Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

CATEGORII DOCUMENTE




loading...



AnimaleArta culturaDivertismentFilmJurnalismMuzica
PescuitPicturaVersuri

CREAREA UNUI SISTEM UNIC DE INFORMATII - NECESITATE A NOILOR OBIECTIVE IN DOMENIUL SECURITATII NATIONALE

diverse

+ Font mai mare | - Font mai mic







DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
Traian Vuia
Calculator de bord
PREVEDERI REFERITOARE LA ANALIZA SI ALCATUIREA ANTISEISMICA A INSTALATIILOR SI ECHIPAMENTELOR
Timp si infinit
RCAD Beton armat; versiunea 4.0 – Manualul utilizatorului
CARNEA - caracterizata din punct de vedere marceologic
Manila
CAIET DE PRACTICA PIONEER
STATUSURI DE SUPARARE PT MESS
Caracterizarea principalelor tipuri de proprietati ale marfurilor

UNIVERSITATEA BUCURESTI

FACULTATEA DE SOCIOLOGIE SI ASISTENTA SOCIALA




MASTER: „STUDII DE SECURITATE”

CURS - INTELLIGENCE SI SECURITATE NATIONALA

CREAREA UNUI SISTEM UNIC DE INFORMATII - NECESITATE A NOILOR OBIECTIVE IN DOMENIUL SECURITATII NATIONALE

Pe plan mondial, prima mentiune oficiala a conceptului de comunitate de informatii a aparut in Legea Securitatii Nationale – National Security Act of 1947, document care a fundamentat reorganizarea sistemului informativ al Statelor Unite. Dupa aceea, acesta a fost aplicat in mai multe state, care au recurs la organizarea si reunirea activitatilor informative dupa principiile unei comunitati a serviciilor secrete, chiar daca acest cadru conceptual nu era reglementat.

Aceasta problematica a comunitatilor informative a evoluat si, odata cu caderea „cortinei de fier”, precum si in conditiile geopolitice actuale, apare tot mai mult o tendinta de conturare si consacrare formala, la nivel global, a comunitatilor informative, precum si consolidarea continua a mecanismelor de coordonare executiva unitara. In afara mecanismelor de subordonare particulara a serviciilor si de exercitare a controlului civil asupra acestora, s-au creat structuri coordonatoare centrale, plasate sub autoritatea politica a unei institutii (presedintie, executiv si legislativ), abilitata atat sa coordoneze unitar si constant activitatea diverselor structuri in domeniu, cat si sa dirijeze unitar, conform orientarilor doctrinare ale statului respectiv, resursele, ponderea, atributiile si rolurile concrete ale fiecarui serviciu[1]. In fiecare comunitate informativa exista un serviciu pilot care are ca prioritate activitatea de realizare a sigurantei nationale a fiecarui stat in parte.

Aceasta incercare de coagulare a diverselor servicii de informatii intr-o comunitate informativa este rezultatul unor necesitati obiective, menite a completa rezultatul acestora cu cel al activitatilor politico-diplomatice, militare, economice de pe teritoriul respectiv, incercandu-se a se elimina informarile disparate prezentate la nivelul deciziei politice, printr-o evaluare eficienta a informatiilor, o eficientizare a cooperarii si schimbului de informatii, atat pe plan intern, cat si extern, si printr-o repartizare corecta a fondurilor financiare disponibile.

In ceea ce priveste tara noastra, exista o traditie in existenta si functionarea unei stfel de comunitati de informatii, anterioare celei din Statele Unite[2].

Preocupari pentru crearea unor structuri informative romanesti dateaza din perioada constituirii statului national roman modern. Aparitia primei structuri informative institutionalizate cu caracter militar s-a inscris in amplul proces de organizare a armatei romane dupa Unirea Principatelor Romane, la 24 ianuarie 1859. La 12 noiembrie, in acelasi an, domnitorul A.I.Cuza, prin Inaltul Ordin de zi nr.83, a infiintat Statul Major General al Armatei, in componenta caruia intra si Serviciul de Informatii al Armatei romane – sectia a II-a. Faptul ca in Romania, in decursul timpului, au activat mai multe structuri informative si contrainformative conduce la ideea ca au existat si preocupari pentru constituirea comunitatii informative romanesti. De fapt, toate serviciile speciale romanesti au ca stramos serviciul de informatii al armatei. In functie de evolutia societatii, de diversificarea misiunilor si complexitatea fenomenelor politico-militare si sociale, au aparut si s-au dezvoltat noi servicii speciale, de sine-statatoare.

