ
Proiect de lectie - Romanul obiectiv si romanul subiectiv – particularitati
Aspecte juridice privind protectia drepturilor copilului si educatia pentru valori
Proiect de lectie Clasa: a VI-a Limba romana - Gradele de comparatie ale adverbului
PROIECT DIDACTIC CLASA: I Limba romana Grupurile de litere „ce, ci, ge, gi”

TERMENI importanti pentru acest document

: : metodologia de predare la clasa pregatitoare : metode de predre la clasa pregatitoare : metode diactice folosite la predarea geografiei :

METODE DIDACTICE FOLOSITE IN PORCESUL DE PREDARE-INVATARE A LECTIILOR DE ISTORIE

             

             Dupa  cum  fiecare  vrea  sa  stie  cine  au  fost  inaintasii  si  stramosii  lui,  tot  astfel  si  popoarele  se  straduiesc  sa-si  cunoasca  trecutul. Din  aceste  nazuinte  s-a  nascut  studiul  istoriei,  al   carei  scop  este  de  a face  cunoscuta  si  de  a  explica  urmasilor  originea  inaintasilor,  felul  lor  de  viata  din  trecut,  faptele  lor  vrednice  de  amintire,  precum  si  vremurile  de  cumpana  ori  momentele  inaltatoare  pe  care  le-a  strabatut.

            Istoria  Romaniei,  ne  arata  cum  s-a  desfasurat  procesul  de  formare  a  poporului  roman  si  a  limbii  romane.

           Este foarte important ca in primii ani de scoala , copilul sa fie orientat corect spre a-si dezvolta gandirea , capacitatea de a raspunde unor situatii problematice , de a fi creativ si eficient . Inca din clasele primare trebuie sa-l familiarizam pe copil cu utilizarea unor metode si tehnici de munca intelectuala , sa-i dezvoltam abilitati de a invata prin descoperire , prin investigarea realitatii , in scopul stimularii curiozitatii si creativitatii .

           Istoria la clasa a IV-a este o introducere in istorie , o disciplina pregatitoare , nu un curs de istorie . Studierea personalitatilor este construita pe ideea de modele si nu de informatii pur istorice . Invatatorii au posibilitatea de a opta pentru anumite continuturi   relevant pentru copii . Fiecare lectie de istorie este un act de creatie al invatatorilor /profesorilor si al elevilor.                                                                                                                                                                                                            

           Desi Programa scolara, manualul de istorie si cunostintele  invatatorilor/profesorilor continua sa ramana baza de elaborare a lectiei, totusi invatatorul/profesorul trebuie sa adopte o atitudine creatoare, critica fata de primele doua. Roadele muncii didactice depind in mare masura de alegerea si folosirea metodelor si procedeelor de predare – invatare.

  Folosind oricare metoda de predare – invatare, invatatorul doreste in mod

deosebit invatarea constienta a istoriei, formarea unor deprinderi, comportamente si atitudini deosebite de dragoste, respect fata de trecutul tarii, de eroii neamului romanesc.

           Curriculum actual pune accent pe un demers adaptat varstei , punandu-l pe elev in contact direct cu orizontul geografic local si regional , ; favorizeaza invatarea axata pe observarea realitatii inconjuratoare , in mod direct sau mediat ; raportarea realitatii teritoriale mai restranse la cele cu o intindere mai mare

           

            Metodele didactice/de invatamant reprezinta un ansamblu de procedee si mijloace integrate la nivelul unor actiuni implicate in realizarea obiectivelor pedagogice concrete ale activitatii de instruire/educatie proiectata de educatoare, invatator, profesor.

             Etimologia cuvantului delimiteaza semnificatia termenului: metoda, in limba greaca, inseamna cale spre (odos=cale; metha=spre).in stiinta, in general, metoda este definita ca 'o cale de cunoastere' care produce informatii, strategii, principii, legi, paradigme.In pedagogie, metoda devine 'o cale' necesara pentru dobandirea cunostintelor si capacitatilor proiectate la nivelul obiectivelor procesului de invatamant, prin valorificarea principiilor specifice de proiectare si de realizare a activitatii didactice, in termeni de comunicare-cunoastere-creativitate.

