CONCEPTUL DE CURRICULUM

CONCEPTUL DE CURRICULUM

Probleme practice ale curriculumului in invatamantul prescolar

Noul plan de invatamant are o structura pe doua niveluri si, in contextul unei invatari centrate pe copil, incurajeaza eterogenitatea (abandonarea sistemului de constituire a grupelor pe criteriul cronologic). De asemenea, aceasta prezinta o constructie diferita, in functie de tipul de program al gradinitei. Activitati pe domenii experientiale, jocuri si activitati didactice alese si activitati de dezvoltare personal.

Una dintre principalele componente ale invatamantului o reprezinta continutul acestuia. Termenul tinde sa fie inlocuit cu cel de curriculum care, desi are o sfera mai larga decat continutul, este mai adecvat deoarece cuprinde si organizarea, proiectarea si evaluarea unui continut al invatamantului.

Stabilirea continutului invatamantului in general presupune organizarea lui pe trepte scolare, structurarea lui in asa fel incat sa fie totodata indeajuns de cuprinzator, dar si accesibil varstei celor educati, sa reflecte nivelui dezvoltarii stiintei si tehnicii contemporane, dar sa fie si adecvat din punct de vedere psihopedagogic si sa prevada tendintele dezvolatarii societatii. Prin urmare, exista trei mari domenii ce reprezinta sursele de continut: stiintific, didactic si social.

In sens restrans, notiunea de curriculum pastreaza sensul de continut al invatamantului.

Continutul poate fi definit ca un sistem de valori esentializate din tezaurul cultural al umanitatii, pe care sistemul de invatamant le transmite tinerei generatii in perioada scolara.

El este alcatuit din cultura de specialitate si se concretizeaza in cunostinte, priceperi, deprinderi intelectuale, morale, motrice, estetice, fizice.

In sens larg, prin curriculum se intelege:

Ø un ansamblu de documente de organizare a continuturilor;

Ø un proiect educativ complex de elemente ale procesului instructive

Ø educativ, cuprinzand: obiective, continuturi, strategie didactica si modalitati de evaluare a randamentului activitatii didactice.

Prin urmare, curriculum-ul inseamna totodata proiectare, realizare si evaluare a activitatii didactice. Intr-un demers coerent al centrarii demersurilor educationale pe copil, noul curriculum scoate in evidenta relatia biunivoca continut- metoda si pune un accent deosebit pe rolul educatoarei in procesul de activizare a functiilor mintale constructive si creative ale copiilor, pe realizarea unei dialectici pedadagogice- dupa H.Wallon- in care copiii si educatoarea se afla intr-o interactiune si acomodare reciproca, subtila si continua. De asemenea, ea insista pe:

Ø Ideea de cadru didactic care joaca de persoana resursa, care informeaza prescoarul si ii faciliteaza acestuia accesul la informatii, care diagnosticheaza dificultatile copilului si care il sprijina si orienteaza fara a-l contrazice sau eticheta, care lucreaza individual sau in grupuri mici cu prescolarii respectand ritmul lor propriu.

Ø Deschiderea gradinitei catre exterior, catre comunitate si, in acest context considera ca invatarea realizata de la persoane din afara institutiei este la fel de valoroasa precum cea de la cadrul didactic;

Ø Utilizarea in mod cat mai flexibil a spatiului, mobilierului si a materialelor si echipamentelor specifice.

Curriculumul pentru invatamantul prescolar prezinta o abordare sistemica, in vederea asigurarii:

-continuitatii in interiorul aceluiasi ciclu curricular;

-interdependentei dintre discipline scolare (clasele I-II)si tipurile de activitati de invatare din invatamantul prescolar.

-deschiderii spre module de instruire optionale.

Totodata , prezentul curriculum se remarca prin:

-extensie-angreneaza prescolarii, prin experiente de invatare, in cat mai multe domenii experientiale (Domeniul lingvistic si literar. Domeniul stiintelor, Domeniul socio-uman, Domeniul psiho-motric, Domeniul estetic si creativ), din perspectiva tuturor tipurilor semnificative de rezultate de invatare;

-echilibru-asigura abordarea fiecarui domeniu experiential atat in relatie cu celelate, cat si cu curriculumul ca intreg;

-relevanta- este adecvat atat nevoilor prezente, cat si celor de perspectiva ale copiilor prescolari, contribuind la optimizarea intelegerii de catre acestia a lumii in care traiesc a propriei persoane, la ridicarea competentelor in controlul evenimentelor si in confruntare cu o larga varietate de cerinte si asteptari, la echiparea lor progresiva cu concepte, cunostinte atitudini si abilitati necesare in viata;

-diferentiere- permite dezvoltarea si manifestarea unor caracteristi individuale, chiar la copiii prescolari de aceeasi varsta;

-progresie si continuitate-permite trecerea optima la un nivel de studiu la altul si de la un ciclu de invatamant la altul sau de la o institutie de invatamant la alta: consistenta conceptie generale, asigurarea sportului individual pentru copii.