Insa, pentru a relua problematica unei comunitati a acestor servicii, trebuie mentionat faptul ca, spre exemplu, reforma structurala si conceptual teoretica din domeniul dreptului politienesc derulata la inceputul deceniului al treilea al secolului trecut a creat comunitatea informativa a Romaniei cu rol de aparare a intereselor de securitate national-statala. Aceasta era formata din Consiliul Suprem de Aparare a Tarii, Biroul Permanent al Micii Intelegeri, structurile specializate din Ministerul de Interne (Directia Politiei si Sigurantei generale, Jandarmeria rurala si Serviciul de Informatii al Regionalei Autonome CEFG) si serviciile de informatii ale Ministerului Apararii Nationale (Sectia a III-a din Marele Stat Major si Serviciul Secret al Armatei Romane – devenit ulterior Serviciul Special de Informatii).

Revenind in prezent, conform Strategiei de Securitate Nationala a Romaniei[3], constituirea comunitatii de informatii reprezinta o necesitate obiectiva a etapei si o oportunitate majora a procesului de dezvoltare in domeniul activitatii de informatii, contrainformatii si securitate la nivel national, determinata de evolutia mediului de securitate, avand ca scop cresterea eficientei si coerentei functionale, prin armonizarea structurala, coordonarea oportuna, eliminarea suprapunerilor si prevenirea aparitiei intervalelor in activitatile specifice.

Factori care determina crearea unui sistem national unic de informatii

Calitatea conducerii la nivel strategic depinde de capacitatea factorilor de decizie de a cunoaste si stapani complexitatea si evolutia situatiei internationale, dar si interne, in plan politic, economic, social, militar, diplomatic, psihologic cultural, tehnico-stiintific, ideologic.

Evenimentele de la sfarsitul anului 1989, care au marcat prabusirea regimurilor comuniste, dar mai ales evolutia situatiei politico-strategice in centrul si estul Europei au generat noi factori specifici care au influentat configuratia riscurilor de insecuritate si conditiile lor de manifestare. Astfel, se pot mentiona transformarea radicala a configuratiei geopolitice si strategice a zonei, ca urmare a destramarii Tratatului de la Varsovia, conturarea unui spatiu deficitar de securitate in Europa Centrala si de Sud-Est, reacutizarea unor conflicte teritoriale si etnice din perioada imediat urmatoare celui de-al doilea razboi mondial, dificultatile tranzitiei la statul de drept si la economia de piata, toate generatoare de vulnerabilitati si riscuri specifice de insecuritate.

Potrivit comandorului (r) M.Axante[4], riscurile si amenintarile care vizeaza securitatea nationala a statelor ar putea fi clasificate, in functie de natura acestora, in urmatoarele categorii: riscuri si amenintari non-militare, agresiuni atipice care implica forta armata, agresiunile armate si riscurile nucleare si ecologice.

Din categoria riscurilor si amenintarilor non-militare fac parte: presiunile politico-diplomatice, amenintarile si agresiunile economico-financiare si tehnologice, agresiunea informationala, actiunile psihologice, migratia de masa cu efecte destabilizatoare.

Presiunile si actiunile politico-diplomatice ostile pot avea ca obiective discreditarea statului vizat si izolarea lui pe plan international, slabirea capacitatii de actiune a guvernului si a fortelor politice aflate la putere, obtinerea acordului si a sprijinului tacit sau explicit din partea altor tari sau organisme internationale, pentru satisfacerea anumitor pretentii, in dauna altui stat.

In privinta agresiunilor economico-financiare si tehnologice, relatiile comerciale si financiar-bancare, investitiile straine, ajutorul economic, independenta tehnologica pot fi utilizate pentru a forta un stat, mai slab din punct de vedere economic, sa adopte o anumita atitudine, in dauna securitatii sale sau pentru a-i perturba unele activitati vitale.

Agresiunea informationala cuprinde o mare diversitate de manifestari ostile, al caror efect se materializeaza, in principal, prin intermediul informatiilor si are ca obiect sistemele de referinta ale personalitatilor civile, ale militarilor si ale populatiei, precum si sistemele internationale.

Actiunile psihologice presupun desfasurarea unor activitati planificate si executate de structuri strict specializate, avand drept scop influentarea atitudinilor si comportamentul membrilor grupurilor tinta selectati, in sensul indeplinirii propriilor obiective.

Migratia de masa, cu efecte destabilizatoare, constituie o amenintare considerabila in conditiile liberalizarii circulatiei persoanelor, ale starilor conflictuale si perpeturarii crizei economice in tarile din Europa de Sud-Est.

Cea de-a doua categorie, a manifestarilor agresive, care implica utilizarea fortei armate in modalitati atipice, cuprinde confruntarile interetnice, terorismul si traficul de droguri. Ele utilizeaza violenta armata prin mijloace si amploare diferite fata de razboaiele clasice.