              Calitatea pedagogica a metodei didactice presupune transformarea acesteia dintr-o cale de cunoastere propusa de profesor intr-o cale de invatare realizata efectiv de prescolar, elev, student, in cadrul instruirii formale si nonfonnale, cu deschideri spre educatia permanenta.Relatia dintre metodele didactice-procedeele didactice-mijloacele didactice implica 'un plan de actiune care permite atingerea unor obiective' prin valorificarea u-nor tehnici din ce in ce mai diverse si mai diversificate. Functiile pedagogice ale metodei didactice vizeaza interdependenta actiunilor de comunicare-cunoastere-creativitate pedagogica necesare la nivelul oricarei activitati de instruire/educatie eficienta. Ele asigura unitatea informativ-formativ a acesteia, care reflecta corespondentele curriculare (auto)perfectibiie continuu la nivelul raportului dintre obiectivele pedagogice - continuturile instruirii - metodologia activitatii de pre-dare-invatare-evaluare.

             Numarul metodelor de invatamant este mare si acest numar sporeste fie prin elaborarea unor metode noi fie prin importanta pe care o dobandesc unele procedee la predarea anumitor teme transformanduse astfel in metode. O clasificare a metodelor de invatamant se poate realiza daca se tine seama de stransele conexiuni dintre componentele procesului didactic care au ca punct focal instruirea si formarea elevului. Metoda didactica stabileste 'o relatie biunivoca', de 'interactiune continua' cu continutul instruirii, care impune 'un tratament special materialului de studiu'. La randul sau, continutul instruirii solicita anumite metode de invatare, apte sa stimuleze capacitatea de interiorizare a actiunii realizata de elev.Metoda didactica depinde de evaluarea activitatii de instruire, care o poate confirma sau infirma, pe diferite circuite de conexiune inversa externa si interna. in acest cadru structural, metoda contribuie la perfectionarea continua a corelatiei subiect-o-biect, in termenii unor resurse de creativitate care vizeaza ameliorarea ajustarea sau chiar reformarea proiectului pedagogic angajat de educatoare, invatator, profesor.

              Clasificarea metodelor didactice devine o necesitate primordiala in conditiile multiplicarii 'cailor de invatare', urmare a progreselor inregistrate la nivelul proiectarii pedagogice de tip curricular si in planul tehnologiilor (post)moderne de instruire.

              Desigur, fiecare obiect de invatamant utilizeaza cu precadere anumite metode, iar pe altele mai putin sau de loc. O parte dintre ele putem folosi si in predarea – invatarea istoriei. In avangarda se situeaza cele participativ – formative. Metode de invatamint sunt eficiente in masura in care contribuie la formarea spiritului critic la elevi, gindirii creatoare, aptitudinilor, atitudinilor exploratoare.

           Metodele activ - participative presupun inversarea raportului ce trebuie “invatat” - “cum trebuie invatat”. Prin intermediul acestuia elevul este pus in ipoteza de cautator al cunostintelor istorice nu doar de consumator al acestora. Noile metode participativ – active folosite la predarea – invatarea istoriei au drept scop dezvoltarea creativitatii Noile metode formative in prim plan au drept obiectiv inversarea raportului “ce trebuie invatat” in “cum trebuie invatat”. Spre regret insa reforma in invatamint, adica trecerea de la invatamintul informativ la invatamintul formativ a demarat fara o temelie economica, fara stimulenti morali si materiali. In scoli si licee lipseste materialul didactic (Harti noi, atlase, diafilme etc.), lipsesc manualele noi fara de care practic este imposibil de a practica noile metode formative. Profesorul in loc sa conlucreze impreuna cu elevii la predarea – invatarea temei noi folosindu-se de manual este nevoit sa dea conspect.

