Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

CATEGORII DOCUMENTE






Gradinita

Poezii si cantece

ROLUL EDUCATIEI IN PERSONOGENEZA

Gradinita

+ Font mai mare | - Font mai mic




DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
COMUNICAREA LA PRESCOLAR SI SCOLARUL MIC
JOCUL - ACTIVITATE FUNDAMENTALA LA VARSTELE COPILARIEI
DIRECTII ALE RELATIEI SINERGICE DINTRE FAMILIE SI INSTITUTIILE DE EDUCATIE PRESCOLARA
SCOALA SI SCOLARUL MIC
PSIHOGENEZA SI PSIHODINAMICA IN EVOLUTIA VIETII PSIHICE
FINALITATILE EDUCATIEI PRESCOLARE (CERINTE ALE INVATAMANTULUI PRIMAR). OBIECTIVE GENERALE/ PECIFICE SI COMPETENTE DE REALIZAT
PROIECT TEMATIC “PUISORUL”
Proiect Didactic Grupa:mare pregatitoare matematica - compunerea si descompunerea in limitele 1-8
NECESITATEA STUDIULUI PEDAGOGIEI PRESCOLARE SI A SCOLARITATII MICI IN PREGATIREA INITIALA SI CONTINUA
Proiect didactic matematic Grupa: mare „Cine stie mai bine?”

TERMENI importanti pentru acest document

: : rolul mediului in personogeneza : educatia copiilor subdotati : rolul naturii in educatia la virsta prescolara :

ROLUL EDUCATIEI IN PERSONOGENEZA

1. Cateva consideratii asupra raportului ereditate - mediu - educatie

Nu ne propunem in acest context o tratare detaliata a factorilor dezvoltarii psihice ci dorim doar sa dezvoltam o baza de raportare pentru tratarea rolului educatei, in general, si a educatiei la varsta prescolara, in special in procesul complex de constructie a personalitatii umane. Abordarea sumara a tabloului psihologic al primelor varste a facut posibila intelegerea faptului ca dezvoltarea psihica a copilului prezinta o evolutie stadiala, fiecare dintre stadii constituindu-se ca expresie a unui echilibru stabil intre diferitele componente ale vietii psihice; ordinea stadiilor este intotdeauna aceeasi, cel anterior fiind integral pe un alt plan in stadiul urmator, care la randul sau se constituie ca premisa functionala pentru etapa ce-i urmeaza.

1.1. Ereditatea

In aceasta dezvoltare complexa copilul se angajeaza cu un dat ereditar (premise ereditare) care, in conditii specifice de viata intrauterina si de nastere, imbraca forma fondului innascut, congenital, pe care porneste constructia edificiului complex al personalitatii umane. Ereditatea (ca nucleu al acestui dat innascut) este inteleasa ca o transmisie de mesaje „specificate de-a lungul generatiilor; mesajele sunt codate in forma codului genetic, in acizii nucleici (mai ales in cromozomi) si sunt supuse combinarilor, erorilor de copiere, alterarilor, mutatiilor'[1]. Ea reprezinta ansamblul dispozitiilor (predispozitiilor, posibilitatilor, caracterelor sau potentelor) de natura anatomo-fiziologica, transmise prin mecanismele si informatiile genetice de la generatiile anterioare la generative tinere prin intermediul parintilor.[2]

Gena este unitatea functionala de la nivelul nucleului acidului dezoxi-ribonucleic (AND), particula a unui cromozom care poarta caracterele ereditatii. La randul sau cromozomul este definit ca o particula ce ia nastere din nucleul unei celule in timpul diviziunii ei. Genomul (ca termen din biologie) reprezinta ansamblul particularitatilor ereditare prezente in nucleul celular (in sens mai restrans semnifica grupul cromozomilor). Genotipul este ansamblul 'informatiilor' (calitatilor) ereditare ale unui individ care, prin interactiune cu mediul realizeaza fenotipul. Fenotipul este reprezentat de rezultatul 'vizibil' si constatabil din organism, raspuns al genomului fata de incitatiile si tensiunea mediului; totalitatea insusirilor caracteristice unui organism, care s-au format in procesul dezvoltarii individului[3].

