Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

CATEGORII DOCUMENTE




AstronomieBiofizicaBiologieBotanicaCartiChimieCopii
Educatie civicaFabule ghicitoriFizicaGramaticaJocLiteratura romanaLogica
MatematicaPoeziiPsihologie psihiatrieSociologie


“Palparea” psihicului - ca a unui organism natural de cunoastere

Psihologie psihiatrie

+ Font mai mare | - Font mai mic






DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
Studiu privind rolul motivatiei pozitive asupra memoriei
PSIHOLOGIE SOCIALA EXPERIMENTALA
PSIHOTERAPIE SI SANATATE MINTALA
CARACTERUL si ATITUDINILE SOCIALE
TESTUL PSIHOLOGIC, MIJLOC PRINCIPAL IN EVALUAREA PSIHOLOGICA
Teorii privind inteligenta emotionala
PSIHOPATOLOGIE GENERALA
Prezentarea Eului
Definire si caracterizare psihologica - reprezentari
PATOLOGIA SI PATOLOGIZAREA STARILOR EULUI

TERMENI importanti pentru acest document

:

“Palparea” psihicului - ca a unui organism natural de cunoastere.

Reflectarea la animale si om este un dat subiectiv, pe care omul are pretentia s-o “palpeze” asemenea oricarui alt obiect material, inclusiv organic. Daca aceasta subiectivitate exista, inseamna ca are o structura, ca are diverse mecanisme prin care se manifesta; este o realitate fenomenala, una care se produce si la animale, probeaza ca are radacini natural istorice, ca face parte din sistemul viu. Cunoasterea acesteia  a fost si este interesanta, care, in funtie de cum se manifesta, implica metode si tehnici specifice, unele de complexitate crescuta. Ca sa afli daca un obiect este din metal sau lemn, marimea sau forma acestuia, integritatea  acestuia, acesta trebuie ‘palpat’, cu mainile sau cu privirea, pe urma cu ajutorul unr metode si tehnici tot mai perfectionate. De mii de ani medicul ‘palpeaza’ locul de pe corp unde bolnavul acuza o durere; pana mai ieri doar cu stetoscopul, astazi cu tehnici perfectionate, cu ultrasunetele, prin rezonanta magnetica, cu razele laser s.a.,, cu care obtine reprezentari actografice si ecografice ale fenomenului normal sau maladiv deformat; corespunzatoarele miscari de expresivitate care se asociaza actului de reflectare.



Subiectivitatea este frecvent suprapusa si identificata cu reflectarea psihica insasi, ca un fenomen care s-a manifestat anterior aparitiei omului pe Pamant. Ea pare a fi in toate, si totusi, parca-i pe nicaieri, temei ca sa se faca din el un obiect de cunoastere, ca unii sa se declare cunoscatori – adica psihologi - in materia acestei probleme si sa-l descrie. Dar incercari in acest sens s-au facut de mai demult, anterior aparitiei psihologiei ca stiinta de sine statatoare; se fac si astazi de oameni cu competenta profesionala diferita de cea a psihologiei, unele dintre ele cu obiectivitate crescta. Interesant este ca rezultatele celor „palpate” deseori difera de cei care care au efectuat.o, de metodele si tehnicile folosite, de nivelul de perfectionare a acestora. Mai mult, „palparea” a ceea ce se reflecta a fost mereu functie si de ceea ce subiectul insusi se asteapta si in final admite ca poate sa reflecte. O marja de relativitate fireasca, care este indepartata in masura in care se acorda insemnatate reflectarii ca fenomen natural, pe mecanismele sale organice de mediere, pe intreaga ierarhie de organizare a sistemului viu, pe radacinile sale natural-istorice, pe psihogeneza sa procesuala. Din aceasta perspectiva „palparea” reflectarii corespunde unei activitati secventiale, in raport cu principalele domenii de cunoastere si investigare direct implicate, dintre care mai importante sunt neurologia, fiziologia si psihologia.