D"Hainaut atragea atentia asupra faptului ca "punctul central al curriculumul trebuie sa fie elevul, nu materia.si ca atunci cand se vorbeste de continutul curriculumului trebuie sa intelegem ca nu este vorba de enuntari de materii de invatat, ci de scopuri exprimate in termeni de competente, moduri de a actiona sau de a sti in general ale elevului."

Structural, prezentul curriculum aduce in atentia cadrelor didactice urmatoarele competente: finalitatile, continuturile, timpul de instruire si sugestii privind startegiile de instruire si de evaluare pe cele doua niveluri de varsta (3-5 ani si5-6/7 ani).

Obiectivele cadru sunt formulate in termeni de generalitate si exprima competentele care trebuie dezvoltate pe durata invatamantului prescolar pe cele cinci domenii experentiale.

Obiectivele de referinta, precum si exemplele de comportament, ca exprimari explicite rezultatelor invatarii (conceptelor, cunostintelor, abilitatilor si atitudinilor, dar si ale competentelor vizate) sunt formulate pentru fiecare tema si fiecare domeniu experential in parte. In formularea acestora s-a tinut cont de:

-posibilitatile, interesele si nevoile copilului prescolar, precum si respectarea ritmului propriu al acestuia;

-corelarea fiecarei noi experientei de invatare cu precedente;

-incurajarea initiativei si participarea copilului prescolar la stabilirea obiectivelor, selectia continuturilor si a modalitatilor de evaluare;

-incurajarea invatarii independente prin oferirea de ocazii pentru a-si construi cunoasterea (atat in institutia de invatamant cat si in afara acesteia), precum si a lucrului in grupuri mici pe centre de activitate (arii de stimulare) si, pe cat posibil, in grupuri cu o competenta eterogena;

-stimularea autoreflectiei, autoevaluarii, autoreglarii comportamentului de invatare.

Este bine sa subliniem faptul ca, obiectivele de referinta , comportamentele selectate pentru cele sase teme curricu-lare integratoare, precum si sugestiile de continuturi sunt orientativ asezate si constituie mai degraba un suport pentru cadrele didactice aflate la inceput de drum. Un cadru didactic veritabil stie ca adevarata munca a educatoarei este in spatele acestui document curricular, care au mai ramas o multime de lucruri de finete pe care urmeaza sa le conceapa si sa le evalueze singura si ca nimic nu poate fi mai provocator din punct de vedere profesional decat sa "te intreci" cu programa de studiu utilizata la grupa si sa-i gasesti, astfel, noi intelesuri, abordari, strategii de aplicare.

Domenii experientiale

Domeniile experientiale sunt adevarate "campuri cognitive (L.Vlasceanu) care tranced granitele dintre disciplinele si care, in contextul dat de prezentul curriculum, se intalnesc cu domenii traditionale de dezvoltare a copilului, respectiv: domeniul psihomotric, domeniul limbajului, domeniul socio-emotional, domeniul cognitiv. In cele ce urmeaza, vom enumera si detalia domeniile experientiale cu care vom opera in cadrul curriculumului pentru invatamantul prescolar.

Domeniul estetic si creativ-acopera abilitatile de a raspunde emotional si intelectual la experientele perceptive,

Sensibilitatea fata de diferitele niveluri de manifestare a calitatii, aprecierea frumosului si a adecvarii la scop sau utilizare.

Experientele si trairile caracteristice presupun explorarea trairilor afective, ca si a proceselor de a construi, compune sau inventa. Prin intermediul unor asemenea experiente copiii acumuleaza cunostinte si abilitati, ca si o sporita receptivitate perceptiva, care le va permite sa reactioneze de o maniera personala la ceea ce vad, aud, ating sau simt.

Aceste experiente pot fi prezente in orice componenta curriculara, dar cu deosebire in contextul acelor discipline care solicita raspunsuri personale, imaginative, emotionale si uneori actionale la stimuli.