In privinta riscurilor si amenintarilor militare propriu-zise, recrudescenta conflictelor in spatiul european ar putea duce, chiar si pe fondul detensionarii relatiilor internationale la scara continentala, la degenerarea unor actiuni ostile non-militare in confruntari concrete, incadrate in sintagma cunoscuta a razboiului local.

Fenomenele cu caracter accidental, care scapa controlului politic si tehnic, reprezinta o alta categorie de riscuri la adresa securitatii statelor: accidente nucleare civile, accidente cu arme de distrugere in masa, in timp de pace, accidente nucleare, pe fondul unor razboaie conventionale, razboiul nuclear accidental, catastofele ecologice.

Factorii de risc la adresa Romaniei constau in acele elemente, situatii sau conditii, interne sau externe, care pot afecta prin natura lor securitatea tarii, generand efecte contradictorii sau de atingere a intereselor noastre fundamentale.

Principalii factori de risc la adresa securitatii nationale a Romaniei sunt: posibilele evolutii negative in plan subregional, in domeniul democratizarii, al respectarii drepturilor omului si al dezvoltarii economice, care ar putea genera grize acute cu efecte destabilizatoare pe o arie extinsa, proliferarea armelor de distrugere in masa, a tehnologiilor si a materialelor nucleare, a armamentelor si mjloacelor letale neconventionale, proliferarea si dezvoltarea retelelor teroriste, a crimei organizate transnationale, a traficului ilegal de persoane, droguri, armamente si munitie, materiale radioactive si strategice, migratia clandestina si aparitia unor fluxuri masive de refugiati, actiunile de incitare la extremism, intoleranta, separatism si xenofobie, decalajele intre nivelurile de asigurare a securitatii si gradul de stabilitate a statelor din vecinatatea Romaniei.

Pentru prevenirea si contracararea tuturor amenintarilor interne si externe la adresa sigurantei nationale, structurile informative organizeaza si desfasoara activitati specifice, exitand,desigur, unele suprapuneri inerente de competente, precum si complementaritati ale rezultatelor activitatilor, totul pe fondul respectarii deplinei legalitati. Eficienta serviciilor de informatii este direct proportionala cu calitatea si oportunitatea informatiilor pe care le transmit.

Necesitatea unei comunitati de informatii rezida si din necesitatea de a inlatura dificultatile factorilor de decizie de a cuprinde si evalua unitar informatiile puse la dispozitie de serviciile de informatii asupra unui context operativ, dat fiind faptul ca uneori, interpretarea datelor poate fi diferita, in raport cu punctele de vedere ale serviciilor de informatii, ce raporteaza individual. Totodata, in anumite conjuncturi operative, cand se prefigureaza fapte, imprejurari sau fenomene de amploare, cu implicatii majore asupra intereselor tarii, combaterea acestora reclama o eficientizare a colaborarii intre institutiile abilitate in aceste domenii[5].

Existenta comunitatii de informatii ar consacra, de asemenea, existenta legala definitiva a institutiilor cu competente in culegerea de informatii, eliminand paralelismul care poate genera blocaje in schimbul de informatii, in procesul de informare a factorilor decizionali, ce poate duce la dezinformari, precum si in solutionarea unor probleme operative, de natura a conduce la deconspirari.

La data de 18.11.2005, ca urmare a unei sedinte a Consiliului Suprem de Aparare a Tarii, s-a dat un comunicat de presa din partea acestuia, conform caruia Comunitatea Nationala de Informatii (CNI) reprezinta reteaua functionala a autoritatilor publice din sistemul securitatii nationale bazata pe unitatea de scop, obiective si strategie asigurata prin informatiile furnizate de urmatoarele structuri, denumite si componente ale CNI: Serviciul Roman de Informatii, Serviciul de Informatii Externe, Directia Generala de Informatii a Apararii si Directia Generala de Informatii si Protectie Interna din Ministerul Administratiei si Internelor.

Comunitatea nationala de informatii asigura o functionare in parteneriat institutionalizat a serviciilor de informatii, contrainformatii si securitate, care isi pastreaza atributiile si misiunile specifice, concomitent cu o mai buna coordonare a activitatii la nivel strategic. Ea permite indeplinirea misiunilor specifice, in conditiile functionarii independente a elementelor componente, concomitent cu constituirea, la nivel national, a unor capacitati ce pot fi folosite in comun. De asemenea, permite asigurarea interoperabilitatii si utilizarea oportunitatilor deschise de era informationala. Se asigura, totodata, posibilitatea realizarii de programe nationale comune pentru cresterea eficientei activitatii de culegere, procesare si utilizare in comun a informatiilor[6].

Pentru a se ajunge la o buna organizare si functionare a Comunitatii nationale de informatii, trebuie realizata integrarea tuturor informatiilor furnizate de componentele CNI, fiecare in parte trebuind sa-si asume responsabilitatea pentru produsele informative pe care le furnizeaza.