Dovezile asupra suportului organic si neuronal al vietii psihice s-au multiplicat odata cu aparitia psihologiei ca stiinta ca sine statatoae. Prin psihologie se inchegau intr-un tot o seama de fenomene comportamentale, senzoriale, motoare, mentale; prin fiziologie accentul s-a putut pune pe meccanismele de baza aflate la baza reflectarii, pe continutul lor substantial, pe existenta unor legi proprii de functionare. Au fost incercari care sustineau existenta unei substante subiective distincte proprie activitatii de reflectare, indispensabile dezvoltarii diverselor activitati de mers, de hranire, de imperechere etc. In momentul urmator s-au creat punti de legatura dintre domeniile de cunoastere implicate, care au fost adunate intr-un de cunoastere unitar, de sintetizare a celor „palpate” in raport cu mecanismele implicate. Asa s+a ajuns la concluzia ca reflectarea debuteaza din adancurile metabolismul celulei nervoase, se raporteaza la samanta germinativa a orgnismului fiecarui individ, pentru ca in instanta urmatoare sa urce la culmile structurilor logice de grupare si organizare a sentimentelor, a actelor gandite. Pe acesta cale s-a probat substanta subiectiva a activitatii de reflectare, suportul organic al acesteia, care sa poata fi raportata la functionarea unei celule nervoase concomitent cu functionarea de alte miliarde de celule nervoase, ca inseparabile de functionarea viscerelor organismului, in devenirea lor filogenetica si psihogenetica.

Importanta in “palparea” substantialitatii vietii psihice este nu doar activitatea unui anume viscer, doar functionarea sistemului nervos, a celui endocrin s.a., ci modul cum fiecare in parte se raporteaza la activitatea de reflectare. Rezultatul interactiunii dintre ele sunt diversele senzatii traite, memorarea acestora, unele pentru perioade mai scurte, altele pentru intreaga viata, posibilitate de reprezentare a celor traite. Sunt legaturi care se inalta pana la nivelul abstract al actiunilor gandite, la continutul simbolic al cuvintelor sau a operatiilor matematice, elaborate in diverse etape ale evolutiei ontogenetice a copilului, a tanarului etc. Din perspectiva neuropsihofiziologia sunt legaturi care probeaza legatura omului cu natura, cu evolutia lui natural-istorica, cu originile sale animalice. De exemplu, animalul sau omul ca sa supravietuiasca trebuie sa respire, o activitate organica de preluare a oxigenului din mediu (acvatic sau aerian). Dar dar aceaiasi respiratie poate avea deopotriva si o incarcatura subiectiva, cu substanta diferita, uneori si constintizata, in raport cu comportamentul desfasurat, necesar petru depasirea unor obstacole, de infruntare a diverselor amenintari, necesare pentru identificarea pericolului, a unui dusman a mirosului unei flori etc. Respiratia intentionalizata ii permite scafandrului sa stea mai mult timp imersat in apa - face respiratii fortate in acest scop, sa ‘investeasca’ aceasta disponibilitate in activitati subacvatice diferite. Acestei intentionalizari a respiratiei in natura i s-a putut conferi in final o insemnatate vitala deosebita, decisiva in speciatie, a mamiferelor acatice (Mihai ,  Racovita,), de a se adapta filogenetic la modul de viata acvatic, altfel vidrele, focile, delfinii, balenele etc. In aceiasi ordine, expiratia aeriena verbalizata a omului i-a permis acestuia sa se adapteze la o lume semnalizatoare semantica deosebita, sa dezvolte activitati cu substanta subiectiva diversa, fara egal in lumea animala.



Aceste randuri sustin faptul ca viata psihica incepe deja cu metabolizarea oxigenului, a aerului respirat, o activitate care poate avea propria substantialitate subiectiva, mediata de diverse parti ale sistemului nervos. Din aceste profunzimi se poate vorbi de activitatea de reflectare, de variatiile subiective ale acesteia.  Acelasi lucru se intampla si in cazul hranirii, cand unele mancaruri pot fi mai agreabile decat altele, mai sarate, mai amare sau mai dulci etc Fiziologia lui I.P. Pavlov cucerea cu un secol in urma gandirea savantilor vremii, angajata in explicarea continutului subiectiv al secretiilor gastrice. S-a formulat la acea vreme ipoteza existentei unor legaturi conditionate in creier, a unor circuite sau acte reflexe distincte, intre diferite zone senzoriale de receptie a nranei si cele ale unor agenti stimulatori care conditioneaza aparitia acestora. Reflectarea acestor legaturi asociative dintre diversele elemente senzoriale, cu proiectarea lor pe scoarta cerebrala, a fost sintetizata an termenii categoriei conceptuale de analizator si asezata la baza activitatii de reflectare. A fost calea prin care unor acte psihice de reflectare li se dadea o explicatie cauzala, ca realizata pe baza activitatii relexe a creierului.