Domeniul om si societate- include omul, modul lui de viata, relatiile cu alti oameni, relatiile cu mediul social, ca si modalitatile in care actiunile umane influenteaza evenimentele si de a ordona mediul.

Tehnologia este cea care face ca productivitatea muncii sa creasca, astfel incat membrii comunitatii sa-si poata procura produse mai multe, mai ieftine si de buna calitate. De aceea, se aprecieaza ca prescolarii pot fi pusi in contact cu acest domeniu prin manipularea unor materiale si executarea unor lucrari care tin de domeniul abilitatilor practice, prin constatarea propietatilor materialelor, prin selectia unor materiale in functie de caracteristicile lor, prin constatarea ca materialele pot avea si calitati estetice, cum ar fi textura, culoarea sau forma.

De asemenea in cadrul domeniului socio-uman se doreste ca prescolarii sa inteleaga fiintele umane angrenate in construirea prorpiului viitor si propreiei lumi, traind viata de zi cu zi. Totodata, este important ca prescolarii sa inteleaga faptul ca situatiile prezente isi au originile in situatii din trecut, sa observe similiaritati sau diferente intre oameni sau evenimente, sa isi iamgineze viata in alte perioade istorice.

Familiile acestora, mediul fizic, uman si social pot fi utilizate ca resurse de invatare. Pe de alta parte, textul literar, imaginile si alte materiale audio-vizuale pot fi utilizate ca surse de informare.

Domeniul limba si comunicare- acopera stapanirea exprimarii orale si scrise, ca si abilitatea de a intelege comunicarea verbala si scrisa.

Se aprecieaza ca prin ascultare si exprimare in situatii de grup, prescolarii devin capabili sa exploreze experientele altor persoane si sa-si extinda astfel propriul repertoriu de experiente semnificative. Se urmareste ca acestia sa vorbeasca cu incredere, clar si fluent, utilizand modalitati de exprimare adecvate pentru diferite categorii de auditoriu.

Tot in cadrul acestui domeniu includem si primul contact al copilului cu o limba straina sau regionala. In acest sens, copilul va fi obisnuit sistematic sa asculte sonoritatea specifica limbii studiate, sa o recunoasca, sa reproduca ritmul, fonomenele si intonatia.

Activitatile cele mai potrivite pentru aceasta invatare sunt:

Memorare de cuvinte/propozitii, cantece si jocuri muzicale;

Imitarea ritmurilor diferite, acompaniind frazele auzite si repetate cu o tamburina;

Jocuri de limba.

Domeniul stiinte-include atat abordarea domeniul matematic prin jocuri dirijate cu materiale, cum ar fi nisipul sau apa, sau prin stimularea de cumparaturi in magazine. In aceasta maniera vor putea fi dezvoltate reprezentarile acestora cu privire la unele concepte, cum ar fi: volum masa, numar si, de asemenea, ei vor putea fi implicati in activitati de discriminare, clasificarea sau descriere cantitativa

De asemenea, este de dorit ca domeniul sa nu ingradeasca copilul doar la contextul disciplinelor matematice, ci sa-i ofere posibilitatea de a explora si contexte ale unor alte componente curriculare, oriunde apar elemente cum ar fi: generarea unor desene geometrice, scheme, estimarea unor costuri, planificarea unor activitati, cuantificarea unor rezultate, analiza proportiilor unei cladiri.

Totodata, prescolarii pot fi incurajati sa efectueze experimente, sa utilizeze in conditii de securitate diferite instrumente sau echipamente, sa inregistreze si sa comunice rexultatele observatiilor stiintifice, sa utilizeze diferite surse de infromare, sa rezolve probleme, sa caute solutii, sa sintetizeze concluzii valide.

Domeniul psiho-motric - acopera coordonarea si controlul miscarilor corporale, mobilitatea generala si rezistenta fizica, abilitatile motorii si de manipulare de finete, ca si elemente de cunoastere legate mai ales de anatomia si fiziologia omului. Activitatile prin care prescolarii pot fi pusi in contact cu acest domeniu sunt activitatile care implica miscare corporala, competitii intre indivizi sau grupuri, avand ca obiect abilitati psihomotorii, ca si activitatile care pot avea drept rezultat o mai buna suplete, forta, rezistenta sau tinuta.