Activitatile de informatii desfasurate de componentele Comunitatii se fundamenteaza pe principiile[7]:



legalitatii, potrivit caruia cautarea, culegerea si valorificarea informatiilor se executa potrivit competentelor legale deterinate, numai in legatura cu fapte, imprejurari sau situatii cu potential de amenintare la adresa  securitatii nationale prevazute de lege

obiectivitatii, potrivit caruia fiecare componenta este obligata sa furnizeze informatii impartiale, echidistante si independente de orice imixtiuni politice, raportate la criteriile de stabilire a adevarului

neutralitatii si echidistantei, potrivit caruia conduita profesionala a personalitatilor entitatilor componente ale Comunitatii Nationale de Informatii se situeaza in afara oricaror ingerinte de natura a favoriza ori discrimina persoane sau organizatii in exercitarea drepturilor legale ale acestora

oportunitatii informarii, potrivit caruia informarea factorilor prevazuti de lege sa primeasca informatii necesare fundamentarii deciziilor ce privesc securitatea nationala sau aplicarea legii se realizeaza pe baza de informatii exacte, corecte si transmise in timp util, astfel incat sa permita adaptarea masurilor de prevenire, contracarare sau inlaturare a starilor de pericol sau a amenintarilor

planificarii, anticiparii si previziunii, potrivit carora resursele informationale necesare se planifica, creeaza si gestioneaza astfel incat sa se asigure evitarea surprinderii strategice fata de orice amenintari interne sau externe

cooperarii si colaborarii, potrivit carora componentele Comunitatii Nationale de Informatii initiaza si dezvolta protocoale, programe si operatiuni de cooordonare a eforturilor informative – nationale sau impreuna cu cele ale statelor aliate – si de promovare a culturii de securitate in parteneriat cu autoritati sau institutii publice ori organizatii de drept privat

transparentei, potrivit caruia, in legatura cu activitatea Comunitatii nationale de informatii, orice autoritate sau persoana realizeaza consensul asupra necesitatii pastrarii secretului cu privire la informatiile referitoare la surse, operatiuni,metode si mijloace; identitatea personalului operativ si informatiile detinute,orice referiri legate de informatii, de la obtinere, evaluare si pana la valorificarea cu titlu de confidentialitate a acestora de catre guverne sau servicii straine

protectiei surselor si mijloacelor, potrivit caruia componentele Comunitatii nationale de informatii isi garanteaza reciproc deplina protectie a surselor de informatii si secretul operatiunilor desfasurate.

Conform Art. 2 al Hotararii CSAT, Organizarea si coordonarea unitara a activitatilor de informatii care privesc securitatea nationala se realizeaza de catre Consiliul Suprem de Aparare a Tarii, prin Comitetul coordonator pentru Comunitatea nationala de informatii. Acesta este format din:

Consilierul prezidential pentru securitate nationala

Directorul Serviciului Roman de Informatii

Directorul Serviciului de Informatii Externe

Ministrul Apararii Nationale

Ministrul Afacerilor Externe

Ministrul Administratiei si Internelor

Ministrul Justitiei

Consilierul Primului ministru pentru probleme de securitate.

Comitetul indeplineste urmatoarele atributii:

asigura coerenta actiunilor necesare pentru aplicarea unitara a Strategiei de Securitate Nationala in domeniul activitatilor de informatii, contrainformatii si securitate

avizeaza si propune proeictul Planului National de Prioritati Informative, elaborat de Consiliul operativ, pe care il supune adoptarii Consiliului Suprem de Aparare a Tarii si aprobarii Presedintelui Romaniei

stabileste masurile necesare implementarii directiilor de actiune ale comunitatii nationale de informatii, in conformitate cu orientarile strategice fixate de Consiliul Suprem de Aparare a Tarii

supune aprobarii CSAT propunerile pentru cheltuielile si dotarile de utilitate si interes comune, pentru toate componentele Comunitatii de informatii

analizeaza si solutioneaza problemele ce privesc cooperarea si colaborarea dintre componentele Comunitatii Nationale de Informatii

asigura armonizarea si complementaritatea actiunilor si operatiunilor de informatii in tara sau in strainatate, precum si dezvoltarea cooperarii cu serviciile statelor membre NATO si ale Uniunii europene, precum si cualti parteneri externi

aproba evaluarile periodice integrate de nivel strategic

supune analizei CSAT necesitatile de actualizare a legislatiei si a celorlalte reglementari ale domeniului securitatii nationale si activitatii serviciilor de informatii.

Cooperarea si colaborarea intre componentele Comunitatii Nationale de Informatii se asigura de catre Consiliul operativ al comunitatii nationale de informatii.