Viata psihica se distinge prin acte de reflectare senzoriale simple, completate de altele mentale de complexitate crescuta, adesea fulgerator de scurte. Ambelor le este proprie o substantialitate subiectiva cu continut variabil. Explicarea acestora a debutat cu studierea categoriei de arc reflex, prin cel de analizator. Pentru explicarea formelor complexe de reflectare, la vremea sa I.P. Pavlov a imaginat ipoteza unor „mozaicuri” dinamice de functionare a scoartei cerebrale, o ipozeza fara acoperire homomorfica neuronala si fiziologica. La baza acestora lor se afla, incontestabil, tot o activitate fiziologica reflexa, dar care, ca sa se produca, presupune existenta unor structuri neuronale organizate la etajele superioare ale sistemului nervos, structuri dobandite in cursul evolutiei filogenetice, antrenate si completate in ontogeneza, grupari de circuite neuronale organizate ierarhic etc. Pentru explicarea acestora ulterior s-au propus solutii computationale, cibernetice, cognitiviste etc. Cu mijloacele lor specifice, respectivele teorii surprind si reproduc evolutia reflexiva a a diverselor structuri neuronale, propuse pentru sustinerea unor activitati mentale complexe, desfasurate in plan operational interiorizat, al mintii. Sunt circuite a caror funtionare se subordoneaza unor legi formale de organizare,  de „scurt-circuitare” a legaturilor dintre centrii si legaturile neuronale situational constituite, care astfel permit gasirea de solutii la situatiile problematice create, psihogeneza unor reprezentari si acte gandite. Este modelul pe care noile teorii le propun pentru explicarea suportului neuronal al formelor complexe de comportare, pentru existenta unor „entitati spirituale”. Sunt circuite neuronale care antreneaza in joc centrii nervosi si zonele superioare de organizare ale sistemului nervos, scoata cerebrla, impreuna cu formatiunile subcorticale, inclusiv circuitele apartinad cordonului spinal. „Entitatile spirituale” sau mentale rezultate sunt patrunse de o bogata substantialitatea subiectiva, produse ale psihogenzei, ca motivatii, emotii sau pasiuni. Radacinile acestora au fost identificate si la animale, dar care la om ating valente semantice diferentiale.

Explicarea suportului material organic al vietii psihice presupune luarea in considerare a o seama date referinta, date „palpabile” fiziologic, citologic, embriologic, morfologic etc. Expresie a produceri aceluiasi act de reflectare poate fi facuta pe baza a o serie de evidente, raspunsuri cuantificate (sau „palpate”) la nivelul activitatii motoare – a unui arc reflex medular, al activitatii metabolice si enzimatice ale celulei nervoase – descarcarea de adrenalina sau noradrenalina la hiperpolarizarea membranei acesteia; numarul de neuroni implicati la fiinte animale aflate pe trepte diferite de evolutie filogenetica etc. In aceasta ordine pentru a explica simpla reflectare, ce se produce intr-un proces psihic de invatare, de memorie , se poate ajunge usor in crearea unor situatii puzzle cu imposibilitatea cuprinderii multitudinii de elemente implicate.. Pentru a iesi din aceasta infundatura s-au formulat noile perspective teoretice, cele mecaniciste, cognitiviste, cibernetiste s.a (vezi p.   ). Dintre aceste solutia cibertetista, dezvoltata de M. Golu (   ), de exemplu, propune cuprinderea marii diversitati de evidente „palpate” prin raportare la unele principii, cunoscute sub numele de principiu al neuronului, al centralizarii, al corticalizarii, al diferentierii si specializarii, al uerarhizarii si integrarii, al comutatii, al reflexului, al modelarii izomorfice si homomorfice a modelarii informationalw, al conexiunii inverse, al redundantei, al instruibilitatii. Sunt principii care-si rezerva sa ramana fidele punctului de vedere reflexologic clasic, al teorriei pavloviene asupra invatarii, o viziune care slabeste cand investigatia patrunde in adancurile metabolice ale celulei, la experienta conservata la nivelul centrilor nervosi, la explicarea evolutiei tiparelor fixe de actiune instinctiva s.a.