Diversificarea strategiilor de predare- invatare- evaluare

a. Metodele activ- participative, care incurajeaza plasarea copilului in situatia de a explora si de a deveni independent. Situatiile de invatare, activitatile si interactiunile adultului cu copilul trebuie sa corespunda diferentelor individuale in ceea ce priveste interesele, abilitatile si capacitatile copilului. Copiii au diferite niveluri de dezvoltare, ritmuri diferite de dezvoltare si invatare precum si stiluri diferite de invatare. Aceste diferente trebuie luate in considerare in proiectarea activitatilor, care trebuie sa dezvolte la copil stima de sine si un sentiment pozitiv fata de invatare. In acelasi timp, predarea trebuie sa dezvolte la copil stima de sine si un sentiment pozitiv fata de invatare. In acelasi timp, predarea trebuie sa ia in considerare experienta de viata si experienta de invatare a copilului, pentru a adapta corespunzator sarcinile de invatare.

b. Joc ca : forma fundamentala de activitate in copilaria timpurie si forma de invatare cu importanta decisiva pentru dezvoltarea si educatia copilului. Jocul este forma cea mai naturala de invatare si, in acelasi timp, de exprimare a continutului psihic al fiecaruia. Un bun observator al jocului copilului poate obtine informatii pretioase pe care le poate utiliza ulterior in activitatile de invatare structurate.

c. Evaluare care trebuie sa urmareasca progresul copilului trebuie in raport cu el insusi si mai putin raportarea la norme de grup. Progresul copilului trebuie monitorizat cu atentie, inregistrat, comunicat si discutat cu parintii. Evaluarea ar trebui sa indeplineasca trei functii: masurarea ( ce invata copilul? ). O evaluare eficienta este bazata pe observarea pe observarea sitematica in timpul diferitelor momente ale programului zilnic, dialogul cu parintii, portofoliul copilului, fise.

Valoarea formativa a actvitatilor din gradinita

In gradinita de copii primeaza aspectul formativ al procesului educativ. In actualele conditii care s-au creat si fata de cerintele noi ale scolii, se impune ca, in continuare, sa se accentueze si mai mult caracterul formative al procesului de invatamant.

Inca de la varsta prescolara, se cere organizarea procesului de educare a copiilor in spiritul acelorasi cerinte generale.

Prin cunostintele si deprinderile stabilite de noua programa pentru fiecare grupa de varsta, se umai urmareste la copii educarea unor procese psihice, insusiri psihice si trasaturi morale. La aceasta varsta,accentul se pune nu atat pe memorarea unui volum mare de cunostinte, cat, mai ales, pe contributia pe care acestea o au la dezvoltarea proceselor de cunoastere, intelectuale, afective.

Prin activitatile din domeniul stiintelor-cunoasterea mediului, activitati matematice, copilul va fi invatat sa se cunoasca pe sine, sa cunoasca lumea inconjuratoare, interactionand activ cu mediul, apeland la toate modalitatile senzoriale: vaz, auz, miros, pipait, gust, sa faca deductii simple, generalizari si abstractizari, sa distinga in anumite context datele reale si datele imaginare, sa asculte cu atentie atunci cand i se vorbeste, cand i se dau instructiuni specific si sa duca la bun sfarsit o sarcina.

Prin activitatile de educarea limbajului, se urmaresc urmatoarele obiective: copilul sa raspunda corect la anumite instructiuni ale adultului, sa inteleaga unitatea logica a unei propozitii sau fraze, sa se exprime corect, fluent, coerent, literar in limba romana.

Activitatile de educatie psiho-motorie urmaresc intarirea sanatatii copilului, cresterea capacitatii sale de efort, asigurarea dezvoltarii psiho-fizice armonioase, prin satisfacerea nevoii sale de miscare, exersarea si dezvoltarea deprinderilor, de motricitate general si a motricitatii fine, dezvoltarea curiozitatii, a interesului copiilor pentru activitatea de scris citit in scoala.

Activitatile de educatie estetica (muzicale si artistico plastice) desfasurate in gradinita urmaresc sprijinirea copiilor sa inteleaga si sa recepteze frumosul din mediul inconjurator atat in armonia din natura, cat si in arta, ei insisi creatori de arta, de lucrari estetice.

Activitatile commune desfasurate cu intreaga grupa de copii, dar mai ales jocurile si activitatile alese si organizate in prima si a treia parte a programului gradinitei urmaresc infaptuirea obiectivelor educatiei afective si ale educatiei pentru societate. Copilul va fi incurajat sa-si exploreze si sa-si controleze emotiile, atat ca persoana, cat si ca membru al grupului, sa inteleaga esecul, sa reactioneze adecvat si sa se mobilizeze printr-o conduita afectiva de incredere, de perseverare si nu de tristete sau de abandon.