1.2. Mediul fizic si social

Am vazut ca, inca din primele momente ale vietii, copilul, detinator al acestui dat congenital, „candidat la umanitate, in calitate de purtator al trasaturilor esential umane in stare potentiala, va avea de strabatut un drum lung, drumul personogenezei, pana va deveni OM cu tot ceea ce este reprezentativ pentru acest concept. Acest drum este parcurs in conditii de mediu fizic si social specifice fiecarui individ. Ansamblul conditiilor fizice si sociale in care traieste si se dezvolta copilul prezinta elemente comune pentru grupuri mari de oameni (popoare, comunitati) dar se caracterizeaza si prin aspecte particulare (in special pe zona sociala) pentru fiecare dintre copii. Chiar si copiii crescuti in aceeasi familie pot avea relatii sociale nuantat diferite cu mediul social al acesteia, relatii ce vor influenta diferit dezvoltarea lor psihica, formarea personalitati lor.

Conditiile de mediu fizic (clima, vegetatie, fauna) influenteaza ritmul de activitate, vestimentatia, hrana, modul de a petrece timpul liber, dincolo de influentele implicite profunde pe care le au pe toata traiectoria psihogenezei. Cele de ordin social, cu mare influenta asupra relatiei specifice dintre organismele vii si mediul lor (aspectul ecologic) influenteaza personogeneza intr-o maniera si mai complexa. Inainte de o detaliere a problemelor legate de rolul mediului in devenirea umana se cuvine sa aratam ca, insusi echipamentul innascut este un rezultat al unei anume interactiuni dintre datul ereditar si mediul (extern copilului ca entitate) intrauterin. In general insa, se considera ca datul innascut (cu accent pe componenta sa ereditara) este un factor endogen al dezvoltarii umane, ce tine de fiinta umana aflata in procesul dezvoltarii. Mediul fizic si social reprezinta factorul exogen al acestei deveniri.

Copilul apartine initial unei familii in sanul careia se nasc relatii afective si sociale de o anume factura, isi va extrage energia evolutiei sale psihice constand din izvorul reprezentat de aceste relatii; acestui izvor i se vor adauga mereu altele, cu arie de actiune din ce in ce mai larga din punct de vedere social: gradinita, colectivul scolar al scolii primare, colectivul scolar din gimnaziu, apoi din liceu, la care se adauga grupurile de joaca, grupul de prieteni etc.; dar in centrul lor va ramane, pana la varsta constituirii propriei familii, mereu familia de provenienta. In urma studiilor efectuate se pare ca aceasta isi pastreaza influenta chiar si la nivelul noii familii, tanarul sot sau tanara sotie purtand modelul matern / patern in propria lor structura de personalitate si actionand in concordanta sau in opozitie cu acest model, in functie de complexa relationare socio-afectiva implicata de propria-i evolutie. In acest context am facut referire la mediul social privit din perspectiva grupurilor sociale in care se integreaza simultan si / sau succesiv copilul, preadolescentul, adolescentul, tanarul pe traiectoria sa ontogenetica.

Mediul social poate fi privit si din perspectiva naturii relatiilor sociale oferite individului uman aflat in dezvoltare; din acest punct de vedere putem vorbi de mediul socio-economic, cu efecte interesante li nuantate in dezvoltarea umana, mediul socio-igienic, mediul socio-comunicativ, cel socio-afectiv si, nu in ultimul rand, mediul socio-profesional.[4]

Avand in vedere natura lor, factorii mediului sunt structurati atat ca realitate fizica, reprezentata de prezenta nemijlocit perceptibila a persoanelor si a obiectelor ce il inconjoara pe copil de la nastere si ii insoteste evolutia spre maturitate, cat si ca „ansamblu de relatii, raporturi si semnificatii, care formeaza insasi substanta mediului ca factor cu rol in dezvoltare'[5].