Acesta este condus de consilierul prezidential pe probleme de securitate nationala, functioneaza sub autoritatea Comitetului si are urmatoarea componenta:

consilierul primului ministru pentru probleme de securitate

adjunctul directorului SRI

adjunctul directorului SIE

directorul general al Directiei Generale de Informatii a Apararii

directorul general al Directiei Generale de Informatii si Protectie Interna din MAI.

Consiliul operativ indeplineste urmatoarele atributii:

asigura indeplinirea prevederilor din documentele de planificare informtiva, coordonare operativa si cooperare asumate prin:

strategiile, programele si planurile de actiune nationale pentru prevenirea si combaterea terorismului,proliferarii armelor de distrugere in masa, criminalitatii organizate, coruptiei si altor amenintari transfrontaliere

Planul Prioritatilor Nationale de Informatii

Protocolul general de cooperare privind activitatea de informatii pentru securitatea nationala



Protocolul general de cooperare pentru prevenirea si combaterea terorismului

protocoalele sau planurile de cooperare multilaterale convenite intre membrii comunitatii.

convine asupra operatiunilor si proiectelor informative, contrainformative si de securitate, destinate sustinerii unor strategii nationale, potrivit solicitarilor Comitetului.

Oficiul pentru Informatii Integrate realizeaza planificarea si evaluarea unitare a informatiilor necesare sustinerii strategiilor si politicilor nationale de securitate.

Acesta planifica nevoile de informatii pentru securitate nationala si elaboreaza Buletinul Informatiilor Nationale de Securitate si alte produse analitice integrate, destinate membrilor CSATsi altor utilizatori ai informatiilor de securitate.

Este condus de consilierul de stat din cadrul Departamentului pentru securitate nationala al Administratiei prezidentiale, avand doi adjuncti desemnati de directorii SRI si SIE, cu avizul CSAT.

In cadrul Oficiului lucreaza personal desemnat de institutiile reprezentate in Consiliul Operativ si, in functie de necesitati, specialisti si experti din alte domenii de activitate.

Atributiile Oficiului sunt urmatoarele:

elaboreaza proiectul Planului National de Prioritati Informative, in conformitate cu Strategia de Securitate Nationala adoptata de CSAT

repartizeaza institutiilor componente ale Comunitatii Nationale de informatii, in functie de competentele legale, sarcinile ce decurg din Planul national de prioritati informative si urmareste realizarea acestora

elaboreaza evaluarile nationale consolidate asupra problematicii de securitate nationala

elaboreaza produse analitice integrate pe baza informatiilor primite de la componentele Comunitatii nationale de informatii, precum si de la alte entitati

emite avertismente timpurii asupra amenintarilor directe si indirecte, de orice tip, la adresa securitatii nationale

elaboreaza evaluarile nationale integrate pe probleme de securitate,destinate schimburilor de informatii

propune constituirea si coordoneaza grupuri interdepartamentale pentru elaborarea de prognoze si strategii privind interesele de securitate ale Romaniei

colecteaza si gestioneaza reactiile beneficiarilor legali la produsele analitice curente si evaluarile nationale ale Oficiului

analizeaza proiectele de acte normative in domeniul securitatii nationale, in vederea fundamentarii avizului CSAT

asigura secretariatul tehnic pentru nevoile Comunitatii Nationale de Informatii.

Alaturi de comitetul Coordonator functioneaza si Consiliul consultativ al Comunitatii nationale de informatii, care se compune din presedinti ai comisiilor parlamentare, reprezentanti ai ministerelor si serviciilor cu atributii in domeniu si care nu sunt reprezentate in CSAT, ai agentiilor guvernamentale si altor autoritati care pot sprijini realizarea securitatii nationale.

La lucrarile Consiliului consultativ pot participa si membri ai comisiilor parlamentare permanente de specialitate, precum si reprezentanti ai societatii civile.

Consiliul consultativ are urmatoarele atributii:

formuleaza nevoile de informare ale institutiilor pe care le reprezinta, necesare aplicarii strategiilor, politicolor si programelor de securitate

comunica Oficiului aprecieri in legatura cu utilitatea informatiilor primite

sprijina implementarea programelor nationale de securitate

furnizeaza expertiza si consultanta analitica necesare componentelor Comunitatii nationale de informatii

faciliteaza externalizarea unor activitati auxiliare sau complementare ale componentelor Comunitatii nationale de informatii.

La lucrarile Consiliului Consultativ pot fi invitati reprezentanti ai mediului academic, institutelor de cercetari si studii strategice, politici publice si ai organizatiilor ne-guvernamentale cu expertiza in domeniu.

Consiliul Suprem de Aparare a Tarii este cel care aproba regulamentele de functionare ale Comitetului Coordonator si Consiliului Operativ, precum si regulamentul si structura functionala a Oficiului pentru Informatii Integrate.