                Conform metodologiei didactice generale, elevilor li se ofera posibilitatea de a utiliza toate tipurile de probe si surse istorice, de a se implica in activitati de investigare.

            Metodele formative utilizate pentru realizarea obiectivelor fac ca faptele, legitatile, evenimentele si interpretarile istorice sa fie cat mai aproape de realitate. Optiunea profesorului pentru o metoda sau alta constituie o decizie de mare complexitate. Alegerea unei anumite metode se face in functie de obiective, de continutul procesului instructiv, de particularitatile de varsta si cele individuale ale elevului, de experienta si competenta didactica a profesorului. Pentru elev metodele participativ - active utilizate constituie o cale mai eficienta de acces spre cunoasterea adevarului istoric, a culturii si comportamentelor umane, un mod de a cerceta si descoperi lucruri noi. Astfel elevii capata noi deprinderi intelectuale si capacitati cognitive, atitudini, sentimente si comportamente.

O clasificare a metodelor de invatamant se poate realiza daca se tine seama de stransele conexiuni dintre componentele procesului didactic care au ca punct focal instruirea si formarea elevului. Aceasta clasificare a metodelor de invatamant se poate face pe baza utilizarii a doua criterii:

1)      In functie de obiectivele operationale si de continutul invatarii, metodele de predare - invatare se clasifica in:

a)      Metode informative, potrivite pentru a atinge continuturi de acelasi fel, cai prin care elevul dobandeste o cantitate de informatii in scopul reconstituirii faptelor, fenomenelor, proceselor istorice;

b)      Metode formative potrivite pentru a realiza obiective formative si de a invata temeinic continuturi adecvate, cai prin care se explica cauzal, functional si axiologic faptele, fenomenele istorice, valorificandu-se pe deplin valentele lor educativ - formative.

2)      In functie de psihologia celui care invata (obiectivele si continutul invatarii pun elevul in situatii psihologice diferite de participare) metodele pot fi:

a)      metode participative (active), axate pe activitatea elevului, solicitandu-i intens gindirea, imaginatia, capacitatea de comunicare s.a., ori de cite ori obiectivele si continutul sunt formative;

b)      metode neparticipative (pasiva), centrate pe activitatea profesorului si care stimuleaza preponderent doar capacitatea de memorare a elevului, de “ascultare”.

de memorare a elevului, de “ascultare”.

Caracteristici

Formative

Informative

Participative

·        Invatarea prin actiune

·        Invatarea prin cercetare

·        Invatarea prin descoperire

·        Invatarea prin proiecte

·        Experimentul

·        Studiul de caz

·        Jocul de rol

·        Simularile

·        Problematizarea

·        Brainstorming-ul

·        Inventica

·        Prelegerea dezbatere

·        Observatia

·        Excursia

·        Vizita

·        Conversatia

·        Demonstratia

·        Dialogul

·        Comparatia

Neparticipative

·        Exercitiul instruirea programata

·        Algoritmizarea

·        Prelegerea ( magistrala)

·        Explicatia

·        Povestirea

                Metodele de invatamant specifice predarii – invatarii istorice nu sunt in sine nici noi, nici vechi, nici bune, nici rele, nici eficiente nici ineficiente. Metoda cea mai buna, aprecia “Nicolaie Iorga are valoarea pe care o da omul care o intrebuinteaza, ea nu are o valoare generala, democratica”, prin care orice minte omeneasca ajunge a nimeri pe acelasi la aceeasi siguranta in tinta. Iar valoarea omului care intrebuinteaza metoda atarna desigur si de o anumita intelegenta, care nu e apanajul oricui, dar atirna si de mijloacele pe care i le pune la indamina numai cultura generala multilaterala, dind trei virtuti fara care nici stiinta in cel mai inalt sens al cuvintului nu se poate. Aceste trei virtuti sunt: orizont, disciplina si omenie. Profesorul trebuie sa aiba competente de specialist in domeniul istoriei si competente psihopedagogiceobe si surse istorice, de a se implica in activitati de investigare.