In consecinta, mediul social se impune ca factor al dezvoltarii psihice nu doar prin continutul reprezentat de prezenta oamenilor si obiectelor in acceptiunea lor de produse sociale, ci, mai ales, prin raporturile si relatiile ce se stabilesc intre copil (om) si produsele mediului, conferind acestor continuturi valoare de conditii ale dezvoltarii.[6] In contextul abordarii varstelor premergatoare scolii, o analiza a rolului mediului in acest moment al dezvoltarii psihicului si a personalitati necesita cateva precizari. In consecinta, mediul social se impune ca factor al dezvoltarii psihice nu doar prin continutul reprezentat de prezenta oamenilor si obiectelor in acceptiunea lor de produse sociale, ci, mai ales, prin raporturile si relatiile ce se stabilesc intre copil (om) si produsele mediului, conferind acestor continuturi valoare de conditii ale dezvoltarii.

In contextul abordarii varstelor premergatoare scolii, o analiza a rolului mediului in acest moment al dezvoltarii psihicului si a personalitatii necesita cateva precizari.

Din perspectiva <continutului> conceptului de mediu (prezenta nemijlocit perceptibila a persoanelor si obiectelor din jur) se pot evidentia ca aspecte de majora importanta pentru varsta cuprinsa intre 0 si 6(7) ani, pana la 10 ani.

  • conditiile materiale s igienico-sanitare oferite de cadrul - familial, de gradinita / scoala. de cartier, oras sau comuna / sat;
  • conditii de mediu geografic (relief, clima, vegetatie, fauna) specifice;
  • conditii de mediu ecologic ca relatie concreta a organismelor cu mediul lor; persoanele concrete cu care intra copilul in contact, incepand cu cercul familial restrans, pana la persoanele cu care intra in contact pe strada, la joaca, la gradinita / scoala etc.

Din perspectiva raporturilor si relatiilor copilului cu persoanele si conditiile mentionate anterior se pot reliefa ca importante urmatoarele aspecte:

·        relatiile socio-afective concrete oferite de mediul familial si ulterior, adaugandu-se acestora, cele oferite de mediul institutiei prescolare / scolare si relatiile socio-afective aflate la intersectia dintre influentele familiei si ale gradinitei / scolii;

·        relatiile socio-comunicative succesive si simultane cu structurile de mediu social in care se integreaza copilul (familie - in sens restrans si in sens larg, grup de joaca, gradinita);

·        influentele indirecte, dar importante, ale mediului socio-cultural si socio-profesional carora le apartin membrii familiei.

Din acest ultim punct de vedere amintim ce spune G. Allport despre rolul culturii in personogeneza. „Cultura modeleaza personalitatea mai ales pentru ca ofera solutii gata elaborate, pretestate pentru multe din problemele de viata. E greu de presupus ca un copil sa inventeze pe baza propriei sale experiente de viata o limba sau o schema de tratament medical; el nu ar putea elabora o stiinta, o etica sau o religie corespunzatoare. El trebuie sa se bazeze pe experienta rasei sale. Cultura ii ofera solutii depozitate - nu totdeauna exacte, dar cel putin disponibile. Cultura are un raspuns (uneori numai facut la repezeala) pentru fiecare intrebare care poate fi pusa. Ea este un proiect preelaborat de viata'[7]. Solutiile despre care vorbeste autorul citat se afla, intr-un anumit moment istoric si intr-un anumit context geo-economico-politic, la un nivel anume de elaborare, nivel catre care membrii familiei copilului, ceilalti adulti cu care acesta intra in relatii circumscrise mediului social, au acces in grade diferite. Relatiile sociale si chiar cele afective cu copilul vor fi marcate de gradul de cultura a adultilor cu care copilul intra in contact, grad de cultura influentat, la randul sau de natura profesiunii acestora.[8]

            Sunt determinate genetic: trasaturi distinctive ale speciei umane (pozitia anatomica bipeda, conformatia umana, etc.) si trasaturi diferentiate genetic ce combina insusiri materne si paterne:

·         culoarea ochilor, parului, a pielii, pilozitatea corpului

·         aparenta venelor pe piele, dentitia, particularitatile analizatorilor

·         forma fetei, urechilor, mainilor, etc.