Prin raportul anual al CSAT, Parlamentul este informat cu privire la masurile si actiunile intreprinse pentru organizarea si coordonarea unitare a activitatilor de informatii pentru securitate.

Beneficiarii informatiilor finite referitoare la siguranta nationala sunt reprezentati de urmatoarele personalitati si institutii: presedintele Romaniei, presedintele Senatului si cel al Camerei Deputatilor, presedintii comisiilor de aparare, siguranta nationala si ordine publica din cele doua camere ale parlamentului, presedintii comisiilor de control al activitatilor serviciilor de informatii din Parlament, primul ministru al Romaniei, membrii CSAT, ministrii si omologii lor, atunci cand informatiile privesc probleme ce au legatura cu domeniile de activitate pe care le conduc sau le coordoneaza, prefectii, primarul general al Capitalei si presedintii consiliilor judetene, pentru probleme ce intra in competenta lor, organele de urmarire penala, atunci cand este vorba de infractiuni, alte autoritati publice, in functie de sfera de activitate si de interesul urmarit.

Aceste organisme de conducere si coordonare a activitatilor Comunitatii Informative au rol de catalizator intre serviciile de informatii, dar si de arbitru in ceea ce priveste supravegherea eficientei si corectitudinii activitatii acestora.

In privinta rolului Comunitatii Informative, acesta este de a gestiona informatiile interne si externe care vizeaza siguranta nationala. Prin lege, serviciile de informatii sunt parte componenta a sistemului apararii nationale a Romaniei, deci locul Comunitatii Informative este in cadrul acestui sistem. Misiunile Comunitatii Informative se circumscriu atributiilor acesteia, se executa in principal de Biroul Executiv si constau in: stabilirea planului unic de cautare a informatiilor si distribuirea sarcinilor pe servicii, coordonarea activitatilor informative (prin stabilirea responsabilitatilor generale ale elementelor componente), precum si a modului de actiune in comun, pe spatii geografice si pe probleme de studiu, transmiterea cererilor si receptionarea rapoartelor de la structurile componente ale comunitatii, procesarea, analizarea si sintetizarea informatiilor provenite de la structurile informative si intocmirea rapoartelor-sinteza necesare factorilor decizionali, diseminarea informatiilor catre utilizatori si receptarea cererilor de informatii catre beneficiari. La misiunile serviciilor de informatii se adauga sarcinile ce rezulta din noua organizare de la varf a structurii informative a Romaniei.

In cadrul Comunitatii Informative se disting urmatoarele relatii: pe verticala (de comanda-raport), sens in care sunt lansate cererile de informatii si se primesc rapoartele informative. Ele functioneaza de la CSAT si de la alte institutii ale statului pana la ultima structura de culegere de informatii si imvers. Pe orizontala, de cooperare, relatii care se stabilesc intre elemntele componente ale Comunitatii Informative si in interiorul structurilor informative, atat pentru informarea reciproca, cat si pentru colaborarea in rezolvare unor sarcini ce impun participarea a cel putin doua servicii de informatii. Mixte, oblice, cu caracter temporar, pentru indeplinirea unor misiuni la care participa componente ale Comunitatii Informative aflate pe linie ierarhica diferita. Comunitatea Informativa a Romaniei este astfel proiectata astfel incat sa asigure un flux informational stabil si coerent, informatiile trebuind sa ajunga de la culegator la utilizator indiferent de natura purtatorului material de informatie si de procedeele folosite pentru prelucrarea, transmiterea si memorarea informatiilor in unitatea de timp. Pentru asigurarea unui flux informational complet si sigur este necesara existenta unui numar suficient de canale de legatura, prin care sa circule informatiile de natura diferita, in toate planurile de comunicare.

Informatiile cu care lucreaza Comunitatea Informativa, pe langa opotunitate, claritate, veridicitate, originalitate, trebuie sa fie, in mare parte, purtatoare  de secrete.

Relatiile ce se stabilesc in interiorul Comunitatii Informative si ale acesteia cu exteriorul, dimensionarea corecta a sarcinilor si a fluxului informational dau fiabilitate intregului sistem informational national si asigura siguranta in functionarea eficienta a structurilor informative romanesti.

Nevoile de informatii sunt reclamate de cunoasterea din timp a factorilor de risc la adresa securitatii nationale, de preintampinarea amenintarilor si evitarea surprinderii strategice. Activitatea informativa este un proces continuu si se desfasoara in timp de pace, criza, razboi sau post-conflict.