       Metodele formative utilizate pentru realizarea obiectivelor fac ca faptele, legitatile, evenimentele si interpretarile istorice sa fie cat mai aproape de realitate. Optiunea profesorului pentru o metoda sau alta constituie o decizie de mare complexitate. Alegerea unei anumite metode se face in functie de obiective, de continutul procesului instructiv, de particularitatile de varsta si cele individuale ale elevului, de experienta si competenta didactica a profesorului.

In ultimul timp a crescut interesul pentru metodele activ – participative generate de actuala tendinta a scolii spre noi obiective,continuturi, de pregatire a elevilor pentru viata activa si creativa. acestea sumt metodele care pun accentul nu pe ce trebuie invatat ci pe cum prebuie intelese valorile istoriei ,il invatape elev cum sa faca, cum sa actioneze, cum sa decida, nu numai cum sa reproduca. Asimilarea cunostintelor are loc prin propria lui actiune (invatarea prin descoperire, problematizarea, jocul pe roluri, invatarea prin cercetare etc.).

Aceasta nu inseamna, insa, ca in predarea – invatarea istoriei se renunta la metodele informative care isi au avantajele lor, (povestirea, explicarea, comparatia, conversatia, demonstratia etc.). Ele sunt eficiente in masura in care contribue la formarea spiritului critic la elevi, a gandirii creatoare, aptipudinilor etc.

In activitatea practica nu se utilizeaza metoe pur informative sau absolut formative. Elemente din fiecare categorie sunt cuprinse in orice metoda de invatamint. Accentul principal in utilizarea metodelor trebuie sa fie pus in functie de odiectivele urmatoare (daca urmarim obiective formative utilizam preponderent metode formativ-participative). Important este ca metodele de predare – invatare a istoriei sa nu fie tratate ca o problema aparte ce tine de tehnica predarii rupta de continut. Ele trebuie alese adecvat si in concordanta cu obiectivele invatarii cu psihologia si particularita-tile de virsta si individuale ale elevilor, cu calitatile profesorului, cu stilul lui de predare.

 Roadele muncii didactice depind in mare masura de alegerea si folosirea

metodelor si procedeelor de predare – invatare. Acest lucru este hotarator la clasele mici unde nivelul de cunostinte ridicat sau scazut al elevilor se explica prin priceperea si dibacia didactica a invatatorului. Metodele de invatamant sunt cai folosite de catre cadrele didactice in munca cu elevii pentru realizarea obiectivelor instructiv – educative ale scolii.   Folosind oricare metoda de predare – invatare, invatatorul doreste in mod

deosebit invatarea constienta a istoriei, formarea unor deprinderi, comportamente si atitudini deosebite de dragoste, respect fata de trecutul tarii, de eroii neamului romanesc

       Metodele de predare – invatare folosite , vor trebui sa dezvolte invatarea activa , interogativa . Iata cateva modalitati de insusire activa a cunostintelor si deprinderilor si de asimilare activa a experientei sociale : folosirea unor lecturi captivante pentru elevi ( legende , povestiri , mituri ), discutarea cu elevii a unor fotografii , stampe , ce ilustreaza aspecte ale vietii oamenilor in diverse momente ale istoriei , prezentarea si discutarea cu elevii a surselor orale ( interviuri , anchete ) , a unor obiecte , produse , dosare tematice , a reprezentarilor vizuale , a vizitelor etc.

    Astfel , se evita achizitionarea de informatii care nu au relevanta pentru orizontul de cunoastere al elevului din clasa a IV-a .

    Curriculum actual pune accent pe un demers adaptat varstei , punandu-l pe elev in contact direct cu orizontul geografic local si regional , ; favorizeaza invatarea axata pe observarea realitatii inconjuratoare , in mod direct sau mediat ; raportarea realitatii teritoriale mai restranse la cele cu o intindere mai mare ; realizeaza o corelatie stransa cu elementele de geografie , educatie civica , limba si literatura romana

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 2204
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2014. All rights reserved