·         sensibilitatea pentru anumite boli, grupe sanguine

·         plasticitatea sistemului nervos

·         indemanari motorii, dexteritatii manuale

                   Nu tot ceea ce se observa la noul-nascut este in mod obligatoriu ereditar (unele anomalii pot fi ereditare, dar alele pot fi produsul unor carene in alimentatia mamei pe perioada sarcinii, a muncii in mediul toxic, a hipoxiei etc.). Cert este ca nici un continut psihic, trasaturi morale sau de caracter nu se mostenesc (nu sunt ereditare). Asemanarea parinti-copii in privinta caracterului este „rezultatul unei influentari durabil-constiente sau inconstiente dar nicidecum nu constituie o transmitere ereditara”. Noul-nascut nu mosteneste gata formate insusirile si proprietatile psihice ale antecedentilor, dispozitiile ereditare constituind doar premise ce trebuie conectate in programe speciale care vor determina: procese, insusiri, calitati. Ereditatea este doar o premisa indispensabila dar nu factor hotarator caci factorii ereditari-biologici fata de cei sociali nu pot conferi omului calitatea umana. Cu cat copilul este mai mic cu atat este mai puternica si mai pregnanta prezenta factorilor ereditari. Pe masura ce copii cresc, devine de o mai mare importanta familia si scoala (mediul) si educatia (cunostintele, deprinderile, abilitatile etc.). Copiii cu diferite carente senzoriale, intelectuale, motorii se afla sub influenta ereditatii iar cei normali sunt influentati mai mult de mediu si educatie. Astfel copiii subdotati solicita un mai mare aport al educatiei, eforturi mult mai mari pentru a progresa si a se dezvolta. Se considera ca sensibilitatea (acuitatea vizuala, sensibilitatea tactila) este mai mult influentata de ereditate decat procesele intelectuale care se dezvolta mai mult prin educatie. Intre ereditate si mediu exista insa un celebru dualism. Se considera ca exista cateva CAI prin care mediul isi transmite influentele sociale: supunerea la influente, in speranta unei recompense; internalizarea: asimilarea comportamentelor noi la valorile spirituale din societate; identificarea: adaptarea comportamentului unei persoane / unui grup datorita atasamentului, admiratiei fata de acesta.

Personalitatea umana se formeaza la intersectia factorilor ereditari cu cei socio-culturali. Intersectia nu este uniforma, dovada gemenii univitelini (poseda zestre biologica identica) si cei bivitelini (zestre biologica foarte apropiata) care se deosebesc intre ei sub aspectul personalitatii, daca au fost crescuti in medii diferite. Studiile pe gemeni identici ale lui J.Larmat din „Genetica inteligentei” sustine ca influenta ereditatii pare a fi mai puternica. Se afirma ca subiectii cu acelasi genotip vor dezvolta in conditii de mediu deosebite, fenotipuri diferite. De asemenea pentru gemenii monozigoti crescuti in familii diferite se observa un C.I.= 0,75-0,80 sustinandu-se o influenta slaba a factorilor de mediu in familii cu situatii apropiate. Fara a nega in totalitate afirmatia de mai sus (dedusa din lucrarea citata) vin sa contraargumentez chiar cu ceea ce spunea Galton „ar fi gresit  sa supraestimam rolul unuia dintre factori si sa-l ignoram pe celalalt, ci mai degraba trebuie sa urmarim intrepatrunderea si intersectarea celor doi factori: mediul si ereditatea”. Ca mediul este foarte important este foarte adevarat. Mult mai importanta este „masura, maniera si rezonanta interactiunii” (A.Cosmovici, L. Iacob, „Psihologia scolara”) dintre factorii de mediu si individ. Astfel un factor de mediu prezent, dar neutru ca actiune sau care nu starneste interesul (indiferent) individului nu implica dezvoltarea individului. Partizanii ambientalismului merg intr-atat incat sustin ca aptitudinile speciale (muzicale, matematice, artistice etc.) nu se mostenesc ci, mai degraba este vorba de o continuitate socio-culturala, de mediul propice in care se naste copilul, de acea „nutritie culturala” (se incearca explicarea fenomenului familiei celebre Bach nu din punct de vedere al ereditatii ci, al mediului, prin „baia” culturala gasita de copii la nastere, in mediul familial).