O alta perspectiva interesanta si de actualitate s-a inspirat din domeniul etologiei, care propune sinteza numeroaselor evidente „palpate” in jurul categoriilor de instinct si inteligenta. Majoritatea cercetatorilor admit ca deja in functionarea instinctelor, intalnite si la animale, exista deja prefigurata o “logica” sentimentala de organizare a activitatii, care cunoaste o edificare stadiala, care debuteaza in primele momente dupa nastere si se continua pe tot restul vietii. Acestea au deopotriva o insemnatate psihogenetica cognitiva si conativa, a caror explicare nu mai este reductibila simplist la nivelul aparatului conceptual propriu analizatorilor; nici la principiile cibernetice de functionare si organizare a vietii psihice analog celor de funtionare a computerelor. In virtutea acestei perspective, zestrea instinctiva a animalelor si a omului contine prefigurata directia ulterioara de dezvoltare a comportamentului,  dezvoltarea unor forme de comportare complexa, a reprezentarilor. Este dat frecbent exemplul pisicii, care va alege cu precizie locul din camera unde se va aseza, caare se afla in apropierea unei gauri in perete, asemenea celei facute de un soarece, sa astepte acolo timp indelungat, fara ca in viata ei sa fi vazut vreodata un soarece. Este o actiue carei i se vor subordona si celelalte actiuni ale pisicii, subordonate acestui agent stimulator, actiuni mereductibile simplist la functionarea unui arc reflext, de functionare a unui analizator. In situatiile de acest fel, J. Delacour (  ) a propus interventia unui propriu-zis organism de cunoastere, capabil sa explice formele complexe de comportare ale pisicii, dar si ale omului in situatii similare. Este un nivel intermediar pana la cel al reactiilor gandite, de exemplu al celor care se afla la baza operatiei de diferentiere dintre un cerc, un trapez si o elipsa sau a operatiei in acord cu care invariabil de 3 x 3 = 9. Solutiile propuse sunt diferite, care asculta déjà de reguli de organizare formale si computationale superioare ale activitatii, Este un instrument conceptual care cuprinde functionarea creierului incepand de la nivelul reactiilor reflexe primare al analizatorilor, al unei meduze sau sepii de mare, pentru ca in pasul urmator sa poata realiza analogii si sinteze dintre origanizarea neuronilor in timpul operatiilor mentale ale gandirii, asemenea cipurilor unui computer electronic. Sunt analogii care patrund in adancurile de functionare ale metabolism,ului celular, de grupare a legaturilor dintre diversi centrii nervosi. a tuturor celulelor si retelelor de celule nervoase implicate an actul de reflectare, a celor de invatare, de reprezentare etc.

Termenul de organism de cunoastere este relativ nou in neuropsihofiziologie, fiind preluat din domeniul neurostiintelor cognitive, cu sustinere larga din partea etologiei comparate. Pozitia sa centrala este data de faptul ca este operant deopotriva pentru explicarea reactiilor cu integrare pe treptele inferioare ale nevraxului, ca si pentru actele care se raporteaza la functionarea scoartei cerebrale. Mai are de partea sa avantajul o functie integratoare pentru centrii corticali si subcorticali implicati in producerea si dezvoltarea libajului. Este o categorie conceptuala cu care se poate cobora fertil la nivelul de integrare al centrilor nervosi din cordonul spinal, din trunchiul cerebral sau cerebel pentru ca in instanta urmatoare sa se poata analiza cum cum se compun si se articuleaza segmentele de acte subordonate nasterii si dezvoltarii “formelor” sau structurilor de perceptie si de gandire. Organismul de cunoastere este un instrument adecvat analizarii partilor de acte ce definesc pasii atletului la atingerea de inalte performante; pasii balerinei sau balerinului pe unduielile muzicii lui Ceaikovski, care reproduc miscarile unei lebede sau a unei libelule ; un instrument sensibil la insemnattea semantica a agentilor stimulatori,, pertinent pentru evaluare actiunilor unui Homo sapiens, propriu grupurilor umane, cu fixare genetica supraorganica (cf. Huxley). 








Politica de confidentialitate

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 703
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2018 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site