Uniunea Europeana si Serviciile de Informatii

Privind la nivel european, in fata amenintarilor globale este nevoie de o politica de securitate europeana comuna, in care informatia joaca un rol fundamental, vizand cele trei obiective strategice importante[8]: dezvoltarea capabilitatilor necesare a face fata tuturor amenintarilor, prin masuri eficiente de contracarare si combatere a actiunilor acestora, construirea mediului de securitate in vecinatate si crearea ordinii internationale,prin cooperarea cu toate organismele care se ocupa de asigurarea si mentinerea pacii.

Insa, informatiile nu vor putea, din pacate, sa impiedice razboiul, ci se vor limita,in principal, la emiterea unor scenarii si la evaluarea lor sub un anumit grad de probabilitate.

Dupa Summitul de la Cologne (3-4 iunie 1999), statele membre ale UE s-au aratat dispuse sa realizeze dotari si capacitati in serviciul unei politici comune in domeniul securitatii si apararii,UE dorind astfel sa-si defineasca locul si rolul in prevenirea conflictelor si gestionarea crizelor in Europa. In raportul sau – „O Europa sigura intr-o lume mai buna- strategia europeana de securitate”, secretarul general al Consiliului, Javier Solana, mentiona necesitatea unui instrument european de informatii.

Uniunea Europeana va trebui in acest scop sa se orienteze spre perfectionarea relatiilor de colaborare intre serviciile nationale de profil, spre o folosire cat mai judicioasa a informatiilor de interes comun, precum si a capacitatilor de analiza si sinteza comune. Pentru aceasta, fiecare stat membru al Uniunii va trebui sa regandeasca functionarea propriilor servicii de informatii in raport cu noile provocari de securitate de pe spatiul euroatlantic, crearea unui Serviciu European de Informatii si securitate reprezentand o etapa logica si necesara in arhitectura de aparare si securitate a Uniunii Europene. Oficialii europeni de rang inalt au nevoie de un aflux informational complet, competent si oportun sub aspectul momentului livrarii informatiei, nici o agentie de informatii neputand face fata de una singura afluxului informational continuu si impresionant. De asemenea, la nivelul bugetului alocat, resursele nationale nu pot acoperi noile programe de culegere de informatii, fiind nevoie de o capacitate importanta de evaluare a multitudinii de surse atat din interiorul, cat si din exteriorul serviciilor de informatii. Totodata, informatiile care pot fi obtinute pentru responsabilii politici gratie unui efort comun european vor fi mult mai bune calitativ, mai complete si mai obiective, decat acelea care depind de un buget national limitat.



O astfel de politica se va baza pe un anumit grad de incredere si pe alinatele existente pentru ca ea se va fonda pe consecintele evolutiilor actuale si pe deciziile politice luate la cel mai inalt nivel. Asa cum spune si Stan Petrescu in lucrarea sa[9], politica de securitate, din perspectiva informatiilor, este realizabila pentru ca va fi masura altor avantaje concrete asteptate si pentru ca eava oferi un cadru clar pentru un efort comun in descoperirea si intrebuintarea de informatii satelitare obtinute prin surse oficiale tehnice de informatii economice si militare obtinute prin retea, de structuri specifice comune in folosirea analistilor, evaluarea comuna a informatiei obtinuta prin mai multe surse, etc. Aceste elemente, ca si riscurile de securitate, constituie domenii posibile de cooperare in cadrul unei politici europene de informatii suple, informale, dar clar definite.

Propunerile de a infiinta o Agentie Europeana de Informatii, precum si propunerea Comisiei Europene de creare a unui mecanism de schimb al informatiilor clasificate la nivelul Uniunii nu au fost discutate in mod oficial. Exista, in prezent, mai multe agentii de securitate la nivelul UE si care, cu preponderenta, se ocupa de cunoasterea fenomenului terorist si al proliferarii armelor de distrugere in masa: Joint Situation Centre (SITCEN), Intelligence Division of the Military Staff (INTDIV), European Union Satellite Centre (EUSC) si Europol, la care se alatura altele, care nu au relevanta directa in planul informatiilor pentru securitate.

La constructia acestor structuri s-a tinut cont de capacitatea de planificare a activitatii de informare pe termen mediu si lung, de eficienta acestora de a realiza produse de informatii oportune si, foarte important, de a-si asuma responsabilitatea fata de evaluarile acestor produsi. S-a mai avut in vedere constituirea cadrului legal, stabilirea competentelor, asa incat sa nu apara suprapuneri ori o supraabundenta, chestiune care ar determina costuri suplimentare si nejustificate operativ, precum si baza de colaborare,cooperare si conlucrare operativa in realizarea misiunilor specifice.

Doua sunt criteriile care guverneaza impartirea activitatii de securitate: cel instrumental tematic si cel geografic. Conform primului punct de vedere, exista cinci mari directii de actiune: militar, justitie, securizarea frontierelor si politie, protectie civila, deminare si asistenta umanitara,economic si comercial, diplomatic, iar cel de-al doilea criteriu delimiteaza simplu, intre nivelul intern si extern al Uniunii.