Factorii de mediu fizic si social, ca factori exogeni ai dezvoltarii umane, au rol de conditie a acestei dezvoltari, o conditie pe cat de indispensabila pe atat de importanta. Trebuie mentionat ca aceasta <conditie> nu are intotdeauna influente stimulatoare asupra dezvoltarii ci, dimpotriva, uneori exercita reale functii frenatoare sau directioneaza dezvoltarea catre dimensiuni negative din perspectiva „calitatii' devenirii omului ca OM.

2. Educatia. Formele educatiei la varstele premergatoare scolii si a micii scolaritati

            Factorul determinant al formarii si dezvoltarii personalitatii s-a dovedit a fi educatia. Fondul ereditar si innascut cu care copilul intra pe poarta vietii este premisa dezvoltarii. Mediul fizic si social creeaza conditiile specifice ale acestei dezvoltari a personalitatii sale. Orientarea devenirii umane, actiunea cu caracter stimulativ sau corectiv exercitata chiar asupra premiselor si, respectiv, conditiilor amintite este realizata de ceea ce s-ar putea numi „organizatorul de proces' sau „operatorul special' al personogenezei (S.Panturu) - educatia. Aceasta exercita o influenta de maxima importanta asupra procesului devenirii umane, influenta cu caracter spontan sau intentionat, ocazional sau permanent. Daca atunci cand imbraca forme intentionate si permanente educatia. se doreste, cel putin si este, in cea mai mare masura, capabila sa exercite o influenta pozitiva, formele sale spontane sau neintentionate pot avea si influente negative. Ca activitate constienta, dirijata spre finalitati elaborate, educatia este realizata de reprezentanti ai generatiei adulte ce-si propun sa formeze pe reprezentantii tinerei generatii (sensul restrans al conceptului de educatie). Acesti adulti sunt parintii investiti cu functii educationale prin insusi rostul lor in societate si educatorii profesionisti care exercita actul educativ in maniera formala sau non-formala. Actiunea educativa exercitata de acestia este, cel putin la nivel de deziderat, intotdeauna, pozitiva pentru personogeneza. Societatea, mediul fizic exercita insa influente educationale implicite, difuze (zona informalului educational) care au efecte diversificate (si nu in mod obligatoriu pozitive) asupra dezvoltarii personalitatii. Este rostul educatorilor mentionati anterior sa ajute filtrarea influentelor venite din zona educatiei informale de asa maniera incat sa stimuleze pe acelea pozitive si sa le contracareze sau macar sa le estompeze pe cele ce ar putea avea efecte negative.

Educatie formala: procesul educational ce implica organizare institutionala pentru educatie, finalitati educationale explicite, formulate prin idealul educational, caracter constient, dirijat al selectiei si transmiterii de valori culturale, stiintifice, morale, estetice, religioase etc. Se realizeaza in institutii de invatamant, de stat sau particular, intr-o structura organizatorica data, reprezentata de sistemul de invatamant si prin intermediul unui proces de invatamant, in care responsabili de calitatea actului educativ sunt cadre special pregatite pentru aceasta profesiune.

