Metode de educatie moralǎ

Metode de educatie moralǎ

In conditiile mediului (pre)scolar si universitar metodologia educatiei morale include un ansamblu de metode si procedee, care pot fi grupate la nivelul a doua modele orientative: un model strategic si unul instrumental.

Modelul strategic propune integrarea metodelor morale pe doua coordonate fundamentale: coordonata instruirii morale ("teoriei" morale); coordonata conduitei/ actiunii morale ("practicii" morale).

Coordonata instruirii morale implica:

• metode verbale: expunerea morala (povestirea- explicatia- prelegerea morala); conversatia morala (dialogul moral, dezbaterea etica); studiul de caz;
• metode intuitiv- active: exercitiul moral, exemplul moral; Coordonata conduitei morale angajeaza doua categorii de metode centrate pe evaluarea actiunii morale: aprobarea- dezaprobarea.

Modelul instrumental propune un numar apreciabil de metode morale raportate la obiective globale (de instruire morala- de actiune morala):

• explicatia morala, bazata pe "procedee" de stimulare si informare morala, care pot fi preluate de la alte metode;
• prelegerea morala, bazata pe un volum de informare asigurat prin procedee expozitiv- verbale de tip demonstratie- pledoarie, conferinte, referate tematice;
• convorbirea morala, bazata pe procedee de dialog moral, dezbatere morala, povestire morala, comentariu moral;
• exemplul moral, cu procedee bazate pe exemple directe- indirecte, reale-imaginare
• analiza de caz, bazata pe procedee de decizie, prezentare, analiza, dezbatere, recomandare morala;
• exercitiul moral, bazat pe doua tipuri de procedee: procedee externe (ordine, dispozitie, indemn, averttisment, apel, sugestie, lamurire, incurajare, stimulare prin recompense); procedee interne (exersarea prin procedee de autoevaluare morala);
• aprobarea morala bazata pe procedee si tehnici de lauda, recunostinta, recompensa
• dezaprobarea morala bazata pe procedee si tehnici de observatie, avertisment, ironie, repros, sanctiune.

Prezentam, pe scurt cateva dintre cele mai importante metode de educatie morala:

Exemplul are o mare eficienta in determinarea executarii faptei morale. Forta educationala a exemplului se explica prin faptul ca:

- da posibilitatea unei intuitii directe, vii a faptelor, iar intuitia vie a faptelor traite influenteaza mult mai puternic decat ideile abstracte pe care le dau normele morale sau decat reprezentarile pe care elevul le poate avea din povestirile morale.
- intuitia directa este insotita de o traire afectiv-emotionala mult mai accentuata decat imaginile reproduse de pe urma povestirilor.
- tendinta spre imitatie este foarte puternica la copil. Forma superioara de imitatie este imitatia modelului uman.

Exercitiul moral reprezinta o metoda cu mari resurse in formarea deprinderilor de comportare morala, in desavarsirea activitatilor practice de conformare cu modelul ales. El consta in executarea sistematica si organizata a unor fapte si actiuni, in conditii relativ identice, cu scopul formarii deprinderilor si obisnuintelor de comportare morala, al constituirii si fixarii trasaturilor volitionale si de caracter implicate in atitudinea si conduita morala a individului.
Aceasta metoda presupune doua momente principale: formularea cerintelor si exersarea propriu-zisa.

- Formularea cerintelor; profesorul utilizeaza in activitatea sa urmatoarele forme : ordinul, dispozitia, indemnul si sugestia, lamurirea, rugamintea.
-Exersarea propriu-zisa. Antrenarea elevilor in diverse activitati si actiuni face posibila interiorizarea exigentelor externe cuprinse in normele, principiile si regulile moralei si transformarea lor in mobiluri interne, concomitent cu formarea deprinderilor si obisnuintelor de comportare, a trasaturilor de vointa si caracter.

Supravegherea este metoda de observare atenta de catre educator a comportarii in devenire a copilului, a tanarului sau adultului. Ea consta in grija cotinua, din partea educatorului, pentru a opri, pe de o parte, pe elevi de la executarea repetata a unor acte daunatoare care duc la deprinderi rele, iar pe de alta parte, pentru a provoca pe elevi la executarea repetata a unor acte care, din contra, conduc, la formarea unor deprinderi bune.

Invatatorii, profesorii trebuie sa actioneze in asa fel incat sa provoace pt elevi sa repete acele actiuni care prin deprinderi sa prezinte mai tarziu un teren favorabil moralitatii.
Sanctiunea, ca metoda, imbraca doua forme: in cazul in care elevul nu respecta normele de conduita morala, disciplina scolara, indrumarile si ordinea fireasca pentru o viata corecta, intervine pedeapsa - sanctiunea punitiva, de regula, intr-o succesiune a gravitatii abaterilor prevazute de regulamentul scolar.

Cand elevul realizeaza succese in comportamentul sau il stimulam prin recompense sau sanctiuni premiale.

Pedeapsa este o sanctionare a nerespectarii regulilor de comportare, a indrumarilor si ordinelor date, a indatoririlor si obligatiilor scolare.

Recompensa este fata pozitiva a sanctiunii, in sensul ca prin ea incurajam anumite fapte care, prin repetare, duc la deprinderi si obisnuinte bune.

Si in cazul recompensei, si in cazul pedepsei, baza psihologica consta in asocierea dintre ideea actului comis si sentimentul care urmeaza acelui act in urma masurii luata de educatori:

• in cazul pedepsei, sentimentul neplacerii, suferinta durerii, sentiment care va fi o piedica ca in viitor sa mai savarseasca actul respectiv
• in cazul recompensei, sentimentul de placere care se asociaza cu actul comis. Recompensa este un mijloc puternic de stimulare a elevului spre savarsire de acte morale; pedeapsa este mijloc puternic de frana spre acte imorale; ambele sunt necesare pentru formarea de deprinderi morale.