In general, colaborarea, cooperarea si conlucrarea intre serviciile de informatii functioneaza in interiorul aliantelor militare si priveste schimbul de informatii pe probleme de interes comun. Uneori, ea poate avea drept scop si o impartire geografica sau tematica a unor activitati de culegere (cu precadere de informatii din surse electronice – SIGINT), care presupun instalatii complexe si foarte costisitoare. Conjunctural, pe anumite cazuri problematice sau in cadrul unor proiecte de interes comun, in comunitatea informativa internationala au loc schimburi bi-, tri- sau multilaterale.

Concluzii

Tinand seama de riscurile si amenintarile la adresa tarii noastre, constituirea Comunitatii Informative a fost o necesitate obiectiva, care va trebui sa tina seama de dinamica conducerii strategice, de posibilitatile si conditiile reale interne si de realitatea internationala.

Totalitatea serviciilor de informatii, organele de conducere si de coordonare a acestora trebuie sa constituie componenta majora a sistemului strategic de siguranta nationala, suportul permanent al actului decizional strategic. Odata cu integrarea Romaniei in structurile euroatlantice, acest lucru trebuie sa se rasfranga si asupra arhitecturii si functionarii serviciilor de informatii romanesti, fara, insa, a se renunta la pastrarea identitatii nationale.

Aflat intr-un amplu proces de restructurare si reorganizare, sistemul informativ al Romaniei va trebui sa-si canalizeze actiunile catre o conducere si o coordonare a tuturor serviciilor de informatii, intr-o conceptie unitara, printr-o reformulare a fortelor si mijloacelor in raport cu contextul extern actual si cu posibilitatile reale ale acestora, printr-o perfectionare a procesului de prelucrare a informatiilor si o scurtare a duratei etapelor ciclului informativ, ajutata si de o buna cooperare intre serviciile din comunitatea informativa.

De asemenea, acestea trebuie sa se afle in relatii de buna colaborare si cu serviciile similare  straine, in scopul atingerii obiectivelor de interes national, dar si a celor de interes european.

In acest sens, trebuie avuta in vedere o modernizare si o dezvoltare cat mai rapida a tehnicii operative din dotarea serviciilor de informatii, potrivit standardelor internationale in domeniu, pentru a se putea lucra la un nivel competitiv, pentru a se putea asigura o buna protectie si siguranta a propriilor servicii si a sistemului informativ in ansamblu, pentru o mai buna pregatire a propriilor angajati, militari si civili, in vederea devenirii de adevarati profesionisti.

Astfel, factorii de decizie politico-militara trebuie sa constientizeze la maximum amenintarile la adresa securitatii nationale, prevenirea lor putandu-se realiza doar cu ajutorul unor structuri informative bine puse la punct, eficiente si dedicate muncii pe care o desfasoara, in vederea descoperirii si prevenirii unor pericole care pot proveni atat din afara tarii, cat si din interiorul ei.

Aceste servcii trebuie conduse si coordonate intr-o conceptie unitara, fara nici un fel de interferente politice, produsele finite ale muncii lor trebuie prezentate in mod operativ si complet factorilor decizionali, pentru a conlucra astfel la mentinerea unui climat national sigur si independent.

Bibliografie:

1. Stan Petrescu. Apararea si securitatea europeana, editura Militara, 2006

2. Comandor (r) dr. Mihai Axante. Cercetare, informatii, spionaj. Bucuresti: Niculescu, 2005

3. Cristian Troncota. Nelinistile insecuritatii. Bucuresti: Tritonic, 2005

4. Comunitatea Nationala de Informatii, sursa Internet

5. Strategia de Securitate Nationala a Romaniei, 2006

6. Doctrina Nationala a Informatiilor pentru Securitate – sursa Internet



Ochea, L. Comunitatea de informatii a Romaniei. Traditie si modernitate, in C. Troncota: Nelinistile insecuritatii. Bucuresti: Tritonic, 2005, p.405

Ibidem

Strategia de Securitate Nationala a Romaniei - 2006, pag.31

Axante, M. Cercetare, Informatii, Spionaj. Bucuresti: Niculescu, 2005, pag. 172

Ochea, L. Op. Cit.,  p. 411

Strategia de securitate nationala a Romaniei – 2006, pag. 31

Hotararea CSAT din 18.11.2005, Comunitatea Nationla de Informatii, sursa Internet

Petrescu, Stan. Apararea si securitatea europeana, Bucuresti: Editura Militara, 2006, pag. 177

Ibidem, p. 182



loading...







Politica de confidentialitate

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 1057
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2020 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site