La varstele premergatoare scolii, educatia are caracteristici si functii cu nuante specifice. In primul rand, copilul este supus primelor influente educative in mediul familial, intotdeauna parintii doresc, si de cele mai multe ori reusesc, sa-si educe bine copiii. „Bine' este un concept care suporta influente venite din zona socio-culturalului si profesionalului si chiar a afectivului, prin intermediul parintilor care-i confera nuante extrem de diversificate. Gradul de cultura a parintilor, nivelul lor de educatie, nivelul de satisfactie profesionala (chiar in profesii care nu au necesitat un grad prea elaborat de scolarizare), nivelul economic al familiei au influente notabile asupra copilului (pozitive sau negative, calitatea lor fiind in mare masura dictata de filonul etic al mediului familial). Am vrea sa precizam ca, desi in mod normal, nivelul de scolarizare ar trebui sa fie direct proportional cu gradul de cultura si de educatie a parintilor, viata nu confirma intotdeauna logica acestei relatii. In aceste conditii, snobismul ce se instaleaza usor intr-o asemenea conjunctura are efecte nedorite asupra evolutiei copiilor.

Educatie nonformala: o forma de educatie realizata tot in cadru institutionalizat, organizat, dar in contextul unor institutii care nu au ca obiectiv explicit prioritar educatia. Institutia familiala, ca celula sociala bazala, are functii certe educative, dar nu se poate spune ca-si exercita aceste functii prin actiuni explicit educative, cu finalitati si strategii clare din acest punct de vedere. Adesea intre „demersurile' sale educative spontane, conjuncturale si, de la un moment al ontogenezei, corelatiile demersurilor organizat-educative ale institutiilor de invatamant, si „modelul comportamental' oferit (componenta a educatiei informale) pot sa apara disfunctii. De pilda, parintii pot cere explicit copilului si nu minta, dar cadrul familial ofera exemple de „viata in minciuna'.

Radioul, televiziunea, muzeele, teatrele, presa, desi nu explicit destinate educatei, pot avea secvente de actiune cu valoare voit educativa.

Educatia informala: efectul educativ al actiunilor sau activitatilor socio-umane, culturale sau de alta factura asupra individului in formare. Strada, grupul de joaca, emisiunile (nu destinate explicit educatiei) de radio sau TV, presa, filmele, teatrul, expozitiile, muzeele etc. au influente educationale circumscrise zonei informalului.

            Nivelul economic al familiei, de asemenea, in mod normal ar trebui sa faciliteze actiuni educative cu efecte benefice asupra copiilor dar, din pacate, parinti destul de numerosi gresesc fundamental, oferind celor mici prea mult (vestimentatie costisitoare si raspunzand unor capricii ce se instaleaza rapid de la varstele fragede daca exista teren propice si care, mai tarziu ii pot aduce la disperare pe chiar parintii ce le-au incurajat; jucarii „de o zi' al caror pret „nu conteaza' ci„epateaza'; bani de buzunar a caror valoare reala in munca cei mici nici macar nu sunt capabili sa o inteleaga, dar pe care, in mod sigur, nu vor sti s-o pretuiasca mai tarziu etc.). Calitatea comunicarii-verbale, paraverbale, nonverbale in mediul familial isi va lasa amprente serioase asupra omului in devenire. Calitatea si nuantele de profunzime ale comunicarii afective din familie vor influenta intreaga constructie a psihicului uman, relatia afectiva in interiorul familiei fiind sursa a elaborarii propriilor structuri afective si, in consecinta, a energizarii intregii vieti psihice.

            Procesul educational din gradinita, calitatea, consecventa acestuia vin sa se adauge influentelor educationale ale familiei, sa suplineasca eventualele carente ale acesteia in plan educativ sau chiar sa-i corijeze unele erori.

 Functiile educatiei la varstele premergatoare scolii si scolaritatii mici

            La varstele premergatoare scolii toate functiile educatiei se regasesc la un nivel de actiune corespunzator acestei etape ontogenetice:

·        inca de acum se realizeaza o selectie si transmitere de valori morale, estetice, religioase, culturale si stiintifice, desigur la acel nivel care le face accesibile varste;

·        formarea personalitatii, ca functie generala a educatiei, se regaseste cu nuante specifice si la varstele premergatoare scolii;

o       se actioneaza de la varsta 0 la 6(7) ani in directia dezvoltarii fizice armonioase, prin mijloacele educationale nonformale si formale adecvate;

o       dezvoltarea intelectuala este abordata implicit si cu nuante explicite in familie, explicit la gradinita in formule organizatorice specifice, cu modalitati de actiune pedagogice de asemenea adecvate fiecarui nivel de varsta;

o       dezvoltarea dimensiunilor etica si estetica ale personalitatii aflate la inceputurile formarii ei, imbraca modalitati de actiune adecvate varstei;

o       creativitatea este vizata, desigur in concordanta cu potentele oferite de celelalte dimensiuni ale personalitatii;

o       sociabilitatea este o arie in care, pana la 6(7) ani, se fac pasi „de urias' asa cum s-a putut constata din prezentarea tabloului psihologic al varstelor

·       formarea profesionala, ca functie a educatiei nu se exercita ca atare; acum copilul abia se familiarizeaza cu o lume de profesii al caror rost incepe sa-l inteleaga treptat dar departe de a fi complet; daca educatia se realizeaza corect se pun bazele unei viitoare cunoasteri de sine care va fi de un real ajutor in orientarea si formarea profe­sionala; dimensiunea vocationala a educatiei este implicit prezenta;

·       desi in forme si cu rezultate specifice, educatia prescolara isi aduce o contributie imensa la transformarea fiintei umane din <candidat la umanitate> in personalitate umana.

Educatia prescolara si cea a scolaritatii mici este acea fundatie educationala pe care se va ridica arhitectura complexa a educatiei permanente. Intrucat ea face obiectul fondului acestei lucrari, aspectele de detaliu vor fi abordate in paginile urmatoare.

 4. Educabilitatea si interactiunea factorilor dezvoltarii personalitatii umane

In finalul acestui subcapitol precizam ca cei trei factori ai dezvoltarii personalitatii umane actioneaza conjugat, intr-o intercorelare dinamica, extrem de complexa, fiecare avandu-si rolul bine determinat. Pentru a se naste si dezvolta, personalitatea umana nu are nevoie de actiunea insumata a celor trei factori ci de actiunea lor corelata. Este evident ca modificarile intervenite la nivelul unuia din factori (ca variabila) determina modificari de anumite facturi, la nivelul celorlalti (covarianta).

Actiunea cu rol conducator a educatiei se sprijina si se explica prin raportare la cele doua acceptiuni ale conceptului de educabilitate:

·        ca potentialitate a fiintei umane de a se forma pe sine ca personalitate prin educatie; capacitate a individului uman de a fi supus actului educational;

·        puterea educatiei - ponderea ei in procesul dezvoltarii omului.

Fara posibilitatea ca fiinta umana sa fie educabila, in sensul primei acceptiuni, nu s-ar putea vorbi de educatie. Aceasta ofera sansa educatiei de a compensa minusurile ereditare, de a compensa si corija efectele mediului fizic si social asupra dezvoltarii personalitatii; in consecinta, puterea educatiei se sprijina pe educabilitatea fiintei umane.



[1] P. P. Neveanu, Dictionar de psihologie, Editura Albatros, Bucuresti, 1972

[2] Bontas, I., Pedagogie, Editura All, Bucuresti, 1994

[3] Definitii realizate dupa P. P. Neveanu. op. cit. si dupa Marcu, F., Maneca. C. Dictionar de neologisme, Editura Academiei RSR, Bucuresti, 1978

[4] Panturu, S., Fundamentele psihologiei, Curs partea I, Universitatea Transilvania Brasov

[6] Ibidem

[7] Allport, G. W., Structura si dezvoltarea personalitatii, EDP, Bucuresti, 1981.

[8] Allport, G. W., Structura si dezvoltarea personalitatii, EDP, Bucuresti, 1981.





DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 1150
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2017 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site